Ordonanţă preşedinţială.

RECURS. Ordonanţă preşedinţială. Condiţia  neprejudecării  fondului . Condiţia urgenţei prin  prisma  art.10 alin.1 din OUG nr.100/2005 . 

art. 9 şi 10 alin.1 din OUG nr.100/2005 , art.581 C. proc. civilă 

Domeniu: proprietate intelectuală (134)

În cadrul ordonanţei preşedinţiale instanţa nu examinează validitatea titlurilor prezentate, întrucât prin aceasta s-ar rezolva fondul, ci trebuie să se mărginească la a stabili în favoarea căreia dintre ele există aparenţa unei situaţii juridice legale şi care justifică un interes legitim pentru a i se putea menţine o anumită stare de fapt sau de drept până la soluţionarea litigiului pe calea acţiunii de drept comun, examinând sumar actele şi probele invocate de părţile în litigiu.

Privitor la  condiţia urgenţei, prezumţia care se poate deduce din interpretarea coroborată a art.10 alin. 1 din OUG nr.100/2005 şi a art. 581 alin.1 C.proc.civ., pentru admisibilitatea luării măsurilor provizorii prevăzute la art.9, pe calea ordonanţei preşedinţiale, este a existenţei unei pagube iminente iar nu a existenţei unei pagube ireparabile, situaţie pe care reclamantul trebuie să o justifice în raport cu circumstanţele cauzei. ( decizia civilă nr. 91R/13  ianuarie 2012 CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A IX-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVINDPROPRIETATEA INTELECTUALĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ) .

Prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a III-a Civilă sub nr.70260/3/02.11.2011, reclamanta SC L  SRL a chemat în judecată pe pârâta SC M D DISTRIBUTION IMPEX SRL, solicitând instanţei de judecată să dispună obligarea pârâtei, până la data soluţionării definitive şi irevocabile a acţiunii principale privind fondul cauzei: 1.să înceteze de îndată comercializarea de produse sub denumirea „Covrigei cu tărâţe”, inclusiv prin retragerea de pe piaţă a produselor deja oferite spre comercializare, sub sancţiunea plăţii de amenzi civile pentru fiecare zi de întârziere în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii ; 2.să înceteze de îndată orice formă de folosire a semnului ;,Covrigei cu tărâţe”, incluzând aplicarea semnului pe produse şi ambalaje, deţinerea de produse şi ambalaje purtând acest semn în scopul comercializării, furnizarea de servicii sub acest semn ori utilizarea semnului pe documente pentru publicitate, sub sancţiunea plăţii de amenzi civile pentru fiecare zi de întârziere în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii;  3.să ceară imediat în scris tuturor distribuitorilor şi clienţilor săi să înceteze vânzarea produselor ce poartă denumirea „Covrigei cu tărâţe”, sub sancţiunea plăţii de amenzi civile pentru fiecare zi de întârziere în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii.

Reclamanta a mai solicitat, în temeiul art.581 alin.(3) şi (4) C.pr.civ. şi al art.10 alin. (1) din OUG nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială (astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.280/ 2005) ca ordonanţa preşedinţială să fie dată fără citare, iar executarea acesteia să se facă fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.1957/16.11.2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a III-a Civilă în dosarul nr.70260/3/2011, s-a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de  reclamanta S.C. L  S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. M D  DISTRIBUTION IMPEX S.R.L.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că s-a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale de către reclamanta  să se dispună măsuri vremelnice, până la soluţionarea litigiului de fond între părţi (având ca obiect acţiunea în contrafacere cu privire la mărcile reclamantei), măsuri constând în obligarea pârâtei la încetarea comercializării de produse sub denumirea „Covrigei cu tărâţe”, inclusiv retragerea de pe piaţă a acestora, sub sancţiunea plăţii de amenzi civile pe fiecare zi de întârziere, încetarea folosirii sub orice formă a semnului „Covrigei cu tărâţe”, incluzând aplicarea semnului pe produse şi ambalaje, deţinerea de produse şi ambalaje purtând acest semn şi orice alte utilizări comerciale etc.

Reclamanta pretinde prin acţiune că pârâta a încălcat drepturile sale exclusive cu privire la mărcile înregistrate de aceasta, respectiv mărcile combinate „Mini Feast Covrigei cu tărâţe”, nr. 103523/15.06.2009, nr. 111592 „Mini Feast Covrigei cu Tărâţe”, precum şi „Lidas”.

Tribunalul a constat că reclamanta a făcut dovada cu certificatele de înregistrare depuse la dosar că este titulara drepturilor exclusive cu privire la aceste mărci, iar în ce priveşte faptele incriminate ale pârâtei, privind comercializarea de produse care încalcă drepturile exclusive ale reclamantei, tribunalul reţinând din probatoriile administrate în cauză că pârâta comercializează produse alimentare sub denumirea „May Day crispy goodies - covrigei cu tărâţe şi ulei de măsline”, denumirea comercială a pârâtei fiind SC M  D  DISTRIBUTION IMPEX SRL. De asemenea, reclamanta a afirmat că pârâta copiază reţeta sa originală în fabricarea produselor pe care le comercializează, dar nu se probează această afirmaţie.

În ce priveşte încălcarea drepturilor de proprietate industrială ale reclamantei, nu rezultă acest fapt din probele administrate, întrucât pârâta nu foloseşte un semn identic sau similar cu mărcile figurative şi verbale ale reclamantei: Miny Feast covrigei cu tărâţe sau Lidas, pârâta utilizând pe produs denumirea sa comercială, MAY DAY, alături de elementele verbale „crispy goodies, covrigei cu tărâţe şi ulei de măsline”.

Reclamanta nu a făcut dovada că elementul verbal „covrigei cu tărâţe” este monopolul său exclusiv, acesta fiind elementul comun folosit de pârâtă pentru produsul său.

Reclamanta deţine drepturi exclusive pentru mărci combinate, în care există elemente verbale (MINY FEAST şi COVERIGEI CU TĂRÂŢE) alături de elementul figurativ, iar elementul verbal „covrigei cu tărâţe” este un element slab distinctiv, fiind descriptiv, astfel că nu poate fi apreciat ca element dominant într-o marcă, aşa încât să determine riscul de confuzie al semnelor similare conţinând acest element, folosite de un tert, inclusiv riscul de asociere al produselor.

Tribunalul nu a reţinut nici încălcarea dispoziţiilor din legea nr.11/1991 modificată privind combaterea concurenţei neloiale, atâta timp cât pârâta foloseşte pe ambalajele produselor proprii denumirea sa comercială( firma), alături de elemente descriptive cu privire la felul produsului: covrigei cu tărâţe şi ulei de măsline, iar reclamanta nu a făcut dovada că pârâta încearcă să deturneze clientela reclamantei de pe piaţă profitând de renumele său, săvârşind acte de concurentă neloială.

În aceste condiţii, s-a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile ordonanţei preşedinţiale cu privire la urgenţă şi neprejudecarea fondului, cerute de lege în mod cumulativ, la art. 581 C.pr.civ. Tribunalul nu a reţinut prezumarea în cauză a condiţiei urgenţei, în baza disp. art. 9 din OUG nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, atâta timp cât nu s-a probat vreo încălcare a acestora în cauză, aşa cum s-a reţinut  mai înainte şi nici îndeplinirea condiţiei urgenţei în baza disp. art. 581 C.pr.civ., nefiind făcută dovada dreptului care s-ar păgubi prin întârziere sau a prejudiciului iminent pe care l-ar putea suferi.

Au fost astfel înlăturate susţinerile privind îndeplinirea condiţiei existenţei unui risc de încălcare de către pârâtă a drepturilor reclamantei, precum şi susţinerile privind activităţile nelegale ale pârâtei, pretins a avea drept consecinţă inducerea în eroare a consumatorilor cu privire la existenţa unei legături între produsele de panificaţie comercializate de către L  şi cele aparţinând M D  Distribution, cauzându-se astfel un prejudiciu iminent şi ireparabil constând în deturnarea clientelei fidele produselor Lidas şi I diminuarea în consecinţă a vânzărilor şi a cifrei de afaceri.

Tribunalul a constat că nu este îndeplinită condiţia neprejudecării fondului, având în vedere că aparenţa de drept nu operează în favoarea reclamantei, nefăcându-se dovada încălcării drepturilor acesteia cu privire la mărcile sale înregistrate, iar pârâta, deşi nu a înregistrat o marcă, foloseşte pe produsele sale denumirea comercială, aşa cum s-a menţionat.

Tribunalul a reţinut astfel că nu există nici un risc de natură să ameninţe dreptul deţinut de reclamantă asupra mărcii Lidas şi, întrucât nu s-a constatat îndeplinirea în cauză a tuturor condiţiilor de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei SC L , în baza dispoziţiilor speciale menţionate în precedent.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat în termenul legal, recurenta-reclamantă SC L  SRL, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, şi solicitând modificarea hotărârii, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială si obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea cauzei.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 indice  1 din Codul de procedură civilă, recurentul a susţinut că prima instanţă a depăşit cadrul procesual specific ordonanţei preşedinţiale, substituindu-se nepermis judecătorului fondului acţiunii în contrafacere.

Astfel, în cuprinsul hotărârii se afirmă faptul că din probele administrate rezultă pârâta nu foloseşte un semn identic sau similar cu mărcile figurative şi verbale ale reclamantei şi se statuează faptul că elementul verbal al Mărcilor Lidas, „covrigei cu tărâţe”, constituie un element slab distinctiv, fiind descriptiv, astfel că nu poate fi apreciat ca element dominat într-o marcă, de natură a determina un risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere al produselor cu semne similare conţinând acest element, folosite de terţi. Totodată, instanţa fondului  menţionează faptul că reclamantul nu făcut dovada că elementul verbal „covrigei cu tărâţe” este monopolul său exclusiv (.

Recurentul susţine că potrivit dispoziţiilor legale speciale aplicabile în materia ordonanţei preşedinţiale, există anumite limite care trebuie respectate în soluţionarea unor astfel de cereri, cu alte cuvinte, legiuitorul a instituit un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun,  în acest sens, rezolvând cererea de ordonanţă preşedinţială, instanţa nu poate prejudeca fondul, pronunţându-se nu în raport cu certitudinea dreptului, ci în raport de aparenţa acestuia.

Faţă de cele de mai sus, reiese cu evidenţă faptul că aprecierile instanţei de judecată sunt rezultatul unei analize ce este incompatibilă cu procedura simplificată a ordonanţei preşedinţiale a cărei soluţionare trebuie să aibă la bază aparenţa dreptului. În cadrul procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale instanţa de judecată trebuie să se limiteze la realizarea unei cercetări preliminare, fără a intra într-o analiză ce caracterizează fondul dreptului dedus judecăţii.

Luând în considerare raţiunea dispoziţiilor legale aplicabile în materie, şi, totodată, caracterul sumar al analizei care trebuie realizată de către instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, în opinia recurentului se impune, în opinia recurentului, cenzurarea acestor argumente din cuprinsul hotărârii recurate prin eliminarea oricăror referiri la aspecte care antamează aprecieri de natura celor specifice unei acţiuni privind fondul dreptului dedus judecăţii.

Recurentul susţine şi că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de judecată inadmisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială .

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul arată că în motivarea hotărârii instanţa de fond afirmă că nu sunt îndeplinite condiţiile ordonanţei preşedinţiale cu privire la urgenţă şi neprejudecarea fondului, neputând fi reţinută nici prezumarea în cauză a condiţiei urgenţei, însă raportat la ansamblul consideraţiilor prezentate în cuprinsul cererii de ordonanţă preşedinţială şi la cele ce urmează, aceste reţineri sunt neîntemeiate.

i. În acest sens, condiţia urgenţei este îndeplinită, sub aspectul păgubirii dreptului prin întârziere dată fiind natura actelor de încălcare a dreptului de proprietate industrială aparţinând recurentei: acte cu executare succesivă, de natură comercială, ce presupun o reacţie din partea consumatorului de produse ce poartă semnul care aduce atingere dreptului de proprietate industrială al subscrisei.

Per a contrario, condiţia de admisibilitate a urgenţei nu este îndeplinită atunci când, prin natura lui, prejudiciul invocat de către reclamant nu poate fi unul iminent şi ireparabil.

