Suspendare provizorie

INSTANŢA

Constată că, prin cererea înregistrată sub dosar nr. 2…./271/2019 din 11.02.2019, legal timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru conform art. 10 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, contestatoarea S.C. R.S.A. în contradictoriu cu intimata S.C. I.C.A. S.R.L., a solicitat instanţei să dispună suspendarea provizorie a executării silite demarate în cadrul dosarului execuţional nr. 41/E/2019 al B.E.J. A.B., până la momentul soluţionării definitive a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 2066/271/2019 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea, având ca obiect suspendarea măsurilor asiguratorii.

În motivarea cererii s-a arătat că, în vederea punerii în executare a dispoziţiei Deciziei nr. 20/C/2019 – A pronunţată în şedinţa publică din data de 29.01.2019, în cadrul dosarului nr. 3…../111/C/2018 – A, de către Curtea de Apel Oradea, intimata a formulat în cadrul B.E.J. A.B. cererea de punere în executare a măsurilor provizorii. S-a arătat că executorul judecătoresc a procedat la instituirea măsurii prin indisponibilizarea tuturor activelor societăţii contestatoare. În susţinerea cererii de suspendare provizorie a executării silite s-a arătat că: a) există o vădită aparenţă de temeinicie a contestaţiei la executare, respectiv o vădită aparenţă de nelegalitate şi netemeinicie a măsurilor asiguratorii dispuse în cadrul dosarului execuţional nr. 41/E/2019, instrumentat de B.E.J. A.B.; b) măsura indisponibilizării tuturor activelor mobile şi imobile, precum şi poprirea tuturor conturilor bancare creează un prejudiciu iminent şi cu caracter ireversibil atât societăţii contestatoare, cât şi partenerilor contractuali şi angajaţilor societăţii contestatoare; c) societatea contestatoare va consemna după înregistrarea dosarului, cu titlu de cauţiune, o sumă stabilită conform art. 719 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

În susţinerea afirmaţiei potrivit căreia, în cauză, există o vădită aparenţă de temeinicie a contestaţiei la executare, respectiv o vădită aparenţă de nelegalitate şi netemeinicie a măsurilor asiguratorii dispuse în cadrul dosarului execuţional mai sus indicat, s-a arătat că, în vederea punerii în executare a dispoziţiei deciziei nr. 20/C/2019-A pronunţată în şedinţa publică din data de 29.01.2019 în cadrul dosarului nr. 3…/111/C/2018-A, de către Curtea de Apel Oradea, intimata a formulat în cadrul B.E.J. A.B. cererea de punere în executare a măsurilor provizorii. S-a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 955 alin. (1) din Codul de procedură civilă, măsura sechestrului asigurator se duce la îndeplinire de către executorul judecătoresc, potrivit regulilor Codului de procedură civilă cu privire la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător, fără a mai cere vreo autorizare sau încuviinţare în acest sens, dispoziţiile art. 665 din Codul de procedură civilă rămânând aplicabile.

S-a arătat că, în executarea demarată, nu au fost respectate prevederile art. 664 alin. (4) din Codul de procedură civilă, prevederi potrivit cărora la cerere se vor ataşa titlul executoriu în original sau în copie legalizată, după caz, şi dovada achitării taxelor de timbru, inclusiv timbrul judiciar, precum şi, dacă este cazul, înscrisurile anume prevăzute de lege. S-a mai arătat că nu au fost respectate prevederile art. 955 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prevederi potrivit cărora în cazul bunurilor mobile, executorul judecătoresc se va deplasa, în cel mai scurt timp posibil, la locul unde se află bunurile asupra cărora se va aplica sechestrul, cu menţiunea că executorul judecătoresc va aplica sechestrul asupra bunurilor urmăribile numai în măsura necesară realizării creanţei, în toate cazurile sechestrul asigurător aplicându-se fără somaţie ori înştiinţare prealabilă a debitorului. S-a mai arătat că nerespectarea prevederilor atrage sancţiunea nulităţii executării silite. În acest sens s-au invocat prevederile art. 704 din Codul de procedură civilă, prevederi potrivit cărora nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum şi a actelor de executare subsecvente, dispoziţiile art. 174 şi următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător.

Raportat la lipsa titlului executoriu în original de la dosarul execuţional, s-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă, comunicarea făcându-se de îndată ce hotărârea a fost redactată şi semnată în condiţiile legii. S-a susţinut însă că hotărârea judecătorească în baza căreia s-a demarat executarea silită nu reprezintă titlu executoriu, întrucât nu este un înscris original, ci reprezintă o copie simplă a hotărârii judecătoreşti. S-a susţinut că, copiile hotărârilor judecătoreşti pot fi puse în executare doar sub rezerva legalizării acestora de conformitate cu originalul de către arhiva instanţei, însă hotărârea în baza căreia s-a demarat executarea silită este în copie şi nu poartă nicio semnătură. S-a susţinut că dosarul execuţional s-a deschis iar măsurile asiguratorii sunt aduse la îndeplinire în baza unei copii a hotărârii judecătoreşti ce nu poartă nicio semnătură, fapt ce reprezintă un viciu procedural ce atrage sancţiunea nulităţii procedurii asiguratorii.

S-a mai arătat că procedura este vădit nelegală, întrucât măsurile asiguratorii sunt înfiinţate prin indisponibilizarea activelor contestatoarei, de o valoare net superioară sumei de 2.150.738,37 lei, ce formează obiectul măsurii, fiind încălcate dispoziţiile art. 955 alin. (2) din Codul de procedură civilă. S-a arătat că aceste dispoziţii legale sunt clare şi nu lasă loc de interpretare, în sensul instituirii măsurii prin indisponibilizarea bunurilor, numai în măsura necesară realizării creanţei. S-a arătat însă că, pe de o parte, s-a procedat la indisponibilizarea bunurilor contestatoarei, ce depăşesc valoarea de 10.000.000 lei, ceea ce este inadmisibil. În acest sens, s-au invocat documente justificative, susţinându-se că din acestea rezultă cu forţa evidenţei faptul că activele indisponibilizate, respectiv bunurile mobile, imobile şi conturile bancare, depăşesc de peste 10 ori obiectul măsurii asiguratorii. Pe de altă parte, s-a arătat că maniera în care s-a instituit măsura este nelegală şi defectuoasă, specificându-se în actele contestate faptul că măsura se instituie asupra tuturor activelor contestatoarei, până la concurenţa sumei de 2.150.738,37 lei. S-a arătat însă că, instituirea măsurii asupra fiecărei categorii de active până la concurenţa sumei de 2.150.738,37 lei, determină o multiplicare a măsurii raportat la fiecare categorie de active, ceea ce excede măsurii dispuse de instanţă. În acest sens s-a arătat că societatea contestatoare deţine o seria de imobile, iar valoarea fiecăruia depăşeşte suma de 2.150.738,37 lei, susţinându-se însă că, prin indisponibilizarea fiecărui imobil până la concurenţa acestei sume, se obţine o conservare multiplă a sumei de 2.150.738,37 lei cu numărul de imobile indisponibilizate. S-a arătat că acelaşi algoritm este aplicabil şi în ceea ce priveşte celelalte active ale societăţii contestatoare. S-a subliniat faptul că măsura se impune a fi instituită până la limita conservării creanţei, susţinându-se că, dacă această limită este atinsă prin indisponibilizarea unui singur activ cu o valoare net superioară realizării creanţei, celelalte active rămân libere, întrucât nu se mai justifică măsura indisponibilizării. S-a arătat că norma legală nu a fost respectată în cauză, fiind indisponibilizare active ce depăşesc enorm măsura necesară realizării creanţei, aspect ce se impune a fi cenzurat.

În continuare, s-a susţinut că această măsură are caracter de continuitate, motiv pentru care nu poate fi primit că toate activele societăţii contestatoare să fie indisponibilizate până la limita valorică de 2.150.738,37 lei. S-a susţinut că maniera în care s-a operat determină conservarea unei creanţe ce depăşeşte enorm valoarea sumei – obiect al măsurii asiguratorii, cu consecinţa blocării unor active totale de peste 10.000.000 lei.

S-a mai invocat instituirea nelegală a măsurii de drept comun, întrucât instanţa a dispus doar măsura popririi asupra conturilor bancare, ce diferă de cea de drept comun. S-a arătat însă că, în cadrul dosarului execuţional, s-a procedat la instituirea măsurii popririi asupra terţului A.N.A.R. Bucureşti – A.B. Mureş, ceea ce excede măsurilor asiguratorii dispuse de instanţă. S-a arătat că, raportat la dispozitivul hotărârii ce instituie măsura doar în raport cu instituţiile bancare, s-a procedat în mod nelegal la instituirea popririi în raport cu alţi terţi. Referitor la adresa emisă, s-a susţinut că terţul nu are cum să indisponibilizeze bunuri imobile, ceea ce ar fi o absurditate, iar în categoria bunurilor mobile intră şi banii datoraţi de acesta, care nu formează obiect al măsurii dispuse în instanţă.

În continuare, s-a arătat că sechestrul s-a înfiinţat asupra bunurilor mobile constând în 35 de autovehicule, fără ca executorul judecătoresc să se deplaseze la locul unde acestea se află şi fără respectarea procedurii în acest sens, potrivit prevederilor art. 740 din Codul de procedură civilă.

