Distincția între infracţiunea de tentativa la omor (art. 188 Cod penal) și infracţiunea de lovirea și alte violențe (art. 193 Cod penal)

Rezumat:

În cazul infracţiunii de lovirea sau alte violenţe, făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, pe când în cazul tentativei la omor calificat acesta acţionează cu intenţia de ucidere. Forma şi modalitatea intenţiei rezultă din materialitatea actului, respectiv din obiectul vulnerabil folosit, intensitatea loviturii, zona anatomică vizată, comportamentul oscilant ulterior al inculpatului. Prin urmare, în cazul tentativei la infracţiunea de omor calificat, actele de punere în executare, întrerupte sau care nu şi-au produs efectul, trebuie să releve - prin natura lor şi împrejurările în care au fost comise - că infractorul a avut intenţia de a ucide, iar nu intenţia generală de a vătăma.

Există tentativă de omor/omor calificat şi nu loviri sau alte violenţe, ori de câte ori inculpatul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional.

Hotărârea:

Prin sentinţa penală nr. 37 din data de 22.03.2019 pronunţată de Tribunalul Botoşani a fost respinsă cererea formulată de inculpatul A. privind judecarea cauzei potrivit procedurii de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii prev. de art. 374 alin. 4 rap. la art. 375 Cod procedură penală.

A fost respinsă, ca nefondată, cerere formulată de inculpat A. prin apărător de schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.880/P/2017 din 15 noiembrie 2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, din tentativă la infracţiunea de „omor calificat”, prev. şi ped. de art.32 raportat la art.188 alin.1, art.189 alin.1 lit. f, alin.2 Cod penal, cu aplic. art.199 alin.1 Cod penal în două infracţiuni prev. de art.193 alin.2 cu aplicarea art.199 Cod penal.

A fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de „omor calificat”, prev. şi ped. de art.32 raportat la art.188 alin.1, art.189 alin.1 lit.f, alin.2 Cod penal, cu aplic. art.199 alin.1 Cod penal; art.75 alin.2 lit. b Cod penal şi art.76 alin.1 Cod penal la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit. a şi b Cod penal pe o durată de 2 (doi) ani, ca pedeapsă complementară, ce se va executa în condiţiile art.68 alin.1 lit.c Cod penal.

S-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art.65 alin.1 Cod penal rap. la art.66 alin.1 lit.a şi b Cod penal, ca pedepse accesorii.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului A., urmând să fie verificată în termen de 60 de zile.

S-a dedus din pedeapsă durata reţinerii inculpatului A. de 24 de ore din data de 09 noiembrie 2018 cât şi durata arestării preventive a acestuia de la 10 noiembrie 2018 la zi.

În temeiul art.112 alin.1 lit. c Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a unui topor tip bărdiţă înregistrat în Registrul de corpuri delicte a instanţei.

În temeiul art.7 rap. la art.4 lit .b din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

S-a constatat că persoanele vătămate B. şi C. – prin reprezentatul său legal D. - nu s-au constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul A. să plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă sumele de 377,66 lei pentru persoana vătămată B. şi respectiv 570,40 lei pentru persoana vătămată C., cu titlu de cheltuieli de spitalizare plus dobânzile legale calculate de la 08 noiembrie 2018 şi până la achitarea efectivă a acestora.

A fost obligat inculpatul A. să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă suma de 2765,03, lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare prin pentru persoana vătămată B. plus dobânda legală calculată de la 07 decembrie 2018 şi până la achitarea efectivă a acesteia.

A fost obligat inculpatul A. să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii suma de 3906.175 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare prin pentru persoana vătămată C. plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea efectivă a acesteia.

În temeiul art.274 alin.1 şi art.275 alin.6 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul A. să plătească statului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr.975/P/2018 din 20 decembrie 2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de „omor calificat” prev. şi ped. de art.32 rap. la art.188 alin.1, art.189 alin.1, lit.f, alin.2 Cod penal, cu aplic art.199 alin.1 Cod penal.

S-a reţinut în cadrul situaţiei de fapt că, la data de 08.11.2018, după orele 18,30, fiind pe imaşul comunei E., pe fondul unui conflict spontan, le-a lovit cu o toporişcă peste cap pe persoanele vătămate B. (fratele său) şi C. (nepotul său), cauzându-le leziuni, astfel: persoana vătămată B.: traumatism cranio-cerebral acut deschis, obiectivat prin plagă frontală dreaptă, plagă medio-frontală, plagă cranio-durală frontală stângă, fractură extruzivă frontală stângă, fractură liniară frontală dreapta, pentru care s-a intervenit chirurgical, practicându-se sutura plăgilor, eschilectomie şi închiderea breşei din sinusul sagital superior. Leziunile au necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale şi nu i-au pus în primejdie viaţa; persoana vătămată C..: fracturi multiple fronto-parietal drept, hematom epicranian drept şi stâng, cu fragment osos la nivelul tăbliei externe, TCC deschis. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu obiect contondent şi pot data din data de 08.11.2018. Au necesitat 43 – 45 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi nu au fost de natură a-i pune în primejdie viaţa sus-numitului.

Inculpatul a fost prezent în faţa instanţei de fond în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, recunoscând între altele faptul creării de leziuni corporale celor două persoane vătămate care sunt fratele şi respectiv nepotul său, aşa cum s-a arătat şi prin rechizitoriu, arătând în detaliu ca şi la urmărirea penală faptul că recunoaşte şi regretă săvârşirea infracţiunilor pentru care este trimis în judecată ca fiind corect descrise în rechizitoriu, fapte care s-au consumat în după-amiaza zilei de 8 noiembrie 2018, ziua de sărbătoare a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, când era şi hramul satului E., în extravilanul acestei localităţi unde inculpatul şi părţile vătămate au nişte adăposturi unde păşunează şi cresc oi şi vaci şi unde în acele momente se aflau inculpatul, fratele său partea vătămată B., nepotul său minor parte vătămate C. în vârstă de 6 ani aflat în braţele tatălui său partea vătămată B. şi unde a fost prezentă şi mama minorului D., fiind singurele persoane care au fost la faţa locului şi care au arătat în declaraţiile lor date în faţa instanţei despre modul concret cum s-au consumat lucrurile.

În cadrul situaţiei de fapt, instanţa de fond a mai reţinut pe lângă cele sus-arătate că s-a iscat un conflict spontan între inculpat şi fratele său, partea vătămată din prezenta cauză, pe fondul consumului de alcool de către aceştia şi pe fondul neînţelegerii asupra faptului că nu s-a convenit pe cale amiabilă cine să rămână la adăposturile de animale peste noapte pentru a le păzi, dat fiind faptul hramului din localitate unde fiecare ar fi dorit să se reîntoarcă, cert fiind faptul că inculpatul aşa cum singur recunoaşte, l-a lovit pe fratele său în cadrul acestui conflict cu o toporişcă peste cap, după ce în prealabil şi fratele său îl lovise cu pumnul în zona capului, iar pe minorul aflat în braţele fratelui său l-a lovit mai mult din greşeală, cu toate că putea şi trebuia să prevadă că lovind cu toporul în acea zonă putea să lovească pe oricine se afla acolo.

Drept urmare, s-a solicitat ca inculpatul să fie judecat după procedura în cazul recunoaşterii învinuirii cu toate efectele acestei proceduri, pe de o parte, iar pe de altă parte, această procedură să fie pronunţată prin schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 880/P/2017 din 15 noiembrie 2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, din tentativă la infracţiunea de „omor calificat”, prev. şi ped. de art.32 raportat la art.188 alin.1, art.189 alin.1 lit.f, alin.2 Cod penal, cu aplic. art.199 alin.1 Cod penal în două infracţiuni prev. de art.193 alin.2 cu aplicarea art.199 Cod penal, iar instanţa a rămas în pronunţare cu privire la ambele situaţii odată cu fondul cauzei, întrucât nu s-au solicitat a se formula probe în cauză.

Cu privire la judecarea inculpatului după procedura de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii prev. de art.374 alin.4 rap. la art.375 Cod procedură penală, instanţa de fond a respins cererea, ca fiind nefondată.

Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii, neputându-se aplica această procedură, întrucât potrivit art.187 din noul Cod penal, prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei, sens în care s-a pronunţat şi decizia de recurs în interesul legii nr.16/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin apărător, instanţa de fond a respins cererea, ca fiind nefondată, reţinând în esenţă că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide persoanele vătămate.

Instanţa de fond a apreciat că pentru reeducarea şi condamnarea inculpatului s-a impus în cauză aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu executare în regim de detenţie, dar şi a unor pedepse complementare şi accesorii, în aplicarea art.65 şi următoarele Cod penal.

La individualizarea judecătorească a acestor pedepse, instanţa de fond a apreciat că se poate orienta asupra unei pedepse medii, cu reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, prevăzute în art. 75 alin. 2 lit. b rap. la art. 76 alin. 1 Cod penal, generate de împrejurările în care s-au consumat faptele şi de relaţiile de familie dintre părţi rămase neafectate până în prezent, care să nu fie excesivă şi să vină în întâmpinarea necesităţii sociale de a reprima fapta comisă de inculpat, care în mod sigur putea să aibă consecinţe deosebit de grave asupra ambelor părţi vătămate, dintre care una minoră, dreptul la viaţă fiind definit de Curtea Constituţională a României ca fiind regele drepturilor, fără de care celelalte drepturi ar fi iluzorii, acesta fiind un atribut inalienabil al persoanei şi reprezentând valoarea supremă în ierarhia drepturilor omului (Decizia Curţii Constituţionale nr. 511/12.12.2013 Cap. II Concluzii).

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând, în esenţă, aplicarea procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei prev. de art. 375 Cod de procedură penală şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188, 189 alin. 1 cu aplicarea art. 199 Cod penal în două infracţiuni prevăzute de art. 193 alin. 2 cu aplicarea art. 199 Cod penal sau, în subsidiar, într-o infracţiune prevăzută de art. 188 Cod penal (persoană vătămată B.) şi una prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal (persoană vătămată C.), ambele cu aplicarea art. 199 Cod penal.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417, art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Sub aspectul situaţiei de fapt care rezultă din materialul probator administrat în cauză, Curtea reţine că s-a dat o corectă eficienţă şi interpretare acestuia, reţinându-se că probele administrate conduc la concluzia certă că fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat. De altfel, inculpatul A., prin declaraţia dată în faţa instanţei de fond (aflată la fila 39), a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu.

Astfel, rezultă că, la data de 08.11.2018, după orele 18:30, fiind pe imaşul comunei E., pe fondul unui conflict spontan, inculpatul A. le-a lovit cu o toporişcă în zona capului pe persoanele vătămate B. (fratele său) şi C. (nepotul său), cauzându-le leziuni, persoana vătămată C. având nevoie pentru vindecare de un număr de 30 – 35 de zile îngrijiri medicale, iar persoana vătămată B. a suferit leziuni ce au necesitat 43 – 45 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Susținerile apărării privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea dedusă judecăţii, tentativă de omor calificat, art. 32 raportat la art. 188, 189 alin. 1, cu aplicarea art. 199 Cod penal, în principal, în două infracţiuni de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 199 Cod penal (persoane vătămate fiind B. şi C.), sau, în subsidiar, într-o infracţiune prevăzută de art. 188 Cod penal (persoană vătămată B.) şi una prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal (persoană vătămată C.), ambele cu aplicarea art. 199 Cod penal, sunt nefondate.

În cazul infracţiunii de lovirea sau alte violenţe, făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, pe când în cazul tentativei la omor calificat acesta acţionează cu intenţia de ucidere. Forma şi modalitatea intenţiei rezultă din materialitatea actului, respectiv din obiectul vulnerabil folosit, intensitatea loviturii, zona anatomică vizată, comportamentul oscilant ulterior al inculpatului. Prin urmare, în cazul tentativei la infracţiunea de omor calificat, actele de punere în executare, întrerupte sau care nu şi-au produs efectul, trebuie să releve - prin natura lor şi împrejurările în care au fost comise - că infractorul a avut intenţia de a ucide, iar nu intenţia generală de a vătăma.

Există tentativă de omor/omor calificat şi nu loviri sau alte violenţe, ori de câte ori inculpatul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional.

În cauza de faţă, faptul că inculpatul A. le-a aplicat celor două persoane vătămate lovituri de mare intensitate (aspect dedus din leziunile create – ambele victime au suferit traumatisme cranio-cerebrale deschise cu fracturi de craniu), cu o toporişcă (instrument apt a produce moartea), la nivelul capului (zonă corporală cu risc vital ridicat în caz de traumatisme), provocându-le leziuni grave (fractură extruzivă frontală stângă şi fractură liniară frontală dreapta, în cazul persoanei vătămate C., respectiv fracturi multiple fronto-parietal drept cu hematom epicranian drept şi stâng, în cazul persoanei vătămate B.), pun în evidenţă faptul că inculpatul a acţionat cu intenţia suprimării vieţilor persoanelor vătămate. Chiar dacă inculpatul nu a urmărit suprimarea vieţilor celor două persoane vătămate, prin modul în care a acţionat şi prin obiectul vulnerant folosit, a demonstrat că a acceptat eventualitatea producerii acestui rezultat (deci a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide ambele victime).

Faptul că în certificatele medico-legale este menţionat că leziunile suferite de către cele două persoane vătămate nu le-au pus acestora vieţile în primejdie, în contextul celor expuse, nu au nicio relevanţă. Numai hazardul şi intervenţia promptă a medicilor au făcut ca loviturile de topor amintite, aplicate de către inculpat persoanelor vătămate, să nu ducă la suprimarea vieţilor acestora din urmă.

Prin urmare, în drept, în mod corect a reţinut prima instanţă că acţiunile inculpatului apelant A., mai sus descrise întrunesc, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin.1, art.189 alin.1 lit. f, alin.2 Cod penal, cu aplic. art.199 alin.1 Cod penal.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal şi anume: dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează după împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Curtea va avea în vedere aşadar nu numai împrejurările că inculpatul nu are antecedente penale, că acesta a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi a colaborat cu organele judiciare în acest sens, aspecte care pledează în favoarea sa, dar, vor primi relevanţa cuvenită şi criteriile precum natura şi gravitatea infracţiunii imputate (ce se reflectă chiar şi în limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor), modalitatea în care inculpatul a acţionat (lovind cu brutalitate ambele victime cu o toporişcă, ceea ce denotă un potenţial de agresivitate deosebit de ridicat), împrejurările în care a intersectat sfera infracţionalităţii precum şi urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce (victimele suferind leziunile descrise în concluziile raporturilor medico-legale, mai sus amintite).

Nu se poate trece peste aspectul că inculpatul nu are capacitatea de identificare a modalităţilor alternative de gestionare a unor situaţii conflictuale care, desigur, pot interveni la un moment dat în viaţa cotidiană din diverse motive, cu consecinţa adoptării unei atitudini responsabile şi acceptată social şi nu ezită să recurgă la soluţii extreme şi în afara legii.

Prin prisma acestor criterii, just s-a apreciat că aplicarea unei pedepse în cuantum de 5 ani închisoare (minimul special prevăzut de norma de incriminare redus cu o treime ca urmare a reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante prev. de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, cu efectele de la art. 76 alin. 1 Cod penal), pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 32 Cod penal rap. la art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. f, alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 199 alin. 1 Cod penal, este necesară dar şi suficientă pentru a asigura pe viitor adecvarea comportamentului inculpatului la normele de conduită acceptate de societate şi prevenirea comiterii unor noi fapte circumscrise ilicitului penal şi nu mai poate fi micşorat.

Critica inculpatului în sensul că în mod eronat prima instanţă nu i-a admis cererea de a fi judecat după procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei este în mod vădit nefondată, având în vedere prevederile art. 187 Cod penal (conform căruia prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei; iar tentativa este o cauză de reducere a pedepsei). Decizia nr. 6 din 26.05.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată de apărare nu are aplicabilitate în speţă. De altfel, Curtea îşi însuşeşte pe deplin argumentaţia primei instanţe, sub aspectul respingerii cererii inculpatului de a fi judecat potrivit dispoziţiilor art. 375 Cod de procedură penală.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea constată că în mod corect prima instanţă a luat act de faptul că persoanele vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În consecinţă, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, va fi respins apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 37 din 22.03.2019 a Tribunalului Botoşani, ca nefondat.

În baza art. 422 Cod de procedură penală rap. la art. 72 alin. 1 Cod penal se va deduce, în continuare, din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 22.03.2019 la zi.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va fi obligat inculpatul apelant la plata către stat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Domenii speta

Spete similare