Daune materiale. Exercitarea abuzivă a dreptului de a sesiza organele disciplinare cu atribuţii de control al activităţii executorului judecătoresc.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reşiţa la data de 03.10.2018, sub nr. 5012/290/2018, reclamantul-pârât reconvenţional XXX, în contradictoriu cu pârâta – reclamantă reconvenţional YYY, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în temeiul art. 1349 Cod civil, 1357 si următoarele Cod civil, să oblige pârâta la plata daunelor materiale în cuantum de 1213,69 lei reprezentând cheltuieli de deplasare de 100 lei și beneficiu nerealizat de 1.113,69 lei (contravaloarea a trei ore de muncă).

Pârâta a formulat întâmpinare în cauză f. 62-65 dos. prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată şi să se constate că motivele invocat în această cerere sunt neîntemeiate şi nelegale, cu obligarea la cheltuieli de judecată şi, pe cale de consecinţă să se dispună obligarea reclamantului la plata sumei de 1.213,69 lei pretinsă de reclamant, la care se adaugă onorariu de 450 lei (chitanţele de la pag. 11 dos. ), ca pedeapsă împotriva acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 1030/17.05.2019 Judecătoria Reşiţa a admis în parte cererea formulată de reclamantul-pârât reconvenţional XXX, în calitate de executor judecătoresc în circumscripția Judecătoriei Caransebeș de pe raza Curții de Apel  Timișoara,  în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvenţional YYY,  a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă reconvenţional  YYY,  în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvenţional XXX. A obligat pârâta-reclamantă reconvenţional  YYY,  să plătească reclamantului-pârât reconvenţional XXX, în calitate de executor judecătoresc, suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli de deplasare. A respins  în rest cererea principală. A obligat  pârâta-reclamantă reconvenţional să plătească reclamantului-pârât reconvenţional suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru parţială, şi suma de 450 lei onorariu avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamantul-pârât reconvenţional XXXX și pârâta-reclamantă reconvenţional YYY.

Reclamantul-pârât reconvenţional XXX a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat şi pe fond, admiterea acţiunii în întregime în sensul obligării intimatei pârâte şi la plata de 1.113,69 lei eu titlu de beneficiu nerealizat, cu  cheltuieli de judecată în apel.

În motivarea apelului a arătat că, deşi în mod corect în cuprinsul expunerii de motive instanţa de fond a reținut că suma de 1.113,69 lei, calculată raportat la veniturile dovedite prin declaraţia de impunere pe anul 2016, are caracterul de venit potenţial, a respins acordarea acestei sume.

Apelantul-reclamant arată că în condiţiile de muncă de 8 ore pe zi, a demonstrat că venitul orar al său este de 371,23 lei; 754.356 lei: 254 zile: 8 ore = 371,23 lei venit net / oră.

Or, în contextul în care a fost nevoit a se deplasa la Timişoara şi a fi audiat în urma plângerilor pârâtei, a lipsit de la programul de lucru normal de 8 ore.

Consideră netemeinică aprecierea instanţei de fond referitoare la faptul că nu a probat prin contracte, caracterul cert al prejudiciului, întrucât apreciază că prin natura profesiei liberale pe care o are, cea de executor judecătoresc se probează implicit că lipsa de la birou în timpul orelor de muncă stabilite de cel puţin 8 ore/zi este de natură a crea un prejudiciu.

Apelantul-reclamant solicită instanţei să facă aplicarea dispoziţiilor art. 1355 alin. 2,3, 4 Cod civil şi art. 1532 alin. 2,3 Cod civil referitoare la cuantificarea prejudiciului viitor, articole pe care consideră că instanţa de fond nu le-a avut în vedere.

De asemenea, solicită să se aibă în vedere  şi dispoziţiile art. 326 alin. 1 teza a doua Cod proc.civ. care reglementează situaţia veniturilor pe care martorul le-ar fi obţinut daca şi-ar fi exercitat profesia pe durata lipsei de la locul de muncă, prilejuită de chemarea sa în vederea ascultării ca martor, stabilite în raport cu starea sau profesia pe care o exercită, precum şi cu timpul efectiv pierdut.

Apelanta-pârâtă yyy a solicitat admiterea apelului şi respingerea în totalitate ca netemeinică şi nelegală a acţiunii civile în pretenţii introdusă de reclamant; cu obligarea reclamantului  la cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului său, pârâta arată că hotărârea Instanţei de fond Judecătoria Resita este nelegală şi netemeinică pe motiv că sesizarea organelor în drept privind activitatea executorului judecătoresc în dosarul execuţional de mai sus nu constituie un delict civil săvârşit de ea cum susţine Instanţa de fond, deoarece nu a vătămat, nici păgubit ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei credinţe, nu a făcut abuz de drept.

Este legal dreptul său de a sesiza organele superioare biroului de executări silite, reprezentat de reclamantul-pârât reconventional xxx, conform Ordonanţei nr.27/2002, emisă de Guvernul României.

Hotărârea Instanţei de fond este nelegală şi netemeinică şi pentru faptul că a fost obligată să-i plătească suma de l00 lei despăgubiri ce reprezintă cheltuieli de transport pe ruta Caransebeş-Timişoara, deşi reclamantul-pârât reconventional nu a făcut dovada  că a fost chemat de instituţia sesizată de  către ea la Timişoara pentru a da explicaţii privind sesizarea făcută.  În schimb, arată pârâta a fost prezentă la toate termenele de judecată, aşa cum a dovedit în judecata de fond si s-a deplasat pe ruta Viena-Resita. tur/retur de la o distantă de 750km, fiind cu domiciliul si serviciul în Austria.

Hotărârea instanţei de fond este nelegală si netemeinică şi în ceea ce priveşte obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată ce reprezintă onorariu de avocat în sumă de 450 lei fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor Art.451 al.2, 453 al.2 din Codul de procedură civilă.

Apelanta-reclamană se declară nemulțumită și de faptul că instanța de fond că i-a respins cererea reconvenţională, deoarece executorul judecătoresc a făcut parte în dosarul civil nr. 4962/290/2015 al Tribunalului Caras-Severin.

La data de 12.09.2019 apelanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea de apel formulată de către apelantul-reclamant, arătând că apelul introdus de reclamantul-apelant XXX este neîntemeiat, hotărârea instanţei de fond sub aspectul criticat de apelantul-reclamant fiind legală şi temeinică.

Mai arată că  la redactarea plângerii către Camera Executorilor judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a fost de totală bună credinţă şi nu a avut intenţia de a-i produce reclamantului  vreun prejudiciu material.

În normativele care reglementează plângerile şi sesizările cetăţenilor la organele administrative nu prevăd nici o sancţiune pentru cei care fac aceste plângeri şi sesizări.

Instanța, analizând excepția anulării cererii de apel, constată că este întemeiată întrucât apelantul XXX a fost citat cu mențiunea de timbra cererea de apel cu suma de 45 lei sub sancțiunea anulării acesteia și nu sa conformat acestei obligații. Devin astfel incidente prevederile art. 197 și art. 482 Cod proc.civ.

Instanța, analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport de motivele invocate de către apelanta YYY constată că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente.

Motivele de apel referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată apelanta sunt întemeiate, întrucât, raportat la valoare și complexitatea cauzei, acestea sunt mari. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 453 și art. 451 Cod proc.civ., instanța urmează să reducă aceste cheltuieli la suma de 75 lei.

Motivele de apel referitoare la soluția dată cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul XXX sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Astfel cum a reținut și prima instanță, ale cărei considerente instanța de apel și le însușește, pârâta și-a exercitat abuziv dreptul său de a face plângeri contra activității executorului judecătoresc. Din analiza actelor efectuate de către acesta, instanța reține, astfel cum a reținut și Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești, faptul că actele de executare efectuate au fost conform normelor legale.

Fără a nega drepturile pârâtei la petiție, sesizarea de patru ori de către aceasta a organelor disciplinare se circumscrie noțiunii de exercitare abuzivă a acestui drept.

Astfel cum a reţinut şi prima instanţă, caracterul excesiv al exercitării dreptului, implică depășirea limitelor unui raport de proporționalitate între exercițiul dreptului de către titular şi prejudiciul care ar putea fi cauzat pe această cale. Depășirea acestui raport de proporționalitate şi, implicit, situarea dreptului subiectiv în afara limitelor sale, face ca exercițiul dreptului să fie excesiv şi de natură să atragă răspunderea titularului. În acest sens se are în vedere art. 1353 din Codul civil.

Pentru determinarea caracterului excesiv al exercitării dreptului, instanța apreciază că trebuie să se aibă în vedere situația valorificării dreptului într-un mod exacerbat, cauzându-se altuia un prejudiciu mai oneros decât cel care ar putea fi, în mod obiectiv, creat prin exercitarea acestui drept, în mod firesc, în conformitate cu scopul în virtutea căruia a fost recunoscut de legiuitor şi în limitele sale.

 Pentru aceste considerente, instanța, având în vedere și faptul că reclamantul, în exercitarea profesiei de executor judecătoresc nu a efectuat acte contrare dispozițiilor legale în materie, constată că pârâta și-a exercitat dreptul de a face plângeri într-un mod excesiv.

Motivele de apel referitoare la soluția dată cererii reconvenționale sunt neîntemeiate, întrucât reclamantul pârât reconvențional nu a acționat cu vinovăție (sub niciuna dintre formele acesteia) în exercitarea atribuțiilor sale, iar actele efectuate de către acesta nu constituie fapte ilicite, astfel că nu sunt îndeplinite două dintre condițiile impuse de către art.  1357 Cod proc.civ.

Pentru aceste considerente, instanța, în baza art. 480 Cod proc.civ., urmează să admită excepţia anulării cererii de apel formulată de către reclamantul xxx împotriva sentinţei civile nr. 1030/17.05.2019 pronunţată de către Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. 5012/290/2018  şi, în consecinţă, anulează cererea de apel.

Va admite apelul formulat de către pârâta yyy împotriva sentinţei civile nr. 1030/17.05.2019 pronunţată de către Judecătoria Reşiţa în dosarul nr. 5012/290/2018, va modifica  în parte sentinţa apelată, în sensul că:

Va obliga pârâta-reclamantă reconvenţional să plătească reclamantului-pârât reconvenţional suma de 20 de lei taxă judiciară de timbru şi suma de 75 lei onorariu avocat.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Domenii speta

Spete similare