În continuare, s-a susţinut că măsura indisponibilizării tuturor activelor creează un prejudiciu iminent şi ireversibil atât societăţii contestatoare, cât şi partenerilor contractuali şi angajaţilor societăţii contestatoare. S-a susţinut că măsura vizează conservarea unui drept aflat sub semnul incertitudinii, prin paralizarea totală a activităţii contestatoarei, aspect ce determină un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Astfel, s-a reiterat susţinerea că s-a dispus măsura indisponibilizării tuturor activelor societăţii contestatoare mobile şi imobile, poprirea tuturor conturilor, peste suma dispusă de instanţă, deoarece toate indisponibilizările depăşesc suma asupra căreia se înfiinţează măsura asiguratorie, fapt ce îi cauzează contestatoarei prejudicii enorme şi cu caracter ireversibil. S-a susţinut că acest fapt îi blochează contestatoarei în totalitate activitatea, punând-o în situaţia de a nu îşi mai onora niciun contract, cu consecinţe distrugătoare şi cu efect ireversibil, atât pentru contestatoare cât şi pentru angajaţii şi colaboratorii acesteia. S-a susţinut că pretinsa creditoare urmăritoare vizează blocarea totală a activităţii contestatoarei. În acest sens, s-a solicitat instanţei să mai ţină cont de faptul că procedurile întreprinse în dosarul execuţional nr. 41/E/2019 sunt doar măsuri asiguratorii şi nu de executare silită, până la acest moment creditoarea neavând împotriva contestatoarei un drept de creanţă consfinţit printr-un titlu executoriu definitiv. S-a apreciat astfel că este inadmisibil ca un drept aflat sub semnul incertitudinii să determine închiderea societăţii contestatoare. S-a apreciat că intenţia legiuitorului avută în vedere prin această instituţie nu este în niciun caz „uciderea” unui agent economic pentru satisfacerea unui drept improbabil al altui agent economic. Totodată, s-a solicitat instanţei să ţină cont că societatea intimată este de o rea credinţă ieşită din comun. S-a arătat astfel că societatea contestatoare este asaltată din toate părţile de această societate

I.C.A. S.R.L., prin cereri de popriri, sechestre asiguratorii, ordonanţe de plată, pe care le timbrează cu sume nesemnificative, cu scopul de a bloca activitatea societăţii contestatoare şi de a obţine sume de bani de un cuantum exorbitant şi nedatorat, doar pe rolul Tribunalului Bihor fiind în jur de 18 cereri.

S-a mai arătat că societatea contestatoare va consemna cauţiunea după înregistrarea dosarului, aceasta fiind nevoită să menţioneze în Recipisa de consemnare numărul dosarului de înregistrare la instanţă.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 719 alin. (7), art. 955 alin. (1) şi alin. (2), art. 664 alin. (4), art. 704, art. 427 alin. (1), art. 740 din Codul de procedură civilă.

În temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei şi în eventuala lipsă a reprezentanţilor contestatoarei.

Analizând cererea ce face obiectul prezentului dosar, în raport de actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia nr. 20/C/2019-A din 29.01.2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 3…../111/C/2018-A, instanţa admis cererea formulată de intimata S.C. I.C.A.S.R.L. şi a dispus înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale contestatoarei S.C. R.S.A., până la concurenţa sumei de 2.150.738,37 lei, a dispus înfiinţarea popririi asigurătorii asupra conturilor deţinute de contestatoarea S.C. R. S.A, până la concurenţa sumei de 2.150.738,37 lei, şi a obligat-o pe contestatoare să plătească intimatei suma de 1.750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel şi în primă instanţă. Decizia mai sus arătată este definitivă. 

Intimata S.C. I.C.A.S.R.L. a formulat cerere de punere în executare a măsurilor provizorii mai sus arătate, această cerere fiind înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc A.B., în dosarul execuţional nr. 41/E/2019 din 06.02.2019.

Prin Procesul verbal de instituire a popririi asiguratorii încheiat la data de 06.02.2019 în dosarul execuţional sus arătat, executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi asiguratorii asupra conturilor debitoarei S.C. R.S.A., până la concurenţa sumei de 2.150.738,37 lei. În baza Procesului verbal sus arătat, executorul judecătoresc a emis, în dosarul execuţional sus arătat, adrese de înfiinţare a popririi asigurătorii asupra conturilor debitoarei S.C. R.S.A., până la concurenţa sumei de 2.150.738,37 lei, adrese care au fost comunicate terţilor popriţi..

De asemenea, prin Procesul verbal de sechestru asigurator încheiat la data de 06.02.2019 în dosarul execuţional sus arătat, executorul judecătoresc a indisponibilizat bunurile mobile şi imobile ale debitoarei S.C. R.S.A., aflate în posesia ei sau în posesia unui terţ, până la concurenţa sumei de 2.150.738,37 lei. În baza Procesului verbal sus arătat, executorul judecătoresc a emis adrese către terţii A.N.A.R. Bucureşti – A.B. Mureş, A.N.A.R. Bucureşti – A.B. Mureş Crişuri, C. S.R.L., E. S.R.L., A.N.A.R. Bucureşti – A.B. Mureş – Activitate Economică, prin care a pus în vedere acestora să indisponibilizeze toate bunurile mobile şi imobile ale debitoarei S.C. R. S.A., până la concurenţa sumei de 2.150.738,37 lei.

De asemenea, prin Procesul verbal de sechestru asigurător încheiat la data de 06.02.2019 în dosarul execuţional sus arătat, executorul judecătoresc a instituit sechestru asigurător asupra autovehiculelor proprietatea debitoarei S.C. R. S.A., respectiv asupra a 35 de autovehicule identificate prin Anexa la acest Proces verbal.

Prin înştiinţările emise la data de 06.02.2019, în dosarul execuţional sus arătat, contestatoarea S.C. R.S.A. a fost înştiinţată cu privire la instituirea popririi asigurătorii asupra conturilor şi a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale contestatoarei, până la concurenţa sumei de 2.150.738,37 lei, respectiv cu privire la instituirea sechestrului asigurător asupra celor 35 de autovehicule proprietatea contestatoarei.

Conform ştampilei poştale de comunicare a actelor mai sus arătate, contestatoarea a primit aceste acte la data de 08.02.2019, prin poştă, astfel că cererea de suspendare provizorie a executării silite, înregistrată la instanţă la data de 11.02.2019, a fost formulată în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 715 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Potrivit prevederilor art. 955 alin. (4) din Codul de procedură civilă, împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului cel interesat va putea face contestaţie la executare. De asemenea, potrivit prevederilor art. 971 alin. (1) din Codul de procedură civilă, executarea măsurii popririi asigurătorii se va efectua potrivit dispoziţiilor art. 954-959, care se aplică în mod corespunzător. Prin urmare, coroborând prevederile art. 971 alin. (1) cu prevederile art. 955 alin. (4) din Codul de procedură civilă, şi împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii popririi cel interesat va putea face contestaţie la executare.

În consecinţă, contestatoarea are posibilitatea legală de a formula împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii sus arătate, atât contestaţie la executare, cât şi cererile accesorii contestaţiei la executare, respectiv cerere de suspendare a executării silite şi cerere de suspendare provizorie a executării silite.

În condiţiile în care obiectul prezentului dosar îl constituie doar cererea de suspendare provizorie a executării silite, instanţa va analiza doar această cerere, celelalte cereri urmând a fi analizate în dosarele în care acestea au fost formulate.

Astfel, instanţa constată că, potrivit prevederilor art. 719 alin. (7) teza I din Codul de procedură civilă, dacă există urgenţă şi dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare.

În cauză, sunt îndeplinite condiţiile de formă pentru admiterea cererii de suspendare provizorie a executării silite, contestatoarea formulând atât contestaţie la executare, în dosarul nr. 2……/271/2019 al Judecătoriei Oradea, cât şi cerere de suspendare a executării silite, în dosarul nr. 2……/271/2019 al Judecătoriei Oradea.

De asemenea, contestatoarea a achitat cauţiunea legală, în cuantum de 15.650,73 lei, cauţiune stabilită conform prevederilor art. 719 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură civilă, prin raportare la valoarea debitului principal (2.150.738,37 lei). Cauţiunea a fost achitată prin Recipisa de consemnare nr. 205235945/1 din 11.02.2019. 

În ceea ce priveşte condiţia urgenţei, prevăzută expres de art. 719 alin. (7) teza I din Codul de procedură civilă, instanţa consideră că această condiţie nu este îndeplinită în cauză. Instanţa apreciază că, pentru a fi în prezenta existenţei unei urgenţe, care să impună suspendarea provizorie a executării silite, ar trebui ca executarea silită să pună în pericol iminent însăşi existenţa sau funcţionarea în continuare a societăţii contestatoare, nefiind suficientă existenţa disconfortului patrimonial pe care orice executare silită îl produce asupra patrimoniului debitorului.

Instanţa apreciază că societatea contestatoare nu a probat existenţa unei astfel de urgenţe, astfel că, în cauză, nu sunt îndeplinite toate condiţiile legale, prevăzute de art. 719 alin. (7) teza I din Codul de procedură civilă, pentru a se putea admite cererea de suspendare provizorie a executării silite.

În consecinţă, instanţa va respinge cererea de suspendare provizorie a executării silite formulate de contestatoare în prezentul dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge cererea de suspendare provizorie a executării silite formulate de contestatoarea S.C. R. S.A., în contradictoriu cu intimata S.C. I.C.A. S.R.L.

Fără cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţa publică din 15 februarie 2019.

Domenii speta

Spete similare