Revendicare imobiliară

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDETUL ARAD OPERATOR 2826

DOSAR NR.

SENTINŢA CIVILĂ NR.91/2019

Şedinţa publică din 18 februarie 2019

Instanţa constituită din:

Preşedinte :

Grefier:

Pe rol se află soluţionarea cererii formulată de formulată de reclamantul H.T. împotriva pârâţilor S.C. B.H.R. S.R.L. şi  S.C. N.A. S.R.L., pentru revendicare imobiliară.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din ... fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa a amânat pronunţarea pentru data ..., având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise.

INSTANŢA

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ineu la data de ... sub nr. ..., reclamantul H.T., cu domiciliul în ..., jud. Arad, a chemat în judecată pârâtele S.C. B.H.R. S.R.L. (cu sediul în ..., judeţ Timiş) şi S.C. N.A. S.R.L. (cu sediul în ..., judeţ Sibiu) şi a solicitat:

- obligarea pârâtelor să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie imobilul identificat în C.F. ... Ineu - transcris electronic în C.F.... Ineu -Tarla ... Parcela ... nr.cad. ... extravilan în supr. de 8600 mp. obligându-le ca pe viitor să se abţină de la orice act de tulburare a liniştitei sale posesiuni, constatând că titlul său de proprietate este preferabil celui al pârâtei.

- anularea în parte a Încheierii de carte funciară ... din ... emisă de BCPI ... prin care pârâta S.C. B.H.R. S.R.L. s-a intabulat sub B. 2 în C.F. ... asupra imobilului identificat în Tarla ... Parcela ... nr.cad.... extravilan în supr. de 8600 mp dispunând radierea intabulării acesteia de sub B.2

- să se constate nulitatea şi inopozabilitatea faţă de reclamant a actului de dare în plata privind terenuri agricole autentificat prin Încheierea nr. ... de B.N. „V." Arad în partea privind cedarea imobilului din C.F. ... Ineu, Tarla ..., Parcela ... nr.cad.... extravilan în supr. de 8600 mp. prin care pârâta S.C. B.H.R. S.R.L. a transmis către pârâta S.C. N.A. S.R.L., poz.3 Ineu din act (pag.2) anulând Înch. C.F. ... prin care această pârâtă s-a intabulat, dispunând radierea pârâtei 2 de sub B.3 din C.F.... Ineu (respectiv B.1 din C.F. electronic ... Ineu provenită prin conversia C.F.... Ineu).

- cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamantul a arătat că imobilul mai sus arătat a aparţinut mamei sale H.M. căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin eliberarea Titlul de proprietate ... Codul ..., eliberat de Comisia judeţeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate Arad la data de ... . Printre imobilele asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate figurează şi cel cu nr. top. Tarla ... Parcela ... în supr. de 8.600 mp. Conform Certificatului de Moştenitor cu partaj nr. ... reclamantul a dobândit proprietatea exclusivă asupra acestui bun - deci anterior intabulării pârâtelor în cartea funciară.

În continuare, reclamantul arată că prin antecontractul intitulat „Contract de vânzare cumpărare" încheiat la data de ... mama sa H.M. a vândut către S.C. B.H.R. S.R.L. imobilul cu nr. top. Tarla ... în supr. de 0,64 ha, înscris în Titlul de proprietate ....

Sub Dosar nr. ... al Judecătoriei Ineu S.C. B.H.R. S.R.L. porneşte acţiune în prestaţie tabulară împotriva pârâtei H.M. prin care a cerut să se constate că prin promisiunea de vânzare intitulată „contract de vânzare cumpărare" încheiat în ... a cumpărat terenul identificat prin Tarla ... Parcela ... în supr. de 8.600 mp., admiţându-se acţiunea aşa cum a fost formulată în scris.

Susţine că din actele depuse în acel dosar şi prezentate lui în copie rezultă următoarele: Antecontractul de vânzare cumpărare din ... se referă la terenul identificat cu nr. top., Tarla ... în supr. de 0.64 ha înscris în Titlul de proprietate .... Imobilul pe care s-a dat sentinţa în dosar este identificat nr.top.Tarla ... Parcela ... în supr. de 8.600 mp , imobil pentru care lipseşte consimţământul ambelor părţi la vânzare. Deci unul este terenul vândut şi pentru un alt teren - pentru care nu exista antecontract de vânzare - se pronunţă sentinţa. Faptul că terenul vândut în realitate este cel identificat nr.top.. Tarla ...în supr. de 0.64 ha înscris în Titlul de proprietate ... rezultă şi din tabelul depus la dosar în care se indică - poziţia 16 - foarte clar că terenul vândut de H.M. are supr. de 0,64 ha preţul de vânzare a fost de 3.000.000 lei ROL şi figurează în T.P:... (teren care şi în prezent figurează ca proprietatea def. H.M.)

Având în vedere că acordul părţilor privind vânzarea a fost pentru un teren şi sentinţa - din cauza unei erori materiale - s-a pronunţat pentru un alt teren, face ca transferul proprietăţii să nu opereze iar actul respectiv nu poate fi valorificat juridic.

În data de ... se încheie un act de dare în plată între S.C. B.H.R. S.R.L. în calitate de debitor şi S.C. N.A. S.R.L. în calitate de creditor prin care pârâta 1 cedează pârâtei 2 - printre altele - şi terenul identificat cu nr.top.Tarla ... Parcela ... în supr. de 8.600 mp. Instrumentul juridic al dării în plată este reglementat de art. 1492 c.civ. Dar o condiţie esenţială a dării în plată este aceia ca cel care face darea în plată să fie proprietarul bunului, or în cazul nostru, nu poate fi vorba de aşa ceva, întrucât S.C. B.H.R. S.R.L. nu era proprietara bunului dat în plată, aşa cum s-a arătat mai sus. Susţine  că aceasta înseamnă că, în situaţia în care darea în plată are ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra unui bun, bunurile viitoare nu pot constitui obiect al vânzării, întrucât transferul proprietăţii şi predarea bunurilor poate avea loc numai la o dată ulterioară, pe măsura realizării lor iar darea in plata nu poate opera fără transferul proprietăţii şi predarea lucrului concomitent cu acceptarea de către creditor a înlocuirii prestaţiei.

Susţine că nimic nu pare mai evident şi de bun-simţ decât faptul că nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi (nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet) sau, altfel spus, că nimeni nu poate transmite ceea ce nu are (nemo dat quod non habet) - ase vedea ase vedea I. Albu, A. Man, Regula nemo plus juriş ad alium transferre potest quam ipse habet şi abaterile de la această regulă, în R.D.C. nr. 7-8/1996, p. 83 şi urm..

Invocă art.17 alin. (1) din NCC în care arată că se prevede chiar în mod expres că „nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât are el însuşi". Aşa cum cu deplin temei a reţinut Curtea Supremă de Justiţie într-o decizie de speţă, „dacă înstrăinarea unui bun se face între un vânzător care nu este proprietarul bunului - individual determinat - şi un terţ în calitate de cumpărător, bunul respectiv nu iese din patrimoniul adevăratului proprietar, care rămâne liber să dispună de dreptul său CiS.J., secţia civilă, decizia nr. 132/1994, în Buletinul jurisprudenţei. Culegere de decizii pe anul 1994, p. 39. Ca atare nu a intrat în posesia şi proprietatea pârâtelor acest bun, reclamantul aflând despre această situaţie în acest an, folosind permanent bunul din discuţie.

Comparând titlurile de proprietate, se poate constata că titlul reclamantului este cel legal şi preferabil faţă de titlul pârâtei, emanând de la adevăratul proprietar, iar titlul pârâtei nu are ca obiect acest bun. Astfel:Pentru imobilul cu nr.top. Tarla ... în supr. de 0,64 ha s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Titlul de proprietate ... eliberat de Comisia judeţeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate Arad la data de .... Acest imobil a fost realmente vândut situaţie pe care nu o contestă. Prin Sentinţa civilă nr. ... - dintr-o evidentă eroare materială - s-a validat vânzarea pentru un imobil care nu a făcut obiect al acordului de voinţă dintre părţi, respectiv imobilul cu nr.top. ... parcela ... în supr. de 8600 mp. din Titlul de proprietate ... deşi obiectul real al vânzării era imobilul cu nr.top. Tarla ... în supr. de 0,64 ha din Titlul de proprietate .... Având în vedere evidenta eroare materială nu se transferă legal proprietatea către pârâta 1 şi nici aceasta nu putea transfera proprietatea către pârâta 2 fiind încheiat cu o persoană care nu avea calitatea de proprietar. Pe de altă parte reclamantul susţine că a folosit acest teren.

Referitor la disp. art. 565 C.Civ. arată că acesta este inoperant în cauză. Astfel potrivit art.56 alin.1 din legea 71/2011 dispoziţiile art. 557 al.1, 565 şi 885 atin.1 şi art.886 C.Civ. se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ teritorială şi deschiderea la cerere sau din oficiu a cărţilor funciare pentru imobilele respective.

Potrivit art.56 alin.2 din Legea 71/2011 până la data prevăzută în alin.1 înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate sau altor drepturi reale se face numai în scop de opozabilitate faţă de terţi.

