Repunere in termen şi declaraţie de creanta

Sentinţă civilă 847 din 24.05.2018


Pe rol se află judecarea cauzei privind pe petenta SC T SA şi pe debitoarea SC M SRL, lichidatorul judiciar V S.P.R.L., având ca obiect alte cereri  - repunere in termen şi declaraţie de creanta.

Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.01.2018 sub nr. 4540/99/2014/a39 pe rolul Tribunalului Iași, petenta SC T SA a formulat cerere de repunere în termen și de înscriere a creanței în tabelul de creanțe al debitoarei SC M SRL cu suma totală de 1.175.000 lei ca și creanță chirografară, provenind din contractele indicate la art. 3 al contractului de cesiune părți sociale nr. 240/14.03.2014.

În motivare, petenta a arătat că, prin sentința civilă nr. 289/F/28.12.2017 pronunțată în dosarul nr. 1305/89/2016 de către Tribunalul Vaslui, s-a dispus anularea a 4 contracte de cesiune acțiuni/părți sociale între care și contractul nr. 240/14.03.2014, că prețul cesiunii a fost plătit prin compensare  cu obligațiile de plată ale debitoarei SC M  față de ea provenind din contractele menționate la art. 3 al contractului de cesiune nr. 240/14.03.2014, că prin sentința menționată, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară ceea ce semnifică redobândirea de către T a calității de creditor al debitoarei, iar ca efect al sentinței, deține contra debitoarei o creanță în cuantum de 1.175.000 lei provenind din contractele de finanțare nr. 228/21.03.2011 și nr. 198/08.03.2011.

În drept, petenta a invocat prevederile art. 186 C.proc.civ. coroborate cu ale art. 65 și art. 149 din Legea nr. 85/2006.

În dovedirea cererii, petenta a depus la dosar înscrisuri.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 220 lei (conform chitanței nr. 0030986/23.01.2018 – fila 30).

Prin cererea înregistrată la data de 12.01.2018 sub nr. 4540/99/2014/a40 pe rolul Tribunalului Iași, petenta SC T SA a formulat cerere de repunere în termen și de înscriere a creanței în tabelul de creanțe al debitoarei SC M SRL cu suma totală de 840.000 lei ca și creanță chirografară, provenind din contractele indicate la art. 3 al contractului de cesiune părți sociale nr. 239/14.03.2014.

În motivare, petenta a arătat că, prin sentința civilă nr. 289/F/28.12.2017 pronunțată în dosarul nr. 1305/89/2016 de către Tribunalul Vaslui, s-a dispus anularea a 4 contracte de cesiune acțiuni/părți sociale între care și contractul nr. 239/14.03.2014, că prețul cesiunii a fost plătit prin compensare  cu obligațiile de plată ale debitoarei SC M  față de ea provenind din contractele menționate la art. 3 al contractului de cesiune nr. 239/14.03.2014, că prin sentința menționată, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară ceea ce semnifică redobândirea de către T a calității de creditor al debitoarei, iar ca efect al sentinței, deține contra debitoarei o creanță în cuantum de 840.000 lei provenind din contractele de finanțare nr. 198/08.03.2011, nr. 148/14.02.2011, nr. 84/25.01.2011, contractul din data de 28.06.2012 plus suma de 422.470 lei evidențiată în contul de furnizori ai debitoarei.

În drept, petenta a invocat prevederile art. 186 C.proc.civ. coroborate cu ale art. 65 și art. 149 din Legea nr. 85/2006.

În dovedirea cererii, petenta a depus la dosar înscrisuri.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 220 lei ( conform chitanței nr. 0030984/23.01.2018 – fila 42).

În ambele dosare, lichidatorul judiciar a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității cererii de repunere în termen și a solicitat respingerea ei  ca tardivă și neîntemeiată.

În motivare, lichidatorul judiciar a arătat că petenta nu a dovedit că întârzierea în depunerea cererii de admitere a creanțelor se datorează unei împrejurări mai presus de voința sa, iar repunerea în termen a fost solicitată după împlinirea termenului prevăzut de legiuitor de 15 zile de la încetarea împiedicării, că pronunțarea sentinței invocate nu semnifică motiv temeinic justificat deoarece petenta nu a învederat nici o cauză obiectivă care să o fi împiedicat să formuleze cererea înăuntrul termenului de 15 zile ulterior înregistrării acțiunii în anularea transferurilor patrimoniale, că dreptul petentei de a fomula cerere de înscriere la masa credală este expres recunoscut de prevederile Legii insolvenței , respectiv art. 64.

În dovedire, lichidatorul a depus la dosar înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 17.05.2018, instanța a dispus conexarea dosarului nr. 4540/99/2014/a39 la dosarul nr. 4540/99/2014/a40.

La același termen de judecată, instanța a pus în discuția părților excepția tardivității cererii de repunere în termen invocată de lichidatorul judiciar V S.P.R.L., excepție pe care instanța o va soluționa cu prioritate, conform prevederilor art. 248 alin.1 C.proc.civ.:

Prevederile Legii nr. 85/2006, aplicabile în cauză, nu stabilesc în cazul cererii de înscriere a unei creanțe dispoziții speciale cu privire la repunerea în termenul de formulare a acesteia. În aceste condiții, față de dispozițiile art. 149 din Legea nr. 85/2006 ce stabilesc că dispozițiile acestei legi se completează cu cele ale Codului de procedură civilă în măsura compatibilității lor, precum și având în vedere faptul că este vorba în cauză de nerespectarea unui termen procedural și anume cel de formulare a cererii de înscriere a unei creanțe la masa credală, instanța va reține incidența în cauză a prevederilor art. 186 C.proc.civ.

Astfel, conform acestor dispoziții, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.

Prin aplicarea acestor dispoziții în cauza de față, instanța reține că legea stabilește un termen de 15 zile de la încetarea împiedicării pentru formularea cererii de repunere în termen și a cererii de înscriere a creanței.

În speță, instanța reține că petenta justifică întârzierea în depunerea cererii de înscriere a creanței prin faptul că abia la data pronunțării sentinței de anulare a transferurilor patrimoniale și a repunerii părților în situația anterioară a redobândit creanțele ce se stinseseră anterior prin compensare. Aserțiunea petentei este una corectă și va fi însușită de către instanță întrucât anterior datei pronunțării sentinței Tribunalului Vaslui petenta nu deținea o creanță pentru care ar fi fost necesară formularea cererii de înscriere la masa credală.

În aceste condiții, termenul de 15 zile prevăzut de art. 186 C.proc.civ. pentru formularea cererii de repunere în termen nu a început să curgă decât din momentul pronunțării sentinței civile nr. 298 a Tribunalului Vaslui, respectiv 28.12.2017, acesta fiind și momentul la care a încetat împiedicarea de care vorbește art. 186 C.proc.civ.

Cu prezenta cerere de repunere în termen a fost formulată la data de 12.01.2018, iar termenul de 15 zile urma să se împlinească, conform prevederilor art. 181 alin.1 pct. 2 C.proc.civ., la data de 13.01.2018, instanța va reține netemeinicia excepției invocate de către lichidator și o va respinge ca atare.

Referitor la cererea de repunere în termenul de înscriere a creanțelor ce izvorăsc din contractele nr. 239 și 240 din 14.03.2014, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 186 alin. 1 C.proc.civ., pentru ca o parte care a pierdut un termen procedural să fie repusă în termen, aceasta trebuie să dovedească că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

În speță, petenta a invocat faptul că prin sentința civilă nr. 298/28.12/2017 a Tribunalului Vaslui s-a dispus anularea celor două contracte de cesiune nr. 239 și 240/14.03.2014 și repunerea părților în situația anterioară ceea ce a condus la redobândirea calității de creditor al debitoarei SC M SRL, în condițiile în care creanța fusese stinsă prin compensare prin contractele în discuție.

În raport de înscrisurile depuse la dosar din care rezultă cele afirmate de către petentă, instanța va reține ca dovedit motivul temeinic justificat pentru neformularea cererii în termen. Astfel, până la momentul pronunțării sentinței în discuție, petenta nu deținea nici un fel de creanță izvorâte din contractele încheiate în condițiile acestea fuseseră stinse prin compensare. Doar în momentul repunerii părților în situația anterioară, fiecare parte a redobândit creanțele ce au fost compensate, astfel încât petenta nu avea posibilitatea de a formula cererea de înscriere a respectivelor creanțe la masa credală.

Nu pot fi primite aserțiunile lichidatorului că o astfel de cerere ar fi trebuit formulată la momentul înregistrării acțiunii în anulare atâta timp cât nu se pronunțase o hotărâre cu privire la transferurile patrimoniale, iar creanțele erau stinse prin compensare.

Față de argumentele expuse anterior, instanța urmează să admită cererea formulată de petenta SC T SA de repunere în termenul de declarare a creanței și, întrucât verificarea creanțelor intră în atribuțiile lichidatorului judiciar, conform art. 25 lit. f) din Legea nr. 85/2006, instanța va pune în vedere lichidatorului judiciar V S.P.R.L. să analizeze pe fond declarațiile de creanță ce formează obiectul dosarelor nr. 4540/99/2014/a39 și nr. 4540/99/2014/a40.

Respinge excepția tardivității cererii de repunere în termen invocată de lichidatorul judiciar V S.P.R.L. ca neîntemeiată.

Admite cererea formulată de petenta SC T SA, prin lichidator judiciar R S.P.R.L și B S.P.R.L de repunere în termenul de declarare a creanței.

Pune în vedere lichidatorului judiciar V S.P.R.L. să analizeze pe fond declarațiile de creanță ce formează obiectul dosarelor nr. 4540/99/2014/a39 și nr. 4540/99/2014/a40.