Drepturi de natură salarială încasate necuvenit

Drepturi de natură salarială încasate necuvenit. Dispoziţie primar pentru recuperarea prejudiciului. Amnistie fiscală.

-Art. 2 alin. 1 din Legea nr. 78/2018.

Conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 78/2018, se exonerează de la plată sumele reprezentând drepturi de natură salarială considerat a fi încasate nelegal şi pe care  personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept  consecinţă a constatării  de către Curtea de Conturi.

Prin cererea înregistrată la data de XXXXX sub nr. XXXXX, reclamanţii XXXXX, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului XXXXX, au solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună anularea Dispoziţiilor Primarului Municipiului XXXXX, nr. XXXXX, prin care s-a stabilit pentru fiecare dintre reclamanţi prejudiciul creat bugetului local al Municipiului XXXXX ca urmare a încasării sporului de dificultate în calitate de membri în comisia locală de fond funciar.

În temeiul art.14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, au solicitat suspendarea executării dispoziţiilor Primarului Municipiului XXXXX, nr. XXXXX, până la soluţionarea definitivă a acţiunii de fond.

Reclamanţii arată că au calitatea de aleşi/foşti aleşi locali şi personal contractual în cadrul Primăriei Municipiului XXXXX, iar în perioada 2014-2017 au avut calitatea de membrii în comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Prin dispoziţiile nr. XXXXX, pârâtul a stabilit fiecăruia dintre reclamanţi prejudiciul reprezentând contravaloarea sporului de dificultate acordat în perioada octombrie 2014-mai 2017, în dispoziţii menţionându-se sumele datorate, respectiv, XXXXX.

Arată reclamanţii că din preambulul dispoziţiilor pe care le contestă în prezenta cauză, rezultă că la emiterea acestora pârâtul a avut în vedere Referatul nr. XXXXX a Direcţiei Economice, Raportul de audit financiar nr. XXXXX, Decizia nr. XXXXX emisă de Camera de Conturi XXXXX, prevederile art. 33, alin. 3 şi art. 64 din Legea nr. 94/1992 republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prevederile art.270-275 din Legea nr.53/2003, actualizată privind Codul Muncii, prevederile art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, prevederile art. 63 alin. 1 lit. e din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin raportul de audit financiar nr. XXXXX şi prin procesul verbal de constatare, anexă la raportul de audit financiar, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi XXXXX, a reţinut că în perioada oct. 2014-mai 2017 s-a acordat şi plătit în mod nelegal din bugetul local al Municipiului XXXXX sporul de dificultate membrilor Comisiei locale de fond funciar, cuantumul plăţilor nelegale fiind estimate la suma totală de XXXXX lei.

Prin Decizia nr. XXXXX, Curtea de Conturi a dispus printre alte măsuri şi pe aceea vizând recuperarea prejudiciului reprezentând sume nete ce au fost acordate persoanelor care au făcut parte din comisie, cu titlu de spor de dificultate.

Împotriva acestor măsuri, U.A.T. XXXXX a formulat contestaţie iar prin încheierea nr. XXXXX aceasta a fost respinsă de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României ca nefondată, astfel că pârâtul a procedat la punerea în executare a măsurilor stabilite prin Decizia nr. XXXXX a Camerei de Conturi XXXXX privind recuperarea prejudiciului, constând în contravaloarea sporului de dificultate acordat în perioada oct.2014-mai 2017, emiţând dispoziţiile de imputare contestate în prezenta cauză.

Precizează că paguba produsă autorităţii publice a fost constatată de organele de control ale Curţii de Conturi - Camerei de Conturi XXXXX, obligaţia de recuperare a pagubei fiind stabilită prin Decizia nr. XXXXX  a Camerei de Conturi XXXXX.

Decizia nr. XXXXX a Camerei de Conturi XXXXX şi încheierea nr. XXXXX a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României au fost contestate în contenciosul administrativ de către U.A.T. XXXXX, pe rolul Tribunalului XXXXX fiind înregistrat dosarul nr. XXXXX, cu termen la data de XXXXX.

Reclamanţii invocă inadmisibilitatea emiterii dispoziţiilor contestate, întrucât acestea au fost emise fără a se respecta prevederile art.169 alin. 2 din Codul Muncii, neexistând o hotărâre judecătoreasca prin care sa se dispună reţinerea sumelor încasate cu titlu de spor de dificultate, acestora fiindu-le aplicabile prevederile Codului Muncii şi nu cele ale funcţionarilor publici.

Referitor la referatul nr. XXXXX ce apare menţionat în preambulul dispoziţiilor menţionate, întocmit de Direcţia Economică, apreciază că prin acesta se stabileşte doar întinderea prejudiciului în îndeplinirea obligaţiei impuse prin Decizia nr. XXXXX a Camerei de Conturi XXXXX, astfel că acesta nu poate avea valenţele unui act constatator al pagubei.

Cât priveşte temeinicia dispoziţiilor contestate, solicită instanţei să constate că acestea sunt nelegale, întrucât Decizia nr. XXXXX a Camerei de Conturi XXXXX prin care s-a dispus luarea măsurilor de recuperare a prejudiciului reprezentând contravaloarea sporului de dificultate despre care se pretinde că a fost acordat nelegal, nu poate produce efecte juridice retroactive şi nici nu poate avea drept consecinţă invalidarea dispoziţiilor primarului nr. XXXXX de acordare a sporului de dificultate în favoarea reclamanţilor, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile primarului amintite au fost supuse controlului de legalitate în condiţiile art. 115, alin. 7 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Consideră reclamanţii că pe de altă parte, se poate vorbi despre o sumă ele bani încasată necuvenit doar în lipsa oricărui temei legal sau convenţional al încasării acestei sume, situaţie care nu se regăseşte în privinţa acestora  întrucât  au  încasat  sumele  în  temeiul dispoziţiilor  primarului nr. XXXXX, dispoziţii intrate în circuitul civil, dreptul la plata sporului de dificultate fiind prevăzut de prevederile Legii nr. 263/2006 şi a OUG nr. 136/2006.

În ceea ce priveşte actele emise de Camera de Conturi XXXXX în baza cărora s-au emis dispoziţiile contestate, arată că, din examinarea acestor acte, se poate observa că în justificarea caracterului nelegal al plăţii acestui spor de dificultate s-a reţinut doar aspectul că sporul de dificultate ar fi fost acordat cu aplicarea eronată a prevederilor legale în vigoare, respectiv a Legii nr. 263/2006 şi a OUG nr. 136/2006, care prevăd ca acest spor se aplică în procent de până la 50% din indemnizaţia corespunzătoare funcţiei respective sau din salariul de încadrare pe o perioadă de 1 an calculată de la data intrării în vigoare a prezentelor legi.

Solicită instanţei să constate că dispoziţiile art. 2 alin. (l) din Legea nr. 263/2006 care prevăd că stabilirea salariaţilor care beneficiază de un spor lunar de dificultate se face anual, nu se referă la anul calendaristic sau cel bugetar, ci la timpul pentru care simt numite în comisie anumite persoane şi implicit la acordarea sporului pe perioada în care acele persoane fac parte din comisiile respective.

Pe de altă parte, până la desfiinţarea Comisiei prin Ordin al Prefectului, conform art. 116 alin.(5) din Legea nr.18/1991, este evident că activitatea comisiei este permanentă, nefiind posibil ca pentru o anumită perioadă de timp să nu se stabilească persoanele care fac parte din comisie.

Mai arată că susţinerile Camerei de Conturi XXXXX potrivit cărora perioada de un an calculată de la data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2006 a expirat, astfel că nu s-ar mai impune acordarea acestui spor în continuare, sunt lipsite de temei, teza a II a art. II alin. (l) din lege prevăzând expres că stabilirea celor care beneficiază de acest spor se face anual, în limita fondurilor pentru plata salariilor, de unde concluzia că legea nu a avut în vedere doar un singur an în care se poate acorda acest spor, ci perioade anuale determinate de continuarea activităţii de constituire şi reconstituire a dreptului de proprietate funciară.

Consideră că aprecierile Camerei de Conturi XXXXX, în sensul că sporul de dificultate se impunea a fi acordat doar pentru o perioadă de 1 an,  calculată de la data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2006 şi OUG nr. l36/2006 contravin chiar punctului de vedere exprimat de pârâta Curtea de Conturi României în adresa nr. XXXXX prin care s-a concluzionat că interpretarea corectă a disp. art. II alin. (l) din Legea nr. 263/2006 şi a disp. art. II din OUG nr. 136/2006 este în sensul acordării sporului pe toată perioada cât se desfăşoară activitate în cadrul comisiilor.

Apreciază reclamanţii că atâta vreme cât sentinţele judecătoreşti au avut ca obiect anularea unei dispoziţii prin care s-a acordat sporul de dificultate, iar temeiul juridic al dispoziţiilor ce au făcut obiectul acţiunii judiciare este acelaşi cu temeiul juridic al dispoziţiilor emise de Primarul Municipiului XXXXX pentru acordarea sporului de dificultate în perioada ce se impută, care nu au făcut obiectul unei acţiuni judiciare, diferind doar numărul ordinului Prefectului Judeţului XXXXX privind actualizarea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole şi forestiere, este evident că statuările din sentinţele judecătoreşti irevocabile, care au condus la reţinerea ca legale a acestora, se impun ca efect pozitiv al puterii de lucru judecat.

Menţionează că art. II din OUG nr. 136/2006  prevede că sporul de dificultate prevăzut la art. I se asigură din bugetele administraţiei publice centrale sau locale la nivelul cărora sunt numite ori alese persoanele respective si se acordă pe o perioadă de 1 an de zile calculată de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, şi nu se poate interpreta în sensul că respectiva normă are caracter temporar, ci este stabilit doar momentul de la care începe să curgă termenul de 1 an. În situaţia în care legiuitorul ar fi intenţionat ca sporul si indemnizaţia prevăzute la art. II din Lege nr.263/2006 să se acorde doar pe un an, nu s-ar fi utilizat, expresia „anual” atunci când se face referire la stabilirea salariaţilor care beneficiază de acest drept şi cuantumul sporurilor ce se acordă.

Consideră că acordarea sporului se face anual, revenind în sarcina conducătorului instituţiei în aplicarea dispoziţiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate, emiterea dispoziţiilor în vederea stabilirii cuantumului sporului de până la 50% pe fiecare membru, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor", (a se vedea în acest sens sentinţele civile ataşate)

Ca atare, este inadmisibil a se pune în discuţie legalitatea dispoziţiilor emise de Primarul municipiului XXXXX în perioada 2014-2017 pentru acordarea sporului de dificultate atât din perspectiva stabilităţii circuitului civil cât şi a imposibilităţii repunerii în discuţie a legalităţii unei probleme de drept analizate anterior în mod irevocabil.

Mai arată că subiectul menţionat a fost abordat şi de Instituţia Prefectului în anul 2009 prin atacarea dispoziţiilor de Primar emise pentru acordarea acestui spor. Instanţele de judecată au clarificat fără dubiu temeinicia, legalitatea şi valabilitatea Dispoziţiilor Primarului emise, în sensul acordării sporului respectiv, pe întreaga perioadă de funcţionare a Comisiei Locale constituite în acest scop.

Reclamanţii consideră că este inadmisibil să se stabilească un prejudiciu în sarcina acestora pentru acordarea sporului de dificultate şi recuperarea acestuia şi în raport de cele expuse solicită instanţei să constate că în cauză principiul legalităţii actelor administrative, care presupune ca autorităţile administrative să nu încalce legea, iar toate deciziile lor să se întemeieze pe lege, acest principiu impunând, în egală măsură, ca respectarea acestor exigente de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionate, iar legea trebuie să ofere o protecţie adecvată împotriva arbitrajului, aşa încât se impune anularea actelor administrative contestate.

Reclamanţii susţin că potrivit art. 14 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente se poate solicita suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond, considerând că în cauză sunt întrunite condiţiile impuse de 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ pentru a dispune suspendarea executării dispoziţiilor contestate, fiind evident că acestea au fost emise, pe de o parte, cu încălcarea dispoziţiilor art. 169, alin. 2 din Codul Muncii iar, pe de altă parte, în condiţiile în care nu se poate vorbi despre o plată nelegală, plata sporului de dificultate având ca temei dispoziţiile primarului nr. XXXXX  şi prevederile Legii nr. 263/2006 şi a OUG nr. 136/2006.

Consideră că este îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, condiţie prevăzută de art. 2 alin. l, lit. s din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât, ca urmare a prejudiciului stabilit, drepturile salariale ale reclamanţilor se vor diminua semnificativ, ceea ce are efecte negative asupra situaţiei financiare şi chiar familiale, astfel că se impune suspendarea executării dispoziţiilor primarului contestate, până la soluţionarea definitivă a acţiunii de fond.

În drept, îşi întemeiază acţiunea pe prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precum şi ale celorlalte acte normative menţionate în cuprinsul acţiunii.

În dovedirea susţinerilor, reclamanţii au depus înscrisuri.

Pârâta U.A.T. MUNICIPIUL XXXXX, prin reprezentantul său legal - primar XXXXX, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamanţi, pentru următoarele considerente:

Arată că reclamanţii, în perioada octombrie 2014 - mai 2017 au făcut parte din comisia locală de fond funciar şi au beneficiat de sporul de dificultate prevăzut de Legea nr. 263/2006 şi a OUG nr. 136/2006.

Prin raportul de audit financiar nr. XXXXX şi procesul verbal de constatare anexă la raportul de audit financiar, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi XXXXX, a reţinut că în perioada octombrie 2014 - mai 2017 s-a acordat şi plătit nelegal din bugetul local al Municipiului XXXXX sporul de dificultate membrilor comisiei locale de fond funciar, cuantumul plăţilor nelegale fiind estimat la suma de suma totală de XXXXX lei.

Prin Decizia nr. XXXXX Curtea de Conturi - Camera de Conturi XXXXX a dispus printre alte măsuri şi cea vizând recuperarea prejudiciului reprezentând sume nete ce au fost acordate persoanelor care au făcut parte din comisie cu titlu de spor de dificultate.

Precizează că împotriva acestor măsuri, UAT XXXXX a formulat contestaţie iar prin încheierea nr. XXXXX aceasta a fost respinsă de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României ca nefondată, astfel că pârâtul a procedat la punerea în executare a măsurilor stabilite prin Decizia nr. XXXXX a Camerei de Conturi XXXXX privind recuperarea prejudiciului, constând în contravaloarea sporului de dificultate acordat în perioada oct.2014-mai 2017.

Decizia nr. XXXXX a Camerei de Conturi XXXXX şi încheierea nr. XXXXX a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României au fost contestate în contenciosul administrativ de către U.A.T. XXXXX, pe rolul Tribunalului XXXXX fiind înregistrat dosarul nr. XXXXX, cu termen de judecată la data de XXXXX şi dosarul nr. XXXXX privind suspendarea măsurii dispuse prin Decizia nr. XXXXX a Camerei de Conturi XXXXX,cu termen de judecată la data de XXXXX.

Mai arată că în aplicarea măsurii dispuse prin Decizia nr. XXXXX a Camerei de Conturi XXXXX, s-a întocmit referatul nr. XXXXX de către Direcţia Economică şi a fost stabilit prejudiciul cauzat de fiecare membru al comisiei locale de fond funciar, pentru pârâţi, respectiv prin:

1. Dispoziţia nr. XXXXX pentru pârâtul XXXXX în care se menţionează că paguba produsă autorităţii este de XXXXX lei net,

2. Dispoziţia nr. XXXXX pentru pârâtul XXXXX, în care se menţionează că paguba produsă autorităţii este de XXXXX lei net

3. Dispoziţia nr. XXXXX, pentru pârâtul XXXXX, în care se menţionează că paguba produsă autorităţii este de XXXXX lei net.

Pârâta precizează că stabilirea prejudiciului prin dispoziţiile contestate s-a impus faţă de constatările Curţii de Conturi - Camera de Conturi XXXXX, de măsurile dispuse de aceasta prin Decizia nr. XXXXX, pentru a se evita măsurile coercitive prevăzute de art. 64 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Având în vedere că potrivit art. 256 din Codul Muncii cel care a încasat o sumă nedatorată este obligat să o restituie, precum şi faptul că pentru această formă specială de răspundere singurele condiţii sunt existenţa unei plăţi nedatorate către salariat şi caracterul nedatorat al acestei plăţii, fiind irelevantă vinovăţia sau nevinovăţia salariatului în încasarea sumei, pârâta apreciază îndeplinite cerinţele impuse de art. 256 Codul Muncii pentru stabilirea în sarcina reclamanţilor ca prejudiciu a sumelor încasate cu titlu de spor de dificultate în perioada octombrie 2014-mai 2017, în cuantumul menţionat.

Conducerea instituţiei a acţionat cu bună-credinţă, depunând toate diligentele în vederea recuperării prejudiciului stabilit în urma controlului Curţii de Conturi - Camerei de Conturi XXXXX, prin emiterea actelor administrative contestate în cauză.

Mai arată că plata sporului de dificultate în favoarea reclamanţilor s-a făcut în temeiul dispoziţiilor emise de Primarul Municipiului XXXXX  nr. XXXXX dispoziţii intrate în circuitul civil, fiind supuse controlului de legalitate de către Instituţia Prefectului Judeţului XXXXX, dreptul la plata sporului de dificultate fiind prevăzut de prevederile Legii nr. 263/2006 şi a OUG nr. 136/2006.

În drept, pârâta îşi întemeiază întâmpinarea pe dispoziţiile art. 201 Cod procedură civilă şi actele normative la care a făcut referire în cuprinsul acesteia.

În dovedire, a depus la dosar înscrisuri.

Reclamanţii au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâtă şi admiterea acţiunii.

Arată că dispoziţiile prin care s-a dispus prejudiciul au fost emise ca efect al Deciziei nr. XXXXX a Camerei de Conturi XXXXX prin care s-a dispus luarea măsurilor de recuperare a prejudiciului reprezentând contravaloarea sporului de dificultate. Consideră că aceste decizii nu pot produce efecte juridice retroactive şi nici nu pot invalida dispoziţiile de acordare a sporului de dificultate.

Mai arată reclamanţii că prin  hotărâri judecătoreşti definitive, instanţele de judecată au interpretat prevederile legale şi au statuat că persoanele care fac parte din comisiile de aplicare a Legii nr. 18/1991 beneficiază de sporul de dificultate atâta timp cât fac parte din comisie, iar semnificaţia termenului anual a fost interpretat ca fiind de un an atâta timp cât fac parte din respectivele comisii.

Consideră că în absenţa dovezii că la nivelul UAT XXXXX, comisia de fond funciar a fost desfiinţată prin ordin al prefectului, nu se poate susţine că sporul a cărui contravaloare se solicită a fi restituită a fost încasat nelegal.

În drept, reclamanţii îşi întemeiază cererea pe prevederile Legii nr. 53/2003, precum şi ale celorlalte acte normative menţionate în cuprinsul acţiunii.

În dovedirea susţinerilor, au depus înscrisuri.

Prin cererea de repunere pe rol, reclamanţii au învederat instanţei că a intervenit amnistia fiscală, în acelaşi sens fiind şi concluziile Raportului Camerei de Conturi XXXXX, privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. XXXXX.

În drept, reclamanţii îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 415, pct. 4 Cod procedură civilă, iar în dovedire, au depus înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările din dosar, prin prisma actelor normative incidente în cauză, se apreciază acţiunea întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea formulată, reclamanţii XXXXX, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului XXXXX, au solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună anularea Dispoziţiilor Primarului Municipiului XXXXX, nr. XXXXX prin care s-a stabilit pentru fiecare dintre reclamanţi prejudiciul creat bugetului local al Municipiului XXXXX ca urmare a încasării sporului de dificultate în calitate de membri în comisia locală de fond funciar.

Instanţa constată că la data de XXXXX, a fost adoptată Legea nr. 78/2018, privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială, conform căreia:

art. 1 Prezenta lege se aplică personalului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice aplicabile anterior intrării în vigoare a prezentei legi.

art. 2 (1) Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială încasate în temeiul unor acte administrative sau clauze ale contractelor/acordurilor colective de muncă în vigoare la data plăţii acestor drepturi, sume considerate a fi încasate nelegal şi pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi sau alte structuri/instituţii cu atribuţii de control a unor prejudicii.

art. 3 (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi încetează plata de către personalul prevăzut la art. 1 a sumelor reprezentând venituri de natură salarială, pentru care Curtea de Conturi sau alte structuri/instituţii cu atribuţii de control au constatat că au fost acordate cu crearea de prejudicii, precum şi orice formă de recuperare a acestora.

Conform raportului Camerei de Conturi XXXXX din data de XXXXX, privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. XXXXX (raport de follow-up, vizând recuperarea prejudiciului reprezentând sume nete ce au fost acordate persoanelor care au făcut parte din comisiile locale de fond funciar, cu titlu de spor de dificultate), se precizează că măsura a fost dusă la îndeplinire în totalitate, fiind exonerată la plată conform prevederilor Legii nr. 78/2018, privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salarială.

Tribunalul constată că, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 78/2018, încetează practic orice plată precum şi orice formă de recuperare (dispoziţii şi decizii de imputare, inclusiv angajamente de plată ale salariaţilor, dacă e cazul, proceduri în curs sau litigii cu Curtea de Conturi sau cu angajatorul) a sumelor reprezentând venituri de natură salarială pentru care Curtea de Conturi sau alte structuri de control au impus recuperarea acestora, astfel că acţiunea reclamanţilor a rămas fără obiect.

În consecinţă, Tribunalul va admite cererea formulată de reclamanţi şi va anula dispoziţiile nr. XXXXX, privind recuperarea prejudiciului creat bugetului local al Municipiului XXXXX ca urmare a încasării sporului de dificultate în calitate de membri în comisia locală de fond funciar, emise de Primarul Municipiului XXXXX, ca fiind rămase fără obiect.

Domenii speta

Spete similare