Insolvenţă. Condiţiile de cvorum privitoare la deliberările adunării creditorilor prevăd două ipoteze, respectiv cea a desemnării unui nou administrator judiciar, precum şi cea a confirmării celui desemnat provizoriu de judecătorul sindic

Prin sentinţa civilă nr. 425 din 5 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Suceava - Secţia a II-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei S.C. A. SRL din 7.06.2018, formulată de contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimaţii B. IPURL

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, prin încheierea nr.182 din data de 30 martie 2018 pronunţată în dosarul nr. 8.../86/2017 al Tribunalului Suceava, s-a admis cererea formulată de creditorul Obştea C. Cooperativă Agricolă şi în temeiul art. 72 din Legea privind procedura insolvenţei s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitorului A. SRL, că la data de 07.06.2018 a avut loc o şedinţă a adunării creditorilor, a cărei desfăşurare a fost consemnată în procesul-verbal al adunării creditorilor debitoarei SC A. SRL nr. 905/07.06.2018, prin care, adunarea creditorilor, cu un procent de 100% din creanţele prezente la şedinţă, a luat act de situaţia debitorului; cu un procent de 100% din creanţele prezente la şedinţă, a desemnat comitetul creditorilor; cu un procent de 68,68%, a confirmat administratorul judiciar B. IPURL cu un onorariu lunar de 1000 lei, publicat în BPI nr. ..... din 08.06.2018.

Judecătorul-sindic a reţinut incidenţa dispoziţiilor art.48 alin.6, alin. 7, art. 49, art. 57 alin. 2 din Legea nr.85/2014, prin care se instituie două ipoteze: prima ipoteză vizează situaţia în care creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea un administrator/lichidator judiciar, stabilindu-i și remuneraţia; a doua ipoteză vizează situaţia confirmării practicianului desemnat provizoriu de judecătorul sindic, nefiind nevoie de cvorumul de prezenţă specială prevăzut în ipoteza 1 al. art.57 alin.2, ci de cvorumul instituit de regula generală prev. de art.49 alin.1 din Legea nr.85/2014, fiind necesară o majoritate simplă.

Prima instanţă a apreciat că sunt incidente în cauză dispoziţiile prevăzute de teza a doua, astfel că, în mod legal, în Adunarea creditorilor debitoarei S.C. A. SRL din data de 07.06.2018 a fost confirmat cu un procent de 68,68%, administratorul judiciar B. IPURL şi onorariul acestuia.

În consecinţă, judecătorul-sindic a respins, ca neîntemeiată, contestaţia împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor debitoarei SC A. SRL din 07.06.2018, formulată de contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimaţii B. IPURL şi SC A. SRL.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice, criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate.

În motivarea apelului, arată că prin sentinţa apelată, prima instanţă a respins contestaţia formulată împotriva hotărârii adunării creditorilor debitoarei SC A. SRL din 07.06.2018, reţinând în motivare dispoziţiile art.49 alin.1 din Legea nr. 85/2014 sunt aplicabile în cauză, fiind necesară o majoritate simplă pentru confirmarea practicianului desemnat provizoriu de judecătorul-sindic. Consideră greşită interpretarea judecătorului sindic. Invocă dispoziţiile art. 49 alin.1, art. 57 alin. 2 d, art. 57 alin. 2 din Legea nr. 85/2014.

Aşadar, chiar dacă regula generală în cadrul procedurii este dată de art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, din chiar acest text rezultă că pot exista cazuri în care se cere o majoritate specială, iar art. 57 alin. 2 constituie un astfel de caz, respectiv un caz în care votul trebuie să aparţină creditorilor care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot.

Aşa cum rezultă din procesul-verbal al adunării creditorilor, hotărârea nr. 3, referitoare la confirmarea administratorului judiciar şi stabilirea onorariului a fost adoptată fără a fi îndeplinit cvorumul prevăzut de art. 57 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 de 50 % din valoarea totală a creanţelor. Administratorul judiciar a fost confirmat şi onorariu a fost stabilit cu un procent de 47,83 %. Cum cvorumul prevăzut de art. 57 alin. 2 nu a fost îndeplinit atunci când a desemnat administratorul judiciar în mod greşit prima instanţă a respins contestaţia.

Precizează că legea nu distinge între situaţia confirmării practicianului în insolvenţă desemnat provizoriu sau desemnarea unui alt administratorul judiciar, iar practica judiciară în speţe similare, indică că este nevoie de un cvorum de 50% din totalul masei credale, atât pentru confirmarea lichidatorului, cât şi pentru desemnarea acestuia, judecătorul sindic preluând interpretarea unor practicieni în insolvenţă.

Apreciază că pentru adoptarea unei hotărâri valabile era necesar cvorumul prevăzut de art. 57 alin. 2 din lege, motiv pentru care, în mod greşit, judecătorul-sindic a reţinut că, în cauză fiind confirmat administratorul judiciar provizoriu, era necesară majoritatea simplă.

Pe cale de consecinţă, solicită admiterea apelului şi casarea sentinţei nr. 425/05.10.2018 pronunţată de Tribunalul Suceava.

În drept, invocă dispoziţiile art. 43 alin.1,2 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Prin întâmpinare, B. I.P.U.R.L. în calitate de administrator judiciar al debitorului S.C. A. S.R.L., a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Arată că apelanta pretinde că cvorumul adunării creditorilor de 68,68% din totalul creanţelor prezente ar fi insuficient pentru confirmarea administratorului judiciar, dar că votul său reprezentând 21,81% ar fi suficient pentru infirmarea acestuia şi desemnarea unui alt administrator judiciar.

Astfel, la adunarea creditorilor au fost prezenţi creditori reprezentând 69,64% din totalul creanţelor înscrise în tabelul creditorilor, hotărârea de confirmare a administratorului judiciar provizoriu a fost luată cu votul creditorilor reprezentând 68,68% din totalul creanţelor prezente, respectiv, 47,83% din totalul creanţelor înscrise în tabelul creditorilor.

Apelanta, cu un procent de 21,21%, doreşte infirmarea administratorului judiciar provizoriu şi desemnarea unui al administrator judiciar, or, cum în mod corect a reţinut prima instanţă, majoritatea specială prevăzută de art. 57 alin. (2) din Legea 85/2014 priveşte în mod strict situaţia desemnării unui administrator judiciar, altul decât cel desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic.

Majoritatea specială de „mai mult de 50% din totalul creanţelor" este prevăzută în mod expres de lege în situaţiile prevăzute de art. 57 alin. 2, art. 57 alin. 3, art. 57 alin. 4, art. 57 alin. 7 din Legea nr.85/2014. Aşadar, legiuitorul a repetat expres condiţia majorităţii speciale ori de câte ori a considerat necesar aplicarea acesteia, iar dacă ar fi intenţionat ca pentru confirmarea administratorului judiciar desemnat provizoriu să fie aplicabilă aceeaşi majoritate specială, atunci cu siguranţă, ar fi repetat-o, prevăzând-o expres şi în cadrul acestei dispoziţii.

Pe cale de consecinţă, consideră că în situaţia confirmării practicianului desemnat provizoriu de judecătorul sindic, nu este nevoie de cvorumul de prezenţă specială prevăzut de art. 57 alin. 2 strict pentru situaţia desemnării altui administrator judiciar, ci de cvorumul instituit de regula generală prevăzută de art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, fiind necesară o majoritate simplă, sens în care se impune respingerea apelului ca nefondat.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a motivelor de apel invocate, Curtea reţine următoarele:

Relevante în soluţionarea prezentului apel sunt dispoziţiile art. 49 alin. 1 si art. 57 alin. 2 din Legea nr. 85/2014.

Astfel, în art. 49 alin. 1 se prevede că: „Cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor au loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil manifestat expres al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente cu drept de vot. Votul condiţionat este considerat vot negativ. Sunt consideraţi prezenţi şi creditorii care au votat valabil prin corespondenţă”, iar în art. 57 al.2: „În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, creditorii care deţin mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot pot decide desemnarea unui administrator judiciar, stabilindu-i şi onorariul. În cazul în care onorariul se va achita din fondul constituit potrivit prevederilor art. 39 alin. (4), acesta va fi stabilit pe baza criteriilor prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar desemnat provizoriu, stabilindu-i onorariul. În această din urmă situaţie nu va mai fi necesară confirmarea judecătorului-sindic. Prima şedinţă a adunării creditorilor va avea în mod obligatoriu pe ordinea de zi atât confirmarea/desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, cât şi stabilirea onorariului acestuia.”

Din cuprinsul acestor dispoziţii rezultă până la evidenţă ca norma generală în ce priveşte condiţiile de cvorum referitoare la prezenţă şi la deliberare sunt cele prevăzute de art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2014. Pe cale de consecinţă, art. 57 alin. 2 din Legea n.85/2014 reprezintă norma specială, însă urmărind prevederile art. 57 alin. 2 din Legea nr.85/2014, instanţa de apel observă că această normă reglementează două ipoteze, astfel :

-desemnarea unui alt administrator de către creditorii ce deţin mai mult de 50% din masa credală în locul celui desemnat provizoriu de către judecătorul sindic;

-confirmarea administratorului judiciar provizoriu desemnat de judecătorul sindic.

Fiind cuprinse aceste două ipoteze în cadrul aceluiaşi text se impune a interpreta, conform regulilor generale de interpretare, care a fost voinţa legiuitorului la edictarea art. 57 alin. 2 din Legea nr. 85/2014. Astfel, conform regulii „exceptio est strictissimae interpretationis” (excepţia este de strictă interpretare), Curtea constată că art. 57 alin. 2 teza I-a reprezintă o situaţie de excepţie, astfel că doar pentru aceasta legiuitorul impune o condiţie specială de cvorum, respectiv de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot. Mai mult, această condiţie specială de cvorum se impune cu atât mai mult cu cât creditorii revin de la desemnarea efectuată de judecătorul sindic.

Rezultă pe cale de consecinţă că pentru ipoteza reglementată la art. 57 alin. 2 teza a III-a din Legea nr.85/2014 se aplică norma generală privitoare la cvorum reglementată de prevederile art. 49 alin. 1 din lege (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” – unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem).

Văzând cele anterior expuse, Curtea găseşte că judecătorul sindic o făcută o justă interpretare a normelor relevante în prezenta cauză şi cum motivele de apel nu au fost însuşite de instanţa de apel, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare