Excepţia lipsei de interes a contestatoarei, prescripţia dreptul material la acţiune pentru plata penalităţilor de întârziere,

Titluexcepţia lipsei de interes a contestatoarei, prescripţia dreptul material la acţiune pentru plata penalităţilor de întârziere, obligatii contractuale, răspundere contractuala, analiza de către judecătorul sindic a condiţiilor raspunderii contractuale în lipsa analizării de către instanţa de drept comun, compensare creanţe in procedura insolvenţei

Tip speţăSENTINŢĂ

Număr speţă680

Data speţă15.07.2019

Domeniul asociatfaliment

Conţinut speţăSENTINŢA NR. 680

 Data:  15.07.2019

Autor: Bianca Dinu

Domeniul asociat: faliment

Obiect: Faliment - contestaţie - împotriva tabelului preliminar

Prin cererea formulata la data de 08.06.2017 creditoarea CGC S.R.L  a formulat contestaţie împotriva Tabelului preliminar al creanţelor asupra averii debitoarei TI S.A.,  in ceea ce priveşte neînscrierea creanţei societăţii .

În motivarea contestatiei se arată că in termen legal a depus cerere de admitere a creanţei in Dosarul nr. 2036/105/2017 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a Civila, de contencios administrativ si fiscal privind insolventa debitoarei TI S.A. (in continuare T sau debitoarea), solicitând înscrierea societăţii  la masa credala cu următoarele sume:

1. sumele de 78.080,14 euro + TVA + 97.964,27 lei conform Sentinţei nr. 1074/C/15.12.2015 si Sentinţei de lămurire nr. 238/15.03.2016 pronunţate de Tribunalul Sibiu in dosarul nr. 7793/105/2010 si încheierii din 29.01.2016 emisa de SCPEJ D, C şi A in Dosarul de executare silită nr. 85/2016.

2.sumele de 3.838.500 euro + 213.213,73 lei conform Sentinţei nr. 1074/C/15.12.201S pronunţata de Tribunalul Sibiu in dosarul nr. 7793/105/2010 si încheierii din 19.02.2016 emisa de SCPEJ D, C şi A in Dosarul de executare silită nr.85/2016,din care:

-  3.838.500 euro reprezintă penalităţi de întârziere calculate in baza contractului nr. 2447/19.09.2008/QRC - 212/19.09.2008 încheiat intre subscrisa si debitoare, aferente sumei de 76.799,62 lei, reprezentând restul de plata din factura fiscala nr. 1592445/21.01.2009

-213.213,73 lei reprezintă cheltuieli de executare silita aferente executării penalităţilor sus-mentionate;

3.suma de 3.411.000 euro, reprezentând penalităţi de întârziere aferente diferenţei

dintre debitul in valoare de 78.080,14 euro, reprezentând contravaloare lucrări efectuate (la plata căruia a fost obligata debitoarea prin Sentmta nr. 1074/C/15.12.2015 pronunţata de Tribunalul Sibiu in dosarul nr. 7793/105/2010) si debitul in valoare de 76.799,62 lei,

reprezentând rest de plata din factura fiscala nr. 1592445/21.01.2009, pentru perioada

13.10.2009 (data introducerii acţiunii din dosarul nr.7793/105/2010) - 08.02.2016.

Mai arată că din Tabelul preliminar (publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. 10690/30.05.2017) rezulta neacceptarea creanţei C , cu următoarea argumentare:

„  Aceste creanţe au fost stabilite prin Sentinţa nr. 1074/C pronunţata de Tribunalul Sibiu in dosarul nr. 7793/105/2010, care nu are caracter definitiv. Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti T a formulat apel ce s-a admis. "

Motivarea respingerii creanţei solicitate  este netemeinica si nelegală, deoarece:

-creanţele declarate nu au fost stabilite exclusiv prin Sentinţa nr. 1074/C pronunţata de Tribunalul Sibiu in dosarul nr. 7793/105/2010. Astfel, creanţa de la pct. 3 de mai sus (3.411.000 euro) nu a fost dedusa judecaţii in dosarul nr. 7793/105/2010;

-Sentinţa nr. 1074/C/15.12.2015 a Tribunalului Sibiu in dosarul nr. 7793/105/2010 are caracter definitiv ca urmare a Deciziei nr. 255/24.05.2017 a Curţii de Apel Alba Iulia ;

-apelul T a fost admis in parte la data de 24.05.2017, prin Decizia nr. 255 a Curţii de Apel Alba lulia, deci ulterior deschiderii procedurii insolventei, astfel ca in tabelul preliminar trebuia sa figureze creanţa C conform Sentinţei nr. 1074/C/15.12.2015 (anterioara deschiderii procedurii insolventei), deoarece decizia din apel nu este irevocabila, iar  aceasta  a declarat recurs;

-chiar si in condiţiile admiterii apelului, Sentinţa nr. 1074/C/15.12.2015 a fost schimbata doar in parte, in sensul ca in continuare T este debitoare fata de C, rămânând obligată să îi plătească suma de 47752,84 Euro fără TVA, în echivalent în lei la data plăţii, reprezentând contravaloare lucrări;

-fata de dispoziţiile art. 105-106 din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar avea obligaţia de a proceda la verificarea creanţei şi a documentelor depuse, efectuând o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea si valoarea exacta a acesteia, iar nu sa o respingă prin invocarea unei decizii care nu este irevocabila;

În ceea ce priveşte creanţa de la pct. 2 de mai sus (penalităţile de întârziere conform actului încheiat de parti, aferente sumei de 76.799,62 lei, reprezentând rest de plata din factura ,fiscala nr.1592445/21.01.2009) nu a fost analizata pe fond de către instanţa de apel în dosar nr. 7793/105/2010, iar acest debit accesoriu exista si in condiţiile diminuării debitului T ca urmare a Deciziei nr. 255/24.05.2017 a Curţii de Apel Alba lulia.