Or, astfel cum s-a susţinut în cuprinsul cererii de ordonanţă preşedinţială, pierderea clientelei de către recurent constituie un prejudiciu iminent şi ireparabil prin natura lui. Astfel, în primul rând, este un prejudiciu ireparabil prin natura lui întrucât revenirea la situaţia anterioară actelor abuzive a căror încetare se solicită pe calea ordonanţei preşedinţiale presupune, din partea recurentei, acte şi fapte suplimentare celor specifice etapei ulterioare câştigării unei clientele, al căror rezultat nu poate fi garantat în sensul recâştigării aceleiaşi clientele.

În al doilea rând, nici scăderea vânzărilor, cauzată de pierderea clientelei, nu constituie un prejudiciu reparabil integral.

Or, imposibilitatea obiectivă a reparării integrale a prejudiciului duce la reţinerea caracterului ireparabil al prejudiciului, în sensul art. 581 alin. 1 C.proc.civ.

În ceea ce priveşte caracterul iminent al prejudiciului constând în scăderea vânzărilor, acesta constituie rezultatul specificului activităţii comerciale. Astfel, prejudiciile produse în acest mod nu sunt susceptibile de reparare integrală prin echivalent şi sunt de regulă viitoare dar certe, iminente, fapt ce ar presupune acţiuni periodice în justiţie, întinderea prejudiciului fiind determinată pe perioade de timp, iar efectele actului/ faptului abuziv sunt susceptibile de amplificare prin trecerea timpului, dată fiind executarea succesivă a actelor / faptelor abuzive.

De asemenea, în procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale nu trebuie dovedit un prejudiciu cert, ci invocată argumentat iminenţa unui astfel de prejudiciu şi caracterul ireparabil al acestuia, astfel cum rezultă din cele menţionate anterior.

Aparenţa dreptului recurentei rezultă fără putinţă de tăgadă din conţinutul certificatelor de înregistrare emise de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci cu privire la Mărcile Lidas

Condiţia-premisă pentru admisibilitatea unei ordonanţe preşedinţiale o constituie invocarea de către titularul cererii a aparenţei unui drept care să opereze în favoarea sa, aparenţă cercetată de către instanţa de judecată în strânsă legătură cu condiţia de admisibilitate a neprejudecării fondului.

Pe calea ordonanţei preşedinţiale se cercetează doar aparenţa dreptului, ce trebuie reţinută ca atare. În speţă, aparenţa dreptului de proprietate industrială a cărei protecţie este solicitată în procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale este justificată de certificatele de înregistrare naţională ale Mărcilor Lidas.

Cercetarea aparenţei dreptului nu se realizează sub aspectul actului abuziv invocat de către recurentă, ci exclusiv sub aspectul justificării aparenţei dreptului de proprietate industrială a cărei protecţie este solicitată pe această cale. Or, acest lucru este neîndoielnic prin prisma dreptului recurentei de a utiliza în mod exclusiv semnele ce fac obiectul protecţiei conferite de către certificatele de înregistrare emise de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Totodată, trebuie reţinut faptul că existenţa actului / faptului abuziv, prejudiciabil, este cercetată sub aspectul temeiniciei cererii de ordonanţă preşedinţială, iar nu sub aspectul condiţiei de admisibilitate a justificării aparenţei dreptului. Cu alte cuvinte, afirmaţia instanţei conform căreia „nu este îndeplinită condiţia neprejudecării fondului având în vedere că aparenţa de drept nu operează în favoarea reclamantei, nefăcându-se dovada încălcării drepturilor acesteia cu privire la mărcile sale înregistrate (...)” conţine o confuzie gravă între analiza ce trebuie realizată de către instanţa investită cu soluţionarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială cu privire la condiţiile de admisibilitate a acţiunii, pe de o parte, şi temeinicia cererii, pe de altă parte.

Astfel, prin atribuirea unei legături de cauzalitate între lipsa dovedirii încălcării drepturilor recurentei asupra Mărcilor Lidas şi neîndeplinirea condiţiei neprejudecării fondului, instanţa fondului  realizează o gravă eroare raportat la modalitatea în care doctrina şi practica judiciară au statuat că trebuie să se procedeze în analiza admisibilităţii şi temeiniciei cererilor de ordonanţă preşedinţială în această materie.

În acest sens, în cadrul procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale nu trebuie făcută dovada săvârşirii faptului / actului abuziv, instanţa de fond cercetând doar aparenţa unui astfel de act/ fapt, întrucât reţinerea încălcării echivalează cu prejudecarea fondului. Astfel, condiţia neprejudecării fondului nu era subsumată dovedirii faptului încălcării de către pârâtă a drepturilor de proprietate industrială ale recurentei. Ceea ce poate cerceta instanţa învestită cu luarea unor astfel de măsuri provizorii este doar aparenţa săvârşirii unei încălcări a dreptului respectiv, pe baza unui probatoriu sumar, care să justifice această aparenţa.

Or, în speţa de faţă, aparenţa dreptului recurentei rezultă cel puţin din următoarele împrejurări dovedite prin probele aflate la dosarul cauzei:

Lidas este titulara mărcii „Mini Feast Covrigei cu Tărâţe”, beneficiind de protecţie exclusivă asupra tuturor elementelor verbale care compun această marcă, în baza certificatului de înregistrare emis de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci în acest sens, certificat care se bucură de prezumţia de validitate şi produce efecte depline.

Recurentul arată că Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci nu i-a solicitat să dea o declaraţie de neinvocare a exclusivităţii asupra particulei „Covrigei cu Tărâţe”, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului de înregistrare a mărcii, care nu conţine nicio astfel de limitare, astfel încât Lidas beneficiază de protecţie exclusivă asupra tuturor elementelor verbale care compun această marcă.

Pe de altă parte, pârâta nu este titulara niciunui drept de proprietate industrială, aşa cum rezultă din cercetarea documentară ataşată cererii de ordonanţă preşedinţială în Anexa 7.

Pârâta comercializează un produs pe ambalajul cărui imprimă, în partea centrală a acestuia şi cu litere mari particula „Covrigei cu tărâţe”, care este identică cu o esenţială a mărcii recurentei.

Cu privire la chestiunea distinctivităţii particulei „Covrigei cu tărâţe”, aşa cum statuat înalta Curte de Casaţie si Justiţie în cauzele având ca obiect contrafacerea mărcilor „Sirop Pătlagină şi „Salam Săsesc”, prin înregistrarea mărcii de către OSIM, această autoritate a recunoscut caracterul său distinctiv, decizia de înregistrare producând efecte depline până la emiterea unei hotărâri judecătoreşti de anulare a certificatului de înregistrare. Legea nr. 84/1998 nu face distincţie în ceea ce priveşte protecţia unei mărci în funcţie de caracterul „tare” sau „slab” al acesteia, astfel încât, odată înregistrată, orice marcă dă dreptul titularului său la a interzice terţilor să o folosească, inclusiv provizoriu (până la judecarea fondului cauzei), pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză şi nu a solicitat probe în apărare.

În faza recursului nu s-au administrat probe noi.

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reţine următoarele:

Astfel, potrivit prevederilor art.581 alin.1 C.pr.civ „ instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice,pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”

Prin urmare, pentru promovarea cererii de ordonanţă preşedinţială, măsura ce se solicită a se dispune prin această cerere trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiţii de admisibilitate, respectiv să existe urgenţă, măsura să fie vremelnică şi să nu prejudece fondul dreptului.

În cauză, recurenta este titulara mărcilor combinate „Mini Feast” şi, respectiv, „Mini Feast Covrigei cu tărâţe” conform certificatelor de înregistrare aflate la filele 20-24 şi 25-28 din dosarul de fond, beneficiind de protecţie pe teritoriul României şi solicită luarea măsurilor provizorii prevăzute de dispoziţiile art.9 din OUGnr.100/2005 împotriva intimatei pârâte ce comercializează produse comerciale sub denumirea de „covrigei cu tărâţe”, măsuri  constând în obligarea acesteia din urmă să înceteze comercializarea de produse sub denumirea menţionată, inclusiv prin retragerea de pe piaţă a produselor deja oferite spre comercializare,  şi să înceteze de îndată orice formă de folosire a semnului „Covrigei cu tărâţe”, iar măsurile solicitate prin cerere au un caracter vremelnic.

În ceea ce priveşte condiţia de admisibilitate constând în aceea ca măsura ce se solicită a se lua să nu prejudece fondul dreptului, instanţa sesizată cu cererea de ordonanţă preşedinţială are a cerceta într-adevăr aparenţa dreptului recurentei, aparenţă în raport de care rezultă faptul că dreptul acesteia asupra mărcilor combinate „Mini Feast” şi, „Mini Feast Covrigei cu tărâţe este atestat prin certificatele de înregistrare ale mărcilor, emise de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci cu privire la mărcile menţionate.

