Inscriere suprafata pe alt amplasament. lipsa de interes

Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.X/19.06.2018 pronunţată de Judecătoria B în dosarul nr.X/184/2018, s-a dispus următoarea soluţie:

„Admite acţiunea modificată formulată de reclamantul M I, CNP , domiciliat în oraşul B, strada N. Bălcescu judeţul O, în contradictoriu cu pârâţii Comisia locală de aplicare a Legilor fondului funciar V, Comisia judeţeană de aplicare a Legilor fondului funciar O, M G, domiciliat în C, judeţul D, M Ge, domiciliat în B, strada N., judeţul O, D N, domiciliat în comuna V, judeţul O şi L E, domiciliată în comuna V, sat P, judeţul O.

Dispune modificarea titlului de proprietate nr.Z/42/10.04.1997, în sensul înlăturării suprafeţei de teren de 2000 m.p. înscrisă în T47 P15 şi înscrierea acestei suprafeţe pe un alt amplasament, de aceeaşi categorie, pe raza comunei V, sat S, judeţul O.”

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B în data de 18.05.2018 sub nr. X/184/2018, reclamantul M I i-a chemat în judecată pe pârâţii Comisia locală de aplicare a Legilor fondului funciar V, Comisia judeţeană de aplicare a Legilor fondului funciar O, M G, M Ge, D N şi L E, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună rectificarea titlului de proprietate nr.Z/42/10.04.1997, în sensul de a se corecta amplasamentul suprafeţei de teren arabil de 2.000 m.p. din , situată în intravilanul comunei V, sat S, judeţul O, în sensul înlăturării acestei suprafeţe de teren şi înscrierea unei alte suprafeţe de teren, de aceleaşi dimensiuni şi categorie de folosinţă, tot în intravilan, având în vedere faptul că această suprafaţă de teren se suprapune cu cea existentă în titlul de proprietate nr.X/67/11.04.1997, emis pe numele altei persoane.

În fapt, reclamantul a motivat că lui şi fraţilor săi, M G, M A, în prezent decedat, cu moştenitor M Ge şi mătuşii sale, D A, în prezent decedată, cu moştenitori D N şi L E, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de teren de 2,92 ha amplasată pe raza comunei V, sat S, judeţul O, de pe urma defunctului M S, fiind emis titlul de proprietate nr.Z/42/10.04.1997.

Reclamantul a arătat că se doreşte ieşirea din indiviziune asupra acestei suprafeţe de teren şi, în urma discuţiilor purtate între coproprietari, aceştia au constatat că suprafaţa de teren din T47 P15 nu se află în posesia nici unuia dintre ei, ulterior descoperind că această suprafaţă de teren este inclusă şi în titlul de proprietate nr.X/67/11.04.1997, emis pe numele M I.

S-a mai arătat că în prezent suprafaţa de teren se află în posesia numitului M C, care a cumpărat-o de la M I, în prezent decedată, suprafaţa de teren intrând astfel în circuitul civil.

Reclamantul a menţionat că el şi pârâţii nu pot ieşi din indiviziune asupra întregii suprafeţe de teren înscrise în titlul de proprietate, întrucât nu aveau în posesie această suprafaţă de teren înscrisă în titlul de proprietate emis pe numele altei persoane, fiind astfel prejudiciaţi.

În drept s-au invocat dispoziţiile Legii nr.18/1991 modificată şi completată prin Legea nr.167/1997.

În susţinerea cererii reclamantul a depus o serie de acte în copie: certificat de naştere, carte de identitate, titlul de proprietate nr. Z/42/10.04.1997,  titlul de proprietate nr. X/67/11.04.1997, certificat de deces D A, carte de identitate D N.

Au depus întâmpinări pârâţii D N, M Ge, M G şi L E, Comisia Locală V şi Comisia judeţeană O de aplicare a Legilor fondului funciar.

Pârâtul M Ge a fost de acord cu cererea formulată de reclamant, în timp ce pârâţii D N şi L E au solicitat respingerea cererii, primul, pe motiv că ar fi afectată suprafaţa totală, de 2,92 ha, iar a doua pe motiv că nu doreşte schimbarea amplasamentului suprafeţei de teren de 2000 m.p., deoarece acesta a fost în posesia lor tot timpul. Pârâtul D N a revenit asupra poziţiei sale la termenul de judecată din data de 09.10.2018, arătând că este de acord cu cererea formulată de reclamant.

Pârâtul M G, deşi nu a solicitat respingerea cererii reclamantului, a arătat prin întâmpinare că procedura ce trebuia urmată în speţă este constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate, cu privire la suprafaţa de 2000 m.p. şi nu rectificarea titlului.

Pârâta Comisia Locală a arătat că în urma verificărilor efectuate a constatat existenţa aceleiaşi poziţii, respectiv T47 P15, cu aceleaşi vecinătăţi, înscrisă în ambele titluri de proprietate, fiind de acord cu corectarea amplasamentului suprafeţei de teren, urmând a fi identificată o suprafaţă de teren liberă de orice sarcini, situată tot în intravilanul localităţii, care să fie trecută în locul celei în cauză.

Comisia Judeţeană a depus întâmpinare prin care a arătat că activitatea de punere în posesie, ca etapă în procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate, precede întocmirea şi înaintarea documentaţiei pentru scrierea titlului de proprietate, iar acţiunea de emitere a titlului de proprietate de către comisia judeţeană este actul final în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate.

Pârâta a mai arătat că, referitor la obiectul dosarului, de schimbare a amplasamentului suprafeţei de 2.000 m.p. situată în T47 P15, este necesar să se solicite, atât comisiei locale, cât şi O.C.P.I. Olt, situaţia cu terenurile rezervă, libere de sarcini, existente la nivelul unităţii administrativ teritoriale.

La termenul de judecată din data de 25.09.2018 reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată, respectiv a solicitat modificarea titlului de proprietate, în sensul de a se corecta amplasamentul suprafeţei de teren arabil de 2.000 m.p. din , situată în intravilanul comunei V, sat S, judeţul O, prin înlăturarea acestei suprafeţe de teren şi înscrierea unei alte suprafeţe de teren, de aceleaşi dimensiuni şi categorie de folosinţă, tot în intravilan, având în vedere faptul că această suprafaţă de teren se suprapune cu cea existentă în titlul de proprietate nr.X/67/11.04.1997, emis pe numele altei persoane.

Părţile prezente au arătat că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a depune întâmpinare la cererea modificatoare.

La solicitarea instanţei, pârâta Comisia Locala a comunicat că în prezent nu este posibilă identificarea unei suprafeţe de teren de 2000 m.p. liberă, nefiind inventariate suprafeţele din intravilanul localităţii. S-a mai comunicat faptul că nu au fost întocmite procese-verbale de punere în posesie pentru titlurile de proprietate emise pe raza localităţii V, acestea fiind întocmite pe baza fişelor premergătoare emiterii titlurilor. S-a menţionat că nu au fost formulate plângeri de către titularii drepturilor de proprietate înscrişi în cele două titluri, împotriva modului de reconstituire a dreptului de proprietate şi a modului de întocmire a actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate.

Analizând cererea formulată de reclamant, instanţa de fond a reţinut că pe numele autorului M S, cu moştenitori D A, M G, M A şi M I, a fost emis titlul de proprietate nr.Z/42/10.04.1997 pentru suprafaţa de teren de 2,92 ha situată pe raza comunei V, sat S, judeţul O. Pe numele autoarei M I a fost emis titlul de proprietate nr.X/67/11.04.1997 pentru suprafaţa de teren de 6,69 ha situată pe raza comunei V, sat S, judeţul O. În ambele titluri a fost înscrisă suprafaţa de teren de 2.000 m.p. în T47 P15, cu aceleaşi vecinătăţi, astfel încât ne aflăm în prezenţa unei suprapuneri de teren reale, confirmată de comisia locală V. Se arată că suprafaţa respectivă se află în posesia numitului M C, care ar fi cumpărat-o de la autoarea M I, fapt care nu s-a dovedit, dar nici nu a fost contestat de către pârâţi.

În drept, devin incidente dispoziţiile art. 58 din Legea nr.18/1991 modificată, în conformitate cu care instanţa soluţionează cauza potrivit regulilor prevăzute în Codul de procedură civilă şi în Legea nr. 92/1992 rep. pentru organizarea judecătorească. Pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia judeţeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa.

Este adevărat că potrivit art. 51 alin.1 comisia judeţeană este competentă să soluţioneze contestaţiile şi să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale, iar potrivit alin.2, în cazul existenţei unei suprapuneri totale sau parţiale ca urmare a emiterii a două sau mai multe titluri de proprietate pe aceleaşi amplasamente, comisia judeţeană este competentă să dispună anularea totală sau parţială a titlurilor emise ulterior primului titlu.

Conform alin.3 comisia judeţeană va dispune emiterea unui nou titlu în locul celui anulat sau, după caz, va propune acordarea de măsuri compensatorii potrivit legii privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România.

Analizând cererea formulată de reclamant şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, instanţa de fond a constatat că cererea adresată instanţei este întemeiată.

Din conţinutul art.51 din Legea nr.18/1991 modificată rezultă că în cazul existenţei unei suprapuneri totale sau parţiale ca urmare a emiterii a două sau mai multe titluri de proprietate pe aceleaşi amplasamente, comisia judeţeană este competentă să dispună anularea totală sau parţială a titlurilor emise ulterior primului titlu. Autorii sau moştenitorii înscrişi în titlurile de proprietate în cauză nu au formulat plângeri împotriva modului de reconstituire a dreptului de proprietate, deoarece nu au fost puşi în posesie anterior întocmirii documentaţiei premergătoare întocmirii titlurilor, aspect rezultând din inexistenţa proceselor verbale de punere în posesie. De asemenea, aceştia nu au avut cunoştinţă nici de modul de întocmire a fişelor premergătoare, acestea nefiind semnate de autori sau de moştenitorii lor.

Instanţa a apreciat ca fiind o sarcină exorbitantă pentru reclamant să se considere că se află încă în termenul de formulare a contestaţiei împotriva modului de reconstituire a dreptului de proprietate, procedură anevoioasă, care ar fi de natură să împiedice ieşirea din indiviziune a moştenitorilor (ceea ce echivalează cu lipsirea acestora de bunul lor) pentru o perioadă foarte lungă de timp şi cu un rezultat incert, având în vedere şi perioada de timp scursă de la data emiterii titlului de proprietate, respectiv anul 1997.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi aceea că nu s-a făcut dovada faptului că pârâta ar avea în posesie suprafaţa de teren de 2.000 m.p. în discuţie.

Instanţa a arătat că, aşa cum în nenumărate rânduri s-a reţinut în hotărâri pronunţate de CEDO împotriva României, deşi reclamantului şi celorlalţi coproprietari li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unui teren, acest drept este în realitate iluzoriu şi nu efectiv. Pentru aceste motive instanţa constată că procedura urmată de reclamant este legitimă, iar instanţa are competenţa de a soluţiona cererea de modificare a titlului de proprietate, în condiţiile în care comisia locală şi-a exprimat acordul în sensul admiterii cererii reclamantului, în timp ce poziţia comisiei judeţene este în sensul că întocmirea actelor premergătoare scrierii titlului de proprietate nu-i revin acesteia, ci comisiei locale. Astfel, în opinia instanţei, această atitudine a comisiei judeţene poate fi considerată un refuz de soluţionare a cererii reclamantului. Instanţa mai arată şi faptul că nu i se poate impune reclamantului să aştepte ca unul dintre moştenitorii autoarei M I să ia atitudine, aceştia nefiind prejudiciaţi în nici un fel.

În raport de aceste considerente, instanţa a admis cererea formulată de reclamant şi a dispus modificarea titlului de proprietate nr.Z/42/10.04.1997 în sensul înlăturării suprafeţei de teren de 2000 m.p. înscrisă în şi înscrierea acestei suprafeţe pe un alt amplasament, de aceeaşi categorie, pe raza comunei V, sat S, judeţul O.

Împotriva sentinţei a declarat apel la data de 26.10.2018 pârâta Comisia Locală de aplicare a Legilor Fondului Funciar V, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se admită apelul, să se schimbe în parte sentinţa, în sensul de a nu se dispune si restricţiona ca înscrierea suprafeţei de 2000mp din  inscrisa in TP X/4210.04.2018, sa se faca în intravilan pe un amplasament de aceiaşi categorie de folosinţa din Titlul de Proprietate menţionat adică ,,vii" si in satul S, deoarece în aceasta categorie, respectiv ,,vii" se incadreaza terenurile plantate cu vita de vie, iar satul „S" nu exista ca sat component al UAT V, ci este numai o denumire populara a unui cătun, pentru următoarele motive:

În dispozitivul sentinţei civile nr. X/2018 nu rezultă amplasamentul pentru care urmează a se valida întinderea dreptului de proprietate, a se efectua punerea în posesie, fapt pentru care punerea în executare a acesteia nu se poate efectua decât după finalizarea situaţiei centralizatoare prevăzute de art. 6 din Legea nr. 165/2013, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, urmând ca la atribuirea suprafeţelor de teren aflate la dispoziţia comisiei locale de fond funciar sa se stabilească criterii de atribuire a acestor suprafeţe care, dacă este posibil, să ţină cont de apropierea de vechiul amplasament, dar si de interesul unităţii administrativ-teritoriale de a nu-şi fragmenta suprafeţele aflate în acest moment în rezervă, având în vedere faptul că aceste suprafeţe, dacă nu vor face obiectul restituirii, vor rămâne la dispoziţia localităţii şi vor putea fi alocate altor proiecte.

Totodată, reclamanţii nu pot prezenta o schiţa a amplasamentului cu terenul deţinut sau orice alte informaţii din care sa rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat. Fapt pentru care, considera ca aceştia nu au deţinut acest teren înainte de reconstituirea dreptului de proprietate, care conform Legii nr. 18/1991-Legea fondului funciar, in intravilanul localităţilor, acolo unde a fost posibil, s-a făcut pe vechiul amplasament.

In drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile pe art. 468 si art. 470 NCPC.

Intimatul pârât M G, intimatul reclamant M I si intimaţii pârâţi M Ge,  D N comuna V jud.O si L E au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelulului, ca neîntemeiat si nelegal si pe fond menţinerea sentinţei civile X/2018, ca temeinica si legala cu amendamentul că sunt de acord ca inscrierea suprafeţei de 2.000 m.p. situate in intravilanul comunei V din Titlul de Proprietate X/42 sa se faca in extravilanul aceleiaşi localităţi pe amplasamentul " R I " poziţia VII din Fisa de rol privind pe autorul M F.S -decedat din satul P nr.casa 34 , cu categoria de folosinţa pasune, având ca vecini la aceasta data : E- P S ; V-I M (G) ;S- B M(M) ;N- D.E.  Au precizat că deţin acest teren în fapt din anul 1990 si-l lucrează,fiind in prezent teren arabil şi au menţionat că au solicitat Comisiei încheierea unui Protocol prin care şi-au exprimat acordul ca suprafaţa de 2.000 m.p. teren situată in intravilan sa le fie acordată in extravilanul comunei V in Tarlaua "R I ", solicitare refuzata de aceasta Comisie.

Au precizat ca acest teren nu a fost cultivat cu vita-de-vie, nici înainte de 1962, nici în prezent, considerând că, in mod eronat, Comisia invedereaza instanţei aceasta categorie de folosinţa (vii), pentru inducerea in eroare a instanţei de judecată.

Solicită să se observa ca in acest Titlu de Proprietate terenurile se afla situate in raza Satului S. Deci, la 10.04.1997, data eliberării Titlului de Proprietate se afla in raza U.A.T. V, ca sat component, care, pana în prezent nu a fost strămutat. Suprafeţele înscrise in Titlul de Proprietate contestat ce se afla in raza Satului S sunt aceleaşi suprafeţe de teren inscrise in Fisa de Rol a lui M F.S in Satul P sat component al U.A.T.V, de unde concluzia ca, atat Satul S, cat si Satul P sunt sate component ale U.A.T.V sau daca trebuie sa se dea crezare Comisiei aceste sate s-au unificat prin absorbţie, rezultând in prezent ( anul 2018) Satul P - chestiune de forma, nu de fond.

Aceasta afirmaţie a C.A.L.F.F. este tendenţioasa, de natura a crea confuzie instanţei de apel.

 Invocarea art.6 dinLegea 165 /2013, privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire in natura sau prin echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist din România prevede obligaţia acestor Comisii ca, in termen de 180 de zile de la data constituirii, Comisia prevăzuta la art.5 alin. 1 trebuia sa intocmeasca conform normelor de aplicare a acestei legi a situaţiei terenurilor pe categorii de folosinţa la nivelul fiecărui U.A.T( Inventarierea).

Aceasta inventariere conf. Legii trebuia sa se finalizeze la finele anului 2013 ori apreciază că se află la finele anului 2018, au trecut 5 ani si U.A.T V nu a inventariat nici măcar un hectar.

Având în vedere că, timp de 5 ani, Comisia de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, nu a putut rezolva nici măcar un caz din sutele de litigii la nivelul U.A.T.V, solicită să se dispună pronunţarea unei Decizii prin care apelanţii să fie obligaţi sa opereze, deîndata, inscrierea in Titlul de Proprietate contestat a suprafeţei de teren descrise mai sus pe care o deţin si o lucrează înca din anul 1990, ea aparţinând autorului M F.S - decedat, imobil degrevat de orice sarcini in prezent,  să se  dispună prin hotărârea ce se va pronunţa ca intimata apelanta sa fie obligata la plata unor daune cominatorii conf.art.5803 C.Pr.Civ., in favoarea statului in cuantum de 1000 ron, pentru fiecare zi de intarziere a punerii in aplicare a hotărârii instanţei de apel, pentru a evita un eventual abuz din partea acestei Comisii.

Comisia Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar - primăria V a formulat răspuns la întâmpinarea formulata de intimata M G, M I. M Ge, D N si L E precizând că îşi menţine punctul de vedere exprimat in apelul formulat impotriva sentintei instanţei de fond,  considerând ca încheierea unui protocol nu rezolva problema intimaţilor documentul respectiv nefiind recunoscut ca si act de proprietate.

S-a precizat că nu Comisia Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar din cadrul Primăriei V susţine ca acel teren a fost cultivat cu vita de-vie, ci acest lucru rezulta din Titlul de proprietate nr X/42: cei 2000 de metri pătraţi ce fac obiectul procesului se regăsesc in acel titlu la categoria de folosinţa „Vii” in intravilanul localităţii.

În cazul in care Sentinţa civila nr. X / 2018 nu va fi modificata, Comisia Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar din cadrul primăriei V nu va putea pune in aplicare dispoziţiile instanţei din patru motive: nu exista rezerve de teren in intravilanul localităţii V, nu exista rezerve de teren de categoria de folosinţa "Vii", nu exista satul S in comuna V si amplasamentul terenului trebuie sa fie limitat la nivelul comunei V, nu la nivel de sat, rezervele de teren nefiind disponibile pe fiecare sat in parte.

Analizând, cu prioritate, excepţia lipsei de interes a cererii de chemare în judecată invocată din oficiu, tribunalul apreciază că este întemeiată, pentru următoarele motive:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C.proc.civ., instanţa este obligată să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiei lipsei de interes a cererii, excepţie de fond, absolută, cu caracter peremptoriu, deoarece o eventuală admitere a acesteia face de prisos cercetarea în fond a pricinii.

Acţiunea civilă, ca ansamblu de mijloace procesuale din care se poate realiza protecţia juridica a drepturilor subiective si a situaţiilor juridice ocrotite de lege, trebuie exercitată cu respectarea anumitor condiţii generale ce se identifica în acelaşi timp cu condiţiile necesare pentru ca o persoana fizica sau juridica sa poată fi parte in proces.

Astfel, se impune a fi verificate, atât condiţia formulării unei pretenţii, cât şi celelalte cerinţe, respectiv capacitatea şi calitatea procesuală, cât şi, faţă de prevederile art. 33 Cpc, interesul promovării acţiunii.

În analiza excepţiei lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu în condiţiile art. 479 alin. 1 teza a doua Cpc, tribunalul reţine că, în fapt, pe numele autorului M S, cu moştenitori D A, M G, M A şi M I, a fost emis titlul de proprietate nr.Z/42/10.04.1997 pentru suprafaţa de teren de 2,92 ha situată pe raza comunei V, sat S, judeţul O. Pe numele autoarei M I a fost emis titlul de proprietate nr.X/67/11.04.1997 pentru suprafaţa de teren de 6,69 ha situată pe raza comunei V, sat S, judeţul O. În ambele titluri a fost înscrisă suprafaţa de teren de 2.000 m.p. în, cu aceleaşi vecinătăţi, astfel încât ne aflăm în prezenţa unei suprapuneri de teren reale, confirmată de Comisia Locală V.

În drept, sunt incidente următoarele prevederi legale, din art. 51 din Legea nr.18/1991 modificată, reţinute şi în considerentele primei instanţe, fără a fi aplicate efectiv la situaţia de fapt existentă în cauză:

„Art. 51 - (1) Comisia judeţeană este competentă să soluţioneze contestaţiile şi să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.

(2) În cazul existenţei unei suprapuneri totale sau parţiale ca urmare a emiterii a două sau mai multe titluri de proprietate pe aceleaşi amplasamente, comisia judeţeană este competentă să dispună anularea totală sau parţială a titlurilor emise ulterior primului titlu.

(3) Comisia judeţeană va dispune emiterea unui nou titlu în locul celui anulat sau, după caz, va propune acordarea de măsuri compensatorii potrivit legii privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România.

(4) Dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile”.

 Din conţinutul art.51 din Legea nr.18/1991 modificată rezultă că, în cazul existenţei unei suprapuneri totale sau parţiale ca urmare a emiterii a două sau mai multe titluri de proprietate pe aceleaşi amplasamente, comisia judeţeană este competentă să dispună anularea totală sau parţială a titlurilor emise ulterior primului titlu.

Or, în cauza de faţă, autorii sau moştenitorii înscrişi în titlurile de proprietate nu s-au adresat comisiei judeţene pentru a solicita să se dispună anularea totală sau parţială a titlului emis ulterior primului titlu, aşa cum prevede expres art. 51 din Legea nr.18/1991 modificată, text invocat de prima instanţă şi a cărui aplicabilitate nu a fost contestată.

La dosar nu au fost depuse dovezi că părţile s-ar fi adresat comisiei judeţene cu o astfel de cerere, iar la interpelarea tribunalului au arătat că nu s-a formulat o cerere în acest sens.

Astfel, reclamantul M I s-a adresat direct instanţei de judecată, solicitând, iniţial, rectificarea, apoi modificarea titlului de proprietate nr.Z/42/10.04.1997, pârâţii D N, M Ge, fiind de acord cu cererea formulată. Mai mult, pârâtul M G, deşi nu a solicitat respingerea cererii reclamantului, a arătat, prin întâmpinarea din dosarul de fond, că procedura ce trebuia urmată în speţă este constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate, cu privire la suprafaţa de 2000 m.p. şi nu rectificarea titlului.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 51 din Legea nr.18/1991, care prevăd o procedură prealabilă obligatoriu de urmat, este lipsită de interes cererea de chemare în judecată adresată direct instanţei, fără a se invoca şi a se dovedi refuzul nejustificat al pârâtelor de a soluţiona cererea.

În acest sens, în practica judiciară s-a decis că petentul ce nu a invocat refuzul nejustificat al intimatelor de a soluţiona cererea prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren, nu a învestit prima instanţă cu judecata unei plângeri, ci cu o acţiune directă privind reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât prima instanţă nu putea reconstitui sau constitui dreptul de proprietate la cererea directă a petentului, fără ca acesta să se fi adresat în prealabil celor două comisii, deoarece aceasta ar însemna o substituire în atribuţiile acestora (Trib. Argeş, Secţia Civilă, Decizia nr. 31/2006, cit. in V T, Legile fondului funciar, Ed. a 3a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, f. 373).

Prin urmare, tribunalul apreciază ca fiind întemeiată excepţia lipsei de interes a cererii de chemare în judecată invocată din oficiu şi nu poate reţine argumentele primei instanţe, în sensul că: autorii sau moştenitorii înscrişi în titlurile de proprietate în cauză nu au formulat plângeri împotriva modului de reconstituire a dreptului de proprietate, deoarece nu au fost puşi în posesie anterior întocmirii documentaţiei premergătoare întocmirii titlurilor, aspect rezultând din inexistenţa proceselor verbale de punere în posesie şi nici nu au avut cunoştinţă nici de modul de întocmire a fişelor premergătoare, acestea nefiind semnate de autori sau de moştenitorii lor.

Reclamantul sau părţile interesate aveau posibilitatea de a se adresa comisiei judeţene competentă să dispună anularea totală sau parţială a titlului emis ulterior primului titlu. Însă, nu au acţionat în acest sens nici după momentul în care  susţin că au constatat că suprafaţa de teren din nu se află în posesia nici unuia dintre ei, ulterior descoperind că această suprafaţă de teren este inclusă şi în titlul de proprietate nr.X/67/11.04.1997, emis pe numele M I.

Mai mult, nulitatea absolută a actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate poate fi invocată, atât pe cale de acţiune, cât şi pe bază de excepţie, fără a se putea invoca intervenirea prescripţiei extinctive.

Faţă de aspectele de mai sus şi de prevederile exprese din art. 51 din Legea nr.18/1991 citate şi de prima instanţă, nu se pot reţine nici considerentele acesteia în sensul că ar reprezenta o sarcină exorbitantă pentru reclamant să se considere că se află încă în termenul de formulare a contestaţiei împotriva modului de reconstituire a dreptului de proprietate, procedură anevoioasă, care ar fi de natură să împiedice ieşirea din indiviziune a moştenitorilor (ceea ce echivalează cu lipsirea acestora de bunul lor) pentru o perioadă foarte lungă de timp şi cu un rezultat incert, având în vedere şi perioada de timp scursă de la data emiterii titlului de proprietate, respectiv anul 1997. Nu se poate reţine nici refuzul comisiei judeţene de soluţionare a cererii reclamantului doar prin raportare la susţinerile acestei pârâte din întâmpinarea depusă în dosarul de fond, în condiţiile în care reclamantul nu a formulat de fapt o cerere către această pârâtă cu respectarea prevederilor legale arătate.

Se au în vedere dispoziţiile din art. 51 alin. 2 din Legea nr.18/1991 modificată, potrivit cărora, în cazul în care se constată că există suprapuneri totale sau parţiale ca urmare a emiterii a două sau mai multe titluri de proprietate pe aceleaşi amplasamente, comisia judeţeană este competentă să dispună anularea totală sau parţială a titlurilor emise ulterior primului titlu, în cauză primul titlul de proprietate având  nr. Z/42/10.04.1997, iar titlul ulterior emis pe numele M I are nr. nr.X/67/11.04.1997.

Însă, şi anterior modificării textului citat în sensul celor de mai sus, în interpretarea art. III din Legea 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, în doctrină şi în practica judiciară s-a făcut distincţia între acţiunea în nulitatea titlului de proprietate şi acţiunea în modificarea titlului de proprietate. Cea din urmă poate avea ca obiect doar radierea, înlocuirea sau modificarea unor date din titlul de proprietate, urmărindu-se îndreptarea unor erori materiale. Pe aceasta cale a acţiunii în modificarea titlului de proprietate nu este posibilă schimbarea unor date esenţiale (cum ar fi, de exemplu, schimbarea amplasamentului terenului asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate), ci asemenea pretenţii trebuie valorificate pe calea acţiunilor speciale prevăzute de lege (plângerea prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991 rep, acţiunea în constatarea nulităţii absolute prevăzuta de art. III din Legea 169/1997).

Pentru toate aceste considerente, tribunalul va admite excepţia lipsei de interes a cererii de chemare în judecată invocată din oficiu, urmând ca, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., să admită apelul formulat de formulat de Comisia de Aplicare a Legilor Fondului Funciar V cu sediul în comuna V, jud. Ot, împotriva sentinţei civile nr. X/19.06.2018 pronunţată de Judecătoria B şi să schimbe în totalitate sentinţa civilă nr. X/19.06.2018 pronunţată de Judecătoria B, în sensul că se respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M I, ca lipsită de interes.

Data publicarii pe portal: 05.04.2019

Domenii speta

Spete similare