Prelungirea măsurii preventive a arestului la domiciliu

Prin sesizarea formulată în dosarul penal nr. 14-D/P/2018 din 21.02.2019, înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 279/115/2019, la data de 21.02.2019, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul  Teritorial Caraş-Severin a solicitat prelungirea măsurii preventive a arestului la domiciliu a inculpaţilor … şi …, „pe o perioadă de 30 zile, începând cu data rămânerii definitive a încheierii nr.2/25.02.2019”.

În motivarea propunerii, s-a apreciat că se impune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor deoarece temeiurile, ce au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a acestora, deoarece din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile de constituire grup infracţional organizat  în scopul săvârşirii infracțiunii de efectuarea fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive prev. de art. art. 367 al. 1, 6 C.p. rap. la art. 16 al. 1 din legea 194/2011, efectuarea fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată prev. de art. 16 al. 1 din legea 194/2011 cu aplic. art. 35 al.1 C.p., ambele cu aplicarea art. 38 al. 1C.p., iar pe baza evaluării gravităţii faptelor, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acestora, se constată că prelungirea arestului preventiv este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Examinând actele şi lucrările dosarului judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat următoarele:

La data de 14.02.2018, urmare a sesizării din oficiu a S.C.C.O. – Caraş-Severin, la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Caraş-Severin a fost înregistrat dosarul penal 14 - D/P/2018.

Prin ordonanţa din data de 14.02.2018, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de efectuarea fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată, prev. de art. 16 al. 1 din legea 194/2011 cu aplic. art. 35 al.1 C.p

În fapt s-a reținut că persoanele lipsite de calitate procesuală actuală …, împreună cu alte persoane neidentificate până în prezent au constituit un grup infracţional organizat având ca scop efectuarea fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive.

Astfel, … zis …, împreună cu … zis …  şi …, dispun de sume mari de bani obținute din traficul de droguri, sume de bani pe care ulterior … şi … zis …  le folosesc pentru a comanda pe rețelele de profil de pe darknet substanța activă, substanță care ulterior trecută prin diverse procedee este utilizată la producerea substanțelor etnobotanice cu efect psihoactiv. Coletele care conţin substanţă active sunt expediate din străinătate pe teritoriul României prin intermediul poştei române sau prin diverse firme de curierat.

Substanţele cu efect psihoactiv obţinute sunt vândute direct de către … zis .., împreună cu … zis …  şi … consumatorilor de pe raza Mun. Caransebeş, Reşiţa şi a localităţilor limitrofe sau sunt oferite mebrilor grupării care fac parte din palierul de distribuţie stradală, respectiv: …şi alte persoane neidentificate până în prezent şi care le distribuie contracost consumatorilor de pe raza Mun. Caransebeş, Reşiţa şi a localităţilor limitrofe.

Prin referatul întocmit la data de 02.11.2018, D.I.I.C.O.T. – B.T. Caraș Severin a solicitat arestarea preventivă pe o perioadă de  30 de zile, începând cu data de 02.11.2018 până la data 01.12.2018, inclusiv a inculpaţilor … şi …, cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire grup infracţional organizat  în scopul săvârşirii infracțiunii de efectuarea fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive prev. de art. art. 367 al. 1,6 C.p. rap. la art. 16 al. 1 din legea 194/2011, efectuarea fără drept, de operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată prev. de art. 16 al. 1 din legea 194/2011 cu aplic. art. 35 al.1 C.p., ambele cu aplicarea art. 38 al. 1C.p.

Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Caraș Severin a admis solicitarea parchetului și în temeiul încheierii nr. 21 din data de 02.11.2018 a dispus arestarea inculpaților … și … pe o periodă de 30 de zile începând cu data de începând cu data de 02.11.2018 până la data 01.12.2018, inclusiv, măsura arestării preventive fiind ulterior prelungită până la data de 30.01.2019, inclusiv.

Prin referatul întocmit la data de 23.01.2019, DIICOT – BT Caraș-Severin a solicitat  prelungirea măsurii arestului preventiv, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 31.01.2019 şi până la 01.03.2019, inclusiv, a inculpaţilor … și ….

Judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Caraș-Severin a respins solicitarea parchetului și, în temeiul încheierii cu nr. 2/25.02.2019, a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data rămânerii definitive a încheierii. Încheierea a rămas definitivă la data de 27.01.2019, prin necontestare.

Analizând solicitarea procurorului de a se dispune prelungirea măsurii preventive a arestului la domiciliu faţă de inculpaţii … și …, conform art. 222 Cod procedură penală, în raport de actele şi lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Caraş-Severin a reţinut următoarele:

Potrivit art. 222 alin.1 Cod procedură penală, în cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 zile.

Conform art. 222 alin. 4 Cod procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi este sesizat în vederea prelungirii măsurii de către procuror, prin propunere motivată, însoţită de dosarul cauzei, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.

Este, prin urmare, de observat că scopul verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive în procedura de cameră preliminară constă în aprecierea oportunităţii menţinerii măsurii preventive dispuse în cursul urmăririi penale, menţinere care produce fată de inculpat aceleaşi efecte ca şi prelungirea măsurii preventive, prevăzută de art. 235 alin. 1 Cod procedură penală.

Astfel, potrivit dispoziţiei legale precitate „propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi şi libertăţi cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive”.

Referitor la natura juridică a termenului de depunere a propunerii de prelungire a arestării preventive şi la consecinţele nerespectării acestuia, prin Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, Curtea Constituţională a reţinut că interpretarea dată dispoziţiilor art. 235 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că termenul prevăzut pentru depunerea de către procuror a propunerii de prelungire a arestării preventive ar fi un termen de recomandare aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 24 referitor la dreptul la apărare si ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, precum si ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportat la prevederile art. 6 paragraful 3 lit. b) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale care consacră dreptul acuzatului de a dispune de timpul si de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale, întrucât „intervalul de timp rămas până la soluţionarea propunerii este insuficient pentru pregătirea unei apărări efective” (paragraful 42) şi „pentru studierea de către judecător a cauzei, pentru derularea şedinţei şi pentru soluţionarea propunerii” (paragraful 46).

Situaţia avută în vedere la pronunţarea Deciziei nr. 336 din 30 aprilie 2015 - când instanţa de contencios constituţional a intervenit pe fondul unei practici judiciare cvasiunanime şi de durată, aparţinând inclusiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, practică judiciară care a dat textului valenţe neconstituţionale.

Din cele anterior expuse a rezultat aşadar că procurorul nu a respectat termenul de 5 zile libere prevăzut de art. 235 Cod procedură penală, deoarece  termenul expirării măsurii preventive este 25.02.2019. Un calcul al uni termen de retroversiune de 5 zile, termen procedural la care şi ziua plecării şi cea a împlinirii sale se iau în considerare, conduce la concluzia că propunerea de prelungire a arestării preventive trebuia înregistrată cel mai târziu la data de 10.01.2019.

Calculul termenului se face „pe zile pline”, fiind un termen de procedură, iar exprimarea legii fiind „cel puţin”. Termenul nu este de drept substanţial, material, ca în materia măsurilor preventive, clar fiind că este de procedură după sediul materiei şi natura sa, deductibilă din aceste reglementări.

Nerespectarea termenului de 5 zile, în cauza de faţă, este de natură să cauzeze o vătămare procesuală inculpatului, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului supus măsurii preventive, aşa încât sunt incidente şi dispoziţiile art. 268 alin. 1 Cod procedură penală, iar sancţiunea pentru nerespectarea acestui termen este decăderea organelor judiciare competente din exerciţiul dreptului de a proceda la prelungirea  măsurii preventive în cauză şi nulitatea absolută a actului făcut peste termen (Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, paragraful 18 şi Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, paragraful 52) şi ea se răsfrânge, atât asupra procurorului care a făcut propunerea de prelungire  a măsurii arestării preventive, cât şi asupra judecătorului de drepturi şi libertăţi care, de asemenea, nu mai poate proceda la prelungirea  măsurii preventive.

Faţă de cele mai sus arătate, s-a constatat decăderea procurorului din dreptul de a solicita prelungirea măsurii arestării preventive a … și … şi, pe cale de consecinţă, a dispus punerea în libertate a acestora, dacă aceştia nu sunt arestaţi sau reţinuţi în altă cauză.

Domenii speta

Spete similare