Se arată, referitor la creanţa reprezentând contravaloare lucrări executate:

Intre  CGC S.R.L, in calitate de antreprenor general si debitoarea TI S.A, in calitate de beneficiar s-a încheiat Acordul nr. 209/11.09.2008, înregistrat la societatea C sub nr. 2354/11.09.2008 privind încheierea unui contract de antrepriza având ca obiect executarea de lucrări de construcţii si amenajări in valoare de 151.233,24 Euro fara TVA. Ca urmare, la data de 19.09.2008 intre aceleaşi parti a fost încheiat contractul de antrepriza nr. 2447/19.09.2008/QRC -212/19.09.2008, al cărui obiect 1-a constituit realizarea pentru beneficiar a tuturor lucrărilor necesare amenajării si finisării spaţiului închiriat de debitoare in clădirea de birouri SP, situata in B.

In derularea contractului, debitoarea TI SA a solicitat in repetate rânduri diverse modificări in execuţia lucrărilor, fie prin modificarea elementelor de proiect, fie prin solicitarea executării unor lucrări suplimentare sau renunţării la alte lucrări.

Se arata faptul că societatea creditoare si-a indeplinit obligaţiile contractuale potrivit termenilor conveniţi, ba mai mult, a executat si lucrări suplimentare, insa debitoarea a refuzat sa achite contravaloarea tuturor lucrărilor efectuate, desi a folosit acel spaţiu mai bine de 6 ani.

Având in vedere reaua-credinta a debitoarei, in anul 2009 contestatoarea s-a adresat  instanţei judecătoreşti pentru plata unora din sumele datorate de debitoare. In consecinţa, pe rolul Tribunalului Bucureşti s-a constituit dosarul nr. 40949/3/2009, declinat la Tribunalul Prahova, unde a fost înregistrat sub nr. 7793/105/2010 si de unde ulterior, in urma unei cereri de strămutare formulata de C, a fost strămutat la Tribunalul Sibiu.

 Menţioneaza ca după o judecata de mai bine de 6 ani, in cadrul căreia s-au administrat expertize in construcţii si in instalaţii, Tribunalul Sibiu a pronunţat o sentinţa prin care a admis in parte cererea C. Datorita faptului ca dupa 6 ani de zile a fost admisa in parte creanţa acesteia, nu a mai promovat apel, urmând ca pentru diferentele de penalităţi de intarziere ce i se cuvin sa formuleze o cerere de chemare in judecata separata.

Faţă de dispoziţiile art. 105-106 din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar avea obligaţia de a proceda la verificarea creanţei şi a documentelor depuse, efectuând o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea si valoarea exacta a acesteia, iar nu sa o respingă prin invocarea unei decizii care nu este irevocabila.

Pentru aceste motive, precum si pentru cele arătate in declaraţia de creanţa, C solicită  admiterea contestaţiei, să se dispună înscrierea in tabelul preliminar a creanţei  acesteia compusa din următoarele sume:

1.sumele de 78.080,14 euro + TVA + 97.964,27 lei conform Sentinţei nr.

1074/C/15.12.2015 si Sentinţei de lămurire nr. 238/15.03.2016 pronunţate de Tribunalul

Sibiu in dosarul nr. 7793/105/2010 si încheierii din 29.01.2016 emisa de SCPEJ D, C şi A in Dosarul de executare silită nr. 85/2016;

2.sumele de 3.838.500 euro + 213.213,73 lei conform Sentinţei nr. 1074/C/15.12.2015 pronunţata de Tribunalul Sibiu in dosarul nr. 7793/105/2010 si încheierii din 19.02.2016 emisa de SCPEJ D, C şi A in Dosarul de executare silită nr. 85/2016;

3.suma de 3.411.000 euro, reprezentând penalităţi de intarziere aferente diferenţei dintre debitul in valoare de 78.080,14 euro, reprezentând contravaloare lucrări efectuate(la plata căruia a fost obligata debitoarea prin Sentinţa nr. 1074/C/15.12.2015 pronunţata de Tribunalul Sibiu in dosarul nr. 7793/105/2010) si debitul in valoare de 76.799,62 lei ;

Contestatia a fost întemeiata pe disp.art.111 din Legea 85/2014

A solicitat în dovedirea contestatiei proba cu  inscrisuri (cele depuse odată cu declaraţia de creanţa si altele), precum si  cu dosarul nr. 7793/105/2010.

La data de 20.06.2017 debitoarea TI S.A prin administratorul judiciar TI SRL  a depus întâmpinare prin care a solicitat în esenţă respingerea contestaţiei formulata de C, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 474/29.05.2018 Tribunalul Prahova, printre altele, a respins contestaţia creditoarei CGC SRL ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 30/30.01.2019, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul creditoarei CGC SRL, a anulat în parte sentinţa Tribunalului şi a trimis spre rejudecare contestaţia acestei creditoare, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 2036/105/2017/a4*.

La data de 11.04.2019, în rejudecare, administratorul judiciar al debitoarei a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea contestaţiei dedusă judecăţii, ca neîntemeiată, întrucât creanţa de 3.411.000 euro este prescrisă, la fel ca şi creanţa de 3.838.500 euro. De asemenea, creanţa de 78.080,14 euro la care se adaugă 97.964,27 lei nu este datorată, aşa cum a stabilit Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 255/2017.

La termenul din data de 14.05.2019, debitoarea a formulat note scrise prin care a invocat excepţia lipsei de interes în soluţionarea prezentei cauze, motivând, în esenţă, că din moment ce tabelul definitiv a fost publicat încă din data de 27.06.2018, societatea debitoare aflându-se în procedura reorganizării, admiterea prezentei contestaţii nu poate avea ca efect modificarea planului întrucât s-ar modifica o decizie definitivă ( cea prin care s-a aprobat planul de reorganizare). Învederează debitoarea că, şi în situaţia intrării în faliment, şansele creditoarei de a-şi recupera creanţa sunt nule, întrucât activul societăţii ar fi diminuat considerabil, fiind necesar acoperirea creanţelor garantate constituite în favoarea DNA, cât şi a cheltuielilor de procedură, care se plătesc prioritar, astfel încât nu are interes în soluţionarea cauzei. 

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul sindic reţine următoarele:

Prin încheierea pronunţată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. 2036/105/2017, s-a dispus, la data de 27 martie 2017, deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea TI S.A,  încheiere care a rămas definitivă prin neapelare.

Asupra excepţiei lipsei de interes a contestatoarei invocata de debitoare, judecătorul sindic reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 237 alin. 2 pct. 1 C.proc.civ., instanţa, in vederea pregătirii dezbaterii in fond a procesului, va rezolva excepţiile ce se invoca ori pe care le poate ridica din oficiu.

În conformitate cu dispoziţiile art.. 32 C.proc.civ., care statuează condiţiile de exercitare a acţiunii civile, printre alte cerinţe pentru formularea şi susţinerea unei cereri în faţa instanţelor civile, se instituie obligaţia ca autorul acesteia să justifice un interes.

În completarea acestor prevederi legale, art. 33 C.proc.civ. stabilesc că interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Aceleaşi norme procedurale prevăd că, şi dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

În speţă, judecătorul sindic constată că este îndeplinită condiţia existenţei interesului propriu al contestatoarei, cerinţă obligatorie pentru formularea contestaţiei.

Nu pot fi reţinute susţinerile debitoarei în sensul că din moment ce tabelul definitiv a fost publicat încă din data de 27.06.2018, societatea debitoare aflându-se în procedura reorganizării, admiterea prezentei contestaţii nu poate avea ca efect modificarea planului întrucât s-ar modifica o decizie definitivă ( cea prin care s-a aprobat planul de reorganizare) întrucât, pe de o parte întocmirea tabelului definitiv ( ca urmare a caracterului executoriu al sentinţelor judecătorului sindic) nu are relevanţă, acesta putând fi modificat ca urmare a admiterii unei contestaţii, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, iar pe de altă parte, contrar susţinerilor debitoarei, admiterea contestaţiei şi modificarea tabelului definitiv ori a planului de reorganizare confirmat printr-o sentinţă definitivă nu conduce la desfiinţarea sentinţei de confirmare a planului ci la modificarea corespunzătoare a acestuia, conform noilor dispoziţii judecătoreşti, aspecte specifice procedurii speciale a insolvenţei.

Nici susţinerile referitoare la inexistenţa posibilităţii efective a recuperării creanţei de către creditoare nu pot fi avute în vedere, fiind simple speculaţii, chiar în situaţia nerecuperării acestor sume creditoarea având interesul să obţină o clarificare a debitelor, pentru reglarea acestora, fie şi numai din punct de vedere contabil, scriptic.

Având în vedere aceste considerente, judecătorul sindic apreciază că, în speţă, creditoarea are în mod cert interes în formularea prezentei contestaţii,  astfel încât va respinge exceptia lipsei de interes ca neîntemeiată.

 În ceea ce priveşte fondul contestaţiei, judecătorul sindic reţine următoarele:

În fapt, între SC CGC SRL, în calitate de antreprenor general şi debitoarea TI SA, în calitate de beneficiar s-a încheiat acordul nr.209/11.09.2008 înregistrat în evidenţele creditoarei sub nr.2354/11.09.2008 privind încheierea unui contract de antrepriză având ca obiect  executarea de lucrări de construcţii şi amenajări în valoare de 151.233,24 euro fără TVA şi la data de 19.09.2008 între aceleaşi părţi a fost încheiat contractul de antrepriză nr.2447/19.09.2008/QRC-212/19.09.2008 al cărui obiect l-a constituit realizarea pentru beneficiar a tuturor lucrărilor necesare amenajării şi finisării spaţiului închiriat de debitoare în clădirea de birouri SP, situată în B, iar pe parcursul derulării contractului debitoarea TI SA a solicitat diverse modificări în execuţia lucrărilor, fie prin modificarea elementelor de proiect, fie prin solicitarea executării unor lucrări suplimentare  sau renunţării la alte lucrări.

Urmare a neînţelegerilor ivite pe parcursul derulării contractului de antrepriză, creditoarea SC CGC SRL a formulat o cerere de chemare în judecată, înregistrată sub nr.7793/105/2010 pe rolul Tribunalului Sibiu prin care a solicitat obligarea debitoarei T la plata contravalorii lucrărilor necesare amenajării şi finisării unui spaţiu de birouri închiriat de T, iar în cadrul aceluiaşi dosar debitoarei T a formulat o cerere reconvenţională, prin intermediul căreia a solicitat obligarea  SC CGC SRL la plata prejudiciului creat debitoarei, reprezentând penalităţi de întârziere aferente neîndeplinirii obligaţiilor contractuale, pronunţându-se sentinţa nr.1074/C/2015 prin care a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de către reclamanta SC CGC SRL împotriva pârâtei SC TI SA, care a fost obligată să plătească reclamantei suma de 78.080,14 euro în echivalentul în lei la data plăţii ce constau în contravaloare lucrări efectuate, suma de 53.222,75 lei, reprezentând pretenţii ce constau în contravaloare mochetă, precum şi penalităţi de întârziere, conform contractului, aferente sumei de 76.799,62 lei, începând cu data scadenţei şi până la plata acesteia. A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 76.799,62 lei reprezentând rest de plată din factura fiscală nr.1592445/21.01.2009. A fost respinsă acţiunea reconventionala formulată de pârâta SC TI SA. A fost admisă în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă. A fost obligată pârâta la plata sumei de 31.912 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Judecătorul sindic reţine că împotriva sentinţei nr.1074/C/2015 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.7793/105/2010 s-a declarat  apel  de debitoare,  care a fost soluţionat prin decizia nr. 255/24.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr.7793/105/2010 prin care s-a admis apelul declarat de pârâta SC TI SA şi a fost schimbată în parte sentinţa nr.1074/C/2015, în sensul că a fost obligată pârâta SC TI SA să plătească reclamantei SC CGC SRL suma de 47.752,84 euro fără TVA, în echivalent în lei la data plăţii reprezentând contravaloare lucrări, a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 53.222,75 lei reprezentând  contravaloare mochetă, a înlăturat obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere aferente sumei de 76.799,62 lei, a menţinut dispoziţia de respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 76.799,62 lei reprezentând rest de plată din factura nr.1592445/21.01.2009, a admis în parte cererea reconvenţională formulată de către pârâta-reclamantă reconvenţională SC T SA împotriva reclamantei-pârâtă reconvenţională SC CGC SRL şi în consecinţă a obligat pârâta-reconvenţională SC CGC SRL să plătească reclamantei-reconvenţionale suma de 79.500 euro, în echivalent în lei la data plăţii, reprezentând penalităţi de întârziere, a obligat reclamanta-pârâtă reconvenţională să plătească pârâtei-reclamantă reconvenţională suma de 16.629,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale la fond după compensare, a obligat intimata SC CGC SRL la plata sumei de 123.824,03 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel şi a respins cererea apelantei privind obligarea intimatei reclamante la plata sumei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă penalităţilor de întârziere, la fond.

Prin decizia nr. 221/ 1 februarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursului declarat de creditoarea SC CGC SRL a încetat acţiunea formulată de această creditoare în baza art. 75 alin.1 din Legea nr. 85/2014.

În drept, potrivit art. 111 din Legea insolvenţei nr 85/2014, debitorii, creditorii şi orice parte interesată vor putea să formuleze contestaţii faşă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute, sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar în tabel.

În speţă, contestatoarea a solicitat înscrierea la masa credală cu următoarele sume:

1). sumele de 78.080,14 euro+TVA+ 97.964,27 lei conform sentinţei nr.1074/C/15.12.2015 şi sentinţei de lămurire nr.238/15.03.2016 pronunţate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.7793/105/2010 şi încheierii din 29.01.2016 emisă de SCPEJ D, C şi A în dosarul de executare silită nr.85/2016, din care 78.080,14 euro+TVA reprezintă contravaloare lucrări executate, 53.222,75 lei reprezentând contravaloare mochetă, 31.912 lei reprezintă cheltuieli de judecată, 12.829,52 lei reprezintă cheltuieli de executare aferente executării debitului principal,

2). a mai solicitat suma de 3.838.500 euro+213.213,73 lei conform sentinţei nr.1074/C/15.12.2015 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.7793/105/2010 şi încheierii din 19.02.2015 emisă de SCPEJ D, C şi A în dosarul de executare silită nr.85/2016, din care: 3.838.500 euro reprezintă penalităţi de întârziere calculate în baza contractului nr.2447/19.09.2008/QRC-212/19.09.2008 încheiat între creditoarea SC CGC SRL şi debitoare, aferente sumei de 76.799,62 lei reprezentând restul de plată din factura fiscală nr.1592445/21.01.2009 şi 213.213,73 lei reprezintă cheltuieli de executare silită aferente executării penalităţilor

3) suma de 3.411.000 euro reprezentând penalităţi de întârziere aferente diferenţei dintre debitul în valoare de 78.080,14 euro, reprezentând contravaloare lucrări efectuate (la plata căruia a fost obligată debitoarea prin sentinţa nr.1074/C/15.12.2015 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.7793/105/2010) şi debitul în valoare de 76.799,62 lei, reprezentând rest de plată din factura fiscală nr.1592445/21.02.2009, pentru perioada 13.10.2009 (data introducerii acţiunii în dosarul nr.7793/105/2010) -08.02.2016.

Pe linia deciziei de casare, judecătorul sindic este obligat să examineze fiecare dintre creanţele din declaraţia de creanţă a creditoarei, respectiv ” dacă erau supuse procedurii de verificare conform art. 106 din lege, efectuate de administratorul judiciar, dacă au constituit obiectul dosarului nr. 7793/105/2010 al Tribunalului Sibiu şi au fost analizate pe fond, respectiv dacă apelanta-creditoare le putea valorifica în cadrul procedurii de insolvenţă, în raport de dispoziţiile legii speciale, instanţa având a examina susţinerile şi apărările părţilor prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile şi a le reţine sau înlătura în mod argumentat în drept, în funcţie de situaţia de fapt care reiese din probele administrate”.

I. Pentru inceput, judecatorul sindic retine ca masura administratorului judiciar de a nu înscrie creditoarea contestatoare cu sumele solicitate conform  sentinţei nr.1074/C/15.12.2015 şi sentinţei de lămurire nr.238/15.03.2016 pronunţate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.7793/105/2010, la momentul întocmirii tabelului preliminar este corecta, desi nu este motivata corespunzator de catre acesta, astfel incat judecatorul sindic va mentine masura de neinscriere, insa cu urmatoarea motivare:

Asa cum s-a aratat la prezentarea situatiei de fapt, relatiile comerciale dintre parti au facut obiectul dosarului nr. 7793/105/2010. Initial, debitoarea SC TI SA,  a fost obligată să plătească reclamantei creditoare suma de 78.080,14 euro în echivalentul în lei la data plăţii ce constau în contravaloare lucrări efectuate, suma de 53.222,75 lei, reprezentând pretenţii ce constau în contravaloare mochetă, precum şi penalităţi de întârziere, conform contractului, aferente sumei de 76.799,62 lei, începând cu data scadenţei şi până la plata acesteia, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 76.799,62 lei reprezentând rest de plată din factura fiscală nr.1592445/21.01.2009, a fost respinsă acţiunea reconventionala formulată de pârâta SC TI SA. si a fost admisă în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă, fiind obligată pârâta la plata sumei de 31.912 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

In urma solutionarii apelului debitoarei, Curtea de Apel Alba Iulia  a redus suma datorata de debitoare la 47.752,84 euro fără TVA, în echivalent în lei la data plăţii reprezentând contravaloare lucrări, a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 53.222,75 lei reprezentând  contravaloare mochetă, a înlăturat obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere aferente sumei de 76.799,62 lei, a menţinut dispoziţia de respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 76.799,62 lei reprezentând rest de plată din factura nr.1592445/21.01.2009, a admis în parte cererea reconvenţională formulată de către pârâta-reclamantă reconvenţională SC T SA împotriva reclamantei-pârâtă reconvenţională SC CGC SRL şi în consecinţă a obligat pârâta-reconvenţională SC CGC SRL să plătească reclamantei-reconvenţionale suma de 79.500 euro, în echivalent în lei la data plăţii, reprezentând penalităţi de întârziere, a obligat reclamanta-pârâtă reconvenţională să plătească pârâtei-reclamantă reconvenţională suma de 16.629,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale la fond după compensare, a obligat intimata SC CGC SRL la plata sumei de 123.824,03 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel şi a respins cererea apelantei privind obligarea intimatei reclamante la plata sumei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă penalităţilor de întârziere, la fond.

La momentul formularii declaratiei de creanta, administratorul judiciar a refuzat înscrierea sumelor solicitate initial in dosarul nr. 7793/105/2010 cu motivarea  că acest litigiu nu este finalizat, fiind declarat recurs de catre creditoarea contestatoare. Desi aceasta motivare privind masura neinscrierii sumelor ce faceau obiectul dosarului nr. 7793/105/2010 este eronata,  in considerarea dispozitiilor art. 105 din Legea nr. 85/2014 ( nu se supun verificării creanţele constatate prin hotărâri judecătoreşti executorii), decizia Curtii de Apel Alba Iulia avand caracter  executoriu, masura a fost corect luata de administratorul judiciar intrucat prin aceasta decizie executorie creanta creditoarei a fost stabilita la suma de 47.752,84 euro, fiind inlaturate toate celelalte sume stabilite in sarcina debitoarei ( 53.222,75 lei reprezentând  contravaloare mochetă, penalităţile de întârziere aferente sumei de 76.799,62 lei).

Prin aceeaşi decizie a fost admisa cererea reconventionala a debitoarei fiind stabilita in sarcina creditoarei contestatoare suma de 79.500 euro, astfel incat, existand o reciprocitate a datoriilor intre parti a intervenit compensarea legala,  in mod evident contestatoarea nu mai trebuia inscrisa cu nicio suma in tabelul preliminar de creante.

II.  Pe de altă parte, între data întocmirii tabelului preliminar si data soluţionării contestaţiei a intervenit soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra recursului promovat de către contestatoare împotriva deciziei Curţii de Apel Alba Iulia nr. 255/24.05.2017, prin care  instanţa supremă a încetat acţiunea formulată de contestatoare în baza dispoziţiilor art. 75 alin.1 din Legea nr. 85/2014.

În această situaţie, sunt incidente dispoziţiile art.  105 alin. (1) din Legea insolvenței, creanța solicitată de contestatoare trebuie reverificată de judecătorul sindic (faţă de momentul procesual actual)  chiar dacă hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia nu a fost anulată, casată sau modificată, întrucât prin încetarea acţiunii formulate de contestatoare nu s-a dezlegat şi fondul dedus judecăţii.

1. In ceea ce priveste prima componenta a declaratiei de creanta formulata de creditoarea contestatoare, judecatorul sindic retine ca s-au solicitat sumele de 78.080,14 euro+TVA+ 97.964,27 lei conform sentinţei nr.1074/C/15.12.2015 şi sentinţei de lămurire nr.238/15.03.2016 pronunţate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.7793/105/2010 şi încheierii din 29.01.2016 emisă de SCPEJ D, C şi A în dosarul de executare silită nr.85/2016, din care 78.080,14 euro+TVA reprezintă contravaloare lucrări executate, 53.222,75 lei reprezentând contravaloare mochetă, 31.912 lei reprezintă cheltuieli de judecată, 12.829,52 lei reprezintă cheltuieli de executare aferente executării debitului principal,

a).Referitor la suma de 78.080,14 euro reprezentând contravaloare lucrări efectuate

Pentru început, judecătorul sindic reţine că, între părţi s-au desfăsurat relaţii comerciale concretizate în contractul  de antrepriză înregistrat la debitoare sub nr.ONRC-209/11.09.2008 şi la creditoare sub nr.2354/11.09.2008).

Prin acest contract, creditoarea s-a obligat să execute în folosul debitoarei lucrări de amenajare şi finisare a spaţiului de birouri, situat la etajul 8 al clădirii în construcţie, situată în B, închiriat de aceasta din urmă, lucrări ce sunt menţionate în Anexa 1 la contract şi a căror valoare se ridică la suma de 187.852,07 euro.

Termenul de începere a lucrărilor s-a stabilit la data de 12.09.2008, iar termenul final pentru predarea lucrărilor a fost stabilit la data de 23.10.2008, însă dat fiind faptul că pe parcursul derulării acestuia au apărut o serie de solicitări din partea beneficiarului lucrărilor, care au fost acceptate de către executantul acestora, s-a realizat o modificare a termenului de finalizare a lucrărilor, care ulterior a fost stabilit la data de 18.11.2008.

Deoarece,  anterior împlinirii acestui termen, la data de 08.11.2008 şi 11.11.2008, în executarea contractului au apărut „dificultăţi tehnice”, fiind emise dispoziţii de şantier, finalizeze lucrările asumate prin contractul de antrepriză încheiat cu apelanta-pârâtă s-a prelungit cu 10 zile, fiind de 28.11.2008.

Or, aşa cum rezultă din Procesul-verbal de recepţie parţială din 16.01.2009 (f.227, vol.IV, dosarul nr.7793/105/2010 al Tribunalului Sibiu), la acea dată lucrările de amenajare nu erau finalizate, situație în care părţile au convenit ca finalizarea lucrărilor nerealizate şi remedierea celor realizate cu defecte  să se realizeze până la data de 23.01.2009.

Referitor la modalitatea de plată a lucrărilor efectuate de către creditoare, judecătorul sindic constată că, potrivit Cap.IV, pct.4.1-4.5 din contractul de antrepriză, decontarea lucrărilor urma să se realizeze în baza unor situaţii de lucrări elaborate de antreprenorul general şi confirmate de beneficiar prin proces verbal de recepţie. Situaţia de lucrări trebuia predată în termen de 3 zile de la recepţia lucrărilor, iar plata lucrărilor confirmate trebuia efectuată în 5 zile de la facturare. În cazul în care prin proces-verbal de recepţie sunt evidenţiate deficienţe, beneficiarul nu poate fi obligat să plătească valoarea totală a lucrărilor înainte de remedierea acestora de către antreprenorul general, configurată de către beneficiar. În acest caz, antreprenorul general va emite factura fiscală, după confirmarea de către beneficiar a remedierii deficienţelor, beneficiarul lucrărilor având obligaţia de a o deconta în termen de 5 zile lucrătoare. Prin urmare,în baza acestor dispoziţii contractuale, atât timp cât printr-un alt proces-verbal nu s-a stabilit remedierea deficienţelor constatate prin Procesul-verbal nr.1 din data de 16.01.2009, debitoarea nu putea fi obligată la plata facturilor fiscale emise de către creditoare.

În ceea ce priveşte stabilirea valorii lucrărilor efectuate de către creditoare în baza contractului de antrepriză încheiat între părţi, judecătorul sindic va da valoare probatorie expertizei tehnică în instalaţii,  opozabilă părţilor fiind efectuată în condiţii de contradictorialitate în cauza nr. 7793/105/2010 de către expertul tehnic Buşe Dumitru ( f 348-375 Vol.III dosarul Curţii de Apel), şi prin completarea adusă acestuia (f. 795-827, Vol.IV din acelaşi dosar ) şi va constata că s-a stabilit  valoarea lucrărilor de instalaţii executate incomplet sau cu defecte este de 8554,60 euro fără TVA, iar valoarea lucrărilor de instalaţii executate de către creditoare este de 52.576,05 euro fără TVA.

De asemenea, judecătorul sindic va da valoare probatorie raportului de expertiză în construcţii efectuat de către expertul tehnic CG ( f.453-659, Vol.III din acelaşi dosar ) şi prin completarea adusă acestui raport ( f 829-837 ) şi va reţine (f.834 din completare) că Procesul-verbal de recepţie parţială din 16.01.2009 nu influenţează acest obiectiv, adică valoarea lucrărilor de construcţii real executate de către CGC nu este influenţat de neconformitățile şi lucrările menţionate ca nefinalizate în acest proces verbal, deoarece nu s-a întocmit o listă de cantităţi de lucrări nefinalizate sau care trebuie remediate cu privire la preţurile şi valorile rezultate din Anexa 1-Ofertă lucrări, care să fie acceptată şi configurată de către părţi, astfel că nu se poate certifica în mod ferm că au fost executate lucrări de construcţii care nu corespund în totalitate calitativ şi care, din cauza deficienţelor, nu pot fi utilizate în scopul pentru care s-au executat, astfel că valoarea lucrărilor de construcţii a fost stabilită  incluzând lucrările suplimentare şi scăzându-se valoarea lucrărilor la care s-a renunţat, fără a se ţine seama de existenţa unor lucrări nefinalizate sau realizate defectuos, la suma de 137.891,41 lei.

Prin urmare, judecătorul sindic, în baza rapoartelor de expertiză efectuate în condiţii de contradictorialitate în dosarul nr. 7793/105/2010,  reține că la data încheierii Procesului verbal nr.1/16.01.2009, produsele şi lucrările de compartimentare spaţiului în valoare de 62.984,68 euro, fără TVA, erau executate în procent de 95,36%, ceea ce reprezintă o valoare de 60.060,01 euro, produsele şi lucrările tavane, în valoare de 6.487,20 euro, erau executate în procent de 95%, ceea ce reprezintă o valoare de 6162,84 euro, rezultă o diferenţă de valoare de 3249,03 euro fără TVA lucrări nerealizate(2924,67 euro lucrări compartimentare spaţiu şi 324,36 euro lucrări tavane) față de valoarea valoarea acestor lucrări stabilită prin contract, la care se adaugă suma de 5762,40 euro fără TVA, reprezentând contravaloarea_suprafeței de 267 mp pereţi neexecutaţi, ca urmare a executării pereților la înălţimea de 2,85, în loc de 3,45 mp(din pardoseală simplă până în placa de beton), aşa cum se prevede în anexa la contractul de antrepriză(f. 30 dosarul nr.40949/3/2009 al Tribunalului Bucureşti), de asemenea, va avea în vedere valoarea de 9.011,43 euro fără TVA pentru lucrările construcţii nerealizate de către intimata reclamantă sau realizate cu defecte.

Prin urmare, din valoarea de 137.891,41 euro fără TVA, stabilită prin expertiza în construcţii ca fiind valoare lucrări de construcţii, se va scădea suma de 9.011,43 euro, reprezentând lucrări de construcţii nerealizate sau realizate în mod defectuos, rezultând suma de 128.879,98 euro, pe care judecătorul sindic o va avea în vedere ca fiind valoarea lucrărilor de construcţii realizate de către creditoare în baza contractului de antrepriză în folosul debitoarei.

Însumând valoarea de 128.879,98 euro, reprezentând valoarea lucrărilor de construcții executate, cu valoarea de 52.576,05 euro, reprezentând valoarea lucrărilor de instalaţii executate, rezultă o valoare totală a lucrărilor realizate de către intimata reclamantă de 181.456,03 euro fără TVA.

Întrucât până la data introducerii cererii de chemare în judecată de către creditoare ce a format obiectul dosarului nr. 7793/105/2010, debitoarea a achitat, potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauz nr. 7793/105/2010 de către expertul contabil TRD ( f 311, Vol.II, dosarul Curţii de Apel ) suma de 531.265,15 lei, cu TVA ( 244.646,5 lei achitați în 14.10.2008, 107.419,52 lei achitați în 14.01.2009 şi 179199,13 lei achitați în 22.01.2009), ceea ce reprezintă echivalentul sumei de 133.703,19 euro cu TVA, la un curs euro la data de 13.10.2009 de 4,28 lei, rezultă o diferenţă de lucrări executate de către intimata-reclamantă şi neachitate de către apelanta pârâtă de 47.752,84 euro fără TVA, cu titlu de contravaloare lucrări neachitate .

b) referitor la suma de 53.222,75 lei reprezentând contravaloare mochetă aceasta provine dintr-un contract pe care creditoarea l-a încheiat cu SC GF SRL, contract în care debitoarea nu este parte. Chiar dacă mocheta urma să fie folosită pentru realizarea lucrărilor de amenajare la spaţiul închiriat de către debitoare, consecinţele nerespectării de către creditoare a obligaţiilor proprii faţă de furnizori nu se pot răsfrânge asupra debitoarei, dat fiind efectul relativ al obligaţiilor contractuale, astfel încât această sumă nu este datorată de debitoare.

c) suma de 31.912 lei reprezentând cheltuieli de judecată constatată prin sentinţa nr.1074/C/15.12.2015  pronunţata de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.7793/105/2010 nu poate fi înscrisă la masa credala întrucât prin Decizia Curtii de Apel Alba Iulia nr. 255/24.05.2017 s-au compensate cheltuielile pâmnă la concurenţa sumei mai mici, astfel încât nu e datorată de debitoare.

d) în ceea ce priveste suma de 12.829,52 lei reprezentand cheltuieli de executare aferente executării debitului principal constatat prin sentinta Tribunalului Sibiu, in mod cert acestea nu pot fi imputate debitoarei din moment ce executarea silita a fost pornita la initiativa creditoarei neavand la baza un titlu valabil, asa cum s-a stabilit prin Încheierea nr. 6331/28.12.2016 a Judecătoriei Târgovişte, menţinută de Tribunalul Dâmboviţa ( filele 150-161dosar).

 2. Referitor la a doua componenta a declaratiei de creanta formulata de creditoarea contestatoare, judecatorul sindic retine ca s-a solicitat suma de 3.838.500 euro reprezentand penalităţi de întârziere calculate în baza contractului nr.2447/19.09.2008/QRC-212/19.09.2008 încheiat între creditoarea SC CGC SRL şi debitoare, aferente sumei de 76.799,62 lei reprezentând restul de plată din factura fiscală nr.1592445/21.01.2009 şi 213.213,73 lei reprezentand cheltuieli de executare silită aferente executării acestor penalităţi.

Judecătorul sindic constată că, în speţă, contestatoarea a formulat pentru prima dată o pretenţie privind obligarea debitoarei la plata penalităţilor de întârziere aferente sumei de 76799,62 lei rezultată din factura fiscală nr. 1592445/21.01.2009 la data depunerii la Tribunalul Sibiu a concluziilor scrise formulate în dosarul civil nr. 7793/105/2010, respectiv după data de 17 noiembrie 2015, dată la care instanţa a rămas în pronunţare.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil speţei faţă de dispoziţiile articolului 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil „Prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit" termenul de prescripţie aplicabil este de 3 ani si curge de la  data când se naste dreptul la actiune, respectiv de când creditorul are dreptul să ceară debitorului executarea obligatiei pretinse. În acelasi sens sunt si dispozitiile art. 1 din acelasi act normativ, care prevăd că dreptul la actiune, având un obiect patrimonial se stinge dacă nu a fost exercitat în termenul de trei ani.

 Având în vedere că în speţă se solicită plata penalităţilor de întârziere aferente sumei de 76799,62 lei rezultată din factura fiscală nr. 1592445/21.01.2009 şi faptul că la data de 27.01.2009 debitoarea a notificat rezilierea contractului în conformitate cu art. 9.5 din contract, pentru depăşirea termenului de finalizate cu 95 zile, pretinzând penalităţi de întârziere în valoare de 135.000 euro, în conformitate cu prevederile art.6.2 din contract, şi confirmând că nu semnează actul adiţional pentru că este în contradicţie cu dispoziţiile contractului şi cu înţelegerile părţilor, judecătorul sindic constată că termenul de la care creditoarea avea dreptul să ceară debitoarei sumele pretinse cu titlu de penalităţi  a început să curgă cel mai târziu de la data rezilierii contractului, fiind astfel împlinit la data formulării primei pretenţii cu privire la această suma ( 2015).

În cauză, nu se pot reţine susţinerile contestatoarei în sensul că începutul termenului de prescripţie este reglementat de art. 8 alin.1 din Decretul nr. 1676/1958, întrucât acesta reglementează repararea pagubei cauzate prin fapta ilicită, or, în cauză, sumele solicitate au la bază răspunderea contractuală.

Referitor la suma de 213.213,73  lei reprezentand cheltuieli de executare aferente executării penalitatilor in cuantum de 3.838.500 euro, pentru aceleasi considerente expuse la punctul 1 nu pot fi imputate debitoarei din moment ce executarea silita a fost pornita la initiativa creditoarei neavand la baza un titlu valabil, asa cum s-a stabilit prin Încheierea nr. 6331/28.12.2016 a Judecătoriei Târgovişte, menţinută de Tribunalul Dâmboviţa ( filele 150-161dosar).

3.In ceea ce priveste a treia şi ultima componenta a declaratiei de creanta formulata de creditoarea contestatoare, judecatorul sindic retine ca s-a solicitat suma de 3.411.000 euro, reprezentând penalităţi de întârziere aferente diferenţei dintre debitul in valoare de 78.080,14 euro, reprezentând contravaloare lucrări efectuate (la plata căruia a fost obligata debitoarea prin Sentinta nr. 1074/C/15.12.2015 pronunţata de Tribunalul Sibiu in dosarul nr. 7793/105/2010) si debitul in valoare de 76.799,62 lei,reprezentând rest de plata din factura fiscala nr. 1592445/21.01.2009, pentru perioada 13.10.2009 (data introducerii acţiunii din dosarul nr.7793/105/2010) - 08.02.2016.

Potrivit dispoziţiilor articolului 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil „Prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit".

Legea aplicabilă în materia prescripţiei este, în speţa dedusă judecăţii, aşa cum s-a arătat, Decretul nr. 167/1958, întrucât raportul juridic pe care sunt fundamentate pretenţiile contestatoarei a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod civil.

Astfel, conform prevederilor articolului 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripţie privind obligaţiile plată este de trei ani.

În acest context, judecătorul sindic reţine că primul demers efectuat de creditoare cu privire la recuperarea sumei de 3.411.000 euro a constat în depunerea declaraţiei de creanţă pentru penalităţi de întârziere izvorâte din Contractul de lucrări nr. 2447/19.08.2008.

Or, pretenţiile Contestatoarei cu privire la plata penalităţilor în sumă de 3.411.000 euro nu au fost deduse judecăţii în dosarul nr. 7793/105/2010.

Intre momentul pretinsei naşteri a obligaţiei de plată a subscrisei, respectiv data de 29 ianuarie 2009, reprezentând data scadenţei facturii nr. 1592445/21.01.2009, şi data formulării declaraţiei de creanţă/contestaţiei, mai 2017, au trecut peste opt ani.

Ca atare, dreptul material la acţiune pentru plata oricăror penalităţi de întârziere în legătură cu factura fiscală nr. 1592445/21.01.2009 s-a prescris fără putinţă de tăgadă la data de 29 ianuarie 2012.

Chiar dacă nu ar fi avută în vedere data scadenţei facturii nr. 1592445/21.01.2009 drept dată de început a cursului prescripţiei pentru penalităţile de întârziere pretinse în contravaloare de 3.411.000 euro, reprezentând aferente pretinsei diferenţe între suma de 78.080,14 euro (nefacturată), reprezentând contravaloare lucrări efectuate şi suma 76.799,62 lei, reprezentând rest de plată din factura fiscală nr. 1592445/21.01.2009, atunci data de la care a început să curgă termenul de prescripţie este data de la care s-a născut dreptul la acţiune pentru aceste pretinse penalităţi, conform articolului 7 alineatul (1) din Decretul nr. 167/1958.

Or, ţinând cont că nu se poate determina o scadenţă a debitului principal, întrucât contestatoarea nu a emis o factură pentru suma de 78.080,14 euro, momentul la care s-a născut dreptul la acţiune se determină în temeiul articolul 7 alineatul (2) din Decretul nr. 167/1958.

 4.  În dosarul nr. 7793/105/2010 înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu, debitoarea a dedus propriile pretenţii prin formularea unei cereri reconvenţionale, care a fost admisă prin Decizia Curţii de Apel Alba Iulia, reţinându-se următoarele:

“Prin contractul de antrepriză, s-a stipulat la Cap.VI- Răspundere contractuală, pct.6.2, pentru nerespectarea termenului de finalizare a lucrărilor plata unor penalităţi de întârziere de către intimata pârâtă reconvenţională de 1000 euro, pentru fiecare zi de întârziere, în primele 15 zile de întârziere, respectiv 1500 euro, pentru fiecare zi întârziere, ulterioară primelor 15 zile şi până la finalizarea lucrărilor. Dat fiind că intimata pârâtă reconvenţională nu a finalizat lucrările de amenajare la care s-a obligat până la împlinirea termenului menţionat, în conformitate cu prevederile contractuale, aceasta datorează penalităţi de întârziere începând cu data de 29.11.2008 şi până la data de 25.01.209, când apelanta reclamantă reconvenţională a reziliat, prin Adresa nr.189/27.02.2009, contractul de antrepriză, penalităţi care pentru primele 15 zile sunt în sumă de 15.000 euro, iar pentru restul de zile până la data de 25.01.2009 sunt în sumă de 64.500 euro, rezultând un total de 79.500 euro, sumă pe care va fi obligată intimata- pârâtă reconvenţională să o plătească apelantei-reclamante reconvenționale.”

Fără a afecta principiului concursualismului prevăzut de Legea insolvenţei, este permisă posibilitatea compensării creanțelor debitorului față de creditorii săi, astfel încât, apreciind îndeplinite condiţiile compensării legale, cele două datorii reciproce stingându-se până la concurenţa celei mai mici,  în cauză creditoarea nu poate fi înscrisă cu suma solicitată.

In concluzie, niciuna din sumele din declaratia de creanta a creditoarei nu poate fi admisa la masa credala, astfel încât contestaţia va fi respinsă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare