Actiune in constatare. Necercetarea fondului cauzei. Lipsa pronuntarii asupra cererilor formulate de parti

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că părţile au formulat, în mod succesiv, în prezentul dosar: acţiune, completare de acţiune, precizare şi completare de acţiune, formulată de reclamantă şi acţiunea reconvenţională, completată, formulată de pârât, de remarcat fiind şi reţinerile din încheierea civilă din 13 iunie 2018, în care se consemnează susţinerea acţiunii şi a completării acesteia de către reprezentanta reclamantei, precum şi susţinerea întâmpinării şi acţiunii reconventionale, de către reprezentanta pârâtului-reclamant.

Instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 22 din Cod procedură civilă, trebuia să pună în discuţia părţilor, în prealabil, dezbaterii cauzei, cererile pe care părţile  înţeleg să le susţină şi care urmează a constitui obiect de cercetare judecătorească şi de dezbatere a cauzei.

Reţinerea la nivel general, privitor la acţiune şi completarea acesteia, la întâmpinare şi acţiunea reconvenţională, nu satisface cerinţele de stabilire a cadrului procesual vizând cererile formulate de părţi. Reclamanta a formulat două completări la acţiune, inclusiv o precizare, iar pârâtul-reclamant, a formulat completare la acţiunea reconvenţională, despre care nu se face referire, în încheierea de şedinţă din 13 iunie 2018, fiind susţinută doar acţiunea reconvenţională, fără a face vorbire de completarea acesteia.

În contextul în care, dispoziţiile art. 22 alin. 6 Cod procedură civilă, obligă judecătorul a se pronunţa asupra a tot ce i s-a cerut, fără a depăşi limitele investirii, clarificarea, prealabil dezbaterii cauzei, a cererilor părţilor, pe care acestea le susţin, se impunea^.

Prin sentinţa civilă nr. 3124/5.12.2018, pronunţată de către Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. 2726/307/2017 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei T. F. şi în consecinţă s-au respins  cererile formulate  de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul S. I.-A. privind:  ieşirea din indiviziune a cotei de 5/8 parte din terenul înscris în CF 61444 Sighetu Marmaţiei  nr. cadastral 61444; constatarea că reclamanta a participat  în cotă  de 70% la achiziţionarea  acestui teren.

S-au respins ca inadmisibile cererile formulate de părţi, astfel:

Cererile formulate de reclamantă şi pârâtul reclamant, privind partajarea  casei în litigiu.

Cererile formulate  de pârâtul-reclamant privind: înscrierea în CF a dreptului de proprietate  asupra casei în litigiu în favoarea sa şi obligarea reclamantei de a-i lăsa  în deplină proprietate şi paşnică folosinţă imobilul şi constatarea dobândirii dreptului de proprietate  asupra casei prin accesiune  imobiliară.

Pentru a hotărî astfel,  prima instanţă a reţinut, în esenţă că, părţile au fost căsătorite  iar prin sentinţa civilă nr. 2983/18.12.2006 pronunţată în dosarul nr. 760/307/2006 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, căsătoria acestora a fost desfăcută  pin divorţ (filele 8-10).

 Totodată s-a atribuit reclamantei  beneficiul folosinţei  spaţiului de locuit, situat  în Sighetu Marmaţiei str. Pandurilor nr. 36, jud. Maramureş , dispunându-se evacuarea pârâtului din imobil.

Nu s-a contestat de către părţi că acest imobil (indicat în acţiune la nr. 36B)  a fost edificat  de părţi în perioada  căsătoriei.

Casa  a fost construită în lipsa unei autorizaţii  de construire, conform susţinerii reclamantei, însă părţile au recunoscut că este  amplasată pe terenul pârâtului, înscris în CF 61444 Sighet , nr. cadastru 61444.

Potrivit extrasului CF depus la  fila 26, pârâtul este proprietarul acestui teren, în suprafaţă de 3106 mp înscriindu-şi dreptul de proprietate astfel: asupra cotei de 3/8 parte  în baza  certificatului  de moştenitor nr. 84/17.07.2013,  asupra cotei  de 5/8 parte,în baza contractului de vânzare-cumpărare  nr. 2433/17.07.2013.

În discuţie, în cauză  este cota de 5/8 parte, din teren, achiziţionată de pârât  după desfacerea căsătoriei cu reclamanta.

Instanţa de fond a analizat cu prioritate conform art. 248 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă, excepţiile invocate în cauză.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, de a solicita  ieşirea din indiviziune cu privire la cota de 5/8 parte  din terenul în litigiu, instanţa  de fond reţine următoarele:

Calitatea procesuală reprezintă, conform art. 32 alin. 1 lit.b Cod procedură civilă , una dintre condiţiile promovării acţiunii civile.

Potrivit art. 36 Cod procedură civilă „Calitatea procesuală rezultă din identitatea  dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este dedus judecăţii.”

În cauză, deşi reclamanta susţine că a contribuit  la  dobândirea de către pârât a acestei cote  din teren, nu solicită şi materializarea acestei contribuţii prin înscrierea  dreptului ei în CF şi astfel obţinerea unui titlu pentru  partaj. 

Ori, în actuala situaţie de CF, reclamanta nu deţine nici un drept asupra terenului, deci este lipsită de calitate procesuală  în a formula cerere de partajare a acestuia , lipsindu-i titlu în baza căruia le-ar putea formula.

Astfel, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţi procesuale active a reclamantei şi va respinge cererile  acesteia privind  ieşirea din indiviziune a cotei de 5/8 parte din ternul înscris în CF 61444 Sighetu Marmaţiei  nr. cadastral 61444, constatarea că reclamanta a participat  în cotă  de 70% la achiziţionarea  acestui teren.

Raportat la  maniera de soluţionare a acestor două cereri, instanţa de fond  apreciază  că este de prisos a analiza excepţia puterii de lucru judecat  invocată de  pârât cu privire la contribuţia reclamantei  la contribuţia  reclamantei la achiziţionarea cotei de 5/8 parte  din teren.

În privinţa celorlalte cereri  formulate de reclamantă, instanţa de fond a reţinut următoarele:  chiar dacă nu s-a contestat că, casa în litigiu a fost edificată de părţi în perioada căsătoriei, aceasta nu a fost intabulată în CF, părţilor lipsindu-le titlu cerut de lege (art. 981 Cod procedură civilă) care  trebuia să stea la baza  unui partaj.

Construirea nu este o modalitate de  dobândire a dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât,  nu s-a făcut în baza unei autorizaţii de construire.

Ar însemna ca instanţa să legalizeze o situaţie de fapt nelegală, lucru inadmisibil.

Astfel în lipsa titlului de proprietate atât cererile  reclamatei  de partajare a casei şi cererile  formulate  de pârât în acest sens, prin cererea reconvenţională, sunt inadmisibile.

În aceste condiţii au fost respinse şi cererile accesorii formulate de pârât, respectiv, înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra casei în  favoarea sa şi obligarea reclamantei  de a-i lăsa  în deplină proprietate şi paşnică folosinţă imobilul.

Cu privire la cererea subsidiară  formulată de pârât, în sensul de a se constata că a devenit  proprietarul casei în litigiu  prin accesiune imobiliară artificială, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Potrivit art. 577 alin. 1 cod civil „Construcţiile, plantaţiile şi orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil, denumite în continuare lucrări, revin proprietarului  acelui imobil dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.”

În speţă, părţile au recunoscut că, casa în litigiu a fost construită pe terenul proprietatea pârâtului, conform datelor  atestate în CF.

Însă  pârâtul şi-a înscris în CF dreptul de proprietate asupra terenului în anul 2017, în baza unor acte emise  în anul 2013, la 6 ani de la desfacerea căsătoriei părţilor.

Ori, tot părţile au precizat că, casa a fost construită în perioada căsătoriei. Deci la momentul edificării pârâtul nu era proprietar.

A încuviinţa cererea pârâtului ar nesocoti  contribuţia  şi respectiv  drepturile reclamantei asupra acestui imobil, această cerere subsidiară fiind în contradicţie cu cererea principală de partaj.

În consecinţă, instanţa a respins  şi această cerere formulată de pârât.

Pentru considerentele de fapt şi de drept ce preced, instanţa a respins  în integralitatea ei atât acţiunea reclamantei cât şi cererea reconvenţională formulată de pârât.

Prin încheierea civilă  din 6.02.2019  pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. 2726/397/2017 s-a admis  cererea formulată  de reclamanta T. F. în contradictoriu cu pârâtul S. I.-A.  şi în consecinţă:

S-a completat  dispozitivul  sentinţei civile nr. 3124/05.12.2018 astfel: s-a respins ca inadmisibile cererile reclamantei privind: înscrierea în CF61444 Sighetu Marmaţiei a dreptului de proprietate  al reclamantei şi pârâtului S. I. A. asupra casei şi anexelor gospodăreşti şi înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra construcţiilor, dobândit prin partaj, s-a respins cererea formulată de pârât pentru completarea dispozitivului sentinţei.

În motivarea acestei încheieri, raportat la art. 444 cod procedură  civilă, instanţa de fond constată că prin sentinţa pronunţată a omis a dispune  asupra cererilor formulate de reclamantă  privind: înscrierea în CF 61444 Sighetu Marmaţiei  a dreptului de proprietate  al reclamantei şi pârâtului S. I. A. asupra casei şi anexelor gospodăreşti şi înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra construcţiilor dobândit prin partaj.

Instanţa de fond a  reţinut că, construcţiile au fost edificate în lipsa autorizaţiei de construire, astfel că nu se poate dispune întabularea în CF a dreptului de proprietate pe seama părţilor şi a se legaliza astfel o situaţie de construire ilegală, această cerere fiind respinsă ca inadmisibilă.

Cu privire la cererea de întabulare în CF a reclamantei asupra construcţiilor cu titlu de partaj instanţa de fond reţine că, în raport de soluţia adoptată pentru cererea de partaj a construcţiilor ( respinsă ca inadmisibilă), această cerere este accesorie şi a fost respinsă.

În consecinţă,  instanţa de fond a admis cererea reclamantei şi a procedat la completarea dispozitivului sentinţei.

Totodată, instanţa de fond reţine, raportat la cererea formulată de pârât la data de 04.02.2019, că s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr.3124/05.12.2018 asupra cererilor formulate de acesta privind  înscrierea în CF a dreptului de proprietate a casei în litigiu pe numele său şi obligarea reclamantei de a-i lăsa în deplină proprietate şi paşnică folosinţă imobilul, astfel că  nu s-a impus completarea dispozitivului în privinţa acestor  cereri,  cererea reclamantului fiind respinsă.

Împotriva sentinţei civile nr. 3124/5.12.2018, pronunţate de către Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. 2726/307/2017, precum şi a încheierii civile pronunţate la  data de 6.02.2019 în acelaşi dosar a formulat apel, în termenul legal, apelanta-reclamantă T. F..

Cu privire la sentinţa civilă 3124/5.12.2018, pronunţată de către Judecătoria Sighetu Marmaţiei apelanta a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă admiterea apelului, anularea sentinţei şi trimiterea cauzei în rejudecare primei instanţe, respectiv Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, cu cheltuieli de judecată, la fond şi în apel.

În motivare apelanta apreciază sentinţa atacată ca nelegală întrucât toate cererile formulate de părţi au fost respinse fără a se intra în judecarea fondului.

Văzând cererile formulate de părţi: acţiune, completare de acţiune, precizare şi completare de acţiune, formulată de reclamantă şi acţiunea reconvenţională, completată formulată de pârât, precum şi reţinerile din încheierea civilă din 13 iunie 2018, în care se consemnează susţinerea acţiunii şi a completării acesteia de către reprezentanta reclamantei, precum şi susţinerea întâmpinării şi acţiunii reconventionale, de către reprezentanta pârâtului-reclamant, apelanta apreciază că instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 22 din Cod procedură civilă trebuia să pună în discuţia părţilor, în prealabil, dezbaterii cauzei, cererile pe care părţile  înţeleg să le susţină şi care urmează a constitui obiect de cercetare judecătorească şi de dezbatere a cauzei.

Reţinerea la nivel general, privitor la acţiune şi completarea acesteia, la întâmpinare şi acţiunea reconvenţională, nu satisface cerinţele de stabilire a cadrului procesual vizând cererile formulate de părţi. Bunăoară reclamanta a formulat două completări la acţiune, inclusiv o precizare, iar pârâtul-reclamant, a formulat completare la acţiunea reconvenţională, despre care nu se face referire, în încheierea de şedinţă din 13 iunie 2018, fiind susţinută doar acţiunea reconvenţională, fără a face vorbire de completarea acesteia, arată apelanta.

Aceste aspect al cauzei motivează nelegalitatea sentinţei şi prisma cerinţelor dispoziţiilor art. 425 lit. c Cod procedură civilă, în sensul că dispozitivul sentinţei trebuie să cuprindă soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii, arată apelanta.

Apelanta susţine că în dispozitiv se exemplifică numai o parte din cereri şi nu se clarifică de către instanţa de fond dacă la respingerea acestor cereri s-au avut în vedere toate cererile formulate de reclamantă sau numai o parte din acestea, apelanta apreciind că  instanţa respingând ca inadmisibile cererile formulate de părţi, în afară de cele respinse ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a avut în vedere respingerea ca inadmisibile a tuturor cererilor formulate de reclamantă.

Or, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 174 şi 178 Cod procedură civilă hotărârea instanţei de fond, este afectată de nulitate, iar înlăturarea acestei nulităţi, nu poate avea loc, decât prin anularea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei în rejudecare.

Instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, privind ieşirea din indiviziune a cotei de 5/8 din terenul înscris în c.f. nr. 61444 Sighetu Marmaţiei nr. cadastral 61444 şi constatarea participării acesteia la achiziţionarea acestuia, sub motivaţia că reclamanta nu deţine nici un drept asupra terenului, deci lipsindu-i calitatea procesuală în a formula cererea de partaj a acestuia, lipsindu-i titlul în baza căruia le-ar putea formula.

Conform dispoziţiilor art. 36 teza a II-a Cod procedură civilă existenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Ca urmare, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a fost nelegal admisă, aceasta neputând a fi motivată prin inexistenţa dreptului, ce constituie o chestiune de fond.

De altfel, sub acest aspect hotărârea este contradictorie, prin reţinerea că dacă s-ar încuviinţa cererea pârâtului de a deveni proprietarul casei din litigiu, prin accesiune imobiliară artificială, s-ar nesocoti contribuţia si respectiv drepturile reclamantei asupra casei.

Casa şi anexele gospodăreşti situate în Sighetu Marmaţiei, str. Pandurilor, nr. 36, jud. Maramureş, edificate pe terenul cuprins în c.f. nr. 61444 Sighetu Marmaţiei nr. cad. 61444, au fost ridicate de părţi, în comun, în perioada căsătoriei, arată apelanta.

Ambele părţi au recunoscut faptul edificării construcţiilor în comun. Ceea ce a constituit obiect de divergenţă între părţi a fost şi este contribuţia acestora la edificarea imobilelor. Cum această contribuţie este o chestiune de fond şi văzând dispoziţiile art. 9 Cod procedură civilă instanţa trebuie să aibă în vedere dreptul de dispoziţie al părţilor, pârâtul în calitate de proprietar al terenului recunoscând că edificatele de pe teren s-au realizat în perioada căsătoriei, constituind bun comun.

Apelanta solicită a se aprecia că motivele arătate mai sus, în privinţa nelegalităţii sentinţei, justifică anularea acesteia şi trimiterea cauzei în rejudecare la instanţa de fond.

Prin apelul declarat împotriva încheierii din 6.02.2019, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în prezentul dosar, s-a solicitat anularea încheierii civile şi trimiterea cauzei în rejudecare primei instanţe Judecătoria Sighetu Marmaţiei.

În motivarea acestui apel, apelanta a arătat că cererile asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr. 3124/05 decembrie 2018 şi asupra cărora instanţa s-a pronunţat prin încheierea civilă din 06 februarie 2019, au fost respinse ca inadmisibile, deci fără a se intra în judecarea fondului.

Pentru a respinge aceste cereri ca inadmisibile, instanţa s-a folosit de aceleaşi argumente ce au fost avute în vedere în considerentele sentinţei, fapt pentru care se  reiterează de către apelantă, şi în prezentul apel, argumentele şi motivele invocate în apelul formulat împotriva sentinţei.

Ţinându-se seama şi de dispoziţiile art. 477 alin. 2 Cod procedură civilă, dependent şi de anularea sentinţei, apelanta apreciază că se impune anularea şi a încheierii civile din 06 februarie 2019.

Intimatul S. I. A. nu a depus întâmpinare în etapa procesuală a apelului însă, prezent la dezbaterile pe fond ale apelurilor, în şedinţa publică din 5.06.2019, a solicitat respingerea apelurilor.

Apelurile sunt legal timbrate – fila 8 şi 21 dosar apel.

Analizând sentinţa  şi încheierea apelate, pe baza motivelor de apel formulate, a apărărilor  invocate şi în considerarea dispoziţiilor legale incidente, tribunalul constată că apelurile sunt fondate şi urmează a fi admise, cu consecinţa anulării sentinţei şi trimiterii cauzei  spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru considerentele ce succed:

Conform art. 480 alin. 3 „În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.

În speţă, apelanta, în baza art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, a solicitat anularea sentinţei civile şi încheierii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, formând criticile expuse în precedent.

Analizând sentinţa  şi încheierea atacate, actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată întemeiate criticile apelantei. Astfel, din chiar modul de exprimare utilizat în considerentele sentinţei, se constată că prima instanţă nu a analizat fiecare dintre capetele de cerere formulate de către părţi, din acţiune şi din cererea reconvenţională, ţinând seama de poziţia fiecăreia dintre părţi în legătură cu toate cererile şi apărările formulate.

Din dispozitivul sentinţei atacate rezultă că o parte din  cererile apelantei au fost respinse urmare admiterii excepţiei  lipsei calităţii procesuale active, iar celelalte cereri formulate atât de către apelantă cât şi de către intimat prin cererea reconvenţională, au fost respinse ca inadmisibile.

Analizând cuprinsul sentinţei apelate, se remarcă problema juridică a calificării excepţiei inadmisibilităţii din punct de vedere al naturii acesteia.

Aşa cum se observă din cuprinsul încheierii şedinţei publice din 7.11.2018, prima instanţă a rămas în pronunţare pe excepţii – fila 88, printre care şi cea a inadmisibilităţii.

Or, ca excepţie de procedură, excepţia inadmisibilităţii ar presupune ipoteza în care reclamantul nu are sub nicio formă procedurală posibilitatea  învestirii instanţei în maniera cererii de chemare în judecată, ceea ce nu este cazul în speţă, fiind vorba de problema juridică a inadmisibilităţii ca apărare de fond.

Or, din moment ce inadmisibilitatea presupune o apărare de fond, soluţia  procedurală corectă era aceea a unirii excepţiei cu fondul, conform art. 248 alin. 4 Cod procedură civilă.

În speţă însă, toate cererile formulate de părţi au fost respinse, uneori cu formularea generică din considerente: „celelalte cereri”, fără a se intra în judecarea fondului.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că părţile au formulat, în mod succesiv, în prezentul dosar: acţiune, completare de acţiune, precizare şi completare de acţiune, formulată de reclamantă şi acţiunea reconvenţională, completată, formulată de pârât, de remarcat fiind şi reţinerile din încheierea civilă din 13 iunie 2018, în care se consemnează susţinerea acţiunii şi a completării acesteia de către reprezentanta reclamantei, precum şi susţinerea întâmpinării şi acţiunii reconventionale, de către reprezentanta pârâtului-reclamant.

Instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 22 din Cod procedură civilă, trebuia să pună în discuţia părţilor, în prealabil, dezbaterii cauzei, cererile pe care părţile  înţeleg să le susţină şi care urmează a constitui obiect de cercetare judecătorească şi de dezbatere a cauzei.

Reţinerea la nivel general, privitor la acţiune şi completarea acesteia, la întâmpinare şi acţiunea reconvenţională, nu satisface cerinţele de stabilire a cadrului procesual vizând cererile formulate de părţi. Reclamanta a formulat două completări la acţiune, inclusiv o precizare, iar pârâtul-reclamant, a formulat completare la acţiunea reconvenţională, despre care nu se face referire, în încheierea de şedinţă din 13 iunie 2018, fiind susţinută doar acţiunea reconvenţională, fără a face vorbire de completarea acesteia.

În contextul în care, dispoziţiile art. 22 alin. 6 Cod procedură civilă, obligă judecătorul a se pronunţa asupra a tot ce i s-a cerut, fără a depăşi limitele investirii, clarificarea, prealabil dezbaterii cauzei, a cererilor părţilor, pe care acestea le susţin, se impunea.

Modalitatea de formulare a dispozitivului, prima instanţă respingând ca inadmisibile cererile formulate de părţi, exemplificând cu o parte a acestora, nu lasă să se înţeleagă  în mod clar dacă la respingerea acestor cereri s-au avut în vedere toate sau numai o parte.

Codul de procedură civilă arată în art. 36 următoarele: calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Prima instanţă motivează admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active prin inexistenţa dreptului, aspect ce constituie o problemă de fond, menţionând în motivarea sentinţei apelate considerente contradictorii, spre exemplu la paragraful antepenultim  din motivare, în care prima instanţă  reţine:”a încuviinţa cererea pârâtului ar nesocoti contribuţia şi respectiv drepturile reclamantei asupra acestui imobil […]”, în condiţiile în care în ceea ce priveşte acţiunea reclamantei aceasta a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active, motivată prin inexistenţa dreptului.

Astfel, criticile apelanţilor privind existenţa contradicţiilor din considerentele hotărârii sunt fondate, prin reţinerea că dacă s-ar încuviinţa cererea pârâtului de a deveni proprietarul casei în litigiu prin accesiune imobiliară artificială, s-ar nesocoti contribuţia şi respectiv dreptul reclamantei asupra casei, după cum fondate sunt şi criticile din memoriul de apel vizând omisiunea primei instanţe de a avea în vedere principiul disponibilităţii, în conformitate  cu dispoziţiile art. 9 Cod procedură civilă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. 2 cod procedură civilă, obiectul şi limitele  procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor şi în privinţa drepturilor de care părţile pot să dispună potrivit legii, instanţa trebuie să aibă în vedere  poziţia părţilor faţă de cererile reciproce ale acestora atunci când le soluţionează.

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite apelurile declarate de către apelanta T. F. împotriva sentinţei civile  nr. 3124/5.12.2018 pronunţate de către Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. 2726/307/2017 şi a încheierii civile pronunţate la data de 6.02.2019 în acelaşi dosar, pe care le  va anula şi va  trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare