Înscrierea directă în tabelul definitiv a creanţei, contestaţia debitorului

Prin cererea înregistrată la data de 28.09.2018 societatea debitoare X SRL a formulat contestaţie  împotriva tabelului definitiv de creanţe, întocmit de administratorul judiciar X SPRL – Filiala Bucureşti, desemnat să administreze procedura de insolvenţă a debitoarei X SRL, cu privire la mai mulţi creditori.

A fost contestată şi creanţa creditorului X S.R.L., prin prisma faptului că nu a fost înscris în tabelul preliminar de creanţe,  deoarece nu a depus declaraţie de creanţă în termenul limită stabilit de judecătorul sindic prin încheierea de deschidere a procedurii generale de insolvenţă. Această persoană juridică apare în tabelul definitiv cu o creanţă în cuantum de 3.684.795,21 de lei, la rubrica menţiuni administratorul judiciar precizând „conform cererii de înscriere făcută după data publicării tabelului preliminar".

Administratorul judiciar a constatat că acest creditor este de drept repus în termenul de declarare a creanţei, potrivit disp. art. 42 alin. 3 din Legea nr.85/2014, având în vedere că nu a fost notificat la deschiderea procedurii, iar debitoarea a fost în imposibilitate de a uza de dreptul, conferit de disp. art. lll alin. l din Legea nr. 85/2014, de a formula contestaţie. Modalitatea în care a procedat administratorul judiciar, de a înscrie creanţa direct în tabelul definitiv, fără a fi trecută anterior în tabelul preliminar, nu poate fi reţinută de judecătorul sindic, soluţia temeinică şi legală fiind aceea a admiterii prezentei contestaţii.

A fost contestată şi creanţa creditorului Y, în sensul că nu a fost înscris în tabelul preliminar, deoarece nu a depus declaraţie de creanţă în termenul limită stabilit de judecătorul sindic prin încheierea de deschidere a procedurii generale de insolvenţă. Această instituţie apare în tabelul definitiv cu o creanţă în cuantum de 24.275,48 de lei, la rubrica menţiuni administratorul judiciar precizând „în baza contractelor de execuţie de lucrări ".

Administratorul judiciar a constatat că acest creditor este de drept repus în termenul de declarare a creanţei, potrivit disp. art. 42 alin. 3 din Legea nr.85/2014, având în vedere că nu a fost notificat la deschiderea procedurii, iar debitoarea a fost în imposibilitate de a uza de dreptul, conferit de disp. art. lll alin. l din Legea nr. 85/2014, de a formula contestaţie. Modalitatea în care a procedat administratorul judiciar, de a înscrie creanţa direct în tabelul definitiv, fără a fi trecută anterior în tabelul preliminar, nu poate fi reţinută de judecătorul sindic, soluţia temeinică şi legală fiind aceea a admiterii prezentei contestaţii.

A fost contestată şi creanţa creditorului Z, în sensul că nu a fost înscris în tabelul preliminar deoarece nu a depus declaraţie de creanţă în termenul limită stabilit de judecătorul sindic prin încheierea de deschidere a procedurii generale de insolvenţă. Această instituţie apare în tabelul definitiv cu o creanţă în cuantum de 67.084,57 de lei, la rubrica menţiuni administratorul judiciar precizând „penalităţile contractuale - lucrări reabilitare drum forestier Galbenu".

Administratorul judiciar a constatat că acest creditor este de drept repus în termenul de declarare a creanţei, potrivit disp. art. 42 alin. 3 din Legea nr.85/2014, având în vedere că nu a fost notificat la deschiderea procedurii, iar debitoarea a fost în imposibilitate de a uza de dreptul, conferit de disp. art. lll alin. l din Legea nr. 85/2014, de a formula contestaţie. Modalitatea în care a procedat administratorul judiciar, de a înscrie creanţa direct în tabelul definitiv, fără a fi trecută anterior în tabelul preliminar, nu poate fi reţinută de judecătorul sindic, soluţia temeinică şi legală fiind aceea a admiterii prezentei contestaţii.

A fost contestată creanţa creditorului A, în sensul că acesta nu a fost înscris în tabelul preliminar deoarece nu a depus declaraţie de creanţă în termenul limită stabilit de judecătorul sindic prin încheierea de deschidere a procedurii generale de insolvenţă.

Această instituţie apare în tabelul definitiv cu o creanţă în cuantum de 30.657 de lei, la rubrica menţiuni administratorul judiciar precizând „contravaloarea cantităţilor de lucrări acceptate la plată şi neexecutate la alimentare cu apă com. Muşăteşti". Administratorul judiciar a constatat că acest creditor este de drept repus în termenul de declarare a creanţei, potrivit disp. art. 42 alin. 3 din Legea nr.85/2014, având în vedere că nu a fost notificat la deschiderea procedurii, iar debitoarea a fost în imposibilitate de a uza de dreptul, conferit de disp. art. lll alin. l din Legea nr. 85/2014, de a formula contestaţie. Modalitatea în care a procedat administratorul judiciar, de a înscrie creanţa direct în tabelul definitiv, fără a fi trecută anterior în tabelul preliminar, nu poate fi reţinută de judecătorul sindic, soluţia temeinică şi legală fiind aceea a admiterii prezentei contestaţii.

A fost contestată creanţa creditorului B, în sensul în care acesta nu a fost înscris în tabelul preliminar deoarece nu a depus declaraţie de creanţă în termenul limită stabilit de judecătorul sindic prin încheierea de deschidere a procedurii generale de insolvenţă.

Această instituţie apare în tabelul definitiv cu o creanţă în cuantum de 58.309,60 de lei, la rubrica menţiuni administratorul judiciar precizând „plăţi nelegale pentru obiectivul extindere aducţie apă, sat Teşila şi penalităţi". Administratorul judiciar a constatat că acest creditor este de drept repus în termenul de declarare a creanţei, potrivit disp. art. 42 alin. 3 din Legea nr.85/2014, având în vedere că nu a fost notificat la deschiderea procedurii, iar debitoarea a fost în imposibilitate de a uza de dreptul, conferit de disp. art. lll alin. l din Legea nr. 85/2014, de a formula contestaţie. Modalitatea în care a procedat administratorul judiciar, de a înscrie creanţa direct în tabelul definitiv, fără a fi trecută anterior în tabelul preliminar, nu poate fi reţinută de judecătorul sindic, soluţia temeinică şi legală fiind aceea a admiterii prezentei contestaţii.

Debitorul-contestator invocă, în susţinerea tuturor contestaţiilor, descoperirea erorilor esenţiale pe care administratorul judiciar le-a comis cu ocazia întocmirii tabelului definitiv de creanţe, respectiv înscrierea unor creanţe în alt cuantum decât cel stabilit de judecătorul sindic în urma soluţionării contestaţiilor la tabelul preliminar, inserarea unor creditori direct în tabelul definitiv, fără a fi indicaţi în tabelul preliminar precum şi înscrierea unei creanţe într-un cuantum superior faţă de cel indicat în tabelul preliminar, fără a fi admisă contestaţia creditorului şi fără a se dispune înscrierea provizorie.

În final, se solicită admiterea contestaţiilor aşa cum au fost formulate şi rectificarea tabelului definitiv de creanţe potrivit celor expuse anterior.

În probatoriu a fost solicitată proba cu înscrisuri.

La data de 23.10.2018 creditorul  … a depus la dosar întâmpinare la contestaţia debitoarei, solicitând respingerea acesteia.

În motivare s-a arătat că, într-adevăr nu a fost notificată şi înscrisă în tabelul preliminat de către administratorul judiciar, dar creanţa pe care o deţine asupra patrimoniului societăţii debitoare este născută anterior deschiderii procedurii de insolvenţă, iar debitorul avea cunoştinţă de existenţa ei, potrivit procesului-verbal încheiat în data de 19.07.2017, prin care a recunoscut creanţa şi s-a obligat să o restituie.

Apreciază creditorul că debitorul a fost de rea-credinţă, ascunzându-i administratorului judiciar această creanţă.

La data de 28.11.2018 administratorul judiciar … SPRL FILIALA BUCUREŞTI a formulat întâmpinare prin  care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei de faţă.

Pe fondul cauzei a solicitat să se respingă contestaţia ca neîntemeiată în ceea ce priveşte creanţele creditorilor ….

Cu privire la invocarea excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei, administratorul judiciar apreciază că nu s-a făcut dovada existenţei unui fals, dol sau a unei erori esenţiale care au determinat administratorul judiciar să înscrie vreo creanţă, în cazul de faţă contestatoarea invocând neînscrierea unor accesorii.

In concluzie, având în vedere că prin motivele de contestaţie dezvoltate nu se indică niciunul dintre elementele prevăzute de lege, şi nici nu este vorba despre o înscriere nelegala a vreunei creanţe, învederăm că pentru formularea contestaţiei de faţă (simpla contestare a tabelului definitiv) legea nu prevede nici un temei legal.

Astfel, contestaţia apare ca inadmisibilă.

Cu privire la contestaţiile privind creditorii …, arată administratorul judiciar  că aceşti creditori nu au fost notificaţi la deschiderea procedurii, deoarece nu s-au regăsit în lista furnizată de debitoare potrivit art. 67 din Lege, astfel că toţi aceşti creditori au fost repuşi de drept în termenul de declarare a creanţelor, potrivit art. 42 alin. 3) din legea nr. 85/2014.

Având în vedere aceste considerente, administratorul judiciar apreciază că prezenta contestaţie a debitoarei apare ca neîntemeiată, împrejurarea că aceste 5 creanţe nu au fost înregistrate iniţial în tabelul preliminar nu constituie o măsură neîntemeiată a administratorului judiciar, acesta analizând creanţele în două rapoarte de activitate ce au fost depuse la dosarul cauzei şi publicate în BPI şi care nu au fost contestate de către debitoare sau alte părţi din dosar.

La data de 03.12.2018 creditorul … a depus la dosar întâmpinare la contestaţia formulata împotriva tabelului definitiv de creante prin care a  solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiata, menţinerea subscrisei in tabelul definitiv al creanţelor şi obligarea contestatoarei la cheltuieli de judecata.

În motivare se arată că nu a figurat in tabelul preliminar pentru că nu a fost notificat in acest sens, deşi  debitoarea avea cunoştinţa despre aceasta creanţa, întrucât a fost pusă in întârziere şi a emis  acesteia adresa nr. 13205/09.12.2O16. Debitoarea, prin răspunsul nr. 4839/21.122016, a solicitat motivaţia si modul de calcul pentru sumele solicitate să le restituie. Prin adresa nr. 13581/10.01.2017  i-a comunicat debitoarei extrasul din raportul de audit financiar nr. 10866/10.10.2016 al Camerei de Conturi Prahova, modul de calcul al sumei si penalităţile aferente. Prin adresa nr. 146/19.01.2017 debitoarea a comunicat că nu poate accepta reducerea valorii contractului cu nicio suma, indiferent de modul ei de calcul, derularea contractului si decontarea lui făcându-se in conformitate cu prevederile contractuale, in opinia debitoarei. Prin adresa nr. 146/19.01.2017 debitoarea a comunicat că nu poate accepta reducerea valorii contractului cu nicio suma, indiferent de modul ei de calcul, derularea contractului si decontarea lui făcându-se in conformitate cu prevederile contractuale.

Prin încheierea din şedinţa publică din 22.01.2019 a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, invocată de către administratorul judiciar prin întâmpinare.

Analizând contestaţia, judecătorul sindic reţine următoarele :

Analizând înscrisurile de la dosarul cauzei, respectiv tabelul preliminar de creanțe întocmit de către administratorul judiciar aflat la filele 17 - 32 precum și tabelul definitiv al creanțelor aflat la filele 33-50, judecătorul sindic constată că creanța creditorului … SRL în cuantum de 3.684.795,21 lei, de la poziția 59, a fost trecută direct în tabelul definitiv de creanţe, iar cu privire la aceasta administratorul judiciar menționează că înscrierea este făcută după data publicării tabelului preliminar de creanțe.

În ceea ce privește creanța pretinsă de creditorul …, în cuantum de 24.275,48 lei , de asemenea aceasta a fost trecută direct în tabelul definitiv de creanțe la poziția 66, iar cu privire la aceasta administratorul judiciar menționează că reprezintă contracte de execuţie de lucrări ….

În ceea ce privește creanța pretinsă de creditorul …, în cuantum de 67.084,57 lei , de asemenea aceasta a fost trecută direct în tabelul definitiv de creanțe la poziția 67, iar cu privire la aceasta administratorul judiciar menționează că reprezintă penalităţi contractuale-lucrări de reabilitare drum forestier ….

Susținerile … din întâmpinare, fila 67 și următoarele, sunt neîntemeiate deoarece din tabelul preliminar de creanțe publicat Buletinul Procedurilor de Insolvenţă rezultă că a fost înscris la poziția 67 un alt creditor, iar … nu figurează înscrisă în tabelul preliminar. Mai mult, în cuprinsul întâmpinării, acest creditor recunoaște că creanța menționată este anterioară intrării în insolvență a debitoarei.

În ceea ce privește creanța pretinsă de creditorul …, în cuantum de 30.657,00 lei , de asemenea aceasta a fost trecută direct în tabelul definitiv de creanțe la poziția 132, iar cu privire la aceasta administratorul judiciar menționează că reprezintă contravaloarea cantităţilor de lucrări acceptate la plată şi neexecutate la alimentare cu apă com. …, în cuprinsul întâmpinării, f.71, recunoaşte că nu a fost înscrisă în tabelul preliminar de creanţe.

În ceea ce privește creanța pretinsă de creditorul …, în cuantum de 58.309,60 lei , de asemenea aceasta a fost trecută direct în tabelul definitiv de creanțe la poziția 197, iar cu privire la aceasta administratorul judiciar menționează că reprezintă plăţi nelegale pentru obiectivul extindere aducţie apă sat Teşila  şi penalităţi.

 În consecință, din probatoriul administrat în cauză rezultă că creditorii intimați au fost trecuți direct în tabelul definitiv de creanţe, aspect recunoscut şi de către administratorul judiciar la finalul întâmpinării depuse la dosarul cauzei.

Susţinerile administratorului judiciar din întâmpinare sunt neîntemeiate deoarece acesta are printre îndatoririle legale si pe aceea de a întocmi actele prevăzute la art. 67 alin. (1), în cazul în care debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia respectivă înăuntrul termenelor legale, precum şi verificarea, corectarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor.

Prin urmare, atunci când procedează la notificarea creditorilor in baza listei depusa de către debitor, administratorul judiciar trebuie sa fie încredinţat ca lista este completa si întocmita cu buna-credinţă, ca evidentele contabile sunt ţinute la zi si nu exista omisiuni mai mult sau mai puţin voite .

În acest din urma caz, examinând situaţia economica a debitorului şi a documentelor depuse conform prevederilor legale, administratorul judiciar are obligaţia de a corecta si completa informaţiile cuprinse în actele respective şi, evident, de a proceda în condiţiile legii la notificarea creditorului omis din listă în vederea înscrierii acestuia la masa credală.

În drept, potrivit dispoziţiilor art.113 alin.(1) din Legea nr.85/2014, după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

În cauză, contestatorul își întemeiază contestația pe existența unei erori esențiale care a determinat înscrierea creanțelor contestate direct în tabelul definitiv de creanțe.

Creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar în tabelul definitiv şi tabelul definitiv consolidat nu mai pot fi contestate pe calea procedurii conferită de dispoziţiile art.111 din Legea nr.85/2014, aspect ce rezultă şi din semnificaţia atribuită de legiuitor în art. 5 punctele 67 şi 68 din Legea nr.85/2014 noţiunilor de tabel definitiv de creanţe şi tabel definitiv consolidat de creanţe, şi anume, în esenţă, tabele care cuprind creanţele împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor.

Legiuitorul a pus la dispoziţia părţilor care justifică un interes calea unei contestaţii la înscrierea unei creanţe în tabelul definitiv, chiar în condiţiile în care acestea nu au recurs la calea contestaţiei reglementate de art. 111 din Legea nr. 85/2014, dar numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 113, anume în cazul descoperirii unui fals, unui dol, unei erori esenţiale sau în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.

Interpretarea literal-gramaticală a textului impune ca o condiţie pentru a uza de calea contestaţiei prevăzute de art. 113 necunoaşterea existenţei cauzelor arătate care, dacă ar fi fost cunoscute la data judecării contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe,  ar fi determinat o altă înscriere în tabelul definitiv de creanţe.

Susţinerile contestatorului nu se pot circumscrie noţiunii de eroare esenţială avută în vedere de una din tezele textului legal citat deoarece aceasta presupune ca administratorul judiciar, la întocmirea tabelului definitiv de creanţe, să fi avut o falsă reprezentare asupra naturii sau obiectului contractului ce a generat creanţa, asupra identităţii obiectului prestaţiei sau asupra unei calităţi a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esenţiale de către părţi în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat, asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, concluzie ce rezultă din dispoziţiile art.342 alin.(1) din Legea nr.85/2014 coroborate cu cele ale art.1207 alin.(2) din Codul civil.

Or, în cauză, contestatorul subsumează acestei noţiuni atitudinea procesuală a administratorului judiciar de a trece în mod direct în tabelul definitiv , fără a fi trecute în prealabil în tabelul preliminar, a unor creanţe, având drept consecinţă neacordarea posibilităţii părţilor interesate de a le contesta pentru motive care exced cazurilor limitativ prevăzute de dispoziţiile art.113 alin.(1).

Acest argument nu poate fi primit, însă susţinerile sunt întemeiate prin prisma principiului prev. de dispoziţiile art. 45 alin. 2 teza I din Legea nr. 85/2014, cu referire la art. 6 din Convenţia Europeană a Dreptului Omului, în ceea ce priveşte noţiunea de efectivitate a dreptului de acces la justiţie, aspect care a fost pus în discuţia părţilor cu ocazia dezbaterii pe fond a contestaţiei.

Astfel, este statuat că atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei.

 La  nivelul ordinii juridice interne, garantarea dreptului de acces la justiţie se realizează prin doua texte legale: pe de o parte, art. 21 din Constituţie, pe de alta parte, art. 6 paragraful 1 din Convenţie, care, odată cu ratificarea sa, a devenit parte din legislaţia interna.

Dreptul de acces la justiţie nu este un drept absolut, fiind supus anumitor limitări. Aceste limitări sunt impuse de puterea de stat, ele având scopul protejării altor interese, ca de exemplu principiul securităţii raporturilor juridice, drepturile si libertăţile persoanelor. Astfel, existenta unor limitări ale dreptului de acces la justiţie este implicită exercitării normale a acestuia, motiv pentru care acestea sunt recunoscute in mod unanim atât la nivelul practicii judiciare interne, cat si la cel al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

De asemenea, limitările accesului la justiţie nu ar putea combate însăşi substanţa acestui drept, astfel încât trebuie sa urmărească întotdeauna un scop legitim, rămânând proporţionale cu acesta. Astfel, Curtea a arătat in cauza Ashingdane c. Regatului Unit , ca restricţionarea accesului la justiţie nu încalcă in mod necesar dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţie.

Curtea Constituţionala, prin Decizia nr. 189/2006  a arătat ca principiul accesului liber la justiţie consacrat prin textul art. 21 din Constituţie implica, intre altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedura clare, in care sa se prescrie cu precizie conditiile si termenele in care justiţiabilii isi pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de judecata.

Prin urmare, din interpretarea deciziilor amintite mai sus se desprinde concluzia ca formularea din art. 21 din Constituţie (”nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”) nu poate fi interpretata in sens strict, câtă vreme anumite limitări ale dreptului de acces la justiţie sunt inerente naturii si exercitării acestuia. Astfel, s-a arătat ca existenta unei reglementari statale, fiind implicită respectării dreptului de acces la justiţie si conţinând implicit condiţii de exercitare a accesului, nu poate contraveni libertăţii de acces la justiţie, prin simpla sa existenta. Reglementarea accesului la justiţie contravine acestuia doar atunci când tinde sa îl anuleze, impunând condiţii nerezonabile, nu şi când tinde doar sa îl regleze .

În acest sens, trebuie avută în vedere şi interpretarea obligatorie dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prevederilor art. 6.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în cauza Albina împotriva României (hotărârea din 28 aprilie 2005)  potrivit cu care: „dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6.1 din Convenţie, include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980) acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real „ascultate” adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, articolul 6 implică mai ales în sarcina „instanţei” obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa”.

Totodată, în cauza Dima împotriva României (cererea nr. 58472/00, hotărârea 16 noiembrie 2006), instanţa de contencios european a reţinut: „Convenţia neintenţionând să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete şi efective (Artico contra Italiei, hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, pag. 16, § 33), Curtea aminteşte că dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt cu adevărat “studiate”, adică examinate cum trebuie de tribunalul sesizat. Cu alte cuvinte, articolul 6 implică în sarcina “tribunalului” obligaţia de a face o examinare efectivă a mijloacelor, argumentelor şi ofertelor de dovezi ale părţilor, fără a aprecia pertinenţa lor şi fără a fi înţeles ca cerând un răspuns detaliat la fiecare argument (Van de Hurk contra Olandei, citat anterior, pag. 19-20, §§ 59 şi 61). Întinderea acestei îndatoriri poate varia în funcţie de natura deciziei”.

În acest context, prin înscrierea directă de către administratorul judiciar a unor creanţe în tabelul definitiv, în condiţiile în care dispoziţiile art.113 alin.(1) din Legea nr.85/2014 permit contestarea acestora doar pentru motivele limitativ expuse, îl lipseşte pe debitor sau altă parte interesată de posibilitatea efectivă de a supune analizei judecătorului sindic motive de fond sau de procedură cu privire la creanţele înscrise de către aceşti creditori, contrar garanţiilor acordate prin prevederile art. 6.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor .

Pentru considerentele expuse, se va admite în parte contestaţia la tabelul definitiv formulată de către debitorul …. SRL şi se va dispune înlăturarea din tabelul definitiv al creanţelor nr.3003/19.09.2018, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr.17475/20.09.2018, a creanţelor pretinse de intimaţii : … SRL- poziţia 59- suma de 3.684.795,21 lei; …- poziţia 66- suma de 24.275,48 lei; …- poziţia 67- suma de 67.084,57 lei; …- poziţia 132- suma de 30.657,00 lei; …- poziţia 197- suma de 58.309,60 lei, administratorul judiciar urmând a proceda conform dispoziţiilor art.102 şi urm. din Legea nr.85/2014.

Domenii speta

Spete similare