Referitor la valoarea hotărârii judecătoreşti face trimitere la art. 435 alin.2 C.Pr.Civ. conform cărora aceasta îi este opozabilă până la proba contrară. Cu alte cuvinte ea nu este decât un mijloc de probă, reclamantul putând dovedi contrariul celor reţinute,lucru făcut prin prezenta acţiune şi probele administrate.

În drept, reclamantul a invocat prevederile  art.563,887,893,901

În probaţiune, reclamantul a depus la dosar  fila C.F. ... (fila 6-7), extras C.F. ... C.F. vechi ... (fila 8-9), certificat eliberat de BCPI ... (fila 10), antecontract de vânzare-cumpărare (fila 11), tabel cu persoanele care u vândut teren agricol pârâtei B. (fila 12)  titlul de proprietate nr.... (fila 13-14), sentinţa civilă nr.... pronunţată de Judecătoria Ineu în dosar nr.... (fila 15-17), certificat de moştenitor (fila 18), act de dare în plată (fila 19-26).

Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 879,30 lei, conform chit. seria ... (fila 33).

2. Întâmpinarea pârâtei S.C. B.H.R. S.R.L.:

Pârâta S.C. B.H.R. S.R.L. a depus întâmpinare (filele 39-41) prin care a solicitat respingerea acţiunii şi obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.

Pe cale de excepţie, invocăm inadmisibilitatea acţiunii şi prescripţia dreptului material la acţiune.

Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca fiind nefondată.

În fapt pârâta a solicitat a se constatat că acţiunea aşa cum este ea formulată este inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a solicitat desfiinţarea titlului pârâtei, respectiv a Sentinţei civile nr. ... pronunţată de către Judecătoria Ineu în dosarul nr. ..., rămasă definitivă prin nerecurare.

În ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a solicitat să se constate că potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr.7/1996, aplicabilă la momentul la care terţul subdobânditor şi-a înscris în cartea funciară dreptul şi reclamantul pretinde că a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil, acţiunea în rectificare, întemeiata pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greşita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta şi împotriva terţelor persoane care şi-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credinţă şi prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cârpi funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulata de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere. Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, aceste prevederi din Legea nr.7/1996, referitoare acţiunea în rectificare de carte funciară îndreptată împotriva terţului dobânditor au fost înlocuite prin art. 892 alin. (3) Cod civil care au menţinut acelaşi termen de introducere a acţiunii: dreptul la acţiune se prescrie în termen de 3 ani.

Raportat la data la care terţul subdobânditor, N.A. S.R.L., şi-a intabulat în cartea funciară dreptul dobândit de la subscrisa, şi anume ..., rezultă că termenul de 3 ani s-a împlinit la data de .... În acest context, a solicitat să se constate că dreptul material al reclamantului de a cerere rectificarea cărţii funciare îndreptată împotriva terţului subdobânditor, este prescris. A solicitat să se constate că nici celelalte condiţii pentru admisibilitatea acţiunii în rectificare de carte funciară nu sunt îndeplinite.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr.7/1996, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condiţiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul.

Arată că buna credinţă este definită în art. 31 (2) din lege: Dobânditorul este considerat de bună-credinţă dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acţiune prin care se contesta cuprinsul cărţii funciare sau dacă din titlul transmiţătorului şi din cuprinsul cărţii funciare nu reiese vreo neconcordanţă între aceasta şi situaţia juridică reală. Cum buna credinţă se prezumă, rezultă că reclamantul trebuie să dovedească reaua credinţă, lucru pe care însă nu-l face.

O altă condiţie este ca ambele părţi să deţină un titlu care provine de la acelaşi autor. In cauză, chiar reclamantul este cel care nu deţine un titlu valabil, în condiţiile în care la data la care acesta a dezbătut succesiunea după defuncta sa mama, H.M., terenul în suprafaţă de 0,86 ha nu se mai găsea în patrimoniul defunctei. Este adevărat că prin antecontractul încheiat în anul 2002 între pârâta  şi antecesoarea reclamantului s-a convenit vânzarea unei parcele în suprafaţă de 0,64 ha, şi solicită să se observe că pe antecontract se face menţiunea că titlul menţionat în antecontract urmează să fie schimbat. Ulterior antecesoarea reclamantului, fiind de buna credinţă, a înmânat pârâtei copia noului titlu de proprietate emis pe numele acesteia şi a fost de acord cu acţiunea pârâtei în forma în care ea a fost formulată, pârâta achitând mamei reclamantului diferenţa de preţ corespunzătoare.

Susţine că dacă ar fi fost vorba despre o eroare sau o viciere a consimţământului, nici măcar reclamantul nu este sigur şi invocă ba eroarea materială ba lipsa consimţământului, promitenta vânzătoare ar fi avut posibilitatea să reclame neconcordanţă cu privire la obiectul vânzării atât cu ocazia judecării în fond cât şi prin calea de atac a recursului. Cert este, că plecând de la natura juridică a antecontractului, şi anume de promisiune de a vinde un teren agricol extravilan, rezultă că, transferul acestuia nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului ci, el se realizează numai ulterior la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, respectiv a pronunţării hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare. În acest context, a solicitat să se reţină că îndeplinirea condiţiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare ori pronunţarea hotărârii care să ţină locul acordului de voinţă nerealizat trebuie raportate ia momentul realizării transferului dreptului de proprietate. Susţine că la acest moment, toate condiţiile au fost îndeplinite.

Apreciază că este de prisos să mai invoce faptul că, petitul privind solicitarea de a-i lăsa în deplină proprietate şl posesie imobilul este de asemenea inadmisibil. Acţiunea în revendicare, este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar. Ori, reclamantul nu este proprietar. Doar în situaţia în care ar fi formulat acest petit ca o consecinţă a admiterii acţiunii în rectificare de carte funciară, acest capăt de cerere ar fi fost admisibil.

La întâmpinare a anexat factura cu onorariu avocat în sumă de 2000 lei.

3. Întâmpinarea pârâtei S.C. N.A. S.R.L.:

La data de ..., pârâta S.C. N.A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare (fila  49-52), prin care  a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată; şi  obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu;

În fapt pârâta S.C. N.A. S.R.L. a arătat că motivele invocate de reclamant pe calea acţiunii introductive de instanţă sunt nefondate. Primul petit al cererii de chemare în judecată îl constituie o revendicare imobiliară, întemeiată pe dispoziţiile art. 563 C.civ. şi arată că în doctrină acţiunea în revendicare este definită ca fiind acea acţiune în justiţie prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, stăpânirea materială, solicită obligarea pârâtului, acre stăpâneşte bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate şi să îi restituie bunul. Altfel spus, acţiunea în revendicare este acţiunea prin care proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului de la posesorul neproprietar. Articolul 563 C.civ., invocat de reclamant ca şi temei al acţiunii sale, stabileşte la alineatul 1 că acţiunea în revendicare poate fi solicitată împotriva posesorului sau a oricărei persoane care deţine bunul fără drept. Din analiza consideraţiilor teoretice expuse mai sus, se poate observa că demersul judiciar al reclamantului nu poate fi încadrat în prevederile legale mai sus enunţate.

Pârâta învederează instanţei că dobândit dreptul de proprietate asupra terenului înscris în C.F. nr. ... Ineu în suprafaţă de 8.600 mp printr-un act translativ de proprietate, cu titlu oneros, autentificat de B. N. „V." din Arad, de la pârâta B.H.R. S.R.L., care, în momentul în care am încheiat actul mai sus amintit, era înscrisă în Cartea Funciară, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţate cu 2 ani anterior încheierii actului de dare în plată. Aşadar, pârâta este terţ dobânditor de bună credinţă. Potrivit art. 901 alin. 1 C.civ. „Sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, oricine a dobândit cu bună - credinţă vreun drept real înscris în cartea funciară, în temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului înscris în folosul său, chiar daca, la cererea adevăratului titular, dreptul autorului sau este radiat din cartea funciară ". Pe de altă parte, şi anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, atât în doctrina de specialitate cât şi în jurisprudenţa, s-a statuat că, dat fiind buna - credinţă a dobânditorului dar şi din raţiuni de echitate şi utilitate socială, şi în situaţia în care vânzătorul ar dispune cu privire la un bun al altuia, vânzarea urmează a fi menţinută ca fiind valabilă. În cazul în care bunul vândut este un imobil, cumpărătorul poate, desigur, păstra bunul dacă sunt întrunite în persoana sa condiţiile uzucapiunii. Pe de altă parte din  raţiuni de echitate şi utilitate socială, a urmat soluţia menţinerii vânzării ca fiind valabilă (în acest sens, Trib. Suprem dec. nr. 1433/1957 în CD. 1957, p. 70-76, dec. 568/1983, în C. D. 1983, p. 31-35, dec. nr. 1812/1984, CD. 1984, p. 44-46;.

