Anularea procesului-verbal de contravenţie

ROMANIA

JUDECĂTORIA INEU OPERATOR 2826

DOSAR NR.

SENTINŢA  CIVILĂ NR. 553/2018

Şedinţa publică din 29 octombrie 2018

Instanţa constituită din:

Preşedinte:

Grefier:

S-a luat în pronunţare cauza civilă, privind plângerea formulată de petentul T.P.E. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad, cu privire la procesul-verbal de contravenţie seria ..., nr...., încheiat la data ... de către intimat.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de ..., acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanţa, a amânat pronunţarea pentru data ..., având nevoie de timp pentru a delibera.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ...  formulată de petentul T.P.E., CNP: ..., domiciliat în ..., jud.Arad în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad, cu sediul în Arad. str.Vârful cu Dor, nr. 17-21, jud.Arad, a solicitat admiterea plângerii şi a se dispune anularea procesului-verbal de contravenţie seria ..., nr...., încheiat la data ... de către intimat şi înlocuirea  amenzii contravenţionale cu avertisment.

Totodată, a solicitat restituirea sumei de 652,50 lei reprezentând jumătate  din cuantumul amenzii aplicate, achitată conform chitanţei seria ... nr.... emisă de oraşul ....

În fapt, petentul  arată că, prin procesul verbal de constatare a contravenţiei atacat, s-a reţinut în sarcina sa că, ar fi condus autoturismul marca ..., cu număr de  înmatriculare ... pe ... cu viteza de 107 Km/h, înregistrat cu aparatul radar montat pe auto ..., CASETA ...” şi ar fi încălcat prevederile art. 121 alin.1  din HG 39/2006 sancţionate de art. 102 alin.3, lit. E din OUG 195/2002, faptă, pentru care a fost sancţionat cu o amendă de 1305 lei şi 9 puncte  amendă în valoare de 1305 lei.

În susţinerea plângerii, petentul consideră că procesul verbal mai sus arătat este  netemeinic şi nelegal, motiv pentru care solicită în principal admiterea plângerii în sensul anulării procesului verbal atacat şi a sancţiunilor aplicate, solicitând a se avea în vedere că, a circulat cu atenţie, fără a depăşi viteza de deplasare, cu cât se specifică în procesul verbal, iar siguranţa rutieră nu a fost pusă în pericol, carosabilul era liber, puţin circulat şi cu vizibilitate bună şi nu a împiedicat în nici un fel circulaţia celorlalţi participanţi la trafic, condiţii în care apreciază că nu se poate vorbi de un pericol social al faptei săvârşite.

Totodată, arată că, la momentul opririi sale în trafic, deşi a solicitat organelor de poliţie să îi arate înregistrarea video,  aceştia au refuzat.

În subsidiar, dacă se reţine în sarcina sa existenţa faptelor contravenţionale există în sarcina mea, solicită înlocuirea sancţiunii aplicată cu cea a  avertismentului, apreciind că ceastă sancţiune ar fi fost suficientă pentru realizarea scopului sancţiunii, de vreme ce sancţiunile contravenţionale urmăresc, în primul rând, determinarea subiecţilor de drept la respectarea unei conduite prescrise de lege şi au, în primul rând, un rol educativ.

Cu privire la stabilirea gradului de pericol social al faptei, solicită ca instanţa să aprecieze în ce măsură nerespectarea normei de conduită este susceptibilă, în concret, să afecteze valoarea ocrotită.

De asemenea, consideră că agentul constatator nu a făcut şi nici nu ar fi putut face dovada existenţei unei atingeri aduse valorii sociale stabilite de actul normativ în cauză.

Astfel, ţinând cont de criteriile de individualizare stabilite de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, aprobată şi modificată prin Legea nr.180/2002, care prevede că „sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal". consider că nu am săvârşit o contravenţie, în condiţii şi cu urmări atât de grave încât să justifice aplicarea sancţiunilor care s-au dispus împotriva mea prin procesul-verbal atacat.

Totodată,  consideră că, sunt aplicabile dispoziţiile art.95 alin.3 din OUG nr.195/2002, potrivit căruia: „avertismentul se aplică în cazul în care prin încălcarea normei rutiere nu se pune în pericol circulaţiei”  iar prin faptele sale, nu s-a pus în nici un fel în pericol siguranţa circulaţiei;

Petentul mai solicită a se avea în vedere şi faptul că, a achitat jumătate din

cuantumul amenzii, motiv pentru care a solicitat restituirea suinei de 652,50 de lei reprezentând jumătate din cuantumul amenzii aplicate, sumă achitată cu chitanţa seria ... nr.... emisă de oraşul ....

Pentru motivele expuse, petentul a solicitat admiterea plângerii, iar în drept a invocat disp. art.1 şi art. 31 din O:G: nr.2/2001.

Pentru soluţionarea plângerii au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: dovada achitare taxă judiciară de timbru (f.5), carte identitate  petent (f.6), procesul verbal seria ..., nr...., încheiat la data ... de către intimat(f.7),  dovada seria ..., nr....(f.8).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei  conform chitanţei  seria ... nr.... din ... (fila 5) în temeiul art.19 OUG nr.80/2013. 

Intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad prin întâmpinarea depusă la data de ... (fila 17), a apreciat că motivele învederate de petent sunt neîntemeiate şi nelegale, întrucât acest act juridic unilateral emană de la o autoritate publică, ce are competenţa de a constata şi de a sancţiona faptele contravenţionale şi se bucură de prezumţia de legalitate, de autenticitate şi de veridicitate, are forţă probantă şi se execută din oficiu, este întocmită în forma ,,ad validatem” cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă în scopul producerii efectelor juridice, pentru care a fost întocmit.

Intimatul, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere că fapta  petentului a existat şi  este încadrată juridic corespunzător, procesul verbal  fiind atât temeinic cât şi legal întocmit, petentului nefiindu-i pricinuită vreo vătămare care potrivit art. 175 alin.1  din legea 134/2010 să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului, iar în conţinutul procesului verbal de contravenţie  fiind inserat atât articolul ce prevede  contravenţia cât şi articolul sancţionator.

Pe fondul cauzei, a apreciat că, până la proba contrară  procesul verbal de constatare face dovada celor consemnate, iar potrivit  normelor procesuale civile ,, cel ce face o propunere înaintea judecăţii, trebuie să o dovedească”.

Din procesul-verbal încheiat se reţine că, viteza de circulaţie a autovehiculului  condus de către petent a fost peste limita legală pentru sectorul de drum pe care a circulat, legiuitorul instituind o prevedere legală în acest sens, potrivit art. 49 alin.1 din OUG 195/2002 limita de viteză  în localităţi fiind de 50 km/h, constatată de către poliţişti prin propriile simţuri cât şi cu ajutorul unui mijloc tehnic.

Respectiv, agentul a  constatat abaterea săvârşită  de către petent  cu ajutorul unui mijloc tehnic potrivit art. 109 din OUG 195/2002, acesta percepând în timp real abaterea săvârşită, prin propriile simţuri, iar mijlocul  tehnic a înregistrat în acelaşi timp abaterea şi a măsurat viteza de deplasare, viteza  neputând a fi măsurată decât cu un astfel de mijloc certificat meteorologic.

Astfel, pornind de la aceste premise, solicită a se observa faptul că legislaţia conferă puterea actelor întocmite de către agent aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, constatările sale fiind girate cu prezumţia  de temeinicie şi legalitate.

Intimatul mai solicită  a se  reţine că, petentul  se face vinovat de contravenţia reţinută în sarcina sa prin procesul verbal, iar din probele existente  la dosarul cauzei, inclusiv înregistrarea radar, rezultă  că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realităţii, susţinerile petentului fiind simple afirmaţii fără corespondenţă probatorie vis-a-vis de starea  de fapt şi prevederile legale. 

Respectiv că, principiul in dubio pro reo, nu trebuie înţeles în sensul că există dubiu ori de câte ori se contestă starea de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie, în caz contrar, s-ar înlătura definitiv şi discreţionar prezumţia de legalitate a acestuia.

Cu privire la prezumţia de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept, procesul verbal de constatare a contravenţiilor, nu este contrară dispoziţiilor art. 6 paragraful 2 din Convenţia europeană a drepturilor omului, urmând ca instanţa să analizeze de la caz la caz, dacă această prezumţie aduce sau nu atingere principiului proporţionalităţii între scopul urmărit şi mijloacele utilizate, mai ales în ceea ce priveşte dreptul la apărare al petentului. Nu se poate nega forţa probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenţii, acesta fiind un act întocmit de către un agent al statului, în exercitarea funcţiei încredinţate, însă, toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra.

De asemenea, că este adevărat că petentul se bucură de prezumţia de nevinovăţie, însă, în situaţia de faţă, solicită a se avea în vedere că, aceasta este răsturnată de proba produsă de intimat şi nu se poate reţine că ar exista un dubiu în privinţa săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului, atâta timp cât simpla negare a stării de fapt, nu este de natură să pună sub semnul întrebării cele constatate de agentul constatator în modalitatea arătată mai sus.

Faţă de considerentele arătate, apreciază că patentul se face vinovat de contravenţia reţinută în sarcina sa prin procesul verbal, motivele indicate de către acesta nefiind susţinute de către dovezi care să conducă la ideea unei stări de fapt diferită faţă de cea consemnată în procesul verbal şi în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancţiunea trebuie sa fie proporţionala cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşita fapta, de modul si mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmării, de urmarea produsa, precum si de circumstanţele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

De asemenea, a apreciat că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei si conduitei petentului, iar fapta acestuia denotă o atitudine de indiferenţă faţă de dispoziţiile legale care sunt menite a proteja valorile sociale prevăzute de lege, precum şi pe petent cât şi pe ceilalţi participanţi la trafic supuşi unui factor de risc reprezentat de reclamantul din prezenta cauză.

În temeiul art. 315 alin. l din Legea 134/2010 intimatul s-a opus la audierea ca martori a unor persoane care sunt rude cu petentul sau au interes în cauză, precum si celor propuşi de către petent.

Faţă de aceste considerente a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată şi menţinerea valabilităţii actului de sancţionare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că plângerea a fost depusă în termenul legal prevăzut de art.31 alin.1 din Ordonanţa nr. 2/2001, la data de ... prin serviciul registratură al Judecătoriei Ineu (fila 2).

În fapt, din cuprinsul procesului-verbal de contravenţie Seria ... nr.... (fila 2) încheiat la data de ... în localitatea ... rezultă că intimatul  Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad a aplicat petentului T.E.R. sancţiunea contravenţională principală constând în amendă în cuantum de 1305 lei, 9 puncte amendă în valoare de 1305 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 121 alin.1 din H.G. nr.1391/2006 şi sancţionată de art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002, sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile şi s-a dispus măsura tehnico-administrativă de reţinere a permisului de conducere.

În cuprinsul procesului-verbal s-a constatat în fapt că în data de ..., ora ..., în localitatea ..., pe ..., petentul a condus autovehiculul marca ... cu numărul de înmatriculare ... cu viteza de 107 km/oră înregistrată cu aparatul radar montat pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare ..., caseta ST ....

Procesul-verbal de contravenţie este semnat de către petent, la rubrica „Alte menţiuni” fiind scris „Nu am de făcut”.

Instanţa, analizând procesul-verbal atacat sub aspectul legalităţii constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă reglementate sub sancţiunea nulităţii absolute de art.17 din Ordonanţa nr.2/2001 care pot fi invocate de instanţă din oficiu.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, instanţa reţine că procesul-verbal de constatare a contravenţiei se bucură de o prezumţie relativă de validitate doar cu privire la constatările făcute cu propriile simţuri de agentul care a încheiat procesul-verbal.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa constată că depăşirea limitei legale de viteză nu intră în categoria constatărilor pe care le face un agent cu propriile simţuri şi nu se bucură de prezumţia de adevăr, menţionată mai sus. În prezenta cauză operează prezumţia de nevinovăţie a contravenientului garantată de prevederile art.6 din Convenţia europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, sarcina probei revenind agentului constatator, cu respectarea în acest mod a principiului egalităţii armelor. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului impune respectarea principiului egalităţii armelor nu numai în procedura penală ci şi în cea civilă, cu  particularitatea că exigenţele inerente conceptului de „proces echitabil” nu sunt în mod necesar similare în cauzele care vizează stabilirea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil cu cele care vizează stabilirea unei acuzaţii penale (cauza Dombo Behreer B.V. c. Olandei).

Cu respectarea principiilor prezumţiei de nevinovăţie şi al egalităţii armelor impuse de exigenţele art.6 din Convenţia europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, precum şi a principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părţi de a propune probe.

Intimatul a depus la dosar Buletin de verificare metrologică nr. ... din data de ... întocmit de Institutul Naţional de Metrologie (fila 18) potrivit căruia cinemometrul de control rutier tip RADAR montat pe autovehiculul marca ... cu numărul de înmatriculare ... măsoară în regim staţionar şi în regim de deplasare. De asemenea, a mai ataşat CD (fila 19), din care rezultă că autovehiculul marca ... cu numărul de înmatriculare ... circula cu viteza de 107 km/oră, în data de ... la ora ..., în localitatea ....

Astfel, instanţa reţine că procesul-verbal este temeinic întocmit, întrucât intimatul a făcut dovada celor constatate în procesul-verbal de contravenţie, înlăturând prezumţia de nevinovăţie a petentului, iar petentul nu a prezentat nici o probă pentru a dovedi o situaţie de fapt contrară.

În drept, conform art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002:

„Limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.”

De asemenea, în temeiul art. 120 alin.3 lit.e din O.U.G. nr. 195/2002 :

„Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…)

e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.”

Cu privire la sancţiunea contravenţională aplicată petentului, constând în amendă în cuantum de 1305 lei, 9 puncte amendă în valoare de 1305 lei, instanţa constată că acesta se încadrează în limitele legale, potrivit dispoziţiilor art.120 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002, reprezentând sancţiunea legală pentru încălcare obligaţiei ce revine unui conducător auto de a nu depăşi cu mai mult de 50 km/h  viteza maximă admisă pe sectorul de drum, respectiv 50 km/h potrivit art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002. Astfel, în raport de  criteriile de individualizare prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, instanţa reţine că sancţiunea amenzii în cuantumul aplicat este direct proporţională cu gravitatea faptei ce rezultă din încălcarea regulilor de circulaţie arătate.

De asemenea, în mod legal a fost aplicată sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile întrucât aceasta este stabilită de art. 120 alin.3 lit.e din O.U.G. nr. 195/2002, în consecinţă, fiind reţinut permisul de conducere în temeiul art.111 alin.1 lit. c din O.U.G. nr.195/2002.

Pentru considerentele arătate, întrucât procesul-verbal contestat este legal şi temeinic întocmit, sancţiunile aplicate fiind corect individualizate, în temeiul art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanţa va respinge plângerea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea formulată de petentul T.P.E., CNP ..., domiciliat în ..., jud. Arad, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN ARAD, cu sediul în Arad, str. Vârful cu Dor, nr. 17-21, jud. Arad, cu privire la procesul-verbal de contravenţie seria ..., nr...., încheiat la data ... de către intimat, ca nefondată.

 Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

În caz de exercitare a căii de atac cererea se depune la Judecătoria Ineu.

 Pronunţată în şedinţă publică, azi ....

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare