Anulare decizie impunere

Continut speta În situaţia unei contestaţii nesoluţionate pe fond de către autoritatea administrativ-fiscală, instanţa de contencios administrativ nu are competenţa de a analiza direct pe fond actul administrativ fiscal contestat în procedura administrativă, ci doar după soluţionarea pe fond a contestaţiei împotriva acestui act, idee care transpare cu claritate din dispoziţiile art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora obiectul acţiunii în contencios administrativ în situaţia actelor administrative fiscale îl constituie decizia emisă în soluţionarea contestaţiei, iar nu în mod direct actul administrativ fiscal contestat. Altfel spus, în lumina dispoziţiilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, controlul judecătoresc al actului administrativ fiscal nu se poate face omisso medio, ci numai după ce autoritatea administrativă fiscală competentă în soluţionarea contestaţiei contribuabilului a analizat pe fond contestaţia formulată în procedura administrativă.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea, reclamanta … prin lichidator judiciar …., în contradictoriu cu pârâta ….., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr….

Prin  motivarea în fapt a cererii se arată de către reclamantă că societatea  a făcut obiectul unei inspecţii fiscale materializata prin emiterea Deciziei de impunere nr. …., împotriva acesteia fiind formulată contestaţie administrativa.

Prin Decizia de soluţionare nr. … a fost dispusa suspendarea soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii definitivă pe latura penală, la soluţionarea acesteia, societatea  formulând cerere de reluare a procedurii de soluţionare a contestaţiei.

Prin decizia atacată, pârâta a respins contestaţia ca fiind depusa de o persoana fără calitatea de a contesta Decizia nr. …, reţinându-se faptul ca in cauza sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. 1 si art. 277 alin. 3 din Legea nr. 207/2015 coroborate cu cele ale pct.10.9 din OPANAF nr. 3741/2015 in sensul ca societatea se afla in procedura insolventei iar lichidatorul judiciar, deşi notificat nu a precizat daca menţine contestaţia formulata. S-a mai reţinut in cauza si incidenţa dispoziţiilor art.64 din Legea nr. 85/2014.

Reclamanta a formulat critici de netemeinice şi nelegalitate a deciziei atacată, în primul rând motivat de faptul că la data de 17 martie, prin încheierea de şedinţa nr. … pronunţata in dosarul nr. … instanţa a înlocuit lichidatorul judiciar …. cu lichidatorul judiciar … (ulterior, prin încheierea de şedinţa din data de … Tribunalul Vâlcea ia act de transformarea lichidatorului judiciar …. in …).

Prin urmare, in mod greşit a fost notificat vechiul lichidator judiciar in condiţiile in care, la momentul soluţionării contestaţiei administrative lichidatorul judiciar desemnat este …., notificarea realizându-se cu încălcarea dispoziţiilor legale.

În acest sens, a mai precizat partea ca înţelege sa îşi însuşească contestaţia administrativa formulata împotriva Deciziei de impunere nr. ….

Un alt aspect al nelegalitatii deciziei atacate consta si în faptul ca dispoziţiile Legii nr. 85/2014 nu au aplicabilitate în condiţiile în care procedura insolvenţei societăţii … a fost deschisa in perioada de aplicare a Legii nr. 85/2006, procedura desfăşurându-se in continuare, sub imperiul acesteia.

In drept art. 280, 281 din Legea nr. 207/2015, pct. 10.9 din OPANAF nr. 3741/2015 si Legea nr. 554/2014.

Cererea a fost legal timbrată, chitanţa regăsindu-se la fila 8 dosar.

Pârâta a formulat întâmpinare la 3 octombrie 2017 (filele 11-16 dosar ) prin care a solicitat respingerea acţiunii, deoarece  decizia de respingere a contestaţiei, pe motivul formulării de o persoană ce nu avea calitate, a fost legală şi temeinică, atâta timp cât lichidatorul judiciar nu a înţeles să o confirme, iar dreptul de administrare al administratorului legal al societăţii a fost ridicat, urmare a declanşării procedurii insolvenţei.

Pe fondul contestaţiei, pârâta a solicitat menţinerea Deciziei de impunere nr. …, drept temeinică şi legală, reluând, în esenţă, concluziile raportului de inspecţie fiscală nr. ….

Analizând cererile şi susţinerile părţilor prin prisma înscrisurilor aflate la dosar şi a dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul reţine următoarele:

Tribunalul constată că prin decizia de impunere nr. … au fost stabilite o serie de obligaţii fiscale în sarcina reclamantei, iar împotriva deciziei de impunere reclamanta a formulat contestaţie administrativă potrivit prevederilor art. 205 şi urm. din Codul de procedură fiscală adoptat prin OG nr. 92/2003, în vigoare la acea dată.

Prin decizia nr. … organul fiscal a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei până la soluţionarea definitivă a unui dosar penal, iar după soluţionarea acestuia asociatul unic al reclamantei a solicitat la data de 31.01.2017 reluarea procedurii de soluţionare a contestaţiei administrative.

Întrucât reclamanta se afla în procedură de faliment încă din anul 2013, potrivit sentinţei nr. … a Tribunalului Vâlcea, pârâta a făcut aplicarea pct. 10.9 din OPANAF nr. 3741/2015, unde se prevede că „În situaţia în care, la data reluării procedurii administrative, contestatara se află în procedură de insolvenţă/reorganizare/faliment/lichidare şi i-a fost ridicat dreptul la propria administrare, organul de soluţionare competent va solicita administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz, să precizeze dacă menţine contestaţia formulată de societate, direct sau prin împuternicit”. În acest sens, la data de … pârâta a transmis către Y, pretins lichidator al reclamantei, o notificare prin care îi solicita să precizeze dacă menţine contestaţia formulată de reclamantă, iar cum lichidatorul nu a răspuns acestei notificări, prin decizia nr. … pârâta a respins contestaţia reclamantei ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta.

Mai întâi, se observă că în mod eronat pârâta invocă prevederile OPANAF nr. 3741/2015, edictat pentru punerea în aplicare a prevederilor noului Cod de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015), câtă vreme, în conformitate cu prevederile art. 352 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 207/2015, în speţă sunt aplicabile, în ce priveşte soluţionarea contestaţiei administrative a reclamantei, prevederile OG nr. 92/2003 şi, corelativ, ale ordinelor emise în aplicarea acesteia. Cum însă prevederile OPANAF nr. 2137/2011, 450/2013 sau 2906/2014 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din OG nr. 92/2003 cuprindeau dispoziţii identice sau similare cu cele avute în vedere de pârâtă, împrejurarea analizată nu este de natură să determine, în speţă, vreo neregularitate a actului contestat.

Însă, se constată a fi corectă susţinerea reclamantei în sensul că pârâta a realizat în mod defectuos procedura de solicitare a punctului de vedere al lichidatorului reclamantei cu privire la menţinerea contestaţiei, câtă vreme Y, căreia pârâta i-a transmis notificarea, nu mai avea calitatea de lichidator al reclamantei încă din anul 2014, când printr-o încheiere dată în dosarul de faliment al reclamantei, s-a dispus înlocuirea lichidatorului Y cu …., care ulterior s-a transformat în …. Prin urmare, este corectă susţinerea reclamantei că în mod greşit a fost notificat vechiul lichidator judiciar in condiţiile in care, la momentul soluţionării contestaţiei administrative, lichidatorul judiciar desemnat era …, notificarea realizându-se cu încălcarea dispoziţiilor legale. De asemenea, este de reţinut că, prin prezenta acţiune, lichidatorul reclamantei a precizat că înţelege sa îşi însuşească contestaţia administrativa formulata împotriva deciziei de impunere nr. ….

Rezultă deci că se impune anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. …., prin care în mod greşit contestaţia reclamantei a fost respinsă ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta.

De asemenea, este de reţinut că, în viziunea OG nr. 92/2003, poate fi atacată în contencios administrativ şi fiscal numai decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva actului administrativ fiscal, sau, eventual, cele două acte pot fi atacate împreună, însă nicidecum nu poate fi atacat actul fiscal însuşi în mod direct.

De asemenea, în situaţia unei contestaţii nesoluţionate pe fond de către autoritatea administrativ-fiscală, instanţa de contencios administrativ nu are competenţa de a analiza direct pe fond actul administrativ fiscal contestat în procedura administrativă, ci doar după soluţionarea pe fond a contestaţiei împotriva acestui act, idee care transpare cu claritate din dispoziţiile art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora obiectul acţiunii în contencios administrativ în situaţia actelor administrative fiscale îl constituie decizia emisă în soluţionarea contestaţiei, iar nu în mod direct actul administrativ fiscal contestat. Altfel spus, în lumina dispoziţiilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, controlul judecătoresc al actului administrativ fiscal nu se poate face omisso medio, ci numai după ce autoritatea administrativă fiscală competentă în soluţionarea contestaţiei contribuabilului a analizat pe fond contestaţia formulată în procedura administrativă.

Prin urmare, întrucât pârâta a respins în mod greşit contestaţia reclamantei, în temeiul unei excepţii care nu era întemeiată, va fi admisă acţiunea reclamantei, dispunându-se anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. … emisă de … şi obligarea pârâtei să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. .

Domenii speta

Spete similare