Minori şi familie – revendicare bunuri proprii

Sentinţă civilă 22083/215/2018 din 09.07.2019


Deliberând asupra cauzei  civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 23 august 2018 și înregistrată cu nr. 22083/215/2018, reclamanta C D A a chemat în judecată pe pârâtul T M A, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 6900 lei, ce reprezintă contravaloarea ratelor achitate de către aceasta la creditele pârâtului în perioada noiembrie 2015 – iulie 2018 precum și să îi restituie un telefon mobil marca Samsung Galaxy S8 și un ceas marca Guess.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că între cele două părți a existat o relație de concubinaj în perioada 2015 – 2018, perioadă în care părțile nu au locuit împreună, dar  își petreceau majoritatea timpului împreună; înainte de a o cunoaște pe reclamantă pârâtul contractase un credit la banca ING, pentru care achita lunar o rată de 150 lei, însă începând cu luna noiembrie 2015, reclamanta a început să îi plătească ea rata la acest credit, până în anul 2017, când reclamantul a făcut o refinanțare cu care a închis creditul inițial, ocazie cu care rata a crescut la 300 lei/lună; reclamanta a continuat să achite și această rată până în luna iulie 2018, când a intervenit despărțirea celor două părți.

S-a mai învederat că în toată perioada relației celor două părți, acestea nu s-au gospodărit împreună, având bugete separate, iar reclamanta îl împrumuta pe pârât cu diverse sume de bani.

Tot în această perioadă pârâtul a folosit un telefon mobil marca  Samsung Galaxy S8, proprietatea acesteia, el motivând că i se stricase telefonul; acest telefon a fost achiziționat la data de 15.02.2018 de către reclamantă, fiind încheiat un contract de furnizări servicii cu Telekom Romania și achitând un abonament lunar de 24,99 euro,  prețul telefonului fiind de 2895,98 lei, conform facturii nr. 0172360 din 15.02.2018.

A mai învederat reclamanta că după despărțirea în fapt pârâtul nu a mai dorit să îi înapoieze telefonul, motiv pentru care reclamanta a formulat și plângere la poliție.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 563, art. 1345-1348 c.civil.

La dosar s-au depus xerocopii de pe următoarele acte: acte de stare civilă ale reclamantei, contract pentru furnizarea de servicii nr. 50-26587717 din 15.02.2018, factura fiscală seria TKM nr. 0172360 din data de 15.02.2018 emisă de Telekom Romania Mobile Communications SA,  împuternicire avocaţială, dispoziţia de achitare a taxei de timbru.

La data de 23.10.2018 pârâtul a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, deoarece cele relatate de aceasta în acțiune sunt nereale și nu corespund adevărului, starea de fapt fiind prezentată în mod denaturat.

Astfel, cu privire la primul capăt de cerere s-a precizat că plata sumei de 6900 lei ce reprezintă contravaloarea ratelor aferente creditului contractat de el la banca ING, au fost achitate în totalitate de acesta, conform înscrisurilor atașate la cerere. Reclamanta mergea la bancă doar să plătească cu banii puși la dispoziție de pârât din salariul său, deoarece el era la serviciu și nu putea să meargă la bancă pentru a plăti ratele în timpul programului. Aceasta nu înseamnă că reclamanta a achitat vreo sumă din bugetul personal.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, a învederat că pârâtul că bunurile pe care reclamanta i le solicită a fi înapoiate, au fost făcute cadou acestuia de către ea, cu diverse ocazii.

În continuarea motivării cererii, pârâtul a învederat că prezenta acțiune nu este singurul mijloc juridic pentru recuperarea bunurilor de către cel care susține că și-a micșorat patrimoniul.

Acțiunea întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză are un caracter subsidiar și poate fi promovată doar când cel interesat nu are o altă cale de drept, nici o altă acțiune în justiție pentru valorificarea dreptului său la reparare.

Pe de altă parte, această acțiune își are izvorul într-un fapt juridic, în sens restrâns, însă într-un fapt juridic licit, ce constă în acțiunea sau evenimentul care a dus la mărirea unui patrimoniu pe seama altui patrimoniu, fără ca pentru aceasta să existe un temei legitim, din care ia naștere obligația de restituire în sarcina celui a cărui patrimoniu s-a mărit.

A mai învederat pârâtul căî mărirea patrimoniului nu presupune nici vinovăția celui care a săvârșit faptul juridic, iar obligația de restituire este limitată. Îmbogățirea fără justă cauză, ca izvor distinct de obligații, constă într-un fapt ilicit, concretizat într-o creștere patrimonială înregistrată de o persoană pe seama alteia, fără ca aceasta să fie juridc justificată.

Potrivit art. 1348 c.civil, cererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acțiune, pentru a obține ceea ce este datorat. În același sens, îmbogățirea este justificată atunci când rezultă din exercitarea de către păgubit a unui drept contra celui îmbogățit, potrivit art. 1346 alin. 1 c.civil. În interpretarea acestor articole rezultă că acțiunea de îmbogățire fără justă cauză este practicabilă doar în lipsa oricărei alternative juridice, deoarece cererea de restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză are un caracter subsidiar.

Actio de in rem verso oferă o șansă juridică de recuperare a ceea ce s-a plătit fără titlu, astfel încât existența unui titlu implică folosirea mijloacelor juridice de recuperare care sunt specifice acelui titlu, de exemplu acțiune ex lege.

Raportul juridic la care dă naștere îmbogățirea fără just temei își are izvorul într-un fapt juridic licit ce constă în acțiunea ori evenimentul care a dus la mărirea unui patrimoniu pe seama altui patrimoniu, fără ca pentru aceasta să existe un temei legitim din care să ia naștere obligația de restituire în sarcina celui al cărui patrimoniu s-a mărit.

Dreptul la acțiunea în restituire întemeiată pe principiul sus menționat este recunoscut numai în absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite, vorbindu-se astfel de caracterul subsidiar al acțiunii în restituire( actio de in rem verso).

Mai precis, cel sărăcit are dreptul la actio de in rem verso numai atunci când el nu are și nici nu a avut o altă cale de drept și nici o altă acțiune în justiție pentru valorificarea dreptului său la reparații. Ori, bunurile solicitate nu pot fi revendicate de către unul dintre concubini cât timp nu a intervenit partajarea bunurilor dobândite în timpul concubinajului.

În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 c.proc.civ.

S-au anexat la cerere extrase de cont emise de Raiffeisen Bank, contract individual de muncă încheiat și înregistrat cu nr. 17/9.12.2014 în registrul general de evidență a salariaților, încheiat între SC N I SRL, în calitate de administrator și pârât, în calitate de angajat, decizie colectivă de modificare a salariilor angajaților nr. 77/15.01.2018, adeverință nr. 1160/17.10.2018 emisă de SC N I SRL, împuternicire avocațială.

În şedinţa publică de la 5 februarie 2019, la solicitarea părților, instanţa a încuviinţat, în temeiul dispoziţiilor art. 264 şi urm., art. 351 şi urm., proba cu înscrisuri şi cu interogatoriul pârâţilor, fiind administrate aceste probe ulterior.

Totodată, în temeiul prevederilor art. 311 şi urm. c.proc.civ., instanţa a încuviinţat şi proba testimonială, fiind audiați la termenele din 16.04.2019 și 25.06.2019 martorii I L F, propusă de reclamantă și M M R, propus de pârât, ale căror declarații au fost consemnate și depuse la dosar.

Tot în scop probatoriu, instanța a încuviințat efecuarea unor adrese către Raiffeisen Bank și ING Bank, pentru a se comunica dacă pe numele pârâtului au existat sau există contract de credit, iar în caz afirmativ  să se comunice desfășurătorul de credit, graficele de rambursare, recipisele prin care s-au achitat ratele aferente acestor credite, în perioada noiembrie 2015-iulie 2018 și de către cine au fost achitate, iar ulterior cele două bănci au înaintat instanței răspunsurile solicitate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, a depoziţiilor martorilor audiaţi  şi conform recunoaşterii la interogatoriu a pârâtului, rezultă că părţile au întreţinut relaţii de concubinaj în perioada 2015-2018, fără a locui împreună. În această perioadă părţile au achiziţionat un telefon mobil marca Samsung Galaxy S8 Midnight Black( conform facturii fiscale seria TKM nr. 0172360 din data de 15.02.2018 emisă de Telekom Romania Mobile Communications SA), un ceas marca Guess, iar reclamanta a plătit o parte din ratele creditelor contractate de pârât la ING( credit de nevoi personale nr. 3274638/14.02.2017, în valoare de 8757 lei, închis la data de 23.05.2018 printr-un proces de refinanţare realizat prin contractul de credit  nr. 4570124/23.05.2018 şi credit de nevoi personale 4570124/23.05.2018 în valoare de 11922 lei, închis la data de 28.08.2018 printr-un proces de refinanţare realizat prin contractul de credit nr. 1326076/28.08.2018).

În cuprinsul adresei nr. CM/CI/630/18.03.2019 emisă de ING Bank N.V.Amsterdam – Sucursala Bucureşti s-a menţionat că reclamanta a alimentat regulat cu suma de 290 lei cu detalii de transfer „ rată credit ” în intervalul 14.02.2017-23.05.2018, fiind efectuate 15 plăţi prin direct debit, pentru  creditul de nevoi personale nr. 3274638/14.02.2017, iar pentru creditul de nevoi personale 4570124/23.05.2018 pârâtul a realizat două plăţi prin transfer bancar în data de 18.06.2018 şi 1.08.2018.

Martora I L F, propusă de reclamantă și audiată la termenul din 16.04.2019, în calitate de colegă de serviciu cu aceasta la restaurantul ”T” din Craiova, a declarat că la sfârșitul anul 2018 reclamanta l-a împrumutat pe pârât cu un telefon mobil marca  Samsung Galaxy S8, pentru ca acesta să îl folosească, însă ulterior pârâtul l-a dus la amanet și a fost vândut.

Părțile au întreținut relații de concubinaj din luna august 2015, timp de 3 ani și jumătate, iar în luna octombrie- noiembrie 2018 acestea s-au despărțit în fapt, după ce pârâtul vâduse telefonul reclamantei. Martora a văzut cum reclamanta lunar mergea la banca BRD să achite rate pentru creditele pârâtului. Părțile nu au locuit împreună vreodată și nu au avut copii.

Pârâtul i se plângea reclamantei că nu are bani să achite ratele bancare, iar ea plătea aceste rate din banii săi proveniți din salariu. Martora nu a întrebat-o pe reclamantă care era cuantumul unei rate. Pârâtul o manipula sentimental pe reclamantă, personal martora a văzut mesajele trimise de el pe telefonul ei mobil; după despărțire, pârâtul i-a trimis reclamantei mesaje de amenințare și o hărțuia, pentru că el dorea să o determine să renunțe la acțiune.

Martorul M M R, propus de pârât și audiat la termenul din 25.06.2019, a declarat că a avut cu reclamanta o relație anterioară de scurtă durată, iar pe pârât îl cunoaște de când erau mici, fiind colegi de școală. Deseori martorul l-a văzut de pârât folosind un telefon mobil marca  Samsung Galaxy S8, de culoare neagră și a dedus că este telefonul lui. Părțile au întreținut relații de concubinaj în perioada 2016-2018, ulterior s-au despărțit în fapt și nu au locuit vreodată împreună. De circa 4 ani martorul nu a mai vorbit cu reclamanta, de fapt el a evitat-o deoarece era prietena actualului lui prieten, iar de multe ori pârâtul îi dădea bani reclamantei pentru ca aceasta să achite ratele bancare la creditul lui, deoarece el nu ajungea la bancă, fiind la serviciu; pârâtul avea profesia de inginer în Craiova. Personal martorul a fost de față când pârâtul îi spunea că urmează a coborî în fața blocului pentru a se întâlni cu reclamanta să îi dea banii de rată. Martorul nu a auzit ca ea să fi plătit vreo rată din banii ei; martorul nu cunoaște dacă reclamanta a avut sau nu serviciu în perioada concubinajului cu pârâtul; de asemenea martorul nu a auzit ca reclamanta să fi avut vreun ceas Guess.

Din probele administrate rezultă că între părţi a existat o convenţie tacită ca bunurile dobândite de ei să fie ori să constituie proprietatea lor indiviză, iar această intenţie rezultă şi din împrejurarea că reclamanta i-a făcut cadou pârâtului telefonul mobil şi ceasul( ele fiind folosite exclusiv de pârât de când au fost cumpărate, conform recunoaşterii reclamantei şi depoziţiilor martorilor audiaţi), iar ratele bancare au fost plătite alternativ de fiecare din cei doi concubini.

Prin urmare, niciuna dintre părţi nu este proprietarul exclusiv al bunurilor menţionate, fiecare dintre acestea fiind titularul exclusiv al unei cote-părţi din dreptul de proprietate.

Specifică relaţiilor patrimoniale dintre concubini este proba contribuţiei pentru fiecare bun în parte şi, cumulativ, intenţia acestora de a dobândi, în comun, bunurile, altfel existând doar un drept de creanţă supus prescripţiei, potrivit regulilor generale aplicabile pretenţiilor băneşti.

Existenţa intenţiei de a dobândi bunurile în coproprietate are la bază concubinajul notoriu, din care rezultă modul comun al părţilor de a acţiona.

În drept, sunt incidente dispoziţiile art. 634 noului Cod civil, ce reglementează coproprietatea obişnuită, stabilind că ,,Fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote-părţi din dreptul de proprietate şi poate dispune în mod liber de aceasta în lipsă de stipulaţie contrară.

(2)Cotele-părţi sunt prezumate a fi egale, până la proba contrară. Dacă bunul a fost dobândit prin act juridic, proba contrară nu se va putea face decât prin înscrisuri.”

Întrucât reclamanta a invocat un drept de proprietate exclusivă asupra acestor bunuri, instanţa constată că acţiunea este neîntemeiată, neexistând nici posibilitatea de a obliga pârâtul la plata contravalorii acestor bunuri, deoarece bunurile nu sunt proprietatea exclusivă a reclamantei, iar în cazul bunurilor înstrăinate de pârât, reclamanta are un drept de creanţă cu privire la contravaloarea cotei sale de contribuţie la achiziţionarea bunului.

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa va respinge acţiunea în revendicare mobiliară ca fiind  neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge acţiunea având ca obiect revendicare bunuri proprii, formulată de reclamanta CDA, împotriva pârâtului T M A.

Cu apel  în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 9 iulie 2019.

Preşedinte Grefier