Susţine că în momentul în care a dorit să contracteze, a efectuat toate demersurile fireşti şi posibile pentru a se informa atât cu privire la situaţia juridică a imobilului pe care intenţionau să îl achiziţioneze cât şi la persoana vânzătorului. Cu acea ocazie a constatat că societatea B.H.R. S.R.L. avea calitatea de proprietar tabular al imobilului - teren, în suprafaţă de 8600 mp., dreptul său de proprietate fiind înscris în cartea funciară nr. ..., în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive, şi anume în temeiul Sentinţei civile nr. ..., pronunţată de Judecătoria Ineu în dosar nr. .... Puterea, prezumţia de lucru judecat, impune consecvenţa în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.

Arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat faptul că (...) puterea lucrului judecat este o prezumţie legală, iuris et de htre, în virtutea căreia ceea ce s-a rezolvat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat Această prezumţie constituie, alături de excepţia lucrului judecat, instrumentul juridic menit să servească instituţiei lucrului judecat, operând atunci când în al doilea proces se pune o problemă soluţionată printr-o hotărâre anterioară. Ea nu presupune o identitate de acţiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase. Prin urmare, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile privind soluţionarea unei probleme juridice nu este necesară existenţa triplei identităţi de părţi, cauză şi obiect, ci este necesară doar probarea identităţii între problema soluţionată irevocabil şi problema dedusă judecăţii, instanţa de judecată fiind ţinută să pronunţe aceeaşi soluţie, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la situaţia încălcării componenţei res judicata a puterii de lucru judecat. Sintetizând cele evocate mai sus, concluzionează că acţiunea în revendicare a reclamantului trebuie respinsă deoarece pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului cu bună - credinţă şi cu titlu oneros, de la un proprietar tabular, înscris în C.F. în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive, iar reclamantul, căruia îi revine sarcina probei, nu şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra acestui teren.

Arată că certificatul de moştenitor nr. ... de care se prevalează reclamantul a fost emis ulterior pronunţării hotărârii judecătoreşti, hotărâre care, de altfel, îi este opozabilă şi produce efecte şi faţă de reclamant, având în vedere calitatea acestuia de succesor al numitei H.M.. Mai precizează că de la data dobândirii terenului şi până în prezent, acesta s-a aflat în posesia şi folosinţa pârâtei, în momentul de faţă, terenul din litigiu făcând obiectul contractului de arendare nr. ..., înregistrat la Primăria Oraşului ... sub nr. ..., încheiat între pârâtă şi numitul H.C.S..

Referitor la al doilea petit al cererii de chemare în judecată, consideră că în cauza nu se poate dispune anularea, nici măcar în parte, a încheierii de carte funciară, câtă vreme, prin respectiva încheiere, registratorul de carte funciară, constatând că sunt respectate condiţiile de formă prevăzute de lege, nu a făcut altceva decât să înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate al pârâtei B.H.R. S.R.L., astfel cum a fost dobândit printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Ca urmare, atâta timp cât actul în temeiul căruia a fost făcută înscrierea în cartea funciară nu este desfiinţat, nu se poate dispune anularea încheierii de carte funciară şi nu se poate radia intabularea.

Cât priveşte cererea reclamantului adresată instanţei prin care solicită constatarea nulităţii şi inopozabilităţii actului de dare în plată privind terenuri agricole, autentificat prin încheierea nr. ... de B.N. „V." Arad în partea privind cedarea imobilului din C.F. ... Ineu Tarla ... Parcela ... nr. cad. ... extravilan în suprafaţă de 8600 mp, prin care pârâta B.H.R. S.R.L. a transmis către S.C. N.A. S.R.L.  terenul din litigiu susţine că şi această cerere este neîntemeiată.

Reclamantul consideră că acest act este nul deoarece pârâta B.H.R. S.R.L. nu era proprietara bunului dat în plată şi ca urmare, nu putea să transfere dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu. Lăsând la o parte faptul că reclamantul nu a precizat despre ce fel de nulitate este vorba, relativă sau absolută, motivul invocat de reclamant, acela că pârâta B.H.R. S.R.L. nu era proprietara bunului dat în plată, nu este real. Potrivit art. 900 alin. 1 C.civ. „Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei", altfel spus, titularul dreptului real imobiliar este persoana în folosul căreia a fost înscris dreptul or, reiterăm faptul că pârâta B.H.R. S.R.L. era proprietara tabulară a imobilului din C.F. ... Tarla ... Parcela ... nr. cad. ... extravilan în suprafaţă de 8600 mp, pe care 1-a cedat în schimbul datoriei sale de 150.000 euro.

Pe de altă parte, analizând argumentele reclamantului, consideră că în cauză ar putea fi vorba doar despre o eventuală nulitate relativă, invocându-se încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular. Faţă de faptul că nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de acţiune numai în termenul de prescripţie stabilit de lege - 3 ani - înţelege să invoce şi prescripţia dreptului reclamantului de a solicita anularea actului de dare în plată, încheiat la data de ...

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile cuprinse în art. 205 C.pr.civ., art. 563 C.civ., art. 900 alin. 1 C.civ., art. 901 C.civ., art. 434 C.pr.civ..

Instanţa, în şedinţa publică din13.12.2018 a încuviinţat reclamantului proba cu interogatoriul pârâtelor şi cu martorul A.M.. La data de 5.02. 2019, respectiv la data de ... pârâta B.H.R. S.R.L. şi pârâta S.C. N.A. S.R.L. au depus la dosar răspunsul la întrebările din interogatoriu (fila 83 şi 87) şi a fost audiat martorul A.M. (fila 89).

Reclamantul H.T.  a depus la data de 13.02.2019 note scrise în care a reiterat aspecte  arătate şi prin cererea de chemare în judecată şi prin concluziile scrise depuse  la data de ..., respectiv  ..., a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată în scris iar prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligate pârâtele să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul identificat în c.f. ... - transcris electronic în c.f.... -Tarla ... Parcela ... nr.cad.... extravilan în suprafaţă de 8600 mp., cu obligarea acestora ca pe viitor să se abţină de la orice act de tulburare a liniştitei sale posesiuni, constatând că titlul său de proprietate este preferabil celui al pârâtei şi a se dispune anularea în parte a încheierii de c.f. ... din ... emisă de BCPI ... prin care pârâta SC B.H.R. SRL s-a intabulat sub B. 2 în c.f. ... asupra imobilului identificat în Tarla ... Parcela ... nr.cad.... extravilan în supr. de 8600 mp dispunând radierea întabulării acesteia de sub B.2.

De asemenea, a solicitat a se constata nulitatea şi inopozabilitatea faţă de mine a ACTULUI DE DARE ÎN PLATĂ privind terenuri agricole autentificat prin încheierea nr.... de B.N. „V." Arad în partea privind cedarea imobilului din c.f. ... Tarla ... Parcela ... nr.cad.... extravilan în supr. de 8600 mp. prin care pârâta SC B.H.R. SRL a transmis către pârâta SC N.A. SRL , poz.3 din act (pag.2) anulând înch. c.f.... prin care această pârâtă s-a întabulat, dispunând radierea pârâtei 2 de sub B.3 din c.f.... (respectiv B.1 din c.f. electronic ... Ineu provenită prin conversia c.f....)

A solicitat cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru plătită şi onorariu de avocat.

Cu privire la starea de fapt, a arătat că, imobilul care face obiect al acestei cauze identificat în c.f. ... - transcris electronic în c.f.... - Tarla ... Parcela ... nr.cad.... extravilan în suprafaţă de 8600 mp. şi este situat faptic în … , deci la intrarea în … dinspre …, iar acest teren a aparţinut bunicii sale H.M. căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin emiterea Titlului de proprietate ... Codul ... eliberat de Comisia judeţeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate Arad ia data de ....

Prin antecontractul intitulat „ Contract de vânzare cumpărare" încheiat la data de ... bunica sa H.M. a vândut către SC B.H.R. SRL imobilul cu nr.top., Tarla ... în supr. de 0,64 ha înscris în Titlul de proprietate ... acest teren fiind situat faptic în zona …, tocmai în partea opusă celui care face obiect al acestei cauze.

Respectiv că, sub dosar nr.... al Judecătoriei Ineu SC B.H.R. SRL porneşte acţiune în prestaţie tabulară împotriva pârâtei H.M. prin care a cerut să se constate că prin promisiunea de vânzare intitulată „contract de vânzare-cumpărare" încheiat în ... a cumpărat terenul identificat prin Tarla ... Parcela ... în supr. de 8.600 mp., admiţându-se acţiunea aşa cum a fost formulată în scris.

Referitor la transferul terenului către pârâta 2, a arătat că, în data de ... se încheie un ACT DE DARE ÎN PLATĂ între SC B.H.R. SRL în calitate de debitor şi SC N.A. SRL în calitate de creditor prin care pârâta 1 cedează pârâtei 2 - printre altele - şi terenul identificat cu nr.top.Tarla ... Parcela ... în supr. de 8.600 mp.

Reclamantul arată că a folosit terenul care face obiect al acestei cauze până în toamna anului 2017 iar în anul 2018 am demarat prezenta acţiune după ce a constatat că, pentru un anumit teren s-a încheiat actul sub semnătură privată şi alt teren a făcut obiect al dosarului mai sus arătat.

Referitor la acţiunea în revendicare, cu privire  la modul în care reclamantul a dobândit proprietatea asupra acestui teren, aşa cum a arătat mai sus, imobilul identificat în c.f. ... - transcris electronic în c.f.... - Tarla ... Parcela ... nr.cad.... extravilan în supr. de 8600 mp. a fost reconstituit în proprietatea bunicii sale H.M. care a fost trecută în titlul de proprietate, iar în ultimii ani de viaţă H.M. a fost foarte grav bolnavă, fiind în situaţia de a nu-şi mai putea administra averea.

De asemenea, a arătat că H.M. (născută în ...) decedează în ..., şi sub dosar nr....se dezbate la BNP L.F. din ... succesiunea acestei defuncte, printre bunurile trecute în masa succesorală apare şi terenul Tarla ... Parcela ... în supr. de 0,86 ha dar nu apare şi terenul cu nr._Tarla ... în supr. de 0,64 ha înscris în Titlul de proprietate ... întrucât se ştia că acesta a fost vândut.

Prin Certificatul de Moştenitor cu partaj nr.... imobilul Tarla ... Parcela ... în supr. de 0,86 ha este inclus în masa succesorală (desigur alături de alte terenuri) iar prin partajul făcut între noi moştenitorii bunul din discuţie îmi revine reclamantului H.T..

Aşa cum a mai arătat, reclamanutl a folosit acest bun până în toamna anului 2017.

Cu privire la modul în care a dobândit proprietatea SC B.H.R. SRL, arată că:  sub dosar nr.... al Judecătoriei Ineu SC B.H.R. SRL porneşte acţiune în prestaţie tabulară împotriva pârâtei H.M. prin care a cerut să se constate că prin promisiunea de vânzare intitulată „contract de vânzare cumpărare" încheiat în ... a cumpărat terenul identificat prin Tarla ... Parcela ... în supr. de 8.600 mp., admiţându-se acţiunea aşa cum a fost formulată în scris. Verificând actele din acest dosar susţine că rezultă următoarele:

-Antecontractul de vânzare cumpărare din ... se referă la terenul identificat cu nr.top., Tarla ... în supr. de 0,64 ha înscris în Titlul de proprietate ...;

- Imobilul pe care s-a dat sentinţa în dosar este identificat nr.top. _Tarla ... Parcela ... în supr. de 8.600 mp , imobil pentru care lipseşte consimţământul ambelor părţi la vânzare; - Deci, unul este terenul vândut (conform antecontractului şi voinţei părţilor) şi pentru un alt teren - pentru care nu exista antecontract de vânzare - se pronunţă sentinţa;

-Faptul că terenul vândut în realitate este cel identificat nr.top.. Tarla ... în supr. de 0.64 ha înscris în Titlul de proprietate ... rezultă şi din TABELUL depus la dosar în care se indică - poziţia 16 -foarte clar că terenul vândut de H.M. are supr. de 0,64 ha preţul de vânzare a fost de 3.000.000 lei ROL şi figurează în T.P:... (teren care şi în prezent figurează ca proprietatea def. H.M.)

-De asemenea terenul vândut nici nu mai este trecut în masa succesorală a defunctei, noi nedeclarându-l din moment ce am ştiut că el este vândut.

Astfel, având în vedere că acordul părţilor privind vânzarea a fost pentru un teren şi sentinţa - din cauza unei erori materiale - s-a pronunţat pentru un alt teren, face ca transferul proprietăţii să nu opereze iar actul respectiv nu poate fi valorificat juridic.

Referitor la actul de dare în plată dintre pârâţii 1 şi 2, a arătat că, în data de ... se încheie un ACT DE DARE ÎN PLATĂ între SC B.H.R. SRL în calitate de debitor şi SC N.A. SRL în calitate de creditor prin care pârâta 1 cedează pârâtei 2 - printre altele - şi terenul identificat cu nr.top.Tarla ... Parcela ... în supr. de 8.600 mp.

Nici pârâta 1 şi nici pârâta 2 nu verifică situaţia faptică a situării imobilului încheind dosar scriptic actul de dare în plată, pentru că dacă ar fi făcut minime verificări ar fi constatat că NU există identitate între terenul pretins vândut şi cel în realitate vândut (şi folosit de cumpărătoare).

Instrumentul juridic al dării în plată este reglementat de art. 1492 c.civ., dar o condiţie esenţială a dării în plată este aceia ca cel care face darea în plată să fie proprietarul bunului or, în cazul nostru, nu poate fi vorba de aşa ceva întrucât SC B.H.R. SRL NU era proprietara bunului dat în plată, aşa cum a arătat mai sus.

Aceasta înseamnă că, în situaţia în care darea în plată are ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra unui bun, bunurile viitoare nu pot constitui obiect al vânzării, întrucât transferul proprietăţii şi predarea bunurilor poate avea loc numai la o dată ulterioară, pe măsura realizării lor iar darea în plata nu poate opera fără transferul proprietăţii şi predarea lucrului concomitent cu acceptarea de către creditor a înlocuirii prestaţiei.

Nimic nu pare mai evident şi de bun-simţ decât faptul că nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi (nemo plus Iuris ad alium transferre potest quam ipse habet) sau, altfel spus, că nimeni nu poate transmite ceea ce nu are (nemo dat quod non habet) - ase vedea a se vedea I. Albu, A. Man, Regula nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet şi abaterile de la această regulă, înR.D.C. fir. 7-8/1996, p. 83 şi urm..

Mai invocă dispoziţiile art. 17 alin. (1) din NCC, care prevede chiar în mod expres că „nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decât are el însuşi".

Aşa cum cu deplin temei a reţinut Curtea Supremă de Justiţie într-o decizie de speţă, „dacă înstrăinarea unui bun se face între un vânzător care nu este proprietarul bunului - individual determinat - şi un terţ în calitate de cumpărător, bunul respectiv nu iese din patrimoniul adevăratului proprietar, care rămâne liber să dispună de dreptul său C.S.J,, secţia civilă, decizia nr. 132/1994, în Buletinul jurisprudenţei. Culegere de decizii pe anul 1994, p. 39.

Ca atare nu a intrat în posesia şi proprietatea pârâtelor acest bun, reclamantul aflând despre această situaţie în acest an, folosind permanent bunul din discuţie.

În ce priveşte  Analiza şi compararea titlurilor de proprietate, reclamantul a arătat, că prin compararea  titlurilor de proprietate se va constata că, titlul  său este cel legal şi preferabil faţă de titlul pârâtei, titlul pârâtei neavând ca obiect acest bun. Astfel:

-Pentru imobilul cu nr.top. Tarla ... în supr. de 0.64 ha s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Titlul de proprietate ... eliberat de Comisia judeţeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate Arad la data de ...,acest imobil a fost realmente vândut, situaţie pe care nu o contestă.

-Prin Sentinţa civilă nr. ... - dintr-o evidentă eroare materială s-a validat vânzarea pentru un imobil care NU a făcut obiect al acordului de voinţă dintre părţi, respectiv imobilul cu nr.top.... parcela ... în supr. de 8600 mp. din Titlul de proprietate ... deşi obiectul real al vânzării era imobilul cu nr.top. Tarla ... în supr. de 0.64 ha din Titlul de proprietate ....

-Astfel, având în vedere evidenta eroare materială nu se transferă legal proprietatea către pârâta 1 şi nici aceasta nu putea transfera proprietatea către pârâta 2 fiind încheiat cu o persoană care NU avea calitatea de proprietar, iar pe de altă parte reclamantul a  folosit acest teren.

Referitor la hotărârea judecătorească invocată în cauza de faţă, se discută actul de dobândire consfinţit prin Sentinţa civilă nr.933/27 aprilie 2006

a. - Situaţia actului sub semnătură privată dintre H.M. (în calitate de „vânzători") şi SC B.H.R. în calitate de cumpărătoare aşa cum am spus mai sus între cele două părţi se încheie un antecontract de vânzare cumpărare.

Conform acestui antecontract susţine că situaţia se prezintă astfel:

-Vânzătoarea H.M. dom. ... în calitate de titular vinde  cumpărătoarei B.H.R. SRL ... terenul arabil extravilan în suprafaţă de 0,64 ha situat pe raza localităţii ... şi anume parcelele identificate prin T.... înscrise în titlul de proprietate nr...., preţul vânzării este de 5.000.000 lei/ha adică în total 3.200.000 lei care confirm că i s-a plătit integral, dar cu toate că s-a menţionat acest lucru în finalul actului se arată expres că „rămas de achitat 200.000 lei, deci nici măcar acest preţ nu s-a achitat.

b.- Menţiunile din sentinţa judecătorească;

În acest sens, a arătat că, la dosar se depune antecontractul mai sus arătat şi FĂRĂ A SE DEPUNE VREO ALTĂ CONVENŢIE CARE SĂ ATESTE O ALTĂ SITUAŢIE instanţa este indusă în eroare de reclamanta SC B.H.R. şi validează vânzarea pe un teren care nu fusese vândut şi faţă de care nu se realizase acordul de voinţă al părţilor.

Astfel în loc să se valideze vânzare pentru imobilul din antecontract - T.... înscris în titlul de proprietate nr.... - se „validează" aşa zisa vânzare pentru imobilul Tarla ... Parcela ... în supr. de 0,86 ha din Titlul de proprietate ....

c.-De asemenea, consideră că, nu sunt întrunite condiţiile legale de transfer a proprietăţii către pârâta SC B.H.R. SRL.

Elementul esenţial ce trebuie avut în vedere este acordul de voinţă al părţilor şi obiectul asupra căruia se realizează transferul de proprietate, iar din cete arătate mai sus este clar că părţile au dorit realmente să încheie un act de vânzare cumpărare şi că obiectul vânzării a fost precis individualizat: T.... înscris în titlul de proprietate nr..... Asupra ACESTUI BUN s-a realizat acordul de voinţă al părţilor. De asemenea, preţul a fost plătit conform specificaţiilor acestui bun, astfel în antecontract se arată expres că preţul de vânzare este de 5.000.000 lei (ROL) pe hectar iar la suprafaţa de 0,64 ha îi corespunde preţul de 3.200.000 lei, apreciind că, dacă s-ar fi vândut suprafaţa de 0,86 ha conform aceluiaşi algoritm de calcul preţul ar fi fost de 4.300.000 lei.

O altă dovada de necombătut este actul încheiat de SC B.H.R. privitor la persoanele din ... care au vândut teren agricol acestei firme şi la poziţia 16 apare numele de H.M. cu suprafaţa vândută de 0,64 ha pentru preţul de 3.000.000 lei din titlul de proprietate ... ( a apărut doar preţul efectiv achitat,pentru care a şi semnat H.M. pentru că 200.000 lei nu se achitaseră la acea dată).

Deci, apreciază că sunt în prezenţa unui alt act emanat de la SC B. SRL care confirmă că terenul vândut nu este cel care face obiect al acestei cauze, cu precizarea că, SC B.H.R. SRL nu a exercitat niciodată asupra terenului meu din Tarla ... Parcela ... în supr. de 0,86 ha din Titlul de proprietate ... nici unul din atributele proprietăţi: jus abutendi, jus fruendi şi jus utendi, acesta fiind folosit de sine, iar terenul în realitate cumpărat l-a folosit această firmă.Actului trecut în sentinţă îi lipseşte pe lângă consimţământ (care nu există) şi cauza întrucât scopul pentru care a fost încheiat nu viza acest teren. Astfel, în urma acestor manevre SC B. HOLDING SRL a ajuns să aibă practic 2 proprietăţi:

-una de 0,64 ,adică parcela identificată prin T.... înscris în titlul de proprietate nr.... pe care realmente a cumpărat-o şi pe care o foloseşte

-una de 0,86 ha adică parcela identificată prin Tarla ... Parcela ... din Titlul de proprietate ... care scriptic apare proprietatea acestei pârâte

Principiul de bază care guvernează transmiterea bunurilor în regim de carte funciară este prevăzut în art.885 c.civ. Conform acestui text „ sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părţi, cât şi faţă de terţi, numai prin înscrierea lor în c.f. pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea"

Alin.2 - Drepturile reale se vor pierde sau stinge numai prin radierea lor din c.f,. CU CONSIMŢĂMÂNTUL TITULARULUI dat prin înscris autentic.

Alin.4 Hotărârea judecătorească definitivă ... va înlocui acordul de voinţă sau,după caz, consimţământul titularului.

Aici trebuie făcută precizarea că despre efectul constitutiv al înscrierii se poate vorbi numai după finalizarea lucrărilor de cadastru şi publicitate imobiliară (art.56 alin. 1 din Legea 71/2011 iar până la finalizarea acelor lucrări înscrierea drepturilor reale are doar caracter de opozabilitate (art.56 alin.,2). Ca atare se menţiona în această privinţă art.20 din Legea 7/1996 care consacra doar principiul opozabilităţii înscrierii în c.f.(fapt examinat de noi mai sus).

Tot în această materie trebuie citat art.1273 cciv. (asemănător cu art.971 c.civ. anterior) care prevede că drepturile reale se transmit prin acordul de voinţă al părţilor.

Indiferent că, vorbim de contract sau hotărâre judecătorească un principiu sacrosanct este valabil : acordul de voinţă al părţilor sau suplinirea acestui acord, Or în cazul de faţă NU există acord privind vânzarea imobilului Tarla ... Parcela 843^31 din Titlul de proprietate ... şi din moment ce nu există acord de vânzare a bunului mai sus identificat este evident că el nu a ieşit din patrimoniul meu conform actului de moştenire şi partaj.

Aşa cum prevede art.34 din L.7/1996 (în vigoare la acea dată) terţul este de rea credinţă dacă la data cumpărării era notată vreo acţiune care contestă dreptul sau ori DACA NU A CUNOSCUT PE ALTĂ CALE ACEASTA INEXACTITATE.

Aşa cum rezultă din dosar s-a validat un act de vânzare privitor la un alt teren care nu a făcut obiect al negocierii. Faptic situaţia nu s-a schimbat niciodată pârâta folosind terenul î realitate cumpărat şi eu terenul primit prin actul de partaj.

În momentul când a început demersurile pentru cumpărare şi întabulare dacă pârâta s-ar fi informat la Primărie ar fi văzut că pentru acest teren noi figurăm şi registrul agricol şi plătim impozitele, şi având în vedere chiar procesul verbal întocmit de SC B. depus la dosar şi-ar fi dat seama că a promovat acţiune judecătorească pentru un alt teren.

Chiar dacă în c.f. - care nici nu exista - nu era notată vreo acţiune-acest lucru fiind imposibil din moment ce nu era deschisă o carte funciară - este evident că pârâta putea cunoaşte pe o altă cale că dreptul ei este contestat printr-o simplă consultare a registrului agricol.

Ca atare actul încheiat de pârâţi este un act lipsit de cauză şi obiect juridic:

>lipseşte cauza actului juridic - aceasta întrucât aşa cum este recunoscut unanim în doctrină cauza în contractele sinalagmatice o reprezintă prefigurarea mintală a contraprestaţie co-contractantului ( vezi Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Universul Juridic, Bucureşti 2005, pag. 174). Cu alte cuvinte o parte a contractat pentru a deveni proprietar al bunului, lucru imposibil deoarece vânzătorul nu avea calitatea de a încheia un astfel de act iar persoana din titlu decedase şi nu mai avea capacitate de folosinţă

>lipseşte obiectul prestaţiei vânzătorului - atât vânzătorul cât şi cumpărătorul au negociat cumpărarea unui teren de 0,64 ha şi vânzătorul a achitat preţui proporţional cu suprafaţa bunului cumpărat şi în realitate s-a ajuns ca bunul aflat în proprietatea mea să facă obiect al unei false vânzări.

Răspunsul la aceasta nu poate fi decât unul singur, şi astfel cum este relevat şi de practica şi doctrina juridică, aceasta este NULITATEA ABSOLUTĂ.(vezi Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Universul Juridic, Bucureşti 2005, pag. 230).

Aşadar în cazul de faţă, lipsa cauzei coroborat cu lipsa obiectului prestaţiei vânzătorului şi ulterior al actului de dare în plată , fac ca acea vânzare şi actele subsecvente ,să nu fie una valabilă şi aptă a transfera proprietatea, fiind vorba de o nulitate absolută ea poate fi atacată de orice prezintă un interes.

Interesul reclamantului în promovarea acestei acţiunii este unul evident deoarece sunt adevăraţii proprietari ai respectivului teren, a intrat legal în posesia acestui teren, iar în lipsa constatării nulităţii absolute şi a anulării încheierii de carte funciară prin care pârâta s-a întabulat suntem prejudiciaţi în mod evident.

Pe cale de consecinţă nici B.H.R. SRL nu putea transmite către SC N. SRL mai mult decât avea, aşa cum a arătat mai sus.

REFERITOR  LA ANULAREA ÎNCHEIERILOR DE C.F.

a. - Legislaţia aplicabilă:

Conform dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil, noile dispoziţii sunt incidente doar pentru cazurile, condiţiile, efectele şi regimul înscrierilor în cartea funciară, încheiate/săvârşite sau produse după intrarea în vigoare a noului Cod Civil în speţă, raportat la data faptului juridic generator al dreptului supus înscrierii (anul 2009) se aplică dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare de la acest moment.

Conform dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 771996, acţiunea în rectificare a înscrierilor din cartea funciară este acea acţiune prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare realităţii făcută în cartea funciară, pentru a pune de acord starea tabulară cu situaţia reală a unui imobil.

b. - Cazurile de rectificare:

Cazurile de exercitare sunt cele prevăzute de art. 34:

înscrierea sau actul juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil;

dreptul înscris a fost greşit calificat;

nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;

înscrierea în carte funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală a terenului.

În cazul lor, a solicitat admiterea acţiunii în revendicare şi obligarea pârâţilor de a-i lăsa în deplină proprietate şi posesie acest teren. O astfel de acţiune în revendicare admisă poate sta la baza unei cereri de rectificare carte funciară.

Acţiunea în revendicare imobiliară, prin care o persoană care pretinde că este proprietarul bunului, cere persoanei ce stăpâneşte bunul să-l restituie şi să-i recunoască dreptul de proprietate, este o acţiune petitorie ce însumează în analiza ei şi valabilitatea titlurilor celor doi proprietari.

Constatând valabilitatea titlului său, este evident că urmează a se rectifica  înscrisul de c.f.

acţiunea în rectificare este şi în beneficiul pârâţilor pentru că este interesul tuturor să se respecte voinţa privitoare la identitatea bunului vândut. Pârâta nu-şi pierde proprietatea asupra bunului realmente cumpărat şi el reuşeste să-şi întabulez în cartea funciară dreptul primit prin actul de partaj.

De asemenea, învederează că, din declaraţia martorului audiat rezultă cu certitudine că terenul folosit de reclamant nu a fost vândut, el l-a folosit permanent iar pârâta SC N. foloseşte un alte teren aflat la peste 4-5 km distanţă, în partea exact opusă terenului meu.

În aceste condiţii, reclamantul a solicitat  admiterea cererii mele de rectificare de c.f.

Pârâta N.A. SRL, în prin concluziile scrise depus la data de ... a solicitat respingerea acţiunii introductive, pentru următoarele motive:

Fără a relua apărările din întâmpinarea depusă, pe care le susţin în continuare, a punctat pe scurt următoarele aspecte, având în vedere şi înscrisurile depuse de reclamant personal şi prin avocat, după închiderea dezbaterilor:

1)Atât din acţiune cât şi din concluziile scrise şi din înscrisul olograf denumit Declaraţie, reclamantul demonstrează fără putinţă de tăgadă că reclamă vicii ale Sentinţei Civile … din dosarul ... al Judecătoriei Ineu, pe care o critică extins şi la înlăturarea efectelor căreia tinde, arătând că, acea hotărâre s-a consfinţit transferul dreptului de proprietatea al antecesoarei, din patrimoniul acesteia în patrimoniul B. H., care ulterior, din calitatea ei de proprietară tabulară ne-a transferat terenul. Hotărârea respectivă este perfect opozabilă reclamantului, care este moştenitor al fostei proprietare - bunica sa, iar modificarea unei hotărâri judecătoreşti definitive se putea face eventual prin căi extraordinare de atac, dacă era cazul şi nu printr-o astfel de acţiune.

2) Nu este clar totuşi cu ce tip de acţiune vine reclamantul, se vorbeşte despre revendicare, întemeiată pe art. 563 C.civ. dar nu sunt într-o situaţie încadrabilă în acel text. Mai vorbeşte apoi despre comparaţie de titluri dar el nu deţine în prezent nici un titlu faţă de acest teren în timp ce noi suntem proprietari tabulari, iar terenul le-a fost transmis de B. H., care la fel era proprietar tabular la data tranzacţiei încheiate între ei şi în prezent nu există două titluri de proprietate  vizând această proprietate.

3) Buna lor credinţă ca terţ  subdobânditor în acceptiunea art.901 C.civ. nu poate fi  pusă la îndoială şi impune  menţinerea ca valabilă a operaţiunii de transfer a dreptului de proprietate ce a operat între  societatea pârâtă şi B. h.. Mai mult, arată că nu a fost invocat măcar de către reclamant vreun motiv  care să afecteze  prezumţia bunei lor credinţe. Acea  dare în plată  vizând terenul în litigiu îndeplineşte toate condiţiile de valabilitate atât din punct de vedere al cauzei  cât şi al obiectului, între părţi operând un transfer oneros al dreptului de proprietate asupra unui teren întabulat în CF pe numele societăţii B.. Oricum reclamantul este terţ faţă de acel act şi neavând vreo calitate  în raport cu el sau obiectul său, nu poate justifica un interes să îl critice sau să îl atace  în lipsa desfiinţării sentinţei civile ..., ceea  ce  nu este cazul.

4). De asemenea arată că, nu există motive de nulitate a Încheierii de CF prin care a devenit proprietari, ea  respectând toate condiţiile legale de valabilitate la data emiterii şi operării ei în CF şi nici nu se invocă un astfel de motiv, separat decât  cele tratate mai sus.

4. Aprecierea instanţei:

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În prezenta cauză, reclamantul H.T. – în calitate de moştenitor al defunctei H.M. – a solicitat obligarea pârâtelor S.C. B.H.R. S.R.L. şi S.C. N.A. S.R.L. la lăsarea reclamantului în deplină proprietate şi posesie asupra a imobilului înscris în Cartea Funciară nr. ... Ineu - transcris electronic în Cartea Funciară nr. ... Ineu -Tarla ... Parcela ... nr.cad...., teren extravilan în supr. de 8600 mp.

În fapt, instanţa reţine că:

- Reclamantul H.T. este moştenitorul legal al defunctei H.M., decedată la ..., conform Certificatului de moştenitor nr. ..., emis de Biroul Notarului Public L.F.în dosar nr. ..., (fila 18 dosar);

- Anterior decesului antecesoarei reclamantului, la data de ..., doamna H.M. a încheiat un antecontract intitulat „Contract de vânzare cumpărare", prin care a vândut către pârâta S.C. B.H.R. S.R.L. imobilul în suprafaţă de 0,64 ha, situat în loc. Ineu (judeţ Arad), identificat prin Tarla ..., înscris în Titlul de proprietate ... (fila 11 dosar).

- în baza acestui antecontract, pârâta S.C. B.H.R. S.R.L. a solicitat Judecătoria Ineu, în dosar nr. ... obligarea doamnei H.M. să încheie cu S.C. B.H.R. S.R.L. un contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în loc. Ineu, Tarla ..., Parcela ..., în suprafaţă de 8.600 metri pătraţi;

- prin sentinţa civilă nr. ..., pronunţată de Judecătoria Ineu în dosar nr. ... (ataşată la filele 15-17 dosar), instanţa:

a) a admis acţiunea reclamantei (din acel dosar) S.C. B.H.R. S.R.L..

b) a obligat că prin promisiunea de vânzare intitulată „contract de vânzare-cumpărare” încheiată la ..., pârâta H.M. să obligat în nume propriu să încheie cu S.C. B.H.R. S.R.L. contract de vânzare-cumpărare autentificat pentru imobilul constând în teren arabil situat în loc. Ineu, Tarla ..., Parcela ..., în suprafaţă de 8.600 metri pătraţi, înscris în Titlul de proprietate ...;

c) a stabilit că această hotărâre judecătorească ţine loc de contract autentic de vânzare-cumpărare;

d) a autorizat intabularea imobilului în cartea funciară după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii, sub condiţia depunerii documentaţiei cadastrale.

- sentinţa civilă nr. ..., pronunţată de Judecătoria Ineu în dosar nr. ... a rămas definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, dovada comunicării hotărârii către H.M. fiind ataşată la fila 15 din dosar nr. ... (ataşat spre studiu la prezentul dosar), cu menţiunea îndeplinirii comunicării la 12.05.2006 şi fără ca dosarul să conţină o cerere de recurs sau altă cale de atac promovată de doamna H.M.;

- doamna H.M. a decedat la data de ..., conform Certificatului de moştenitor nr. ..., emis de Biroul Notarului Public L.F.în dosar nr. ...(fila 18 dosar);

- la data de 15.05.2008, în baza sentinţei civile nr. ... a Judecătoriei Ineu, pârâta S.C. B.H.R. S.R.L. a intabulat în Cartea funciară nr. ... Ineu dreptul său de proprietate asupra imobilului, constând în teren arabil situat în loc. Ineu, Tarla ..., Parcela ... (fila 7 dosar);

- la data de ..., pârâta S.C. B.H.R. S.R.L. încheiat un act de dare în plată cu S.C. N.A. S.R.L. în calitate de creditor, prin care S.C. B.H.R. S.R.L. a transmis pârâtei S.C. N.A. S.R.L. – printre altele – şi proprietatea terenului situat în loc. Ineu, Tarla ... Parcela ..., în supr. de 8.600 mp.(filele 19-26 dosar);

- la aceeaşi dată de ... s-a intabulat în Cartea funciară nr. ... dreptul de proprietate al pârâtei S.C. N.A. S.R.L. asupra imobilului, constând în teren arabil situat în loc. …, Tarla ..., Parcela ... (fila 7 dosar).

Toate aceste aspecte nu sunt contestate de părţile litigante, însă acestea au opinii contrare cu privire la efectele produse de sentinţa civilă nr. ... a Judecătoriei Ineu şi de certificatul de moştenitor invocat de reclamant.

Cu titlu preliminar, instanţa consideră necesară, având în vedere intrarea în vigoare a noului Cod civil (Legea nr. 287/2009 – Noul Cod Civil) la data de 1.10.2011 şi a noului Cod de procedură civilă (aprobat prin Legea nr. 134/2010), stabilirea dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.

În ceea ce priveşte dispoziţiile aplicabile situaţiei din speţă, instanţa reţine că atât încheierea promisiunii de vânzare dintre H.M. (la ...), cât şi pronunţarea şi rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei civile nr. ... a Judecătoriei Ineu (în luna mai 2006, la împlinirea a 15 zile de la comunicarea hotărârii, din … – fila 15 dosar nr. ... al Judecătoriei Ineu) au survenit anterior datei de …, când a intrat în vigoare noul Cod civil (Legea nr. 287/2009 privind Codul civil) – în vigoare de la 1.10.2011, conform art. 220 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

De asemenea, tot anterior datei de 1.10.2011 au intervenit şi:

- intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei S.C. B.H.R. S.R.L.;

- transmiterea dreptului de proprietate către pârâta S.C. N.A. S.R.L., la ... şi intabularea dreptului de proprietate al acestei din urmă pârâte asupra imobilului în litigiu.

Pentru actul juridic, legiuitorul a stabilit ca regulă aplicarea legii în vigoare la data încheierii actului juridic nu numai în privinţa condiţiilor de validitate şi, pe cale de consecinţă, a nulităţii, ci şi pentru alte aspecte ce privesc încheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse după intrarea în vigoare a unei noi legi), pentru executarea obligaţiilor asumate de părţi, pentru încetarea actului juridic.

Această regulă se desprinde atât din dispoziţiile art. 6 alin. (2) şi (3) din noul C.civ. (reluate în art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 71/2011), cât şi din art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia, ”contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa”.

Astfel, conform art. 6 alin. 2 din noul Cod civil, „actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor”, iar potrivit alineatului al treilea al art. 6, „actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispoziţiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispoziţiilor legii noi”.

Raportat la aceste reglementări, instanţa reţine că dispoziţiile legale aplicabile în speţă sunt cele din vechiul Cod civil din 1865, în vigoare în perioada respectivă. Astfel, sunt aplicabile dispoziţiilor vechiul Cod civil în ceea ce priveşte:

- efectele contractului de vânzare-cumpărare încheiat de H.M. cu S.C. B.H.R. S.R.L.;

- efectele decesului defunctei H.M., care survenit la data de ...;

- efectele intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate al S.C. B.H.R. S.R.L. şi, ulterior, al transmiterii acestui drept către pârâta S.C. N.A. S.R.L. şi ale intabulării acesteia din urmă pârâte în cartea funciară.

În acest sens, instanţa reţine că, potrivit art. 77 din Legea nr. 71/2011, „Înscrierile în cartea funciară efectuate în temeiul unor acte ori fapte juridice încheiate sau, după caz, săvârşite ori produse anterior intrării în vigoare a Codului civil vor produce efectele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii acestor acte ori, după caz, la data săvârşirii sau producerii acestor fapte, chiar dacă aceste înscrieri sunt efectuate după data intrării în vigoare a Codului civil”.

De asemenea, potrivit art. 76 din Legea nr. 71/2011, „Dispoziţiile art. 876 - 915 din Codul civil privitoare la cazurile, condiţiile, efectele şi regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor şi faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârşite ori produse după intrarea în vigoare a Codului civil”.

În consecinţă, în privinţa dispoziţiilor legale referitoare la cartea funciară, instanţa subliniază aplicabilitatea dispoziţiilor din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, astfel cum au fost în vigoare la momentul intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtelor.

În privinţa dispoziţiilor procesuale aplicabile sentinţei civile nr. ... a Judecătoriei Ineu, instanţa aminteşte că noul Cod de Procedură Civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010 (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012) a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013 – astfel cum prevede art. 81 din Legea nr. 76/2012, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 4/2013.

Cu privire la incidenţa în speţă a vechiului Cod de procedură civilă, Curtea subliniază că, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”, iar conform alineatului al doilea al aceluiaşi articol, „procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată”.

Având în vedere că noul Cod de Procedură Civilă a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013 – anterior pronunţării şi rămânerii definitive a sentinţei civile nr. ... a Judecătoriei Ineu – instanţa constată că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile vechiului Cod de Procedură Civilă din 1865, întrucât aceste reglementări erau în vigoare la momentul sesizării Judecătoriei Ineu în dosarul în care a fost pronunţată această hotărâre judecătorească.

De aceea, instanţa reţine că nu sunt aplicabile dispoziţiile privind excepţia autorităţii de lucru judecat reglementate de art. 430 şi următoarele din noul Cod de procedură civilă, ci dispoziţiile art. 1201 din vechiul Cod civil, potrivit cărora „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.

Având în vedere dispoziţiile legale indicate mai sus, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor invocate – excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, conform art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă (aprobat prin Legea nr. 134/2010), având în vedere că eventuala admitere a acestora făcând inutilă examinarea fondului pricinii.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa constată că aceasta este întemeiată pe motivul omisiunii reclamantului de a solicita şi desfiinţarea titlului pârâtei S.C. B.H.R. S.R.L. – respectiv desfiinţarea sentinţei civile nr. ..., pronunţată de Judecătoria Ineu în dosar nr. ....

Instanţa constată însă că reclamantul a formulat o acţiune în revendicare întemeiată pe dispoziţiile art. 563 din noul Cod civil, acţiune care implică o comparare a efectelor titlurilor de proprietate invocate de părţile litigante, iar nu desfiinţarea acestora. Din acest punct de vedere, pârâta nu a invocat nicio dispoziţie legală care să reglementeze o astfel de inadmisibilitate a acţiunii în revendicare, iar analizarea efectelor sentinţei civile nr. ... implică tocmai analizarea fondului acţiunii, respectiv compararea titlurilor invocate de părţi în justificarea dreptului de proprietate.

Raportat la aceste considerente, instanţa va respinge ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamant, excepţie invocată de pârâta S.C. B.H.R. S.R.L..

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, aceasta a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 36 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, conform cărora „Acţiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greşita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta şi împotriva terţelor persoane care şi-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credinţă şi prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărţii funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acţiunea de fond nu s-a prescris”.

În primul rând, instanţa că, potrivit art. 35 alin. 1 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 republicată în 2006, „Acţiunea în rectificare, sub rezerva prescripţiei dreptului material la acţiunea în fond, va fi imprescriptibilă”. Prin urmare, în principiu, acţiunea în rectificarea cărţii funciare este imprescriptibilă, însă art. 36 alin.1 din același act normativ (republicat în 2006) – invocat prin întâmpinare de S.C. B.H.R. S.R.L. – vizează acţiunea în rectificare îndreptată „împotriva terţelor persoane care şi-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credinţă”, prin urmare vizează acţiunea promovată de reclamant împotriva sub-dobânditoarei S.C. N.A. S.R.L., care a dobândit proprietatea imobilului prin act cu titlul oneros de la pârâta S.C. B.H.R. S.R.L..

Este evident că, în condiţiile în care S.C. B.H.R. S.R.L. şi-a intabulat dreptul de proprietate în data de 15.05.2008 în Cartea funciară nr. ... Ineu, iar sub-dobânditoarea S.C. N.A. S.R.L. şi-a intabulat dreptul de proprietate în aceeaşi carte funciară la data de ..., promovarea prezentei acţiuni la data de ... apare ca fiind formulată cu nerespectarea termenului de 3 ani de la „data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere”.

De altfel, nici reclamantul nu a prezentat vreun contra-argument împotriva acestei excepţii, situaţie faţă de care instanţa reţine temeinicia acestei excepţii, care urmează a fi admisă, cu respingerea ca prescrisă a acţiunii îndreptate împotriva sub-dobânditoarea S.C. N.A. S.R.L.

În ceea ce priveşte acţiunea, formulată împotriva pârâtei S.C. B.H.R. S.R.L. – dobânditoarea imobilului de la autoarea reclamantului – instanţa reţine că nu este operant termenul de prescripţie prevăzut de art. 36 alin.1 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 republicată în 2006, care are în vedere exclusiv situaţia terţelor persoane, iar nu a dobânditorului nemijlocit al bunului, care este chiar S.C. B.H.R. S.R.L., care a obţinut proprietatea de la antecesoarea reclamantului.

Având în vedere cele arătate mai sus, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei S.C. N.A. S.R.L. având ca obiect constatarea nulităţii şi a inopozabilităţii actului dedare în plată încheiată între S.C. B.H.R. S.R.L. şi S.C. N.A. S.R.L. la data de 8.04.2009.

În ceea ce priveşte fondul acţiunii în revendicare, instanţa reţine că efectele rămânerii definitive a sentinţei civile nr. ... a Judecătoriei Ineu au constat în transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu de la antecesoarea reclamantului – doamna H.M. – la pârâta S.C. B.H.R. S.R.L. instanţa subliniază că acest efect translativ de proprietate a vizat imobilul revendicat, cel situat în loc. …, Tarla ..., Parcela ..., în suprafaţă de 8.600 metri pătraţi, înscris în Titlul de proprietate ....

Instanţa admite că acest imobil este diferit de cel menţionat în promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată de doamna Hanţ cu S.C. B.H.R. S.R.L., însă atât cererea de chemare în judecată din dosar nr. ... al Judecătoriei Ineu, cât şi sentinţa civilă nr. ... a Judecătoriei Ineu au vizat imobilul înscris în Cartea funciară nr. ... Ineu.

În acest sens, instanţa subliniază că dispozitivul hotărârii este clar în privinţa identificării imobilului la a cărei vânzare a fost obligată doamna H.M.. Instanţa nu poate presupune o eroare materială, iar antecesoarea reclamantului a avut posibilitatea de a declara recurs împotriva acestei hotărâri, care i-a fost comunicată în mod legal. Totodată, în măsura în care reclamantul aprecia că este vorba despre o eroare materială, şi domnia sa avea dreptul – în calitate de moştenitor al pârâtei H.M. – să formuleze o cerere de îndreptare de eroare materială împotriva sentinţei civile nr. ... a Judecătoriei Ineu, conform art. 281 din vechiul Cod de procedură civilă, iar această solicitare poate fi adresată oricând, nefiind impus un termen în acest sens. Însă în prezenta cauză, instanţa nu este competentă să examineze o posibilă eroare materială din cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o altă cauză.

Prin urmare, instanţa reţine că prin rămânerea definitivă a sentinţei civile nr. ... a Judecătoriei Ineu a operat definitiv şi transferul dreptului de proprietate al doamnei H.M. asupra imobilului în litigiu către pârâta S.C. B.H.R. S.R.L.. Astfel, transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu de la H.M. la pârâta S.C. B.H.R. S.R.L. a survenit în luna mai 2006, când a devenit irevocabilă sentinţa civilă nr. ... a Judecătoriei Ineu, anterior decesului doamnei H.M. şi anterior deschiderii succesiunii după aceasta şi a stabilirii calităţii reclamantului de moştenitor al acesteia.

În privinţa opozabilităţii acestei hotărâri faţă de reclamant, instanţa reţine, contrar susţinerilor domnului H.T., că domniei sale îi este opozabilă această hotărâre transmisibilă de proprietate, întrucât domnia sa este succesorul pârâtei din dosarul respectiv, respectiv succesorul defunctei H.M.. Prin urmare, reclamantul nu poate pretinde că această hotărâre judecătorească nu îi este opozabilă.

De asemenea, opozabilitatea hotărârii rezultă şi din faptul înscrierii acestui titlu în cartea funciară, având în vedere dispoziţiile art. 37 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în 2006, care prevedeau următoarele:

„(1) Hotărârea prin care s-a admis rectificarea unei înscrieri nu va fi opozabilă persoanelor împotriva cărora acţiunea nu a fost admisă.

 (2) Dacă acţiunea în rectificare a fost înscrisă în cartea funciară, hotărârea judecătorească va fi opozabilă şi terţelor persoane care au dobândit dreptul după înscriere”.

De asemenea, conform art. 25 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată în 2006, „Înscrierile în cartea funciară îşi vor produce efectele de opozabilitate faţă de terţi de la data înregistrării cererilor; ordinea înregistrării cererilor va determina rangul înscrierilor”.

Având în vedere dispoziţiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată în 2006, instanţa reţine că sentinţa civilă nr. ... a Judecătoriei Ineu este opozabilă reclamantului de la momentul înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei S.C. B.H.R. S.R.L. în Cartea funciară nr. ... Ineu, respectiv din 15.05.2008.

Astfel, sunt aplicabile în privinţa conţinutului masei succesorale a defunctei H.M. chiar principiile invocate de reclamant, conform cărora o persoană nu poate transmite alte drepturi decât deţine (nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet) sau, altfel spus, că nimeni nu poate transmite ceea ce nu are (nemo dat quod non habet).

Astfel, la data decesului, defuncta H.M. nu mai era titulara dreptului de proprietate asupra imobilului situat în loc. Ineu, Tarla ..., Parcela ..., în suprafaţă de 8.600 metri pătraţi, înscris în Titlul de proprietate ..., întrucât acest imobil a fost transmis către S.C. B.H.R. S.R.L. la data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. ... a Judecătoriei Ineu.

Raportat la această constatare, este evident că solicitarea de revendicare formulată de reclamant nu este întemeiată, în condiţiile în care titlul de proprietate invocat de pârâtă – sentinţa civilă nr. ... a Judecătoriei Ineu este o hotărâre judecătorească irevocabilă, în privinţa căreia operează puterea de lucru judecat. Puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti implică interdicţia judecării unei cereri care a fost deja soluţionată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, hotărârea definitivă fiind prezumată a exprima adevărul, interdicţia judecării din nou a aceleiaşi cereri impunând ca această primă hotărâre să nu fie contrazisă de o altă hotărâre („res judicata pro veritate habetur”). Astfel, în virtutea acestei reglementări, o persoană nu poate deduce judecăţii o cerere decât o singură dată, iar după pronunţarea unei hotărâri definitive în cauza respectivă, orice nemulţumire a părţii faţă de soluţia definitivă nu poate fi rezolvată decât prin intermediul promovării căilor legale de atac împotriva hotărârii definitive astfel pronunţate, iar nu prin introducerea unor cereri similare în justiţie.

Din acest punct de vedere, instanţa observă că reclamantul nu a dovedit desfiinţarea sau modificarea sentinţei civile nr. ... a Judecătoriei Ineu.

În ceea ce priveşte efectele certificatului de moştenitor, instanţa reţine că acestea au fost reglementate, la data deschiderii succesiunii şi a emiterii Certificatului de moştenitor nr. ..., prin Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995. Instanţa aminteşte că Legea nr. 36/1995 a fost republicată de mai multe ori, în 2011, 2014 (renumerotat – art. 114 alin. 3) şi în 2018 (art. 116 alin. 3), însă aceste variante nu sunt incidente în cauză, efectele certificatului de moştenitor emis în anul 2007 fiind reglementate conform legii în vigoare la momentul emiterii acestui act.

Astfel, conform art. 88 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 (publicată în 16 mai 1995), „Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte”. Prin urmare, certificatul de moştenitor face dovada numai în privinţa calităţii reclamantului de moştenitor şi în privinţa cotei sau bunurilor ce i se cuvin, iar nu în privinţa bunurilor care fac parte din masa succesorală. Prin urmare, nu se poate reţine că acest certificat de moştenitor are valoarea unui titlu de proprietate. În ceea ce priveşte Titlul de proprietate invocat de reclamant (Titlul de proprietate ...), acesta confirmă calitatea de proprietară a defunctei H.M. asupra imobilului în litigiu, însă ulterior emiterii acestui titlu, au operat efectele translative de proprietate ale sentinţei civile nr. ... a Judecătoriei Ineu.

Prin urmare, instanţa reţine că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 34 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 (republicată în 2006), pentru rectificarea cărţii funciare. Astfel, conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 din 2006, „Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că:

1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;

2. dreptul înscris a fost greşit calificat;

3. nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;

4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului”.

În condiţiile în care reclamantul s-a întemeiat pe nevalabilitatea titlului pârâtelor, instanţa constată că reclamantul nu a dovedit desfiinţarea sentinţei civile nr. ... a Judecătoriei Ineu sau lipsa de valabilitate a acestei hotărâri, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile admiterii acţiunii în rectificare tabulară.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanţa:

- va respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii;

- în temeiul art. 36 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 (republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006), va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte cererea reclamantului de anulare a Încheierii de C.F. nr. ..., prin care s-a intabulat dreptul de proprietate al pârâtei S.C. N.A. S.R.L. asupra imobilului din C.F. nr. ... (respectiv din C.F. electronic ..., provenită prin conversia C.F....), precum şi a cererii de radiere a dreptului de proprietate al acestei pârâte din respectiva carte funciară.

- în temeiul art. 563 din noul Cod civil, va respinge acţiunea în revendicare formulată de reclamant împotriva pârâtelor S.C. B.H.R. S.R.L. şi S.C. N.A. S.R.L., nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 563 alin. 1 din noul Cod civil ca bunul revendicat să fie deţinut fără drept, textul stipulând că „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept”.

- va respinge acţiunea formulată de reclamantul H.T. în contradictoriu cu pârâtele S.C. B.H.R. S.R.L. şi S.C. N.A. S.R.L..

Acordarea cheltuielilor de judecată:

Având în vedere dispoziţiile art. 453 alin. 1 Cod de procedură civilă (aprobat prin Legea nr. 134/2010), conform cărora „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, ţinând seama că s-a constatat caracterul nefondat al acţiunii în justiţie, instanţa reţine netemeinicia cererii de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Pe de altă parte, instanţa va lua act că pârâta S.C. N.A. S.R.L. a precizat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu privire la calea de atac ce se poate formula împotriva prezentei hotărâri, având în vedere dispoziţiile art. 466 alin. 1 Cod de procedură civilă (aprobat prin Legea nr. 134/2010), conform căruia „hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel”, raportat la dispoziţiile art. 468 alin. 1 Cod de procedură civilă, conform căruia „Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”, instanţa reţine că împotriva prezentei hotărâri se poate exercita calea de atac a apelului în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii către părţi, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Ineu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂTĂŞTE

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul H.T. domiciliat în …, jud. Arad în contradictoriu cu pârâţii SC B.H.R. SRL cu sediul în …, înregistrat la ORC Timiş sub nr. … având CUI … şi SC N.A. SRL cu sediul în …, înregistrat la ORC Timiş sub nr. … având CUI ….

Ia act de solicitarea pârâtei SC N.A. SRL că solicită cheltuieli pe cale separată

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. În caz de exercitare, cererea de apel se depune la Judecătoria Ineu.

Pronunţată azi ... conform disp. art. 402 C.pr.civ. prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Preşedinte, Grefier

Domenii speta

Spete similare