Stabilire program vizitare minor

Sentinţă civilă 227 din 07.03.2012


ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MIZIL Tip: Sentinţă civilă

JUDEŢUL PRAHOVA Nr./Data: 227/ 07.03.2012

 Autor: Secţia civilă

 Domenii asociate:minori

STABILIRE PROGRAM VIZITARE MINOR

Prin actiunea promovată initial pe rolul Judecătoriei Ploieşti şi înregistrată ulterior pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr....../259/ 2011, ca urmare a declinării competenţei, reclamantul B.M. a chemat în judecata pe pârâta B. M. I. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei sa-i permita a avea legaturi personale cu minorii B. E. D., nascuta la 23.03.2007 şi B. B. F. nascut la 24.07.2009 prin luarea lor în domiciliul reclamantului, în prima si a treia saptamana din luna, de vineri orele 18,00, pana duminica la orele 16,00 la domiciliul reclamantului, două zile în perioada sarbatorilor de Craciun si Paşte .

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca prin sentinta civila nr. ......./18.11.2010 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, minorii i-au fost incredintaţi spre crestere si educare paratei, insa pârâta nu i-a permis reclamantului sa viziteze minorii situaţie care aduce atingere dreptului reclamantului, în calitate de părinte de a menţine legăturile de afecţiune reciproce dintre copil şi părinte, acesta din urmă fiind îndreptăţit să vegheze la buna  creştere şi educare a minorului.

In drept au fost invocate disp art.43 alin.3 Cod fam.

In conf cu disp. art. 112 pct 5 Cpciv, in dovedirea cererii, atasat acesteia reclamantul a depus la dosar copii ale urmatoarelor inscrisuri: sentinţa civilă nr......./18.11.2010 şi certificatele de naştere ale minorilor.

 În temeiul art.119 Cod pr civ pârâta a formulat intampinare şi cerere cu caracter reconvenţională, prin care a aratat ca este de acord ca reclamantul să viziteze minorii însă se opune ca legăturile cu minori să se desfăşoare în domiciliul reclamantului în raport de împrejurarea că aceştia au o vârstă fragedă de doi ani şi respectiv trei ani ceea ce implică un anumit program referitor modul de hrana şi orele de somn iar de aproximativ un an de zile de când părţile au divorţat , minorii nu au avut relaţii apropiate cu tatăl lor .

A mai menţionat pârâta că tatăl reclamantului este o persoană cu afecţiuni psihice fiind internat în repetate rânduri în unitatea spitalicească de profil de la Voila sens în care apreciază că mediul în care pârâtul doreşte să dezvolte relaţii apropiate cu minorii nu este unul prielnic, motiv pentru care a solicitat ca programul de vizitare să se realizeze în domiciliul pârâtei şi în prezenţa acesteia în intervalul orar 09.00-17.00 în prima şi cea de a treia duminică din lună.

La termenul din data de 02.12.2011 reclamantul şi-a completat cererea de chemare în judecată solicitând ca în programul de vizitare să fie inclusă şi  o perioadă de o lună de zile în vacanţa de vară având în vedere faptul că în prezent cei doi minori au fost înscrişi la grădiniţă.

La rândul său pârâta şi-a precizat cererea cu caracter reconvenţional solicitând ca programul de vizitare să se realizeze în primul şi al treilea week-end din lună, sâmbăta şi duminica, după posibilităţile reclamntului, in intervalul orar 09.00-18.00 iar în vacanţele de vară şi iarnă precum şi în vacanţa de Paşte în fiecare week-end , respective sâmbăta şi duminica între orele 09.00-18.00.

Totodată pârâta  a arătat faptul că schimbarea bruscă a mediului de viaţă al minorilor poate avea influenţe negative de natură psihologică asupra acestora în condiţiile în care de aproximativ un an de zile minorii au petrecut timpul doar alături de mama lor iar băieţelul în vârstă de 2 ani şi 5 luni nu vorbeşte foarte bine şi nici nu îşi cunoaşte tatăl fiind foarte mic la momentul despărţirii părinţilor săi. S-a învederat faptul că programul de lucru al reclamantului implică 12 ore de lucru cu repaus de 24 ore.

A mai precizat pârâta că reclamantul este o fire violentă, manifestându-se agresiv şi în prezenţa minorilor, acesta fiind şi motivul pentru care s-au despărţit moment în care reclamantul a refuzat să i-o încredinţeze pe minora B. E.-D. care a rămas la domicliul reclamantului deşi a existat o hotărâre judecătorească fiind necesară demararea procedurii de executare silită după care pârâtul nu s-a arătat interesat să îi viziteze pe minori iar atunci când se deplasa la domicliul pârâtei în acest scop era însoţit de un martor manifestând o atitudine provocatoare , provocând scandal.

În dovedirea cererii cu caracter reconvenţional au fost depuse înscrisuri, respectiv certificate medico-legal, rezoluţie de încetare a urmăririi penale,adeverinţa nr.1113/30.11.2011şi copie adeverinţă medicală.

Instanţa a dispus efectuarea unor anchete psihosociale la domicilul părţilor, referatele fiind depuse la filele 15-17 din dosarul cauzei.

Instanta a administrat proba testimoniala in cauza fiind audiati numitii M. M., B. A. ale caror declaratii au fost consemnate si atasate la dosar (f 54-59), pe cea cu interogatoriu partilor raspunsurile acestora fiind consemnate la dosar (f 22-25), precum si proba cu inscrisuri depuse la dosarul cauzei la filele 36-51

Analizand ansamblul materialului probator instanta  a retinut urmatoarele:

Instanţa a avut în vedere la soluţionarea cauzei de faţă dispoziţiile art. 6 alin.6  Codul Civil rap la art.5 alin.1 din Legea 71/201 ,  potrivit cărora dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile şi situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor şi din raporturile de vecinătate, dacă acestea subzistă şi după intrarea în vigoare a legii noi.

În sensul aplicării prevederilor Cod civil pot fi avute în vedere şi prevederile art.46 din Legea 71/2011 conform cărora dispoziţiile hotărârilor judecătoreşti privind relaţiile personale şi patrimoniale dintre copii şi părinţii lor divorţaţi înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, pot fi modificate potrivit art.403 Cod civil.

Prin sentinta civila nr. 12100/18.11.2010 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, minorii B. B. F., născut la data de 24.07.2009 şi B. E. D. născută la data de 23.03.2008 au fost incredintati spre crestere si educare paratei B.M.-I.

Potrivit dispozitiilor art 401 raportat la art.400 Cod civil, parintele la domiciliul căruia nu a fost stabilită locuinţa copilul pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala .

Dreptul părintelui de a menţine legături personale cu copilul nu constituie o simplă facultate  ci şi o obligaţie legală el fiind îndatorat să contribuie în continuare la ocrotirea copilului iar parata nu poate împiedica relaţiile personale ale minorilor cu tatăl reclamant, decât in cazurile când exista motive temeinice de natura a afecta dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului fără ca în speţă să fie probată existenţa acestor motive.

Coroborând declaraţiile martorilor cu răspunsurile părţilor cu ocazia administrării interogatoriului  a rezultat  faptul că de aproximativ un an de zile, datorită conflictului dintre părţi generat de încetarea relaţiilor matrimoniale, nu au existat legăturile personale ale pârâtului cu cei doi minori în condiţii de normalitate, aspecte confirmate chiar de către pârâtă în cuprinsul întâmpinării, care a  subliniat faptul că minorul B. B.-F. aproape că nu îşi cunoaşte tatăl cu motivarea că reclamantul nu şi-a manifestat interesul să îi viziteze mai des pe minori fie se prezenta la domiciliul reclamantei  la ore nepotrivite unei vizite în raport de programul de somn al minorilor .

Deşi pârâta  a invocat aspecte negative ale comportamentului pârâtului care au avut drept consecinţă deteriorarea relaţiilor personale dintre părţi, aceste împrejurări ar trebui să nu aibă repercusiuni în planul legăturilor personale ale pârâtului cu minorii prin prisma faptului că fiecare părinte are dreptul să dezvolte relaţii afective reciproce faţă copilul său toate acestea fiind în interesul superior al minorilor având în vedere şi faptul că domicliul reclamantului nu reprezită un mediu familial complet străin minorilor în condiţiile în care până la despărţirea în fapt a părţilor minorii au locuit acolo fără  a le fi afectată dezvoltarea.

De altfel probele administrate în cauză nu  au dovedit faptul că reclamantul a fost un părinte iresponsabil în perioada convieţuirii părţilor, că ar fi avut o conduită nepotrivită în relaţiile cu minorii sau că ar fi exercitat acte de violenţă asupra acestora  şi nu conduc la ideea că dreptul si capacitatea reclamantului de a păstra legături personale cu minorul trebuie la limitate în sensul asigurării unei modalităţi efective de întreţinere  a legăturilor personale numai în domiciliul pârâtei sub supravegherea şi în prezenţa, în condiţiile în care şi referatul de anchetă socială relevă faptul că imobilul în care locuieşte reclamantul oferă spaţiu şi condiţii corespunzătoare pentru a lua minorii în domiciliul său.

Desfăşurarea legăturilor personale cu minorii în domiciliul reclamantului este de natură asigure o apropiere firească între tată şi minori într-un mediu care exclude tensiunile dintre părinţi de natură a afecta în mod evident pe minori care au o vârstă mult prea fragedă pentru a înţelege consecinţele unui divorţ, cu recomandarea ca reclamantul sa manifeste responsabilitatea necesara fata de copii săi, beneficiind de perioada mai îndelungata  de luare a acestora pe timpul verii şi să îi aducă înapoi la domiciliul mamei pârâte la sfârşitul programului de vizită.

La stabilirea programului de vizitare în maniera solicitată de reclamant instanţa a avut în vedere principiul respectării si promovarii cu prioritate a interesului superior al copilului care prevalează in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti, asa cum rezulta din prevederile art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului..

Respectarea si garantarea tuturor drepturilor copilului se mai realizeaza conform urmatoarelor principii: 

1-responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti;

2- asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil;

3- respectarea demnitatii copilului, potrivit art. 6 din acelasi act normativ.

Instanţa  a apreciat  că, indiferent de relaţiile dintre părinţi, dezvoltarea unui copil de trei ani este mai armonioasă dacă se află în prezenţa ambilor părinţi resimţind mai puţin consecinţele nefaste ale separării în drept şi în fapt a părinţilor săi.

Instanţa a  recomandat mamei pârâte  să permită copiilor să-si exercite efectiv drepturile pe care le au, cu privire la pastrarea unor legaturi personale cu tatal lor si cu ceilalti membrii ai familiei extinse, sau cu alte persoane fata de care au dezvoltat relatii de atasament, in vederea garantarii in continuare a unei dezvoltari echilibrate a personalitatii minorilor, in conditiile prevazute de art. 14 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.

De asemenea, s-a  reamintit  ambilor parinti că, in egala masura, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului in deciziile pe care le iau cu privire la copii, potrivit art. 2 alin. 2 din acelasi act normativ si recomanda totodata acestora, ca orice stare conflictuala ce vizeaza exclusiv relatiile dintre parinti ca fosti soti, sa nu afecteze in viitor relatiile dintre parinti in deciziile pe care le iau cu privire la copii si dintre acestia si copii.

Totodată, este adecvată recunoaşterea si respectarea dreptului celuilalt parinte si a bunicilor paterni de a avea legaturi personale cu minorii sau o executare voluntara a hotararii judecatoresti care priveste legatura personala cu minorii, in considerarea aceluiasi interes superior al acestora mai ales că în speţă minorii s-au născut şi au crescut până la momentul despărţirii părţilor, în acelaşi imobil împreună cu bunicii paterni fără ca aceştia să fi avut un comportament de natură a periclita integritatea şi dezvoltarea fizică şi psihică a minorilor.

In orice caz, reclamantul are in continuare, pe lângă dreptul de a avea legaturi personale diversificate cu minorii in sensul art. 15 din acelasi act normativ si dreptul de a veghea la modul cum celalalt parinte se ocupa de cresterea si educarea copiilor, potrivit art. 401 Codul civil iar aceste drepturi sunt în concordanţă deplină şi cu prevederile art.8 din CEDO privind dreptul la respectarea vieţii de familie care implica si relaţiile intre copil si părinte si totodată s-ar încalcă si dreptul copilului prevăzut de art. 14 din Legea nr. 272/2004 de a păstra legăturile personale cu ambii părinţi foşti soţi, care ar trebui să dea dovadă de maturitate şi înţelepciune depăşindu-şi frustrările şi orgoliile şi să coopereze în procesul de creştere şi educare a minorilor care au nevoie nu doar de aport material ci si de sprijin moral deoarece, viata de zi cu zi a relevat ca minorii au nevoie si de afecţiunea, sprijinul si îndrumarea tatălui, in acelaşi timp, copilul având dreptul de a-si cunoaşte rudele, de a întreţine relaţii personale cu acestea.

Susţinerea, in mod generic, ca numai mama minorilor poate asigura îngrijirea corespunzătoare a acestora pe considerentul că numai ea s-a ocupat în ultimul an de creşterea minorilor cunoscându-le regimul alimentar şi programul de somn sau orice alte nevoi pe care tatăl nu le cunoşte , contravine principiului îndreptăţirii egale a ambilor părinţi de a se ocupa de dezvoltarea fizica, morala si intelectuala a copilului având în vedere şi principiul respectării şi promovării interesului superior al minorului.

Pentru considerentele expuse anterior instanţa a admis acţiunea precizată formulată de reclamant şi  a încuviinţat  dreptul acestuia de  a avea legături personale cu minorii în domiciliul său conform programului de vizitare indicat de acesta  şi a  respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de către pârâtă.

În baza art.274 C. pr civ. ,constatând culpa procesuală a pârâtei instanţa a obligat-o  la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei reprezentând onorariu avocat.

Întocmit,

Judecător - Mădălina Dinu

1