Condiţia de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale a neprejudecării fondului nu este însă întrunită în cauză, contrar susţinerilor recurentei ce apar ca nefondate deoarece nu există aparenţa dreptului recurentului.

Recurentul pretinde că aparenţa dreptului său, în virtutea căruia poate să pretindă interzicerea folosirii de către intimata pârâtă a semnului ”Covrigei cu tărâţe” în activitatea sa comercială, decurge din faptul înregistrării mărcii ”Mini Feast” şi ”Mini Feast Covrigei cu tărâţe”, conform certificatelor de înregistrare nr.103523 şi nr.111592.

În ceea ce priveşte certificatul de înregistrare nr.103523 acesta atestă înregistrarea unei mărci combinate, având culori revendicate maro, galben, alb, auriu, crem, kaki, cu element verbal MINI FEAST ECHILIBRUL UNEI GUSTĂRI SĂNĂTOASE, şi element figurativ.

În ceea ce priveşte certificatul de înregistrare nr. 111592, acesta atestă înregistrarea unei mărci combinate, cu element verbal ”MINI FEAST Covrigei cu tărâţe” situat în partea superioară a mărcii şi element figurativ compus în esenţă din covrigei şi spice de grâu.

Ambele mărci sunt înregistrate pentru clasele 30 şi 35.

În ceea ce priveşte modul de folosire a semnului în cauză de către intimata pârâtă, se poate observa că pe ambalajul produsului pârâtei în partea superioară este plasat un element figurativ de culoare roşie pe care sunt suprapuse cuvintele MAY DAY CRISPY GOODIES, iar sub acesta, denumirea produsului, ”covrigei cu tărâţe şi ulei de măsline.”

 Referitor la marca recurentei înregistrată sub nr.103523, aceasta nu este relevantă cu privire la aprecierea aparenţei dreptului, având în vedere că elementul verbal al acesteia nu include sintagma „covrigei cu tărâţe”.

În ceea ce priveşte marca înregistrată sub nr. 111592, combinată, cu element verbal ”MINI FEAST Covrigei cu tărâţe”, aparenţa este în sensul că sintagma „covrigei cu tărâţe” reprezintă un element descriptiv, aceasta fiind denumirea produsului comercializat sub această marcă.

Or, elementele descriptive ale mărcii sunt în domeniul public şi nu pot face obiectul folosirii exclusive a titularului.

Ca atare, din acest punct de vedere, examinând sumar marca în cauză nu se poate reţine în favoarea recurentei aparenţa dreptului în virtutea căreia să se poată dispune interzice folosirea de către terţi a acestei sintagme.

Recurentul nu a invocat faptul că dreptul său ar decurge din reţeta originală a acestui produs pentru care s-ar afla în posesia vreunui brevet sau că ar avea vreun alt drept exclusiv de a folosi această denumire.

În privinţa susţinerilor recurentei referitoare la pretinsa distinctivitate a  particulei „Covrigei cu tărâţe”, acestea nu sunt fondate deoarece  analiza acestui element în cauzele având ca obiect contrafacerea mărcilor „Sirop Pătlagină şi „Salam Săsesc” se referea la posibilitatea înregistrării la OSIM a unei mărci combinate, care a dobândit prin folosinţă un caracter distinctiv, însă o asemenea analiză excede cadrului procesual de faţă deoarece presupune probarea împrejurării dobândirii distinctivităţii prin utilizare, probă ce nu se poate efectua în cadrul procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale.

Cu privire la condiţia nerezolvării fondului cauzei, pentru a contura această noţiune, în doctrină şi jurisprudenţă s-a pornit de la ceea ce însemnă examinarea fondului cauzei, şi anume interpretarea titlurilor părţilor şi examinarea valabilităţii acestora.

Astfel, în cadrul ordonanţei preşedinţiale, pentru a nu se prejudeca fondul cauzei trebuie ca instanţa să examineze numai dacă titlul opus de pârât conferă acestuia măcar o aparenţă de drept, iar în caz afirmativ, dreptul reclamantului este contestat, ceea ce duce la respingerea ordonanţei preşedinţiale.

Instanţa nu examinează validitatea titlurilor prezentate, întrucât prin aceasta s-ar rezolva fondul, ci trebuie să se mărginească la a stabili în favoarea căreia dintre ele există aparenţa unei situaţii juridice legale şi care justifică un interes legitim pentru a i se putea menţine o anumită stare de fapt sau de drept până la soluţionarea litigiului pe calea acţiunii de drept comun, examinând sumar actele şi probele invocate de părţile în litigiu.

Or, în speţă, având în vedere că în aparenţă, intimata pârâta foloseşte sintagma „Covrigei cu tărâţe” ca denumire a produsului vândut, element descriptiv care se află în domeniul public, în mod corect prima instanţă a apreciat că nu este întemeiată cererea de ordonanţă preşedinţială.

Este adevărat că instanţa fondului a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada faptului încălcării de către intimata pârâtă a dreptului de proprietate industrială a recurentei, însă această analiză nu s-a făcut prin prisma existenţei dovedite sau nu a actului abuziv invocat de către recurentă după cum fără temei susţine aceasta, ci s-a raportat la cerinţa aparenţei de drept, care nu operează în favoarea recurentei dat fiind faptul că elementul verbal „covrigei cu tărâţe” component al marcii înregistrate sub nr.111592, combinată, este un element descriptiv, slab distinctiv şi nu are caracter dominant al mărcii încât să determine un risc de confuzie al semnelor similare conţinând acest element.

Prin urmare, împrejurarea că instanţele de judecată chemate să analizeze întrunirea cerinţelor de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială au a analiza aparenţa dreptului reclamantului din cerere, în raport însă de împrejurarea dacă titlul opus de pârât îmbracă la rândul său forma unei aparenţe de drept, analiză corect efectuată de către prima instanţă, nu reprezintă o depăşire a cadrului procesual specific ordonanţei preşedinţiale şi substituirea în atribuţiile instanţei care judecă fondul acţiunii în contrafacere dintre părţi.

Referitor la îndeplinirea condiţiei urgenţei, Curtea a reţinut că potrivit art.581 alin.1 C.proc.civ. „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, … pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara,…”.

Potrivit art.10 alin.1 prima teză din OUG nr.100/2005 „măsurile provizorii prevăzute la art. 9 alin. (1) - (4) pot fi dispuse, prin ordonanţă preşedinţială, chiar fără ca cealaltă parte să fie audiată, când orice întârziere este susceptibilă să creeze un prejudiciu ireparabil titularului dreptului.”

Diferenţa dintre cele două texte constă în aceea că în prevederea conţinută în OUG nr.100/2005 nu se mai menţionează cerinţa existenţei unui „caz grabnic…pentru prevenirea unei pagube iminente”, dar se menţionează cerinţa ca întârzierea să fie susceptibilă de a crea un prejudiciu ireparabil.

Ca atare, prezumţia care se poate deduce din interpretarea coroborată a art.10 alin.1 din OUG nr.100/2005 şi a art.581 alin.1 C.proc.civ., pentru admisibilitatea luării măsurilor provizorii prevăzute la art.9, pe calea ordonanţei preşedinţiale, este a existenţei unei pagube iminente iar nu a existenţei unei pagube ireparabile, situaţie pe care reclamantul trebuie să o justifice în raport cu circumstanţele cauzei.

Curtea apreciază că nu se poate considera că  doar pentru că este vorba în cauză despre pretinderea încălcării unui drept de proprietate industrială, este prezumat faptul că paguba este  ireparabilă, având în vedere că OUG nr.100/2005 are ca obiect numai protejarea acestor drepturi, deci dacă legiuitorul ar fi avut în vedere o astfel de prezumţie ar fi menţionat-o explicit şi nu ar fi păstrat-o drept o condiţie a dispunerii măsurilor provizorii menţionate la art.9, pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Având în vedere că deja s-a reţinut neîndeplinirea condiţiei neprejudecării fondului care duce în sine la respingerea cererii formulată pe cale de ordonanţei preşedinţiale, este de prisos analiza împrejurări  dacă este sau nu îndeplinită această condiţie în cauză.

Pentru aceste motive, în temeiul art.312 C.pr.civ., Curtea a respins  recursul formulat de recurenta-reclamantă împotriva sentinţei civile recurate  ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare