Despăgubiri

Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:...............

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A III-A CIVILĂ

DOSAR NR. ...............

SENTINŢA CIVILĂ NR. ...............

Şedinţa din data de 01.10.2019

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE – Eliza Magdalena Stroe

GREFIER – Mihaela Popovici

Pe rol, se află pronunţarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta .................. cu sediul în ................, în contradictoriu cu pârâta ............. cu sediul cu sediul în .............. şi cu sediul ales în .................., având ca obiect drepturi de autor şi drepturi conexe.

Dezbaterile şi susţinerile orale ale părţilor au avut loc la termenul de judecată din 17.09.2019, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen, care face parte din prezenta sentinţă, când, tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, dar şi pentru a da posibilitate părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat succesiv pronunţarea pentru data de 01.10.2019, când a decis următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a Civilă sub nr................. din data de ................. reclamanta .................. în contradictoriu cu pârâta .................. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta, in principal: la plata sumei de ............... lei, inclusiv TVA, reprezentând valoarea egala cu triplul remuneraţiilor (drepturi patrimoniale de autor), corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale in unitatea de cazare ............... din ..................., in perioada : 20 octombrie 2014 - 20 octombrie 2017, in unitatea de alimentaţie publica a hotelului, suma datorata pentru comunicarea publica a operelor muzicale in perioada 20 octombrie 2014 - 20 octombrie 2017 fara autorizaţie licenţa neexclusiva încheiata cu ............ pentru aceasta perioada şi in cadrul evenimentelor desfăşurate in incinta Restaurantului din cadrul ...............din .............. in perioada: 20 octombrie 2014 - 20 octombrie 2017;

In subsidiarul capătului 1 al prezentei cereri, a solicitat obligarea paratei la plata sumei de ............. lei inclusiv TVA, reprezentând remuneraţie (drepturi patrimoniale de autor) corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale in unitatea de cazare ............... din ................, in perioada : 20 octombrie 2014 - 20 octombrie 2017; precum si in unităţile de alimentaţie publica ale motelului, suma datorata pentru comunicarea publica a operelor muzicale in scop ambiental in perioada 20 octombrie 2014- 20 octombrie 2017; la plata sumei de ................. lei reprezentând penalităţi datorate pana la data de 20.10.2017 pentru întârzierea plaţii remuneraţiilor in suma de ...........lei şi la plata penalităţilor de 0.5%/zi de întârziere începând cu data de 21.10.2017 si pana la data plaţii efective a sumei de ............. lei.

În motivele cererii se arată că reclamanta ............ este organism de gestiune colectiva a drepturilor patrimoniale de autor de opere muzicale aşa cum rezulta si din Decizia ORDA nr. 3/1997 publicata in M. Of. al României Partea I nr. 58/1997.

Pârâta ........... este o persoana juridica ce desfăşoară activităţi de cazare in cadrul unităţii .......... din ............. cu 25 de camere, potrivit certificatului de clasificare nr.......... si informaţiilor publice de pe site-ul ............; activităţi de alimentaţie publica activităţi de alimentaţie publica, inclusiv evenimente (petreceri coroprate, onomastice, nunti, botezuri, revelion etc), in cadrul: Restaurantului din incinta ................ potrivit certificalului de clasificare nr............... si informaţiilor publice de pe site-ul ................

Pentru comunicarea publica a operelor muzicale in scop ambiental pârâta avea obligaţia prealabila de a solicita încheierea cu .............. a autorizaţie licenţa neexclusiva si sa plătească acesteia remuneraţiile corespunzătoare.

Parata nu si-a îndeplinit aceste obligaţii legale pe care le avea fata de ....................

Utilizarea legala a operelor muzicale prin comunicare publica in scop ambiental se poate face numai prin încheierea prealabila cu ............... a unei autorizaţii licenţa neexclusiva.

In acest sens sunt prevederile: art. 13 lit. f) art. 15, art. 1231 alin. (1) lit. e), art. 130 alin. (1) lit. a), art. 1312 alin. (2} si alin. (8), art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, metodologia publicata prin Decizia ORDA nr. 266/2011 cu modificările aduse acesteia, publicate prin Decizia ORDA nr. 198/2012.

Comunicarea publica in scop ambiental a operelor muzicale de către parata, fără a fi încheiat in prealabil o autorizaţie licenţa neexclusiva cu ............., constituie o încălcare a dispoziţiilor legale mai sus menţionate si astfel are un caracter ilicit.

Ca urmare a faptelor ilicite ale paratei, ................ nu a încasat de la parata remuneraţiile reprezentând drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale ce ar fi fost datorate pentru comunicarea publica a operelor muzicale in scop ambiental in perioada octombrie 2014 - octombrie 2017.

Faptele ilicite ale paratei au prejudiciat titularii drepturilor patrimoniale de autor de opere muzicale in mod special prin faptul ca aceştia nu au putut beneficia de remuneraţiile ce le reveneau pentru acesta utilizare, de fructele acestora etc.

In egala măsura, faptele ilicite ale paratei au prejudiciat si .............. care nu a putut beneficia in toata aceasta perioada de contribuţiile proporţionale cu remuneraţiile in litigiu datorate de titularii de drepturi patrimoniale de autor do opere muzicale potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) si e) din Legea nr. 8/1996, in vederea acoperirii cheltuielilor de funcţionare ale .............

Întinderea prejudiciului se determina potrivit ari. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 cu modificările si completările ulterioare.

În  speţa nu este posibila determinarea nici a beneficiului realizat pe nedrept de parat si nici a prejudiciilor morale si materiale suferite de fiecare autor, după cum nu este posibila nici stabilirea beneficiului nerealizat de flecare dintre autori.

Pentru acest motiv determinarea întinderii prejudiciului se realizează potrivit art. 139 alin. 92) din legea mai sus /menţionata.

Prejudiciul este egal cu valoarea triplului remuneraţiilor pe care parata le-ar fi plătit .............. in cazul in care nr fi încheiat in prealabil autorizaţie licenţa neexclusiva pentru comunicarea publica a operelor muzicale in scop ambiental.

In speţa, potrivit celor mai sus menţionate, valoarea prejudiciului este estimat la suma de ........... lei, inclusiv TVA si reprezintă triplul remuneraţiilor pe care parata le-ar fi plătit ........... daca ar fi încheiat autorizaţie licenţa neexclusiva pentru comunicarea publica a operelor muzicale in perioada octombrie 2014 - octombrie 2017, in:  Unitatea de cazare ............ din ............ ce are 25 de camere, potrivit informaţiile publice de pe internet; activităţi de alimentaţie publica Restaurantul-bar din incinta ........... potrivit informaţiile publice de pe internet; activităţi de alimentaţie publica, inclusiv evenimente (petreceri coroprate, onomastice, nunti, botezuri, revelion etc), in cadrul Restaurantului din incinta ................

Potrivit petitului prezentei acţiuni, in subsidiar, in cazul in care parata nu va fi obligată la plata sumei egale cu triplul remuneraţiilor, solicita obligarea paratei la plata remuneraţiilor si a penalităţilor aferente.

Calcul detaliat al remuneraţiilor este evidenţiat in tabele ce constituie Anexe la prezenta cerere de chemare in judecata.

Remuneraţiile au fost determinate prin estimare pentru perioada octombrie 2014 - octombrie 2017 ţinând seama de următoarele: pentru unitatea de cazare ................ din ............ un număr de 25 de camere; o remuneraţie de ...... lei/camera/luna plus TVA potrivit pct. 1.A lit. c. din Metodologia publicata prin Decizia ORDA nr. 266/2011 cu modificările publicate prin Decizia ORDA nr, 198/2012;

Pentru Restaurantul din incinta ............ cu o suprafaţa estimata de 150 mp, o remuneraţie de ....... tei/luna" plus TVA, potrivit pct. 2.A. lit. c. din Metodologia publicata prin Decizia ORDA nr. 266/2011 cu modificările publicate prin Decizia ORDA nr. 198/2012.

Numărul de evenimente (nunti, botezuri, petreceri etc.) a fost estimat la 8 pentru fiecare luna din perioada in litigiu.

Au fost avute in vedere informaţiile disponibile public de pe site-ul Ministerului.

Penalitatea este  de 0,5%/zi de întârziere potrivit pct. 5 din Metodologia publicata prin Decizia ORDA nr. 266/2011 cu modificările publicate prin Decizia ORDA nr. 198/2012.

Scadenţa  plaţii remuneraţiilor este data de 15 a lunii pentru care este datorata aşa cum se prevede la punctul 4 din metodologia publicata prin Decizia ORDA nr. 266/2011 cu modificările publicate prin Decizia ORDA nr. 198/2012.

Valoarea  penalităţilor calculate pana la data de 20.10.2017 este in suma de ........... lei.

Penalităţile au fost calculate prin raportare la remuneraţiile in suma de ............ lei, remuneraţii estimate prin cerere ca fiind datorate de parata către UCMR-ADA pentru perioada octombrie 2014 - octombrie 2017.

Scadenţele lunare si calculul detaliat al penalităţilor este detaliat in Anexele la prezenta cerere.

Întrucât plata remuneraţiilor nu a fost realizata de către parata pana la data de ............., pentru remuneraţiile ce fac obiect al acestei cereri, parata datorează in continuare .............., incepand cu data de ........, penalităţi de 0,5%/zi pentru intarzierea plaţii remuneraţiilor in suma de ................... lei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr.8/1996, a drepturilor de autor si a drepturilor conexe, mi modificările ulterioare (in special art. 13 lit. f) art. 15, art. 1231 alin. (1) lit. e), art. 130 alin. (19 lit. a), art. 1313 alin. (2) ni alin. (8), art. 134 alin. (2) lit. b) si e), art. 139, din Legea nr, 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile pe dispoziţiile Metodologiillor publicate prin Deciziile ORDA nr. 266/201, nr.198/2012, cele ale Convenţiei du In Borna ratificata de România prin Legea nr. 77/1998 si art. 30, alin.1 si art. 148 si urm. Cod Proc. Civ. si.

In susţinerea cererii de chemare in judecata a solicitat proba cu înscrisuri, notificarea adresata paratei;Anexe privind modul de calcul al remuneraţiilor si penalităţilor; Extras  de la  Registrul Comerţului cu dalele de identificare ale paralei; Dovada calitate reprezentant legal al .............; Dovada achitării taxei de timbru,

In temeiul art. 298 c. proc. civ. solicita instanţei sa ordone ca Ministerul Turismului, cu sediu in str. Dinicu Golescu, nr.38, sector 1, Bucureşti, sa depună la dosar copii ale certificatelor de clasificare eliberate paratei valabile in perioada ianuarie - iulie 2017. Cu privire la structurile turistice ale paratei, cu funcţiuni de cazare si cu privire la structurile turistice ale paratei cu funcţiuni de alimentaţie publica.

In temeiul art. 293 si sub sancţiunea art. 295 c. proc. civ solicita instanţei sa ordone ca parata sa depună la dosar, copii ale certificatelor de clasificare deţinute valabile in perioada ianuarie - iulie 2017 cu privire la structurile turistice ale parafei cu funcţiuni de cazare si cu privire la structurile turistice ale paratei cu funcţiuni de alimentaţie publica; copii ale planurilor cadastrale ale imobilelor deţinute cu orice titlu, proprietar, chiriaş, comodatar etc.; copii ale autorizaţiilor de funcţionare si documentelor care au stat la baza acestora din care sa rezulte suprafeţele utilizate pentru bar restaurant.

Expertiza judiciar contabila cu următoarele obiective: Sa se  determine pentru perioada in litigiu, potrivit metodologiilor indicate in cererea de chemare in judecata, pentru unităţile de cazare si de alimentaţie publica deţinute de parata cu orice titlu, TVA-ul aferent remuneraţiilor, penalităţile de întârziere si sumele restante, potrivit Metodologiilor publicate prin ORDA nr. 266/201, nr.198/2012. Sa se determine pentru perioada in litigiu, potrivit metodologiilor indicate in cererea de chemare in judecata, pentru unităţile de cazare si de alimentaţie publica deţinute de parata cu orice titlu, TVA-ul remuneraţiilor, penalităţile de întârziere si sumele restante. Sa se determine pentru toate evenimentele organizate in spatiile paratei in perioada in litigiu remuneraţiile, TVA-ul aferent remuneraţiilor, penalităţile de întârziere si sumele restante. Sa se determine potrivit evidentelor contabile ale paratei, in mod special potrivit Fisei contului ........, facturilor înregistrate în acesta, coroborate si cu conturile contabile ........., registrul de evenimente (nunti, botezuri, cununii, petreceri etc. ) organizate in fiecare luna in unităţile deţinute sau exploatate de parata.

Pârâta .................. a formulat întâmpinare prin care a solicitat: în principal, respingerea acţiunii reclamantului ca netemeinică; în subsidiar, reducerea cuantumului sumei obiect al cererii, dispunând recalcularea acesteia; obligarea reclamantului la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti.

În demersul ilustrării motivelor pentru care reclamanta consideră că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă teritorial pentru soluţionarea prezentului litigiu, putem remarca faptul că aceasta invocă prevederile art. 107 Cod proc. civ. potrivit cărora „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Astfel, cum arată chiar reclamanta, are sediul în ..............., motiv pentru care solicită admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi declinare cauzei către Tribunalul Cluj.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta, ............ solicită obligarea subscrisei Ia plata sumei de ........... lei inclusiv TVA. Suma reprezintă echivalentul triplului remuneraţiilor (drepturi patrimoniale de autor) corespunzătoare comunicării publice a unor opere muzicale protejate de drepturile de autor. Conduita culpabilă imputată priveşte difuzarea de materiale muzicale în incinta .................. Mai exact, reclamanta susţine că s-au comunicat public opere muzicale cu caracter ambiental în unitatea de cazare .................; în restaurantul situat în incinta hotelului; în barul situat în incinta hotelului; în cadrul evenimentelor desfăşurate în incinta hotelului. Perioada vizată pentru stabilirea cuantumului care constituie obiectul cererii este cea cuprinsă între 20 octombrie 2014 şi 20 octombrie 2017.

Înainte  de a antama problematica raţiunilor legale din spatele caracterului neîntemeiat a cererii formulate de reclamantă, invocă incidenţa în cauză a prevederilor art. 249 Cod Procedură Civilă, care codifică principiul actor incumbat probatio. În speţă, reclamanta susţine, în esenţă, că se impune angajarea răspunderii civile delictuale, pentru o faptă ilicită. Fapta ilicită reprezintă un fapt juridic, stricto sensul, care poate fi probat prin orice mijloc de probă.

Cu toate acestea, reclamanta nu a înţeles să solicite instanţei încuviinţarea administrării unor mijloace de probă apte să dovedească starea de fapt susţinută. Raportat la ceea ce s-a solicitat, înţelege că singurul mijloc de probă a cărui administrare se solicită, care are legătură concretă cu dovedirea stării de fapt, şi nu cu dovedirea întinderii pretenţiilor este Extrasul de internet cu descrierea pârâtei (fila 5, pct.3). Or, chiar şi acesta este, în esenţă, complet irelevant. Problema muzicii ambientale nu este menţionată în descrierea complexului. Faptul că astfel de muzică ar fi redată în complex nu se poate deduce nemijlocit din descriere. Reclamanta nu a solicitat instanţei un alt mijloc de probă prin care să se dovedească susţinerile sale.

Ca atare, la nivel probatoriu, întreaga susţinere juridică a edificiului stării de fapt ilustrate de reclamantă stă într-o prezumţie simplă. Iar prezumţia simplă în cauză este o simplă deducţie bazată pe experienţa comună conform căreia în complexele de tip hotel precum cel deţinut de subscrisă se ascultă muzică ambientală. Totuşi, experienţa comună nu este aptă a dovedi o circumstanţă factuală punctuală concretă. După cum doctrina română a statuat în mod constant, chiar şi în materie civilă, unde exigenţele probatorii sunt mai scăzute, prezumţia simplă trebuie fie bazată pe un alt mijloc de probă sau cel puţin coroborată cu un atare mijloc pentru a putea dovedi starea de fapt susţinută de reclamant. O atare constatare nu este nouă în dreptul român. Astfel, profesorul Dimitrie Alexandresco arată că prezumţiile trebuie să fie grave, precise şi concordante. Condiţia preciziei nu este îndeplinită în speţă, raţionamentele deductive suferind, în general, de acest cusur. Considerăm că, în prezenta cauză, prezumţia, mai ales lipsită de coroborarea cu un alt mijloc de probă, precum proba testimonială, nu satisface minimele exigenţe probatorii care ar trebui atinse într-un litigiu. Aceasta nu are puterea de a naşte probabilitate.

Fapta culpabilă, o presupusă faptă ilicită tangenţială regimului drepturilor de autor, nu este constatată printr-un mijloc cu putere doveditoare, precum un Proces Verbal de constatare, cum este în cazul contravenţiilor. Reclamanta are un statut identic oricărui reclamant dintr-o procedură civilă şi nu beneficiază de un regim special în dovedirea pretenţiilor sale. Legislaţia aplicabilă în materia drepturilor de autor nu conferă un atare drept sau un statut procesual privilegiat. In nuce, reclamanta trebuie să-şi dovedească pretenţiile asemenea oricărui alt subiect de drept procesual actual sau potenţial.

Mai mult, la nivelul unor susţineri ale reclamantei nici măcar problema unei prezumţii simple nu se poate pune. Premisa unei prezumţii deductive este existenţa unei reguli generale de la care se poate decela aplicaţia la o situaţie particulară. Or, pretenţiile privind folosirea muzicii ambientale în unitatea de cazare sunt complet lipsite de orice temei probatoriu. Este absurd a se considera că într-un spaţiu destinat locuirii curente, în camerele rezervate de clienţii hotelului, unde oamenii se odihnesc, se foloseşte muzică ambientală. O atare utilizare ar deranja şi în nici un caz nu ar reprezenta o alegere logică pentru punerea în valoare a facilităţilor. Premisa majoră nu are susţinere factuală întrucât o astfel de practică nu reprezintă o regulă la nivelul unităţilor de cazare. Ca atare, nici măcar o prezumţie simplă nu ar putea fi atinsă, fără a recurge la structuri paralogistice lipsite de fundament factual. Susţinerile reclamantei nu sunt, în consecinţă, mai ales în această materie, (după cum am arătat), probate prin alte mijloace de probă. Vom conchide că susţinerea nu este dovedită, nici măcar parţial sau tangenţial. Analizând cererea de chemare în judecată vom observa că din debitul total ................. RON reprezintă contraechivalentul utilizării muzicii ambientale în acest spaţiu. Cel puţin pentru această sumă, cum nici măcar o prezumţie simplă nu există, petitul principal trebuie respins ca neîntemeiat, neputându-se pune problema admiterii sale.

Aceste condiţii sunt reiterate şi la nivelul art. 329 Cod Procedură Civilă, conform căruia în cazul prezumţiilor lăsate la luminile şi înţelepciunea judecătorului, acesta se poate întemeia pe ele numai dacă au greutate şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins. Or, după cum a învederat, un simplu raţionament deductiv nu poate asigura certitudinea juridică minimală necesară pronunţării unei soluţii. Standardele puterii probatorii minimale ar fi in concreto încălcate. În orice caz, obligaţia de a ilustra raţionamentul de la baza unei prezumţii incumbă reclamantului, care se limitează în speţă la a descrie starea de fapt aşa cum înţelege că îi este mai favorabil. Nu instanţa este cea care ar trebui să intervină activ în acest sens, ci doar să pună în balanţă argumentele aduse de reclamant în susţinerea cererii sale cu valoare probatorie pe care înţelege să o dea unei probe. Or, în prezentul caz, la nivelul dovedirii stării de fapt dincolo de afirmarea ei, cererea de chemare în judecată este complet neargumentată.

Pe această cale, pentru a ilustra importanţa teoretică şi practică a principiului actor incumb probatio recurge la o succintă analiză a doctrinei exponenţiale în materie. Totuşi, dovadă a importanţei sale procedurale stă chiar faptul că, deşi este unul dintre principiile recunoscute încă din dreptul roman, a fost puţin sau deloc temperat în decursul timpului. Constatarea doctrinară în sensul că art. 254 alin.5 nu reprezintă o temperare a principiului în orice caz, faptul că obligaţia de probă revine reclamantului se poate decela nemijlocit din analiza situaţiei contrare. în măsura în care în prezentul litigiu obligaţia de probă ar reveni subscrisei, aceasta ar trebui să dovedească un fapt negativ. O atare probă ar fi, în condiţiile prezentului litigiu, aproape imposibilă. Pe cale doctrinară s-a statuat în sensul că, de regulă, reclamantul este cel care trebuie să probeze mai întâi afirmaţiile sale, rezultă că, dacă el nu reuşeşte să facă această dovadă, pretenţia sa va fi respinsă - adore non probante, reus absolvitur. S-a arătat, de asemenea, că într-o atare situaţie cererea trebuie respinsă ca neîntemeiată. Apreciem că o atare soluţie se impune şi în prezentul litigiu, motiv pentru care solicităm Onoratei Instanţe să dispună o soluţie în acest sens.

Caracterul eronat al calculului făcut de reclamantă. Aspecte privind structura complexului hotelier Meridian. Incompatibilitatea punctelor 3 şi 4 ale petitului principal. Cauza prejudiciului.

La nivelul calculului făcut de reclamantă există multiple incongruenţe logice, care afectează în mod imediat validitatea juridică a cuantumului pretenţiilor.

Modalitatea de calcul utilizată este identică pentru toate litigiile demarate de către reclamanta, chestiune care determină o inechitate vădită, având în vedere diferenţele care există între fiecare complex hotelier. Totodată, în anexele privind calculele efectuate nu sunt menţionate cum au fost stabilit valorile înscrise în tabel.

Astfel, potrivit art. 130 lit. h din Legea nr. 8/1996 „Organismele de gestiune colectivă au obligaţia să ceară utilizatorilor sau intermediarilor acestora comunicarea de informaţii şi transmiterea documentelor necesare pentru determinarea cuantumului remuneraţiilor pe care le colectează, precum şi informaţii privind operele utilizate, cu indicarea titularilor de drepturi, în vederea repartizării acestora; utilizatorii sau intermediarii acestora au obligaţia să furnizeze, în format scris şi electronic, în termen de 10 zile de la solicitare, informaţiile şi documentele solicitate, sub semnătura reprezentantului legal şi ştampilate". Or în lipsa unei astfel de solicitări şi având în vedere tabelul cu remuneraţii datorate pentru comunicarea publică a operelor muzicale în scop ambiental cuprins în Decizia nr. 198/2012, apreciem că aceste calcule sunt absolut nejustificate şi eronate.

Ca atare, trecând peste argumentele privind caracterul nefondat al acţiunii, respectiv a sumelor solicitate cu titlu de remuneraţie, arată că acestea nu au fost nici calculate corect, fiind utilizate aceleaşi valori în toate acţiunile de acest tip fără a avea în vederea specificul stării de fapt (al complexului hotelier), respectiv fără a proba existenţa unei comunicări publice a unor opere muzicale în cadrul unităţilor de cazare, restaurant, bar şi evenimente, care nici măcar nu au avut loc.

În al doilea rând, semnalează incompatibilitatea între solicitarea de despăgubiri pentru folosirea muzicii ambientale în restaurant pentru o perioadă de 3 ani cu cea privind acordarea de despăgubiri pentru utilizarea muzicii ambientale în cadrul evenimentelor desfăşurate în incinta aceluiaşi restaurant. în esenţă se solicită de două ori despăgubiri pentru aceeaşi pretinsă faptă ilicită.

Cum însă vătămarea produsă prin neautorizare nu priveşte în mod direct reclamanta, înţelege că prejudiciul concret pe care aceasta susţine că 1-a suferit priveşte lipsa plăţii lunare a contravalorii autorizaţiei. Nu neautorizarea cauzează prejudiciul concret, ci omisiunea plăţii contravalorii lunare a acesteia. Or, nu trebuie să se piardă din vedere că prejudiciul este o componentă fundamentală a răspunderii civile delictuale. Urmărind nexul cauzal al pretinsului prejudiciu înţelegem că reclamanta se plânge, în fapt, de caracterul ilicit al omisiunii plăţii unei redevenţe lunare. Nu lipsa autorizării per se naşte prejudiciul, cât lipsa plăţilor care s-ar fi făcut dacă subscrisa s-ar fi autorizat, contracost. Lipsa autorizării per se nu poate naşte un prejudiciu de natura celui invocat. Pentru a ilustra punctul de vedere antemenţionat putem recurge la un silogism ipotetic, respectiv verificarea existenţei unui prejudiciu în situaţia în care subscrisa nu s-ar fi autorizat, dar ar fi plătit contravaloarea folosirii materialelor audiofonice. Vom conchide că nu ar exista un prejudiciu în această ipoteză, pentru că prejudiciul nu ar putea ii cert, întrucât s-a plătit utilizarea materiator. Concluzia pe care o vom decela confirmă ipoteza propusă: prejudiciul invocat este produs de neplata tranşei lunare, nu de neautorizare în sine.

Concluzia precedentă prezintă relevanţă întrucât din moment ce tranşa lunară plătită în urma autorizării ar fi fost aceeaşi, reclamanta nu poate justifica obiectiv de ce solicită despăgubiri atât pentru muzica utilizată în restaurant, cât şi pentru evenimentele ocazionale desfăşurate în respectivul spaţiu, întrucât remuneraţiile plătite, lunare, ar fi avut acelaşi cuantum. Ca atare, petitul privind utlizarea muzicii ambientale în cadrul evenimentelor desfăşurate trebuie respins, ca neîntemeiat, întrucât, în ipoteza admiterii petitului privind folosirea muzicii ambientale în general în restaurant, nu mai există un prejudiciu care să poată fi justificat în structura răspunderii civile delictuale a cărei angajare se urmăreşte.

Incompatibilitatea petitului principal cu cele subsidiare. Natura obligaţiilor civile şi a prejudiciului. Caracterul cert şi direct al prejudiciului. îmbogăţirea fără justă cauză.

În analiza cererii de chemare în judecată trebuie pornit de la o premisă, anume că, indiferent de particularităţile inerente materiei drepturilor de autor, obiectul acţiunii rămâne, în definitiv, angajarea răspunderii civile delictuale. Cererea subsidiară formulată de pârâtă trebuie privită prin acest filtru. După cum a arătat scopul acţiunii civile în angajarea răspunderii delictuale este repararea prejudiciului cauzat de fapta ilicită. Or, în măsura în care s-ar admite un uit petit formulat de reclamantă, cu efectul reparării prejudiciului, nu mai există un temei juridic pe baza căruia să se poată acorda despăgubiri suplimentare.

Obiectul acţiunii nu este sancţionarea, întrucât nu acesta este scopul răspunderii delictuale. Dreptul privat nu operează cu sancţiuni, decât în ipoteze rare. Iar atunci când o persoană este sancţionată în dreptul civil, sancţiunea constă în pierderea unui drept (e.g. cel de opţiune succesorală), nu naşterea unei obligaţii. Scopul răspunderii delictuale este ca starea de inechitate dintre părţi să nu persiste. Scopul acesteia nu este ca o parte să obţină profit pe baza faptei ilicite.

............... nu este un organ de stat, abilitat să impună sancţiuni. Reclamantul din prezentul litigiu are un statut identic oricărei persoane, fizice sau juridice, care stă în instanţă. Ca atare, instanţa poate dispune doar repararea prejudiciului său. Or, în esenţă, acesta solicită penalităţi care exced prejudiciului. în plus, premisa acordării penalităţilor solicitate este tocmai existenţa unui raport contractual. Reclamantul îşi bazează întreaga acţiune pe lipsa unei autorizări, deci a raportului contractual antemenţionat.

În  plus, legiuitorul a stabilit un plafon în cuprinsul art. 139 alin. (2) lit.b din Legea 8/1996. Plafonul în cauză urmăreşte o evaluare legală in abstracta a prejudiciului, care va avea loc cu caracter subsidiar, doar în măsura în care nu se va putea dovedi beneficiul nerealizat conform art. 139 alin. (2) lit. a. Apreciem că acest mod include orice alte potenţiale prejudicii suferite de reclamant, mai ales raportat Ia cuantumul foarte ridicat al despăgubirilor, în condiţiile în care textul legal nu prevede posibilitatea acordării unor prejudicii suplimentare, în orice caz, chiar dacă instanţa procedează Ia modul de calcul prevăzut de art. 139 alin. (1) lit.a, arătăm că nu se pot acorda despăgubiri suplimentare, întrucât acestea nu ar avea un temei legal, din moment ce prin admiterea petitului se va proceda tocmai la repararea prejudiciului, în măsura în care s-ar acorda despăgubiri suplimentare, care exced cadrului legal dedus din coroborarea prevederilor art. 139 alin. (2) din Legea 8/1996 cu dispoziţiile generale ale răspunderii delictuale din Codul Civil, ar cădea sub semnul îmbogăţirii fără justă cauză, fiind lipsite de temei legal.

În cele din urmă, analizând conţinutul Deciziei ORDA 266/2011, vom observa că punctul 5 din Metodologie, de care se prevalează reclamanta este destinat situaţiei în care persoana vizată de penalităţi este autorizată, iar nu neautorizată. Acest fapt decurge din coroborarea cu pct. 4 din metodologie şi prin observarea pct. 6 care reglementează distinct situaţia neautorizării. De altfel, pct. 6 nu poate fi aplicat, din perspectiva ierarhiei normelor în stat, fiind contrar legii, respectiv art. 139 alin. (2) lit. a, care se aplică, după cum am arătat, cu prioritate faţă de lit. b.

Pentru toate motivele arătate, solicită respingerea acţiunii formulate de reclamantă in tot în măsura în care se va proceda la admiterea în parte a acesteia, arată că se impune recalcularea sumelor datorate şi aplicarea cu prioritate a prevederilor art. 139 alin.(2) lit. a din Legea 8/1996. Considerăm că la evaluarea se impune recalcularea şi raportat la adevăratele dimensiuni ale Hotelului Meridian, conform extrasului de carte funciară anexat. Solicită respingerea petitelor contradictorii. Solicită, de asemenea, respingerea petitului privind penalităţile de plată, indiferent de modul de calcul la care se va proceda.

În  drept, au fost invocate dispoziţiile legale arătate în cuprinsul prezentului script.

În probaţiune, solicită încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisuri anexate prezentei, proba cu interogatoriul reclamantei, pentru şi a oricăror altor probe a căror necesitate va reieşi din cercetarea judecătorească.

La termenul din data de 17.04.2018, instanţa a respins excepţia necompetenţei teritoriale ca neîntemeiată.

Sub aspect probatoriu, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri în cadrul căreia a solicitat relaţii de la Ministerul Turismului  şi Primăria Oraşului Cluj Napoca şi proba cu expertiza contabilă care a fost efectuată de expert Purice Ioan.

Au fost încuviinţate obiecţiuni la raportul de expertiză.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma obiectului cu care a fost investit şi a probelor administrate, tribunalul constată cererea ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Prin cererea sa de chemare în judecată, reclamanta ..............., ............... a solicitat obligarea pârâtei .................., in principal la plata sumei reprezentând valoarea egala cu triplul remuneraţiilor - drepturi patrimoniale de autor, corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale in unitatea de cazare ....................., in unitatea de alimentaţie publica a hotelului şi in cadrul evenimentelor desfăşurate in incinta Restaurantului din cadrul Hotelului, in perioada: 20 octombrie 2014 - 20 octombrie 2017.

În subsidiar, a solicitat obligarea paratei la plata remuneraţie - drepturi patrimoniale de autor, corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale in unitatea de cazare ............. precum si in unităţile de alimentaţie publica, din Municipiul Cluj-Napoca, ..........., in perioada: 20 octombrie 2014 - 20 octombrie 2017, in perioada 20 octombrie 2014- 20 octombrie 2017 şi la plata penalităţilor de întârziere aferente.

Potrivit actelor de la dosar, pârâta este o persoană juridică care are în obiectul său de activitate, activități de cazare în cadrul unității Hotel Meridian 4* și activități de alimentație publică, inclusiv evenimente, în restaurantul din incinta hotelului.

În calitate de deţinător al acestor spaţii, pârâta este utilizator de opere muzicale în scop ambiental, în sensul dispozițiilor pct. 2 lit. b din Metodologia privind remuneraţiile cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru comunicarea publică a operelor muzicale în scop ambiental, publicată în Monitorul Oficial prin decizia ORDA nr. 266/2011, care stabileşte la pct. 1 că „Utilizatorii de opere muzicale în scop ambiental au obligaţia ca, înaintea oricărei utilizări de opere muzicale, să obţină din partea ........... autorizaţia licenţă neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale şi să plătească remuneraţii potrivit tabelului din prezenta metodologie, indiferent de durata efectivă a utilizării”, la pct. 4 prevăzându-se că „Plata remuneraţiilor datorate de utilizatori se efectuează lunar. Termenul-limită de plată este data de ...... a lunii pentru care se face plata. La remuneraţiile prevăzute de prezenta metodologie se adaugă cota legală de TVA”, iar la pct. 5 stabilindu-se că „Pentru întârzieri la plată utilizatorii datorează penalităţi de 0,5%/zi de întârziere”.

Deşi avea obligaţia legală de a încheia autorizaţie/licenţă neexclusivă cu ............., pârâta a comunicat, potrivit actelor de la dosar, opere muzicale în scop ambiental, în lipsa acestei autorizaţii.

După introducerea prezentei acţiuni, respectiv la data de 07.09.2018 pârâta a încheiat autorizaţie neexclusivă cu .......... pentru hotelul şi restaurantul deţinute în .................

Din actele dosarului rezultă că Restaurantul Meridian şi Barul se află în aceeaşi încăpere şi au o suprafaţă totală de .............. mp şi funcţionează cu o singură casă de marcat.

În incinta restaurantului, potrivit raportului de expertiză au fost organizate 40 de evenimente în cadrul cărora au fost utilizate opere muzicale.

Pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul acestor evenimente, Decizia ORDA nr. 266/2011 şi 198/2012 a stabilit o remuneraţie de ......... lei/eveniment,conform  anexa 1 pct. 2 lit. c din aceste decizii.

Această remuneraţie se achită indiferent dacă evenimentele sunt organizate în restaurantul unităţii sau aceasta deţine un spaţiu diferit, special amenajat doar pentru evenimente şi indiferent de suprafaţa spaţiului în care se desfăşoară evenimentul.

Mai departe, Tribunalul reține că reclamanta .........., a fost numită de ORDA ca organism de gestiune colectivă unic colector, conform deciziei ORDA nr. 3/1997.

Fiind desemnat colector al remuneraţiilor datorate de utilizatori, sunt incidente dispoziţiile Legii 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi ale Metodologiei emise în baza legii.

Potrivit Deciziilor ORDA nr.266/2011 si nr. 198/2012 ............ este organismul de gestiune colectiva ce colectează remuneraţiile reprezentând drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru comunicarea publica de opere muzicale in scop ambiental.

Astfel cum s-a reținut mai sus, parata desfășoară activităţi turistice cu funcţiuni de cazare si activităţi de alimentaţie publica in cadrul cărora sunt comunicate public opere muzicale.

În cauză au fost depuse relaţiile de la Autoritatea Naţională pentru Turism cu privire la structurile turistice ale pârâtei, întocmindu-se raport de expertiză privind determinarea sumelor datorate cu titlu de remuneraţii, la raportul de expertiză fiind formulate obiecţiuni la care s-a răspuns de către expert, în raport ţinându-se seama de perioada în care pârâta are activități în acele unităţi turistice.

Potrivit raportului de expertiza contabila efectuat in cauza pe baza metodologiei, cuantumul total al remuneraţiei datorate este de ........... lei (rezultat ca urmare a înmulţirii sumei de ......... lei cu trei), aferentă perioadei septembrie 2014 – septembrie 2017, din care suma de .......... reprezintă triplul remuneraţiei datorate pentru serviciile hoteliere, suma de ......... lei reprezintă triplul remuneraţiei datorate pentru restaurant şi bar şi suma de ............. lei reprezintă triplul remuneraţiei datorate pentru cele 40 evenimente ce au fost dovedite ca fiind desfăşurate de pârâtă în perioada de referinţă.

Determinarea remuneraţiei se realizează potrivit metodologiei publicată de Decizia ORDA nr. 266/2011 cu modificările publicate prin Decizia ORDA 198/2012, fiind avut în vedere un spaţiu de .......... mp pentru restaurant-bar şi reţinându-se că barul nu a funcţionat independent de restaurant, fiind amplasat doar formal în incinta restaurantului.

De asemenea, pentru evenimentele organizate de pârâtă se va reţine o remuneraţie de ............. lei/eveniment, potrivit anexei 1 pct. 2 lit. c din decizia ORDA nr. 266/2011, iar nu de ....... lei/eveniment cum a stabilit expertul iniţial.

Tribunalul reţine că suma de ....... lei la care s-a oprit expertul este prevăzută în anexa 2, pct.b şi are în vedere comunicarea publică a operelor muzicale în raport de suprafaţa deţinută de „restaurante, terase, baruri, birturi, berării, fast-food, pizzerii etc”.

În timp ce pentru organizarea evenimentelor este incident pct. 2 lit. c: „săli de nunţi, petreceri, baluri şi alte evenimente deţinute cu orice titlu”.

Mai departe, Tribunalul reţine că pârâta nu a încheiat autorizaţie /licenţă neexclusivă cu .........., deşi avea această obligaţie legal potrivit dispoziţiilor art. 13 lit. f art. 29, art. 145 alin. 1 lit. e şi alin. 2 art. 162 lit. b, art. 165 alin. 3 şi alin. 9 din Lg. 8/1996, metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 266/2011 cu modificările aduse prin Decizia ORDA nr. 198/2012.

Potrivit punctului 6 al metodologiei publicata prin Decizia ORDA nr. 266/2011, cu modificările publicate prin Decizia ORDA nr. 198/2012, pentru perioada în care utilizatorul nu a încheiat autorizaţie licenţă neexclusivă cu ..........., acesta are obligaţia de a plăti ........... o sumă egală cu triplul remuneraţiilor ce ar fi fost legal datorate dacă ar fi încheiat autorizaţia licenţă neexclusivă.

Având în vedere că pârâta nu a încheiat autorizaţie/licenţă neexclusivă apreciază că în cauză devin incidente dispoziţiile pct. 6 din metodologia mai sus indicată.

Referitor la solicitarea de obligarea a pârâtei la plata TVA – lui, tribunalul reţine că dreptul de autor dezbătut în prezenta cauză este reglementat de art. 13 lit. f din Legea nr. 8/1996, iar gestiunea lui este reglementată de art. 1231 lit. e din aceeași lege.

Prin Decizia nr. 48/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie potrivit art. 521 alin. 3 C.proc.civ., s-a statuat că: ”În interpretarea dispoziţiilor art. 126 alin. 1 lit. a şi art. 129 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, art. 98 alin. 1 lit. g/1 şi art. 106/5 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, colectarea de către organismul de gestiune colectivă a remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi şi executanţi pentru radiodifuzarea sau comunicarea publică a înregistrărilor sonore conţinând fixarea prestaţiilor artistice ale acestora nu reprezintă o operaţiune impozabilă din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată”.

Având în vedere, pe de o parte, împrejurarea că taxa pe valoarea adăugată este o chestiune reglementată de normele Codului fiscal și cu privire la care părțile nu pot deroga și, pe de altă parte, caracterul obligatoriu al Deciziei nr. 48/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, tribunalul reţine că, deşi în decizia menționată Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat un alt drept la remunerație gestionat colectiv, raționamentul Înaltei Curți de Casație și Justiție din decizia sus-menționată se aplică mutatis mutandis și dreptului dezbătut în prezenta cauză, neexistând nicio diferență în privința regimului taxei pe valoarea adăugată între drepturile astfel analizate și drepturile dezbătute în prezenta cauză.

Prin urmare, întrucât operațiunea de colectare a remunerațiilor de către ......... nu este o operațiune impozabilă din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată, tribunalul va respinge solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului şi la plata taxei pe valoarea adăugată aferentă remunerațiilor.

Pentru toate aceste motive, Tribunalul va admite în parte cererea, va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de .......... lei reprezentând triplul remuneraţie datorate pentru comunicarea publică a operelor muzicale in spaţiile deţinute, aferente perioadei septembrie 2014 – septembrie 2017.

Faţă de soluţia pronunţată, în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de .......... lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariu expert.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea onorariului avocaţial, Tribunalul reţine că în dovedirea plăţii acestuia a fost depusă o factura fiscală în copie, care însă nu poate face dovada cheltuielilor de judecată în sensul art. 452 C.p.civ..

În ceea ce priveşte solicitarea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, având în vedere partea din soluţie prin care instanţa a  respins pretenţiile, apreciază că este întemeiată. Cu privire la cuantum însă, tocmai având în vedere admiterea parţială a acţiunii reclamantului, tribunalul va reduce aceste cheltuieli la suma de 1151 lei şi va aprecia, în baza art. 453 alin. 2 că aceste cheltuieli s+au compensat în totalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ............cu sediul în .................., în contradictoriu cu pârâta .......... cu sediul cu sediul în ............... şi cu sediul ales în ............., având ca obiect drepturi de autor şi drepturi conexe.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de .............. lei reprezentând triplul remuneraţie datorate pentru comunicarea publică a operelor muzicale in spaţiile deţinute în .............., aferente perioadei septembrie 2014 – septembrie 2017.

Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată

Compensează în întregime cheltuielile de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată azi, 01.10.2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Eliza Magdalena Stroe Mihaela Popovici

RED.E.S.

DACT.S.B.

Domenii speta

Spete similare