Anulare înregistrate în scop de tva pentru lipsa intenţiei şi capacităţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera tva, indicii serioase privind o eventuală utilizare frauduloasă a înregistrării în scop de tva

Sentinţă civilă 479 din 09.03.2017


Asupra acţiunii în contencios administrativ de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 7754/118/2016 reclamanta SC G E S  SRL în contradictoriu cu pârâta  M.F.P. – A.N.A.F. - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANEŢLOR PUBLICE G – ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE C – SERVICIUL FISCAL M a solicitat anularea Deciziei nr. 37175/20.09.2016 prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 26136/01.07.2016.

În motivare arată că prin Decizia nr. 26136/01.07.2016 s-a dispus anularea înregistrării în scopuri de TVA reţinându-se că nu justifică intenţia şi capacitatea de a desfăşura activităţi economice, care implică operaţiuni din sfera TVA, potrivit prevederilor art. 316 alin. 9 c.pr.fisc.

Susţine reclamanta că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru luarea acestei măsuri prin raportare la situaţia financiară a societăţii

În drept Legea 554/2004, c.pr.fisc.

În probaţiune: înscrisuri.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii.

În cuprinsul întâmpinării, pârâta redă conţinutul art.3 alin.1 lit.c) şi al art.8 pct.6,7,8 din OPANAF nr.17/2015 privind stabilirea criteriilor pentru condiţionarea înregistrării în scopuri de TVA şi arată că organul fiscal a avut în vedere informaţiile existente la data formulării cererii în baza de date a operatorilor economici, precum şi generarea criteriului de risc urmare a corelaţiilor dintre declaraţia 088 depusă de reclamantă cu aplicaţiile utilizate de ANAF. De asemenea, s-a avut în vedere referatul cu propunerea de respingere întocmit de DRAF 2 C – care a avut în vedere la efectuarea controlului, obiectivele stabilite de către OPANAF nr.17/2015, alte aspecte care pot duce la clarificarea intenţiei şi capacităţii persoanei impozabile de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 26136/01.07.2016 s-a dispus anularea înregistrării în scopuri de TVA reţinându-se că nu justifică intenţia şi capacitatea de a desfăşura activităţi economice, care implică operaţiuni din sfera TVA, potrivit prevederilor art. 316 alin. 9 c.pr.fisc.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie ce a fost respinsă prin decizia nr. 37175/20.09.2016 reţinându-se că reclamanta nu justifică intenţia şi capacitatea de a desfăşura activităţi economice, care implică operaţiuni din sfera TVA, potrivit prevederilor art. 316 alin. 9 c.pr.fisc.

Potrivit dispozitiilor art. 316 alin. (11) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, organele fiscale competente anuleaza inregistrarea unei persoane in scopuri de TVA, daca persoana impozabila nu justifica intentia si capacitatea de a desfasura activitate economica, potrivit criteriilor si in termenele stabilite prin Ordin al presedintelui A.N.A.F.

Potrivit art.3 din OPANAF nr.17/2015, "Criteriile în funcţie de care se condiţionează înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile prevăzute la art. 1 sunt:

(…)

c) evaluarea, pe baza analizei efectuate de organele fiscale, a intenţiei şi a capacităţii persoanelor Impozabile de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni taxabile şi/sau scutite de TVA cu drept de deducere, precum şi operaţiuni pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate dacă taxa ar fi deductibilă în cazul în care aceste operaţiuni ar avea locul în România".

Conform art. 4 din Ordin „Pentru evaluarea criteriului de la art.3 lit c) persoana impozabilă trebuie să depună o declaraţie pe propria răspundere (formular 088), conform modelului aprobat prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală".

Art. 7 din OPANAF nr.17/2015 dispune:

"După efectuarea analizei, daca persoana impozabilă: a) îndeplineşte criteriile de evaluare - compartimentul cu atribuţii în evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice întocmeşte un referat care cuprinde propunerea de aprobare a înregistrării în scopuri de TVA, pe baza căruia organul fiscal competent emite decizia prin care se aprobă solicitarea de înregistrare în scopuri de TVA; b) nu îndeplineşte criteriile de evaluare - compartimentul ca atribuţii în evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice întocmeşte un referat care cuprinde propunerea de respingere a înregistrării în scopuri de TVA, precum şi motivele de fapt şi de drept care stau la baza acestei propuneri. Pe baza acestui referat, organul fiscal competent emite decizia prin care se respinge solicitarea de înregistrare în scopuri de TVA; c) îndeplineşte parţial criteriile de evaluare - compartimentul cu atribuţii în evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice invită la sediul său reprezentantul legal al persoanei impozabile, potrivit art. 50 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare".

Potrivit art. 6 din OG nr.92/2003 "Organul fiscal este îndreptăţit să aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin, relevanţa stărilor de fapt fiscale şi să adopte soluţia admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză".

Exercitarea dreptului de apreciere – consacrat prin dispoziţie sus menţionată, nu poate fi disociată de obligaţia organului fiscal de a examina în mod obiectiv starea de fapt.

Or, în speţă nu se poate susţine cu temei că dreptul de apreciere al organului fiscal nu a fost exercitat cu exces de putere, în accepţiunea dată acestei sintagme de disp.art.2 lit.n) din Legea nr.554/2004.

Intenţia si capacitatea persoanelor impozabile de a desfăşura activităţi economice în sfera TVA este evaluată în baza cererii de înregistrare în scopuri de TVA, declaraţiei pe propria răspundere (formular 088) şi a documentaţiei anexate la cerere toate coroborate cu informaţiile existente în bazele de date ale ANAF la momentul formulării cererii de înregistrare.

Organul fiscal nu a invocat şi nu a dovedit existenţa unor indicii serioase  privind o eventuală utilizare frauduloasă a înregistrării în scop de TVA de către reclamantă, nu a identificat în concret care sunt criteriile obiective care să impună restrângerea drepturilor reclamantei.

Simpla suspiciune a pârâtei privind incapacitatea societăţii de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni din sfera TVA nu se constituie într-un argument viabil, apt să susţină soluţia adoptată prin Decizia contestată.

Sub aspectul menţionat, relevantă este motivarea CJUE din hotărârea pronunţată în cauza C-527/11- Ablessio SIA prin care s-a statuat că articolele 213, 214 și 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun refuzului din partea administrației fiscale a unui stat membru de a atribui un număr de identificare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată unei societăți pentru simplul motiv că aceasta nu dispune, în opinia respectivei administrației, de mijloacele materiale, tehnice și financiare pentru a exercita activitatea economică declarată și că titularul părților sociale ale acestei societăți a obținut deja, în repetate rânduri, un asemenea număr pentru societăți care niciodată nu au exercitat efectiv o activitate economică și ale căror părți sociale au fost cesionate la scurt timp după atribuirea numărului respectiv, fără ca administrația fiscală în cauză să fi stabilit, având în vedere elemente obiective, că există indicii serioase care permit să se suspecteze că numărul de identificare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată atribuit va fi utilizat în mod fraudulos.

Or, art.11 alin.11 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal prevede explicit că : „În domeniul taxei pe valoare adăugată şi al accizelor, autorităţile fiscale şi alte autorităţi naţionale trebuie să ţină cont de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene”.

Faţă de considerentele expuse, apreciază întemeiată acţiunea şi va dispune anularea Deciziei nr. 37175/20.09.2016 şi Deciziei nr. 26136/01.07.2016.

Văzând disp. art. 453 c.pr.civ. va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei reprezentând taxa de timbru.