Atragere răspundere solidară. Dovada relei credinţe.

Prin sentința civilă nr. … a fost respinsă acţiunea reclamantului, ca nefondată.

În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut că prin  procesul-verbal  nr. 27263  încheiat  de pârâtă la 12.02.2013, s-a constatat starea de insolvabilitate a debitoarei …., că în vederea recuperării obligaţiilor fiscale restante, A J F P N a emis Decizia din 10.02.2017, prin care, în temeiul prevederilor  art. 25  alin. 2  lit. d  din  Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, s-a dispus angajarea răspunderii solidare a numitului …, pentru recuperarea obligaţiilor fiscale în sumă de 18605 lei.

S-a reţinut că în anul 2010, societatea a realizat venituri din vânzarea mărfurilor în suma de 48.127 lei şi un profit impozabil în suma de 12.064 lei, rezultând un impozit pe profit calculat şi declarat la organul fiscal la data de 25.02.2011 în suma de 1.930 lei, dar neachitat.

Potrivit datelor din declaraţiile privind obligaţiile datorate bugetului de stat (formular 100) depuse de societate la organul fiscal pentru trim. I şi II 2011, rezulta că societatea a realizat un profit impozabil în suma de 22.638 lei, rezultând un impozit pe profit calculat şi declarat la organul fiscal la datele de 25.04.2011 şi 25.07.2011 în suma totală de 3.622 lei, dar neachitat până la această dată. Pentru perioada 01.01.2011 şi până la această dată, societatea nu a depus la organul fiscal situaţiile financiare, motiv pentru care organul fiscal a fost în imposibilitatea identificării situaţiei veniturilor realizate de societate în perioada menţionată; nu a depus la organul fiscal declaraţiile privind obligaţiile de bugetul de stat (formular 100) începând cu data de 01.07.2011 şi declaraţiile privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitul pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate începând cu data de 01.10.2011, motiv pentru care în data de 29.04.2013 societatea a fost declarată inactivă; nu a depus la organul fiscal declaraţia privind obligaţiile de bugetul de stat (formular 100) aferentă trim. III 2011, deşi societatea a desfăşurat activitate având în vedere declaraţiile privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitul pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate în iulie-septembrie 2011, din care rezultă obligaţii fiscale aferente drepturilor salariale în sumă totală de 1358 lei, dar neachitate; nu a achitat obligaţiile fiscale aferente drepturilor salariale, reţinute prin stopaj la sursă în sumă de 3498 lei şi accesoriile aferente.

Prin decizia din 08.05.2017 emisă de D G R F P I s-a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei din 10.02.2017 emisă de A J F P N.

Analizându-se criticile reclamantului cu privire la legalitatea deciziei contestate, s-a constatat că sunt nefondate.

Cu privire la îndeplinirea obligaţiei de audiere, în conformitate cu prevederile pct. 6.7 din O.P.A.N.A.F. nr. 127/2014, pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare, în situaţia în care administratorul societăţii se afla în imposibilitatea de a fi audiat la termenul fixat din motive temeinic justificate, acesta avea posibilitatea să solicite amânarea audierii cu condiţia comunicării acestui fapt organului fiscal în scris, cel târziu până la data stabilită pentru audiere. Data stabilită pentru audiere trebuia să fie într-o zi lucrătoare, în termen de cel mult 15 zile (calendaristice) de la data fixată de organul fiscal pentru audiere.

Despre prevederile legale menţionate, administratorul societăţii a avut cunoştinţa din conţinutul notificărilor transmise de organul fiscal, înregistrate la organul fiscal sub nr. 11857 din 11.11.2016 (comunicată prin poştă cu confirmare de primire în data de 16.11.2016) şi sub nr. 12490 din 25.11.2016 (comunicată prin poştă cu confirmare de primire în data de 02.12.2016).

Contestatorul nu s-a prezentat la organul fiscal pentru audiere la datele stabilite şi nu a solicitat amânarea audierii, situaţie în care sunt aplicabile prevederile pct. 6.11 din O.P.A.N.A.F. nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare, potrivit cărora neprezentarea la audiere nu întrerupe procedura de angajare a răspunderii solidare.

Cu privire la motivele care au condus la emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 25 alin. 2 lit. d din Legea nr. 207/2015, pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.

Potrivit art. 73 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun, fiind responsabil şi de depunerea declaraţiilor fiscale. Conform legii, există obligaţia de a depune declaraţia fiscală şi atunci când, pentru obligaţia fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată, dar există obligaţia declarativă, conform legii.

Aşadar, reclamantul, administrator şi asociat unic al societăţii avea obligaţia de a declara corect şi a achita la scadenţă obligaţiile fiscale; obligaţia depunerii declaraţiilor exista şi pentru perioada în care nu rezultau sume de plată.

În speţă, reaua credinţă a reclamantului în nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale rezultă din faptul că, deşi dispunea de surse financiare, nu le-a folosit pentru stingerea obligaţiilor fiscale, ci în alte scopuri. Astfel, din actele dosarului, rezultă că impozitul pe profit de plată declarat de societate la data de 25.02.2011 – 1930 lei provine din profitul realizat în anul 2010, iar veniturile realizate de societate în sumă de 48127 lei au fost încasate în totalitate; tot astfel, la data de 31.12.2010 societatea deţinea un sold în casa în numerar de 21145 lei. De asemenea, în perioada scadenţei obligaţiilor fiscale restante, societatea a obţinut un profit de 12064 lei – in anul 2010 şi 22638 lei – în trimestrul I şi II 2011. Aşadar, existau surse financiare pentru plată obligaţiilor fiscale, însă reclamantul, în calitate de administrator şi unic asociat le-a folosit în alte scopuri, şi nu pentru stingerea obligaţiilor fiscale.

Executarea silită împotriva societăţii debitoare a început încă din anul 2010, iar până la data încheierii procesul-verbal nr. 27263/12.02.2013 prin care s-a constatat starea de insolvabilitate a debitoarei, s-au efectuat acte de executare silită, despre care reclamantul trebuia să aibă cunoştinţă (filele 44-45 ds, somaţiile emise de AFP P N fiind primite personal de reclamant). Cu toate acestea, reclamantul nu a efectuat plăţi la bugetul de stat în vederea stingerii datoriilor acumulate, nu a suspendat activitatea societăţii, cumulând datorii la bugetul consolidat al statului.

Apreciind că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 25 alin. 2 lit. d din Legea nr. 207/2015 pentru atragerea răspunderii solidare a reclamantului, făcându-se dovada relei-credinţe în neîndeplinirea obligaţiilor ce-i reveneau, instanţa a respins acţiunea, ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare