Pretenţii

Dosar nr. ..../318/2019

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 382/2021

Şedinţa publică de la 01 Iulie 2021

Completul compus din:

PREŞEDINTE ....

Judecător ....

Grefier ....

Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2021 privind soluționarea apelului declarat de către apelanta pârâtă SC E.F.G. SRL, împotriva Sentinței civile nr.807/11.02.2021 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. ..../318/2019, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC T.DGA 2015 SRL PRIN ADMINISTRATOR G.D., având ca obiect pretenţii.

Procedura de citare completă din ziua dezbaterilor –23.06.2021.

Dezbaterile asupra fondului cauzei şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 23.06.2021 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată – care face parte integrantă din prezenta hotărâre -  când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 01.07.2021.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr.807/11.02.2021 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. ..../318/2019, s-a admis în parte cererea reclamantului SC T.DGA 2015 SRL, cu sediul în ......, județul Gorj în contradictoriu cu pârâta SC E.F.G. SRL, cu sediul .......; s-a constatat  nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzute de art. II lit. c din Contractul de închiriere nr. .... din 1.09.2016; s-a respins în rest cererea cu privire la constatarea clauzelor abuzive; s-a admis cererea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 187522 lei actualizată la data plății și dobânda legală prevăzută de art. 3 alin.2 ind.1 din OG 13/2011 începând după 30 de zile calendaristice de la data primirii facturii  și până la data plății efective; a fost obligat pârâtul către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4855, 44 lei și s-a respins cererea pârâtului de acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că între reclamanta T.DGA 2015 SRL, în calitate de proprietar și E.F.G. SRL, în calitate de chiriaș, s-au desfășurat relații comerciale astfel cum reiese din Contractul de închiriere nr. .... din 1.09.2016, având ca obiect închirierea a două utilaje, respectiv cilindru compactor cu sistem picior de oaie și buldozer CAT D6  pentru o perioadă de 1 an, cu posibilitatea prelungirii contractului prin act adițional, fiind stabilit și prețul de 90 de lei/ora +TVA+Motorina pentru primul utilaj și 110 lei/oră +TVA +Motorină pentru al doilea utilaj.

A mai reținut că, în ceea ce privește plata chiriei, potrivit contractului nu este determinata data la care trebuie efectuată plata chiriei.  Astfel, potrivit pct. II lit b din contract, facturarea se face la fiecare 15 zile calendaristice, iar plata facturilor de către chiriaș trebuia făcută în termen de 3 zile lucrătoare de la încasarea facturilor emise de Chiriaș către beneficiarul lucrării, aferente perioadei de referință. Totodată, s-a prevăzut  până la decontarea facturilor de către beneficiar către pârâtă, reclamanta nu poate solicita plata.

Observând clauzele contractuale, instanța a reținut că, nu s-a prevăzut în contract numele beneficiarului și datele de identificare ale acestuia, iar din înscrisurile de la dosar reiese că reclamanta a fost încunoștințată asupra numelui beneficiarul lucrării  la data 18.10.2019 astfel cum reiese din adresa 1307(fila 54), prin care pârâta s-a arătat dispusă, la momentul respectiv, să-i cedeze reclamantei creanțele pe care le deține împotriva beneficiarului.

S-a mai reținut că, reclamanta a  emis următoarele facturi fiscale, respectiv: Factura fiscala nr. 147 din 31.10.2016, având ca obiect închirierea utilajelor: Autogreder; Buldozer D6; HAMM Lis și HAMM PO, fiind arătat numărul de ore pentru care a fost închiriat și prețul unitar pentru fiecare utilaj,  fiind determinat prețul total de 37956 lei; Factura Fiscală nr. 148 din31.10.2016, având ca obiect închirierea utilajelor HAMM 18 T, Buldozer Fiat, Buldozer D, Buldozer D5, Autogreder, HAMM Lis și HAMM PO, fiind arătat numărul de ore pentru care a fost închiriat și prețul unitar pentru fiecare utilaj, pentru prețul total de 44100 lei, Factura fiscală nr. 149 din 29.11.2016 având ca obiect închirierea următoarelor utilaje: compactor HAMM 18 T, Autogreder, Buldozer Hitaki, HAMM 20 T, Buldozer D5 și Buldozer D, precum cazarea deservenților utilajelor, fiind arătat numărul de ore pentru care a fost închiriat și prețul unitar pentru fiecare utilaj,  pentru prețul total de 105666 lei.

Astfel, în ceea ce privește utilajele: cilindru compactor HAMM 18T, buldozer Fiat Hitachi, Autogreder OK, buldozer CAT D5, cilindru compactor HAMM Lis și cilindru compactor HAMM 20 T, instanța a reținut că pentru acestea nu a fost încheiat o contract între părți, ci acestea au fost cuprinse în facturile fiscale astfel cum a fost menționat mai sus.

În raport de obiectul dedus judecății, instanța a avut în vedere că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din materia locațiunii, ca specie în materia contractelor.

Potrivit art. 1777 C.civ, locațiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părți, numite locatar, folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preț.

În doctrină, contractul de locațiune este cunoscut ca având următoarele caractere juridice: contract sinalagmatic, cu titlul oneros, comutativ , cu executare succesivă, de regulă consensual; contractul de locațiune considerându-se încheiat îndată ce părțile au convenit asupra bunului și prețului, în acest caz forma scrisă facilitând doar dovada convenției dintre părți. 

Potrivit art. 272 C.pr.civ, înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părţilor indiferent de suportul său material. El nu este supus niciunei alte formalităţi, în afara excepțiilor anume prevăzute de lege.

A învederat că factura este un înscris care cuprinde elemente esenţiale ale unei vânzări comerciale sau, după caz, operația  juridică care se desfășoară între părți: identificarea părţilor, data emiterii şi data la care au fost livrate bunurile/ prestate serviciile  sau data încasării;  condiţiile de livrare; baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, şi alte reduceri de preţ, în cazul în care acestea nu sunt incluse în preţul unitar; în cazul în care clientul este persoana obligată la plata TVA, menţiunea "taxare inversă"; etc, regimul juridic al facturii fiind stabilit de art. 319 C.fisc.

De asemenea, în privinţa forţei probante, factura face dovada deplină împotriva emitentului, adică a locatorului în cazul de față, şi în favoarea acelui care îl deţine, adică a locatarului, dar poate să facă dovada şi în favoarea locatorului,  atunci când este acceptată de locatar, dacă clauzele din factură sunt clare şi corespund scopului contractului avut în vedere de părți la momentul încheierii contractului.

În atare situaţie, instanţa a avut în vedere că în materie contractuală sarcina probei este împărţită între locator şi locatar, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existenţa convenţiei, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului.

Astfel, în ceea ce privește închirierea, utilajelor  cilindru compactor HAMM 18T, buldozer Fiat Hitachi, Autogreder OK, buldozer CAT D5, cilindru compactor HAMM Lis și cilindru compactor HAMM 20 T astfel cum au fost menționate în Facturile fiscale nr. 147 din 31.10.2016, nr. 148 din 31.10.2016 și 149 din 29.11.2016, instanța a avut în vedere că reprezintă convenția părților distinct de clauzele contractuale, ne reieșind că pentru aceste utilaje s-a urmărit încheierea unui act adițional la contractul încheiat între părți, ci are valoarea unui contract nou încheiat între părți.

 A arătat că acest aspect se deduce și din răspunsul la întrebarea nr.2 dat de pârâtă la interogatoriu propus de reclamantă, prin care a recunoscut că au fost închiriate și utilajele mai sus menționate.

Pentru aceste utilaje nefiind stabilit un termen în care trebuia făcută plata, instanța a avut în vedere dispozițiile generale prevăzute de art. 3 alin. 3 lit. a din Legea 72/2013, care prevăd că,  dacă termenul de plată nu a fost prevăzut în contract, dobânda penalizatoare curge de la următoarele termene după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei altei asemenea cereri echivalente de plată, astfel că, instanța a avut în vedere că pârâta avea obligația să achite suma de 122 646 lei după 30 de zile de la înmânarea fiecărei facturi.

În ceea ce privește cele două utilaje menționate în contractul nr. .... din 1.09.2016 încheiat între părți, și cuprinse de asemenea în facturile menționate mai sus, fiind stabilit prețul chiriei în cuantum de 64876 lei, instanța a avut în vedere și clauzele contractuale, în măsura în care acestea corespund  principiului bunei -credințe în materie contractuală.

Astfel, din materialul probator administrat în cauză, pârâta nu a tăgăduit existența datoriei, însă aceasta a susținut că potrivit clauzelor contractuale proprietarul suportă riscul contractului în măsura în care beneficiarul nu va face plata către pârâtă.

Cu prioritate, s-a impus analizarea petitelor ce vizează constatarea nulității absolute a clauzelor prevăzute de art. II lit. c și d din Contract.

Instanța a reținut că, potrivit art. 1270 C. civ, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, însă trebuie avut în vedere și dispozițiile prevăzute de art. 1169 și art. 1170 C.civ care prevăd că, părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordine publică și de bunele moravuri, cât și faptul că părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligație.

În ceea ce privește clauza prevăzută de art. II pct. c din Contract din modul cum este redactată,  instanța a considerat că,  aceasta clauză nu corespunde principiului bunei-credințe, întrucât data la care facturile devin scadente este determinată exclusiv de voința pârâtei, iar reclamanta nu poate întreprinde niciun demers împotriva pârâtei până la încasarea sumei.

Or, așa cum a fost prevăzut și în art. 3 alin.1 din Legea 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști şi între aceștia şi autorități contractante, care prevăd că în relațiile contractuale,  în raporturile dintre profesionişti, termenul de plată nu poate fi mai mare de 60 de zile calendaristice și doar prin excepţie, părţile pot stipula în contract un termen de plată mai mare, sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă, potrivit art. 12.

Astfel, potrivit art. 12 din Legea nr. 72/2013,  practica sau clauza contractuală prin care se stabileşte în mod vădit inechitabil, în raport cu creditorul, termenul de plată, nivelul dobânzii pentru plata întârziată sau al daunelor-interese suplimentare este considerată abuzivă. 

În determinarea caracterului abuziv al unei clauze sau practici, instanţa a ţinut cont de toate circumstanțele cauzei, în special de: a) abaterile grave de la practicile statornicite între părţi sau de la uzanţele conforme ordinii publice sau bunelor moravuri; b) nerespectarea principiului bunei-credinţe şi a principiilor de diligenţă în executarea obligaţiilor;c) natura bunurilor sau serviciilor; d) neprevederea motivelor obiective de derogare de la termenele de plată sau de la rata dobânzii, potrivit prezentei legi; e) poziţia dominantă a cocontractantului în raport cu o întreprindere mică sau mijlocie.

Astfel, instanța raportându-se la criteriile mai sus menționate, a constatat că pârâta a dat dovada de rea-credință pe parcursul executării contractului,  ascunzând reclamantei elemente esențiale, aceste aspecte au reieșit atât din înscrisurile depuse la dosar, cât și din atitudinea procesuală  a pârâtei în desfășurarea procesului.

Instanța a reținut pe de o parte că pârâta a încheiat contractul de cesiune de creanță din 19.05.2017 cu A.T.S.A. (A. SA), în care se menționează că cedentul în calitate de executant a încheiat cu C.G. SRL, contractul de locațiune nr. ... din 1.09.2016, având o valoare totală de 40....9, 6 lei, TVA inclus, fiind menționat că din această creanță s-a plătit doar suma de 63348, 8 lei. Totodată, s-a menționat  că, în scopul garantării îndeplinirii obligațiilor de plata ale debitorului cedat (C.G. SRL) a fost emis Biletul la ordin seria ... nr. ... emis în alb cu privire la suma și data scadentă, conform Procesului-verbal de predare primire încheiat în data de 23.09.2016.

Instanța a mai reținut că, cesiunea  de creanță a fost parțială, pentru suma de 202632, 48 Lei reprezentând 60% din valoarea totală a creanței deținute, pentru care s-a plătit suma de 202632, 48 lei în două tranșe, respectiv I tranșă la finalul lunii iunie 2017 și a doua la finalul lunii noiembrie 2017.

Deși prin Încheierea din 19 noiembrie 2020 instanța i-a pus în vedere pârâtei să depună  contractul de închiriere dintre pârâtă și societatea C.G. SRL,  pârâta  nu s-a conformat, invocând ca motiv că acesta s-a pierdut din arhiva societății.

Instanța a considerat că, pârâta a refuzat să contribuie la aflarea adevărului, urmărind să ascundă atât bunurile mobile  ce au făcut obiectul locațiunii, perioada locațiunii, condițiile și termenele în care trebuia făcută plata, aspecte ce ar fi lămurit în cauza  de față,  dacă aceasta a urmărit să protejeze interesele reclamantei în considerarea relațiilor comerciale care le avea s-au a manifestat neglijență totală.

Or, din modul cum a acționat pârâta se deduce, în mod cert, că aceasta nu a acționat cu respectarea principiului bunei-credințe și  cu  diligența pe care trebuie să o manifeste un profesionist în executarea contractului, urmărind doar propriul interes.

De altfel, se poate observa că, prin adresa din 1307 din 18.10.2019  pârâta a informat pe reclamantă cu privire la numele beneficiarului, când se arată și dispusă să cedeze toate creanțele deținute împotriva beneficiarului.

Și acest argument susține, de asemenea, reaua-credință în executarea contractului, având în vedere că întreg demersul făcut de pârâtă vine după închiderea procedurii de faliment a societății C.G. SRL, astfel cum reiese din extrasul de pe portalul instanțelor aferent  dosarului .../100/2017.

În ceea privește menționarea greșită a temeiului juridic de către reclamant, instanța  a apreciat că pârâta și-a putut formula apărarea în raport de cele susținute de reclamant prin cererea de completare a acțiunii, având în vedere că reclamantul a enunțat textul de lege la care făcea trimitere, cât și faptul că Legea 72/2013 este o lege de referință care stabilește modul în care trebuie să se desfășoare raporturile juridice dintre  profesioniști, dar și faptul că pârâta a beneficiat de asistență juridică din partea unui profesionist avocat, astfel că acesta putea identifica cu ușurință actul normativ la care reclamantul a făcut trimitere, putând să-și facă toate apărările pe care le considera utile în prezenta cauză.

Pentru aceste motive, instanța a constatat că este abuzivă clauza prevăzute de la art. II lit c. din Contract și în consecință, a avut în vedere  că orice clauza constată ca fiind abuzivă este considerată nescrisă în contract. Astfel în raport de dispozițiile prevăzute de art. 3 din Legea 72/2013 instanța a avut în vedere că pârata avea obligația de a achita factura în termen, de cel mult  de 30 zile de la primirea facturii. 

În ceea ce privește clauza prevăzută de art. II lit. d) din Contract, instanța a avut în vedere că potrivit art. 1203 C.civ, clauzele standard care prevăd în folosul celui care le propune limitarea răspunderii, nu produc efecte decât dacă sunt acceptate, în mod expres, în scris, de cealaltă parte.

Or, în cauza de față s-a constatat că nu este interzisă o astfel de clauză, ci se impune doar lămurirea întinderii limitării răspunderii debitorului pentru neexecutare obligației.

Astfel, conform principiilor mai sus amintite, pârâta nu poate fi exonerată în situația în care este dovedită reaua-credință a acesteia, precum și în situația în care aceasta a manifestat gravă neglijență în executarea contractului, producând în acest mod un prejudiciu grav reclamantei.

Pentru aceste considerente instanța a apreciat că, este perfect valabilă o astfel de clauză de limitare a răspunderii debitorilor când este acceptată în scris de creditor, ori de câte ori nu se face dovada că acesta acționat  din gravă neglijență sau cu rea-credință.

Cum în cauza de față a fost dovedită reaua-credință a pârâtei, instanța a constatat că, pârâta nu este exonerată de răspunderea contractuală.

Potrivit art. 1531 C.civ, creditorul are dreptul la daune -interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației,  aceasta decurgând din neexecutarea obligației prevăzute în sarcina pârâtei.

Pentru aceste motive a obligat pârâta și la plata sumei de 64876 lei ce decurge din neexecutarea contractului nr. .... din 1.09.2016.

În ceea ce privește compensarea legală a sumelor ce derivă în sarcina pârâtei cu creanța pe care aceasta o deține față de reclamantă, instanța a avut în vedere că, pârâta a opus o creanță care nu are un caracter cert din moment ce instanța de fond a respins acțiunea acesteia, în atare situație  sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1617 C.civ.

În ceea ce privește daunele moratorii, instanța a avut în vedere dispozițiile prevăzute de art. 1535 C.civ care prevăd că, în cazul în care o sumă de bani este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în convenit de părți, sau în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Astfel, având în vedere că, în contract și în facturile fiscale nu a fost prevăzută dobânda penalizatoare, instanța a aplicat dispozițiile prevăzute de art. art. 3 alin.2 ind.1 din OG 13/2011 și a obligat pârâta la plata dobânzii penalizatoare începând după 30 de zile calendaristice de la data primirii facturii și până la data plății efective.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în raport de dispozițiile prevăzute de art. 453 C.pr.civ, pârâta fiind cea care a căzut în pretenții, culpa procesuală revenindu-i în totalitate, instanța a respins cererea pârâtei de acordarea cheltuielilor de judecată și a admis cererea reclamantei, sens în care a obligat pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată  în cuantum de 4855, 44 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta pârâtă SC E.F.G. SRL, solicitând, în principal, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelată in sensul respingerii cererii de chemare in judecata ca fiind prescrisa in ceea ce priveste suma in cuantum de 82056 lei aferenta facturilor 147/31.10.2016 si 148/31.10.2016 si ca neîntemeiata pentru diferenta de suma in cuantum de 105466 lei  solicitata de catre reclamanta prin actiunea introductiva si respingerea petitului de cerere privind constatarea nulitatii absolute a clauzei contractuale prevazute de art II lit.c din contractul de inchiriere nr...../01.09.2016, iar în subsidiar, admiterea apelului, anularea sentintei apelata si trimiterea cauzei la rejudecare in vederea solutionarii cererii de compensare formulata de societatea pârâtă, cerere despre care instanta de fond vorbeste in considerentele sentintei la pag.8 antepenultimul alineat, fara insa a se pronunta asupra acestei cereri prin dispozitivul sentintei apelate; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a arătat că prin  acțiunea introductiva reclamanta a solicitat obligarea societatii pârâte la plata unui debit in cuantum de 187522 lei aferent facturilor 147/31.10.2016, 148/31.10.2016, 149/29.11.2016.

Ori, fata de dispozitiile mai sus aratate, coroborat cu data introducerii actiunii respectiv 01.11.2019, dreptul material la actiune al reclamantei pentru aceasta suma este prescris, motiv pentru care au invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.

A arătat că, instanta de fond, facand abstractie de faptul ca potrivit art.2513  C.civil, prescriptia poate fi invocata cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, s-a omis sa se pronunte pe aceasta exceptie.

Mai mult decât atât, instanta de fond se erijeaza in atributele aparatorului partii adverse si pune in discutie din oficiu sanctiunea decaderii, ignorand prevederile art.2550 C.civil referitoare cel putin la prescriptie care sunt exprese in sensul ca ’’decaderea poate fi opusa de partea interesata in conditiile art.2513 C.civil’’, netinand cont de faptul ca termenul de decădere este un drept de care pârțile pot dispune liber.

A mai arătat că, un prim motiv de critica a sentintei apelate consta in acela ca in mod gresit instanta de fond nu a pus in discutia contradictorie a partilor exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de societatea pârâtă in termenul legal si respectiv in mod gresit a pus in discutia contradictorie a partilor exceptia de decadere in conditiile in care partea adversa nu a invocat-o in sedinta publica sau prin raspunsul la întampinare, dupa ce in prealabil s-au purtat discutii cu privire la competenta instantei, exceptii si probatoriul solicitat.

Un alt motiv de critica a sentintei apelate il constituie modul gresit de solutionare al petitului cererii completatoare referitor la constatarea nulitatii absolute a clauzei contractuale prevazute la art.II lit.c din contractul de inchiriere nr...../01.09.2016 si neaplicarea in cauza a clauzei prevazute de art.II lit d din contract, in conditiile in care aceeasi instanta de fond retine valabilitatea si legalitatea respectivei clauze, coroborat cu nesocotirea  decizia nr.370/16.11.2020 pronuntata in dosarul nr...../318/2019, relevanta sub aspectul interpretarii caluzei contactuale inserate in contractul nr.208/10.10.2016 la Cap.III, lit.b, clauza care este similara ca si mod de interpretare cu clauza inserata in cuprinsul contractului ce face obiectul prezentei cauze respectiv: ’’CHIRIASUL (intimata-reclamanta) se obliga ca in termen de maxim 3 zile de la decontarea emisa de catre beneficiar SC C.G. SRL sa achite facturile restante catre proprietar.’’

 Un alt motiv de apel il vizeaza gresita solutionare a cererii formulate de societatea pârâtă in ceea ce priveste compensare legala a sumelor detinute reciproc.

In dezvoltarea acestor motive de apel, arată ca instanta de fond foloseste un rationament absolut de neinteles, ignora cu buna stiinta dispozitiile legale in materie de contracte si respectiv in materia regulilor privind interpretarea clauzelor contractuale, retine in mod total nejustificat o asa-zisa rea credinta a societatii noastre, si face aplicarea in cauza a altor dispozitii legale oarecum straine de obiectul cauzei in sustinerea acestui rationament profund eronat, preluand ad-literam sustinerile intimatei-reclamante in conditiile in care toate apararile formulate de societatea pârâtă sunt ignorate cu desavarsire, dupa cum de altfel sunt ignorate si hotararile judecatoresti depuse la dosar in considerarea existentei unui rationament cel putin similar adoptat intr-o alta cauza in care s-au dezbatut pretentii intre aceleasi parti si cu privire oarecum la aceeasi stare de fapt.

A mai arătat că, în ceea ce priveste starea de fapt, pe care instanta de fond nu a avut bunavointa de a o stabili in mod corect si real, asa cum au aratat si prin raspunsul la interogatoriu, societatea pârâtă nu a urmarit obtinerea unui beneficiu propriu din derularea acestui contract ci a actionat exclusiv in interesul reclamantei, comportandu-se ca un veritabil intermediar, un ajutor acordat intimatei-reclamante exclusiv in ideea de a-i facilita acesteia accesul la prestarea unor servicii cu utilajele respective, bineinteles cu conditia asumarii riscului de neplata a respectivelor servicii de catre beneficiarul SC C.G. SRL.

A mai învederat faptul că, cilindrul compactor cu sistem PO a fost inchiriat de catre intimata-reclamanta cu pretul de 90 lei/ora si la randul lor l-au inchiriat catre SC C.G. SRL la acelasi pret, neurmarind obtinerea vreunui beneficiu.

Asadar, cu privire la aspectele invocate de catre intimata-reclamanta privind o asa zisa culpa (rea credinta) a societatii pârâte in ceea ce priveste neincasarea sumelor de la beneficiarul prestarilor de servicii cu utilajele ce fac obiectul contractului de inchiriere nr...../01.09.2016, arata ca in realitate societatii pârâte nu i se poate imputa nici o culpa cu referire la faptul ca respectivul beneficiar nu a achitat pretul serviciilor, in permanenta fiind asigurati  de beneficiar ca se vor achita toate debitele restante, pe masura incasarii acestora de la beneficiarul final.

Mai mult decat atat, dat fiind starea precara financiara a respectivului beneficiar, permanent invocata de acesta,  societatea pârâtă nu avea cum sa efectueze alte cheltuieli proprii ocazionate de diverse demersuri in justitie, neavand posibilitatile financiare suficiente pentru initierea acestora si oricum toate aceste demersuri ramaneau fara vreo finalitate concreta in situatia de insolvabilitate chiar si iminenta.

Cu toate acestea, ceea ce este extrem de important de retinut este faptul ca societatea pârâtă nici macar nu a fost notificata de catre administratorul judiciar in vederea inscrierii la masa credala, aspect care rezulta din simpla lectura a citativului intocmit in dosarul nr..../100/2017 ce avea ca obiect procedura de insolventa declansata impotriva beneficiarului SC C.G. SRL.

Din acelasi citativ existent pe portalul instantelor de judecata se poate observa ca deschiderea procedurii de insolventa s-a facut la data de 04.04.2018 la solicitarea altor creditori ai aceleeasi societati respectiv SC U.S. SRL si SC S.E.S. SRL.

 De asemenea, solicita in aprecierea rationamentului corect sau incorect al instantei de fond referitor la retinerea unei rele-credinte a societatii pârâte in executarea contractului, sa aiba in vedere actele intocmite de catre lichidatorul judiciar in preocedura insolventei debitoarei SC C.G. SRL, acte publicate in buletinul procedurilor de insolventa despre care au luat act odata cu formularea prezentelor motive de apel.

Astfel, din toate rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar si respective hotararile judecatorului sindic se poate trage o concluzie mai mult dacat clara in ceea ce priveste inexistenta unei rele credinte a societatii pârâte in derularea contractului încheiat cu intimata reclamanta.

Astfel, masa pasiva a debitoarei potrivit raportului definitiv de creante publicat in buletinul procedurilor de insolventa nr..../24.07.2018 a fost in cuantum de 4.519.286,71 lei din care suma in cuantum de 96313 lei reprezentand creante bugetare.

De asemenea din lectura raportului final privind pe debitorul C.G. SRL, intocmit de catre lichidatorul judiciar rezulta ca acest debitor nu a depus lista cu creditorii societatii, nu a predat actele contabile ale societatii, ca niciun creditor nu s-a oferit sa avanseze sumele corespunzatoare acoperirii cheltuielilor administrative ocazionate cu procedura debiorului desi au fost notificati anticipat, ca debitorul nu detine bunuri si/sau sume de bani in patrimoniu si nu detine creante asupra patrimoniului unor persoane fizice si/sau juridice sau alte drepturi de valorificat, ca nu sunt premise privind formularea unei cereri de antrenare a raspunderii pentru intrarea in insolventa a debitorului.

Prin urmare, din aceste rapoarte intocmite de catre lichidatorul judiciar si de care s-a luat act de catre adunarea creditorilor si respective de catre judecatorul sindic, rezulta cu claritate pe de o parte incapacitatea de plata a debitorului (beneficiarul utilajelor inchiriate) si lipsa oricarui demers legitim al societatii pârâte de a schimba aceasta stare de fapt chiar in conditiile in care au fost notificati si au participat activ ca si creditor in procedura insolventei declansata impotriva debitorului SC C.G. SRL.

Cu alte cuvinte reaua-credinta a societatii pârâte nu poate fi demonstrata obiectiv prin probe certe, aceasta neputand fi prezumata cum este cazul bunei-credinte.

Intr-o alta ordine de idei, la fel de bine ar putea fi acuzata de rea-credinta si intimata-reclamanta, cel putin sub aspectul ca timp de cca trei ani de zile nu a intreprins niciun demers, nu s-a interesat de soarta platilor facturilor emise, in conditiile in care, asa cum rezulta din prevederile contractului, perioada de derulare a fost de 1 (un) an de zile iar utilajele au fost puse la dispozitie cu deserventii propria ai intimate, deci prin urmare se cunoastea beneficiarul prestarilor de servicii fiind intocmite rapoarte zilnice de lucru.

Asadar starea de pasivitate a intimatei-reclamante a fost determinate cel putin o perioada de timp de respectarea caluzelor contractuale asumate, pentru ca ulterior acestea sa fie contestate si societatea pârâtă sa fie astfel obligata sa achite niste sume de bani neajunse la scadenta potrivit clauzei contractuale asumata si insusita de comun acord.

Reaua credinta a societatii pârâtă nu poate fi retinuta nici cel putin ca urmare a faptului ca intre cele doua societati au mai existat relatii comerciale care au decurs in conditii normale, respectiv cu respectarea conditiilor asumate prin contractele incheiate, fiind facute plati catre intimate in mod frecvent chiar ulterior emiterii facturilor ce fac obiectul prezentei cauze.

Ori, instanta de fond, din punctul lor de vedere nu a facut altceva decat sa modifice conditiile si termenii contractuali agreati de ambele parti in conditiile in care clauzele respective sunt mai mult decat clare, legale, perfect inteligibile, nesusceptibile de alte interpretari si intelesuri contrar scopului avut in vedere initial.

Referitor la prevederile art.1170 C.civil, avute in vedere de catre instanta de fond in aprecierea caracterului abuziv al clauzei prevazute de art.II lit.c din contract, arata ca acestea nu sunt incidente cauzei de fata cel putin pentru urmatoarele motive.

Astfel, cel putin societatea pârâtă, mai ales ca nu a urmarit obtinerea vreunui beneficiu din incheierea respectivului contract, actionand in fapt ca un veritabil intermediar, a urmarit protejarea intereselor proprii, conform intelegerii initiale, in sensul de a nu-si asuma anticipat obligati suplimentare fata de paratenerul contractual, respectiv sa fie nevoita sa achite facturile imediat dupa momentul emiterii acestora.

Asadar, scopul respectivei clauze a fost exclusiv in sensul in care aceasta a fost redactata potrivit vointei commune si anume plata sa se faca intr-un termen precis stabilit, de trei zile, care incepe sa curga de la momentul incasarii de la beneficiar a sumelor aferente serviciilor prestate.

Teza a doua a aceleiasi clauze contractuale este de asemenea perfect valabila de vreme ce ambele parti au acceptat intelegerea ca plata sa se faca conditionat de plata facturilor de catre beneficiar.

A mai arătat că gresit au fost interpretate de catre instanta de fond si prevederile legii 72/2013, act normativ neincident in speta fata de urmatoarele argumente.

In primul rand pentru ca aceasta legea sa fie aplicabila in cazul de fata trebuia sa fie in prezenta unei creante certe, lichide si exigibile.

Ori, creanta pretinsa de catre intimata-reclamanta nu este una exigibila de vreme ce termenul de trei zile prevazut si acceptat in contract nu a inceput sa curga.

Cu alte cuvinte creanta intimatei-reclamante devenea exigibila la trei zile lucratoare de la incasarea facturilor emise de chirias catre beneficiarul lucrarii (debitoarea SC C.G. SRL).

A arătat că nici prevederile art.12 din legea 72/2013 nu sunt incidente in speta dedusa judecatii de vreme in cauza situatia de fapt rezultata din probatoriul administrat nu face posibila interpretarea si retinerea in cauza a existentei unei inechitati vadite in raport cu creditorul a stabilirii termenului de plata.

Astfel, la data incheierii contractului precum si pe parcursul derularii acestuia beneficiarul SC C.G. SRL nu era cunoscut ca fiind un rau platnic, nu era in stare de insolventa ci din contra, era un subcontractor viabil al unei multinationale.

Prin urmare societatea pârâtă nu avea de unde sa stie la vremea respectiva ca in cauza vor aparea dificultati financiare si acest beneficiar nu-si va mai onora propriile obligatii asumate, mai ales ca din experienta  s-a observat ca acest beneficiar a efectuat pana la un moment dat platile intr-un termen rezonabil.

A se observa in acest sens fisa clientului de unde rezulta ca beneficiarul a efectuat plata facturii in cuantum de 14956,80 lei emisa de societatea pârâtă la data de 21.09.2016 prin bilet la ordin la data de 19.10.2016, plata facturii nr...../30.09.2016 prin bilet la ordin decontat la data de 21.11.2016.

Asadar, este mai mult decat evident ca la momentul incheierii contractului societatea pârâtă nu a urmarit inserarea unei clauze contractuale care sa fie vadit inechitabila in raporturile cu creditorul, neurmarind in niciun moment prejudicierea intereselor acestuia, ci din contra s-a dorit derularea in bune conditii si onorarea contractelor in termenii conveniti si agreati anticipat, pentru ca altfel, si in orice alte conditii societatea pârâtă nu ar fi mai ajuns la incheierea respectivului contract si nu s-ar mai fi derulat niciun raport comercial.

De altfel, toate aceste aspecte au fost inca de la inceput cunoscute de catre intimata-reclamanta care in prezent se dezice de ceea ce a convenit si agreat initial la inceputul derularii raporturilor juridice.

Referitor la incheierea contractului de cesiune de creanta cu SC A. S.A, arata ca acest demers din contra dovedeste diligenta depusa de societatea pârâtă in a recupera cel putin parte din creanta detinuta fata de debitoarea SC C.G. SRL.

Cu alte cuvinte, in lipsa acestei cesiuni de creanta, daca se raportează la lipsa de  bunuri din patrimoniul debitoarei si la faptul ca in procedura insolventei niciun creditor nu a reusit sa-si recupereze cel putin partial creanta, in acest moment societatea pârâtă ar fi inregistrat o creanta impotriva debitoarei in cuantum de cca 450000 lei.

Ori, din sumele recuperate, societatea pârâtă a achitat creanta detinuta de SC D.T. SRL impotriva intimatei-reclamante, creanta care se ridica la suma in cuantum total de 55686 lei stingand practic datoria acesteia din urma.

Sub acest aspect solicitarea societatii pârâte privind compensarea sumelor trebuia analizata de instanta si admisa cel putin pentru acelasi rationament avut in vedere la admiterea actiunii intimatei-reclamante.

Ori, judecatorul fondului, contrar propriul rationament adoptat in cauza de fata retine ca societatea pârâtă nu detine o creanta certa. Cu alte cuvinte creanta intimatei-reclamante detinuta impotriva societatii pârâte, este apreciata ca fiind certa, nesocotindu-se flagrant vointa partilor la semnarea contractului, iar creanta detinuta de societatea pârâtă impotriva intimate-reclamante nu este certa pentru motivul ca instanta in litigiul de fond ce a facut obiectul dosarului nr...../318/2019 a retinut in mod defintiv ca ’’obligatia de plata este scadenta cu conditia incasarii sumelor de la beneficiar’’. A se observa pag.6 din decizia nr.370/16.11.2020 pronuntata in dosarul nr...../318/2019.

Asadar in acest moment se afla in prezenta unor hotarari care se contrazic sub aspectul interpretarii clauzelor contractuale referitoare la exigibilitatea creantei, iar instanta de fond, a nesocotit existenta unei hotarari definitive care se bucura cel putin de prezumtia de lucru judecat sub aspectul modului de interpretare al clauzelor contractuale consimtite de comun acord, aspect de care trebuia sa se tina cont cel putin in dezlegarea petitului privind constatarea asa-zisului caracter abuziv al clauzelor contractuale.

Concluzionand cu privire la apelul declarat in cauza, intimata-reclamanta nu detine o creanta exigibila impotriva societatii, sentinta apelata fiind criticabila sub aspectul modului gresit de solutionare a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, denaturarii sensului si intelesului clauzelor contractuale, instanta de fond ignorand cu desavarsire clauzele inserate si insusite de ambele parti,  atribuind sensului contractului o interpretare proprie si personala, exclusiv in beneficiul intimatei, ignorand apararile societatii pârâte si vointa reala a partilor exprimata clar in cuprinsul respectivului contract, retinand fara temei o asa zisa rea-credinta a societatii noastre,

In drept, și-a întemeiat prezentul apel pe dispozitiile art.466 si urmatoarele din C.pr.civila.

In probatiune, a inteles sa se prevaleze de proba cu inscrisuri.

De asemenea, a solicitat atasarea dosarului nr...../318/2019 al instantei Judecatoria Tg-Jiu, cel putin pentru a se observa, stabili si interpreta in mod unitar prevederile contractuale invocate si astfel pentru a se evita pronuntarea unor solutii contradictorii care sa genereze inechitati.

Potrivit art.411 C.pr.civila a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.

La data de 13.05.2021, intimata reclamantă SC T.DGA 2015 SRL prin administrator G.D. a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că în fapt, prin contractul de închiriere nr...../01.09.2016, reclamanta SC T.DGA 2015 in calitate de proprietar si parata SC E.F.G. SRL, in calitate de chirias au convenit inchirierea a 2 utilaje, respectiv Cilindru compactor cu sistem PO(picior oaie) si Buldozer CAT D6, împreună cu personalul deservent. Ulterior, in luna octombrie 2016, fara a se incheia contract sau act aditional au fost solicitate de parata pentru a fi inchiriate un nr.de alte 6 utilaje, respectiv: Cilindru compactor HAMM 18t, Buldozer Fiat (Hitachi), Autogreder OK, Buldozer CAT D5, Cilindru Compactor HAMM LIS si Cilindru compactor HAMM 20t, in vederea efectuării de lucrări de amenajare terasamente derulate de către parata. Totodata s-a convenit de comun acord ca utilajele sa fie puse la dispoziție cu operatorii deserventi, parata SC E.F.G. SRL obligandu-se sa achite contravaloare cazare acestui personal deservent pe perioada închirierii utilajelor.Toate utilajele au fost puse la dispozitia paratei, împreuna cu personalul deservent asigurat de reclamanta SC T.DGA 2015 SRL, care au lucrat pana in data de 29.11.2016. In acest sens reclamanta a emis mai multe facturi fiscale, toate acestea fiind insusite, acceptate la plata si inregistrate in contabilitatea paratei fara nici o obiectiune, cu atat mai mult cu cat intre cele doua societati comerciale au mai fost incheiate atat contracte cat si intelegeri verbale de inchiere utilaje, fiind achitate contravaloarea chiriilor, atat in anul 2016 cat si ulterior in 2017-2018.

Precizează ca in baza contractului incheiat intre parti cat si a intelegerii dintre parti ulterioara contractului, intimata reclamanta SC T.DGA 2015 SRL a emis in luna septembrie 2016 facturile nr. .../30.09.2016 - achitata integral in data de 20. 10.2016 suma de 10572 lei si factura fiscala nr. ... din 30.09.2016 — achitata integral in data de 23.11.2016 suma de 31884 lei. In luna octombrie 2016 au fost emise facturile fiscale nr. .../31.10.2016- neachitata, m. .../31.10.2016 neachitata, iar in luna noiembrie s-a emis factura fiscala nr. .../29.11.201 neachitata. Astfel, parata are o diferenta neachitata de 187522 lei reprezentând contravaloarea acestor 3 facturi fiscale, justificând ca nu a încasat banii de la beneficiarul lucrării.

A arătat că au procedat la somarea apelantei parate SC E.F.G. SRL prin comunicarea somatiilor de plata cu confirmare de primire, acestea fiind confirmate de primire in data de 20.05.2019 si 10.09.2019 iar dupa trecerea termenului stabilit in somație de 15 zile nu a fost efectuata plata, motiv pentru care au initiat in instanta demersurile juridice in vederea recuperării debitului restant.

Considera ca instanta de fond in mod corect si legal a solutionat cauza avand in vedere probele de la dosar, solutia pronuntata fiind in concordanta cu probatoriile administrate, retinand corect că prin facturile fiscale au fost închiriate mai multe utilaje decât cele prevăzute în contractul de închiriere, instanta fond analizand admisibilitatea pretentiilor, distinct, după cum acestea sunt cuprinse în contractul de închiriere și facturile fiscale sau numai în facturile fiscale.

În primul rand nu pot fi retinute aspectele invocate in motivele de apel referitoare la incidenta prescriptiei extinctive, avand in vedere ca cererea de chemare in judecata a fost inregistrata in termenul legal, cat si vazand disp.art.2540 Cod civil: Prescriptia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescriptia numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui in judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere, este cert faptul ca nu exista incidenta in cauza prescriptia extinctiva prin raportare la notificarile aratate mai sus.

A mai învederat că instanta de fond a procedat temeinic constatand ca, în ceea ce privește închirierea, utilajelor cilindru compactor HAMM 18T, buldozer Fiat Hitachi, Autogreder OK, buldozer CAT DS, cilindru compactor HAMM Lis cilindru compactor HAMM 20 T astfel cum au fost mentionate în facturile fiscale nr. 147 din 31.10.2016, nr. 148 din 31.10.2016 și nr. 149 din 29.11.2016, a avut în vedere că reprezintă convenția părtilor distinct de clauzele contractuale, ne reieșind că pentru aceste s-a urmărit încheierea unui act adițional la contractul încheiat între părți, ci are valoarea unui contract nou încheiat între părti. Acest aspect a rezultat din răspunsul la întrebarea nr.2 dat de apelanta pârâtă la interogatoriu propus de intimata reclamanta, prin care a recunoscut că au fost închiriate și utilajele mai sus mentionate. Pentru aceste utilaje nefiind stabilit un termen în care trebuia făcută plata, instanța de fond a avut corect în vedere dispozitiile generale prevăzute de art. 3 alin. 3 lit. a din Legea 72/2013, care prevede că, dacă termenul de plată nu a fost prevăzut în contract, dobânda penalizatoare curge de la următoarele termene după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii sau a oricărei altei asemenea cereri  echivalente de plată, astfel că, instanța are în vedere că pârâta avea obligația să achite suma de 122 646 lei după 30 de zile de la înmânarea fiecărei facturi. În ceea ce priveşte cele două utilaje menționate în contractul nr. .... din 1.09.2016  incheiat între părti, şi cuprinse de asemenea în facturile mentionate mai sus, fiind stabilit prețul chiriei în cuantum de 64876 lei, instanța de fond a analizat si a retinut si clauzelc contractuale, în măsura în care acestea corespund principiului bunei -credințe în materie contractuală.

Astfel, din materialul probator administrat în cauză, apelanta pârâta nu a contestat existența datoriei, însă aceasta a sustinut că potrivit clauzelor contractuale proprietarul suportă riscul contractului în măsura în care benefıciarul nu va face plata către pârâtă.

Având în vedere neplata sumelor restante, în mod temeinic si legal instanta de fond, in ceea ce priveşte clauza prevăzută de art. II pct. c din Contract, din modul cum este redactată, a apreciat ca aceasta clauză nu corespunde principiului bunei-credințe, întrucât data la care facturile devin scadente este determinată exclusiv de voința apelantei pârâtei, iar intimata reclamanta nu poate întreprinde niciun demers împotriva apelantei pârâte până la încasarea sumei. Aceasta situație a fost aratata de intimata reclamanta SC T.DGA 2015 SRL prin cererea de completare a cererii de chemare in judecata prin care a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a clauzelor contractuale prevazute la art.II lit.c si d din contractul nr...../01.09.2016 avand in vedere disp.art.12 din lg.nr. 72/2013 si art. 1203 Cod civil.

In raport de reglementarile legale, art. 5 și art.13 din Legea nr.72/2013, se observa in mod legal instanta de fond a constatat corect ca apelanta parata a incalcat prin clauzele contestate de intimata reclamanta, principiile bunei credinte si principiile de diligenta in nerespectarea obligatiilor contractuale privind plata catre intimata reclamanta a serviciilor prestate, cu consecinta negativa a crearii dezechilibrului contractual.

Astfel, instanța de fond raportându-se la probatoriu, a retinut temeinic si legal că apelanta pârâta a dat dovada de rea-credință pe parcursul executării contractului, ascunzând intimatei reclamante elemente esentiale, aceste aspecte care au reieșit atât din înscrisurile depuse la dosar, cât din atitudinea procesuală a pârâtei în desfășurarea procesului. In mod temeinic instanta de fond a avut in vedere pe de o parte că apelanta parata a incheiat contractul de cesiune de creantă din 19.05.2017 cu A.T.S.A. (A. SA), în care se mentionează că cedentul în calitate de executant a încheiat cu C.G. SRL, contractul de locatiune nr. ... din 1.09.2016, având o valoare totală de 40....9, 6 lei, TVA inclus, fiind mentionat că din această s-a plătit doar  suma de 63348, 8 lei si ca, în scopul garantării îndeplinirii obligatiilor de plata ale debitorului cedat (C.G. SRL) a fost emis Biletul la ordin seria ... nr. ... emis în alb cu privire la suma și data scadentă, conform Procesului verbal de predare primire încheiat în data de 23.09.2016, retinandu-se că, cesiunea de creanță a fost parțială, pentru suma de 202632, 48 lei reprezentând 60% din valoarea totală a creantei deținute, pentru care s-a plătit suma de 202632, 48 lei în două tranșe, respectiv I tranșă la finalul lunii iunie 2017 și a doua la finalul lunii noiembrie 2017.

Mai mult, instanta de fond a observat cu claritate modul in care a acționat apelanta pârâta, respectiv că aceasta nu a acționat cu respectarea principiului bunei credințe cu diligența pe care trebuie să o manifeste un profesionist în executarea contractului, urmărind doar propriul interes. Asa cum a retinut in considerente, se poate observa că, prin adresa din 1307 din 18.10.2019 pârâta a informat pe reclamantă cu privire la numele beneficiarului, când se arată și dispusă să cedeze toate creanțele deținute împotriva beneficiarului, argument care sustine, de asemenea, reaua-credință în executarea contractului, având în vedere că întreg demersul făcut de apelanta pârâtă vine după închiderea procedurii de faliment a societății C.G. SRL, astfel cum reiese din extrasul de pe portalul instantelor aferent dosarului .../100/2017.

Astfel, instanta de fond a apreciat in mod temeinic si legal ca clauzele din contractul incheiat intre parti au fost impuse in mod direct de catre apelanta parata, fara ca intimata reclamanta SC T.DGA 2015 SRL sa le accepte in mod expres, mai ales ca erau in masura sa aduca prejudicii constand in aceea ca desi si-a indeplinit obligatiile contractuale asumate prin punerea ia dispozitie a utilajelor exista posibilitatea sa nu primeasca nici o suma de bani, aceste clauze fiind impotriva scopului comercial urmarit.

A mai arătat că fata de cesionarea de catre SC E.F.G. SRL prin  de cesiune creanta din 19.05.2017 catre SC A. SA a contractului de locatiune pe care-l avea incheiat cu beneficiarul C.G. SRL nr..../2016 se observa ca apelanta parata SC E.F.G. SRL cunostea aceasta conditie a exigibilitatii sumelor, insa nu a valorificat Biletul la Ordin lasat garantie de beneficiarul final SC C.G. SRL fara ca acesta sa fie introdus la plata, invocand o neexecutare a contractului tocmai in scopul de a nu deveni scadente obligatiile de plata pe care le avea la randul sau catre intimata reclamanta.

A învederat că, culpa apelantei paratei rezulta clar din atitudinea pasiva pe care aceasta a manifestat-o si care a avut ca efect prejudicierea intimatei reclamante prin neplata sumelor de bani facturate pentru serviciile prestate, culpa pe care o invoca in neexecutarea contractului, pozitia contractuala a apelantei parate tind de natura sa creeze incertitudinea incasarii sumelor cuvenite de catre SC T.DGA 2015 SRL, clauza prevazuta la art.II lit.c in acest sens in contractul dintre parți fiind sanctionata de lege cu nulitatea absoluta.

Referitor la dobanda stabilita de instanta de fond apreciază ca in mod legal au fost avute in vedere ca fiind indeplinite conditiile prevăzute de art.3 al.2. ind.l din OG nr. 3/2011 in conformitate cu care:„ în raporturile dintre profesioniști și intre aceștia autoritătile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale, având in vedere că, in contract si in facturile fiscale nu a fost prevăzută dobânda penalizatoare, aplicand astfel dispozițiile aratate mai sus si obligand apelanta pârâta la plata dobânzii penalizatoare incepand după 30 de zile calendaristice de la data primirii facturii si până la dala plătii efective.

De asemenea, instanta de fond a pronuntat o solutie temeinica si in ceea ce privește compensarea legală a sumelor ce derivă in sarcina paratei cu creanta pe care aceasta o detine față de reclamantă, retinand corect că, apelanta pârâtă a opus o creantă care nu are un caracter cert din moment ce instanta de fond a respins actiunea acesteia, in atare situatie sunt indeplinite conditiile de art. 1617 c.civ.

Fața de aspectele expuse mai sus solicită respingerea apelului ca nefondat si obligarea apelantei parate la plata cheltuielilor de judecata.

La data de 22.06.2021, apelanta pârâtă SC E.F.G. SRL  a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat a se retine ca nefiind întemeiate sustinerile intimatei-reclamante formulate prin intampinarea depusa la motivele de apel ale apelantei-parate SC E.F.G. SRL.

Ca si o chestiune prealabila, a învederat ca prin decizia nr.335/09.06.2021 instanta Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de societatea pârâtă in cauza privind dosarul nr...../318/2019, in care au avut calitatea de creditoare, in contradictoriu cu intimata din cauza de fata, cauza ce avea ca obiect pretenții izvorâte in urma derulării unui contract privind închirierea de utilaje.

Decizia respectiva este relevanta in prezenta cauza având in vedere atat modul diferit de interpretare a clauzelor contractuale in respectiva cauza de catre instantele de fond, situatie incidenta si in cauza de fata, cat si in ceea ce priveste solutia adoptata de instanta de fond prin hotararea apelata in ceea ce priveste teza subsidiara solicitata de societatea pârâtă respectiv compensarea datoriilor reciproce, sigur in masura in care pretentiile intimatei-reclamante ar fi fondate raportat la continutul si modul de interpretare a clauzelor contractuale.

Cu privire la argumentele intimatei-reclamante in ceea ce priveste faptul ca in cauza nu ar fi incidenta prescriptia extinctiva ca urmare a faptului ca societatea pârâtă a fost pusa anterior in intarziere prin emiterea si comunicarea somatiilor privind achitarea debitului, sustinand ca astfel a intervenit intreruperea termenului de prescriptie in temeiul prevederilor art.2540 C.civil, intelege sa invoce prevederile art.1524 C.civil, iar fata de aceste dispozitii, vazand si raspunsurile societatii pârâte la somatiile efectuate, respectiv comunicarea faptului ca de vreme ce beneficiarul utilajelor inchiriate nu a achitat debitele restante, creanta creditoarei (intimata din cauza de fata) nu este exigibila in cauza, fiind incidente prevederile inserate in cuprinsul contractului de inchiriere nr...../01.09.2016 la art.II, lit.d, coroborat cu propunerea incheierii unei cesiuni de creanta si respectiv cu refuzul intimatei de a incheia contractul de cesiune de creanta transmis, exprimat prin adresa nr.202/31.10.2019 opiniază in sensul ca termenul de prescriptie nu a fost intrerupt in cauza.

Cu privire la apararile intimatei in sensul ca nu toate utilajele inchiriate au facut obiectul intelegerii materializate in cuprinsul contractului de inchiriere nr...../01.09.2016 invederează ca toate utilajele inchiriate de la intimata-reclamanta se supun clauzelor contractuale inserate in cuprinsul respectivului contract de inchiriere clauze consimtite si insusite prin semnatura de ambele parti. In acest sens arată ca respectivele utilaje au lucrat in acelasi santier si in beneficiul aceluiasi beneficiar cu deserventii proprii ai intimatei-reclamante.

 In ceea ce priveste apararile intimatei privind continutul si interpretarea clauzelor contractuale inserate in cuprinsul contractului de inchiriere nr...../01.09.2016, asa cum au aratat aceste clauze sunt perfect legale si ele transpun vointa concordanta a ambelor parti la data incheierii contractului, fiind cert ca societatea pârâtă nu a dorit sa-si asume obligatii dupa cum tot cert este si faptul ca intimata-reclamanta a acceptat si si-a asumat inca de la momentul incheierii contractului eventualul risc de neplata de catre beneficiarul utilajelor inchiriate.

Concluzionând,  sentinta civila nr. 807/11.02.2021, pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu, in dosarul nr. ..../318/2019 este vadit nelegala si netemeinica sub toate aspectele deduse judecatii.

La termenul de judecată din data de 23.06.2021, avocat B.I. pentru apelanta pârâtă SC E.F.G. SRL a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 2427 lei, Borderoul de încasare instrumente de debit și extras de pe portalul Curții de Apel Craiova cu privire la soluția dată în dosarul nr...../318/2019.

La data de 30.06.2021, apelanta pârâtă SC E.F.G. SRL  a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat a se avea în vedere împrejurarea că intimata reclamanta a mai derulat raporturi juridice contractuale de același gen, respectiv închiriere utilaje și cu o alta societate, respectiv SC U.T.C. SRL, iar în conținutul contractului de închiriere încheiat a fost inserată același gen de clauză contractuală, clauză acceptată, însușită și consimțită bilateral, cauza care a fost apreciată ca fiind perfect valabila de către instanțele de judecată.

A mai arătat că, și în derularea respectivelor relații comerciale la un moment dat au apărut probleme legate de plata ca urmare a intrarii beneficiarului utilajelor închiriate în insolvență, sens în care s-a activat respectiva clauză contractuală situație care a dus la formarea și înregistrarea dosarului nr..../318/2019 unde SC T.DGA SRL avea calitatea de reclamantă și care s-a finalizat prin respingerea acțiunii așa cum rezultă din sentința nr.2322/29.05.2020 a instanței Judecătoria Tg Jiu, definitivă prin decizia  nr.112/22.02.2021 pronunțată de Tribunalul Gorj Secția a II-a Civilă în dosarul nr...../318/2019, atașând în acest sens respectiva decizie.

Tribunalul, analizând apelul declarat în raport de motivele invocate, privit prin prisma dispozițiilor legale incidente, precum şi în raport de probele administrate în cauză, constată că apelul este nefondat, criticile fiind neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Prin Sentința civilă nr.807/11.02.2021 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. ..../318/2019, s-a admis în parte cererea reclamantului SC T.DGA 2015 SRL, cu sediul în ......, județul Gorj în contradictoriu cu pârâta SC E.F.G. SRL, cu sediul .......; s-a constatat  nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzute de art. II lit. c din Contractul de închiriere nr. .... din 1.09.2016; s-a respins în rest cererea cu privire la constatarea clauzelor abuzive; s-a admis cererea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 187522 lei actualizată la data plății și dobânda legală prevăzută de art. 3 alin.2 ind.1 din OG 13/2011 începând după 30 de zile calendaristice de la data primirii facturii  și până la data plății efective; a fost obligat pârâtul către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4855, 44 lei și s-a respins cererea pârâtului de acordarea cheltuielilor de judecată.

Analizând motivele de apel formulate in cauză  tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, bazată pe interpretarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile şi a probatorilor administrate  şi in consecință apelul formulat in cauză este nefondat .

Astfel un prim motiv de apel formulat in cauza de apelantă  vizează solicitarea apelantei de respingere a cererii de chemare in judecată ca urmare a constatării ca prescrisă a sumei de 82056 lei menționată in facturile fiscale nr .../31.10.2016 şi ... /32.10.2016 , apelanta susținând că in privința acestor sume a intervenit prescripția in raport de data introducerii acțiunii, care in opinia apelantei ar fi 1.11.2019.

 Cu privire la acesta aspect instanța de apel constată că deși in mod greșit prima instanță nu a analizat excepția prescripției invocată de pârâta apelantă  pe considerentul că a fost formulata prin intermediul actului procedural al întâmpinării cu privire la care a apreciat că intervine sancțiunea decăderii in raport de data depunerii întimpinării, totuși  această excepție ce va fii analizată de instanță ca urmare a efectului devolutiv al apelului  nu este întemeiată.

In acest sens se arată de instanța de apel faptul că , in mod greșit această excepție nu  fost analizată de prima instanță in raport de dispozițiile art 2513 cod civil potrivit cu care prescripția poate fi opusă numai in primă instanță prin întimpinare sau in lipsa invocării cel mai târziu la primul termen de judecată şi astfel in condițiile in care această excepție a fost invocată pină la primul termen de judecată trebuia analizată chiar si in condițiile in care s-a apreciat că pârâtul este decăzut  din  dreptul de a formula întimpinare .

 Cu toate acestea,  tribunalul,  analizând susținerile apelantei privind incidenţa excepției prescripției in cauza in raport de efectul devolutiv al apelului reglementat de 476 Cod de procedură civilă potrivit cu care apelul provoacă o noua judecată asuprea fondului , instanța statuând atât in fapt cit si in drept , constată că aceste susțineri nu sunt întemeiate.

Potrivit dispozițiilor art. 2524 cod civil dacă prin lege nu se prevede altfel in cazul obligațiilor contractuale  de a da sau de a face  prescripția începe să curgă de la data când obligația devine exigibilă şi debitorul trebuia astfel să o execute .

Se constată de instanță că in virtutea raporturilor contractuale încheiate intre pârți au fost emise facturile fiscale nr .../31.10.2016 , ... /31.10.2016 precum si 149/29.11.2016 , facturi pe care reclamanta işi întemeiază acțiunea şi care au stat la baza admiterii actiunii de către prima instanță şi astfel termenul de prescripție ar fi început sa curgă cel mai de vreme de al data emiterii facturilor in condițiile in care in acestea nu este prevăzut un termen de plată.

Contrar celor susținute de către apelantă prin motivele de apel , in sensul că acțiunea reclamantei a fost introdusă la data de  1.11.2019, si că in raport de această data acțiunea ar fi prescrisă , instanța de apel constată că acțiunea reclamantei a fost introdusă la data de 31.10.2019 conform mențiunilor de pe plicul  poștal cu care a fost expediată acțiunea către instanță -fila 27 din dosarul de fond .

Așadar in raport de această stare de fapt şi de dispozițiile legale prevăzute de art 181 al 1 pct 3 Cod de procedură civilă  , instanța reține că  acțiunea reclamantei a fost introdusă in interiorul termenului general  de prescripției de 3 ani  şi in consecință criticile apelantei cu privire la incidenta excepției prescripției dreptului la acțiune  sunt neîntemeiate.

 Un alt motiv de apel formulat de apelantă vizează soluția primei instanțe de a nu da curs cererii de compensație formulată de pârâta apelantă in cursul soluționări cauzei  la instanța de fond, cerere cea fost reiterată in faza de apel in raport de soluționarea definitivă a dosarului nr ..../318/2019  . 

Tribunalul apreciază că nici aceste critici nu sunt întemeiate , inclusiv in raport de înscrisurile depuse de apelantă in faza de apel , respectiv extrasul ecris privind  soluția pronunțată in dosarul nr ..../318/2019  .

 Cu privire la acest aspect , instanța de apel constată că apelanta a susținut faptul că se impune compensarea judecătorească a creanțelor deținute de reclamanta din prezenta cauză cu creanța sa constatată prin decizia civilă  nr 335/9.06.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova in dosarul nr ..../318/2019  .

Cu caracter preliminar , tribunalul arată că in cauză sunt aplicabile dispozițiile art .1617 cod civil potrivit cu care ,, compensația operează de plin drept de îndată ce există doua datorii certe , lichide si exigibile , oricare ar fi izvorul lor si care au ca obiect o suma de bani ,,

Din aceste dispoziții legale rezultă că o condiție obligatorie pentru operarea compensației o reprezintă existenta unor creanțe lichide in ceea ce privește cuantumul lor , respectiv creanțe care să fie determinate şi cuantificate  in ceea ce privește cuantumul lor .

Cu privire la caracterul lichid al creanței, art. 663 alin. 3 Cod procedură civilă prevede că o creanță "este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlu executoriu conține elemente care permit stabilirea lui".

 Or,  sub acest aspect instanța constată că , deși creanță invocată de apelantă ca urmare a obținerii titlului executoriu reprezentat de  decizia civilă  nr 335/9.06.2021 pronunțată de Curtea De Apel Craiova in dosarul nr ..../318/2019  îndeplinește această cerință întrucât in această hotărâre sunt determinate cu exactitate creanțele pe care le deține împotriva reclamatei intimate ,  in schimb creanța reclamatei constatată prin sentința apelanta şi in raport de care se solicita aplicarea regulilor de compensare reglementate  de art 1617 cod civil nu îndeplinește această cerință a lichidității  .

Astfel prin sentința civila  nr  . 807/2021 instanța a dispus obligarea pârâtei apelante  care solicită compensarea la plata sumei de 187522 lei , suma care însă urmează sa fie actualizată la data plații şi la care urmează sa se calculeze dobânda legală penalizatoare prevăzută de OG 13/2011 .

Așadar la acest moment , in raport de faptul că pârâta urmează sa plătească suma datorată cu actualizare şi la care se adaugă dobânzile  legale , instanța de apel apreciază că suma acordată reclamantei nu are un caracter lichid şi astfel nu sunt întrunite condițiile legale prevăzute de art. 1617 cod civil pentru a opera compensația

 Instanța de apel apreciază că o eventuală compensație a debitelor poate opera doar după cuantificare exactă de întregului debit datorat de apelanta pârâtă in temeiul sentinței civile nr  . 807/2021 , operațiune care nu poate fi efectuată  la cest moment la care se solicită efectuarea compensării prin motivele de apel .

În consecința criticile apelantei sub acest aspect nu sunt întemeiate.

Un alt motiv de critica a sentinței apelate il constituie modul greșit de soluționare al petitului cererii completatoare referitor la constatarea nulității absolute a clauzei contractuale prevăzute la art.II  lit. c din contractul de inchiriere nr...../01.09.2016 .

Sub acest aspect instanța de apel consideră că criticile apelantei sunt neîntemeiate in condițiile in care in mod corect prima instanță a reținut caracterul abuziv al acestei clauze in raport de dispozițiile  art. 12 din Legea nr. 72/2013 potrivit cu care practica sau clauza contractuală prin care se stabilește în mod vădit inechitabil, în raport cu creditorul, termenul de plată, nivelul dobânzii pentru plata întârziată sau al daunelor-interese suplimentare este considerată abuzivă. 

Astfel instanța de apel are in vedere dispozițiile art 5  din Legea 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani care prevede ca regulă generală că în raporturile dintre profesionişti, termenul de plată nu poate fi mai mare de 60 de zile calendaristice și doar prin excepție, pârțile pot stipula în contract un termen de plată mai mare, sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă, potrivit art. 12.

Or instanța de apel constată că respectiva clauză contractuală  poate fi apreciată drept abuzivă in raport de criteriile legale prevăzute de art.  13 din Legea 72/2013  in special cele prevăzute la lit  a) abaterile grave de la practicile statornicite între părţi sau de la uzanţele conforme ordinii publice sau bunelor moravuri; lit b) nerespectarea principiului bunei-credinţe şi a principiilor de diligenţă în executarea obligaţiilor; lit d) neprevederea motivelor obiective de derogare de la termenele de plată sau de la rata dobânzii, potrivit prezentei legi;

In consecință in mod  corect prima instanţă a concluzionat că in  ceea ce privește clauza prevăzută de art. II pct. c din Contract din modul cum este redactată,  aceasta clauză nu corespunde principiului bunei-credințe, întrucât data la care facturile devin scadente este determinată exclusiv de voința pârâtei,  iar reclamanta nu poate întreprinde niciun demers împotriva pârâtei până la încasarea sumei.

 Sub acest aspect al caracterului abuziv al clauzei  instanța de apel constată că prin respectiva clauză pârâta apelantă nu si -a asumat  sa întreprindă niciun demers concret si eficient pentru decontarea facturilor de către beneficiar,  fapt ce este de natură să încalce exigentele de buna credință care trebuiau să guverneze raporturile sale obligaționale de a plăti facturile către reclamantă .

 Așadar in condiţiile in care această clauză contractuală este de natură să lase la latitudinea pârâtei apelante executarea obligației sale de plată către reclamantă , in raport de o ipotetică executare a obligațiilor beneficiarului , fără ca apelantă să își fi asumat si sa fi efectuat demersuri  concrete si eficiente pentru obținerea plaților de la beneficiar , instanța de apel consideră că susținerile apelantei sunt neîntemeiate  cu privire la constatările primei instanțe referitoare la caracterul abuziv al acestei clauze .

De asemenea nici criticile apelantei privind  neaplicarea in cauza a clauzei prevăzute de art.II  lit d din contract, in condițiile in care  instanța de fond nu a constat caracterul abuziv al acestei clauze , nu sunt întemeiate.

 Astfel in mod corect prima instanță a analizat incidenta acestei clauze in raporturile contractuale prin prisma comportamentului pârâtei in executarea contractului , aceasta dând  dovada de rea credință in derularea si executarea obligațiilor care ii incumbau ca urmare a încheierii contractului de închiriere a utilajelor .

 Instanța de apel apreciază că această clauză contractuală care prevede că reclamanta işi asuma riscul neplății in cazul in care beneficiarul nu plătește către pârâta contravaloarea facturilor ar fi avut eficientă juridică şi  ar fi produs efectele convenite de pârți doar in situația in care pârâta ar fi făcut dovada că ar fi efectuat demersuri  concrete şi efective  pentru obținerea plaților de la beneficiar , iar in urma acestor demersuri s-ar fi constatat că beneficiarul  se află in imposibilitatea de a face aceste plăti.

Or,  instanța de apel constată că  pârâta deși avea posibilitatea de a solicita beneficiarului plățile pentru serviciile prestate acestuia şi implicit ulterior să işi execute obligațiile contractuale fată de reclamantă in virtutea contractului de închiriere , cu rea credință a omis să întreprindă aceste demersuri de recuperarea creanțelor şi care ar fi avut ca finalitate executarea obligațiilor asumate față de reclamantă.

Sub aceste aspect tribunalul reține că facturile fiscale in cauză  au fost emise de reclamantă in cursul anului 2016, au fost semnate si implicit asumate la plată de către apelanta pârâtă la acel moment  , însă părăta apelantă  de la momentul acceptării la plata  acestor facturi nu a întreprins niciun demers concret pentru recuperarea sumelor de la beneficiar , deși avea posibilitatea de a uza de introducerea la plată  a biletului la ordin emis de beneficiar pentru garantarea obligațiilor şi a obține astfel plata sumelor datorate .

Instanța de apel constată că apelanta a procedat la introducerea la plată a acestui bilet la ordin abia la data de 24 mai 2021  , in condiţiile in care  obligațiile sale de plată către reclamantă datează din cursul anului 2016 , aspect ce rezultă din înscrisul depus de apelantă in faza de apel.

 De asemenea nu poate fi primita nici apărarea pârâtei in sensul că beneficiarul a intrat in procedura insolventei  şi astfel a fost in imposibilitatea de a mai recupera creanțele de la acesta ,  in condiţiile in care procedura insolventei beneficiarului a fost deschisă  in anul 2018 , la mult timp după ce pârâta apelantă a semnat facturile emise de reclamantă  , respectiv in anul 2016.

Așadar pârâta nu a dovedit instanței niciun motiv pertinent cu privire la lipsa sa de diligentă in obținerea plaților de la beneficiar până la data intrării acestuia in  procedura insolventei in anul 2018  , mai ales că era in posesia unui instrument de garantare a executării obligațiilor care ii permitea obținerea cu celeritate a sumelor datorate de beneficiar până  la data  intrării in procedura insolventei, respectiv un bilet la ordin şi astfel se apreciază că a acționat cu rea credință in executarea obligațiilor contractuale asumate in raport de reclamantă  , fiind astfel corectă interpretarea dată de prima instanță clauzei contractuale prevăzută la art II lit d din contract .

Din această perspectivă instanța de apel apreciază că nu sunt întemeiate susținerile apelantei in privința bunei sale credințe in raport de cuprinsul rapoartelor efectuate de lichidatorul judiciar numit pentru beneficiar , in condiţiile in care raportat la data nașterii obligațiilor de plată către reclamantă  in anul 2016 , pârâtă a omis cu rea credință pe o perioada mare de timp să obțină plata de la beneficiar a sumelor datorate de acesta şi implicit să işi îndeplinească ulterior obligațiile de plată către reclamantă potrivit principiilor de buna credință in executarea contractelor.

 Așadar , pentru aceste considerente,  nu poate fi primita susținerea apelantei că acționat cu  buna credință in executarea contractului cu reclamanta  şi nu ii se poate imputa atitudinea sa pasivă pentru recuperarea sumelor de bani datorate de către beneficiar , instanța de apel concluzionând că apelanta pârâta nu a acționat cu diligența pe care trebuie să o manifeste un profesionist in executarea obligațiilor contractuale şi astfel este culpabilă din punct de vedere al răspunderii contractuale  in raport de reclamanta intimată , fiind astfel in mod corect admisă acțiunea reclamantei .

Pe cale de consecință  , tribunalul , constatând că prima instanță a făcut o aplicare corectă  a dispozițiilor legale aplicabile in raport de probatoriului administrat in cauză  inclusiv in faza de apel ,  în temeiul art. 480 al 1  C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat  .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă SC E.F.G. SRL, ....., CUI RO ...., cu sediul în .......... 1, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC T.DGA 2015 SRL, ............,  prin administrator Iordănescu  G.D., cu sediul în ..., jud. Gorj .

Cu recurs in termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților, prin intermediul grefei instanței, azi 01.07.2021, la Tribunalul Gorj.

Preşedinte,

....Judecător,

....

Grefier,

....

Domenii speta

Spete similare