Recurs. Pretenţii reprezentând contravaloarea cotelor de contribuţie la cheltuielile Asociaţiilor de Proprietari. Inadmisibilitate.

Hotărâre 525 din 21.06.2019


Recurs. Pretenţii reprezentând contravaloarea cotelor de contribuţie la cheltuielile Asociaţiilor de Proprietari. Inadmisibilitate.

-Codul de procedură civilă, art. 94 pct 1 lit. c), art. 483 alin. (2), art. 457 alin. (1)

-Legea nr.. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor

Cât priveşte conţinutul prevederilor art. 94 pct. 1 lit. c) C.pr.civ. şi anume înţelesul şi aplicarea normei de procedură materiei avută în vedere de legiuitor, Curtea reţine că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată este reprezentat de obligaţia pârâtului chemat în judecată, proprietar de locuinţă/spaţiu cu altă destinaţie decât cea de locuinţă în imobilul situat în (…) de a achita contravaloarea cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, în sensul dispoziţiilor speciale conţinute de Legea nr.. 196/2018. Astfel, potrivit art. 2 g), h), k) din Legea nr.. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor: g) cheltuieli ale asociaţiei de proprietari - totalitatea cheltuielilor sau obligaţiilor financiare ale asociaţiei de proprietari care sunt legate de exploatarea, repararea, întreţinerea, modernizarea, reabilitarea proprietăţii comune, precum şi cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii şi care nu sunt facturate acestora în mod individual; h) condominiu - imobil format din teren cu una sau mai multe construcţii, în care există cel puţin 3 proprietăţi individuale reprezentate de locuinţe şi locuinţe sau spaţii cu altă destinaţie, după caz, şi cote-părţi indivize de proprietate comună; k) cota de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari - suma corespunzătoare din cheltuielile asociaţiei pe care fiecare proprietar din condominiu este obligat să o plătească lunar, conform prevederilor prezentei legi;

Or, reclamanta Asociaţia de Proprietari Oraş (…) a solicitat, pe seama intimatului pârât, îndeplinirea acestei obligaţii a fiecărui proprietar din condominiu, legea anterioară nr.230/2007 conţinând practic aceleaşi obligaţii de plată ale proprietarilor dintr-un condominiu cu mai multe spaţii şi părţi comune, respectiv de a achita cota de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari. Iar aceste cheltuieli ale asociaţiei de proprietari sunt şi ele avute în vedere de norma de procedură de la art. 94 pct 1 lit c), căci privesc în mod cert administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite.

(Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV a civilă,

decizia civilă nr. 525/R din data de 21 iunie 2019)

Prin sentinţa civilă nr. (...)/06.10.2017 Judecătoria (...) a admis cererea de chemare în judecată formulată de (...)în contradictoriu cu pârâtul (...); a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 13235,15 de lei reprezentând contravaloarea cotelor de întreţinere pentru perioada august 2013 - iunie 2016 aferente spaţiilor de la parter, mezanin şi etaj 1 din imobilul situat în (...), spaţii deţinute de pârât în calitate de proprietar; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 13101,94 de lei reprezentând penalităţi de întârziere pentru perioada ianuarie 2015 - iunie 2016; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Prin decizia civilă nr. (...)A/12.12.2018 pronunţată de Tribunalul (...) – Secţia Civilă, instanţa de apel a respins ca nefondat apelul formulat pârât împotriva sentinţei civile nr. (...)/06.10.2017 pronunţată de  Judecătoria (...).

Împotriva acestei decizii a instanţei de apel, pârâtul (...) a declarat recurs, înregistrat pe rolul instanţei de recurs, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia civilă, la data de 10.04.2019.

În şedinţa publică din data de 21.06.2019, primul termen de judecată în recurs, Curtea a pus în discuţie, din oficiu, admisibilitatea recursului, în raport de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C.pr.civ. coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. c) şi art. 483 alin. (2) C.pr.civ., având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin inadmisibilitate se înţelege folosirea de către partea litigantă a unui mijloc procedural care nu îi este deschis de lege, a unui mijloc procedural permis de lege, dar în alt scop decât cel avut în vedere de legiuitor la edictarea normei sau a unui mijloc procedural cu nerespectarea condiţiilor cerute de norma juridică.

Potrivit art 457 alin. (1) C.pr.civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. Norma juridică evocată consacră principiul legalităţii căii de atac a cărui nerespectare conduce la inadmisibilitatea căii de atac promovate, dar neprevăzută de lege.

Potrivit art. 483 alin. (2) C.pr.civ. 2010, intrat în vigoare la data de 15.02.2013, potrivit art. (...) din Legea nr. 76/2012, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Totodată, conform art XVIII din Legea nr. 2/2013, (1) Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 (31 decembrie 2018 – termen prelungit succesiv, O.U.G. nr. 95/2016) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Curtea are în vedere că potrivit art. 94 pct 1 lit. c), judecătoriile judecă în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: (…) c)  cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz.

Cât priveşte conţinutul prevederilor art 94 pct 1 lit. c) C.pr.civ. şi anume înţelesul şi aplicarea normei de procedură materiei avută în vedere de legiuitor, Curtea reţine că obiectul prezentei cereri de chemare în judecată este reprezentat de obligaţia pârâtului chemat în judecată, proprietar de locuinţă/spaţiu cu altă destinaţie decât cea de locuinţă în imobilul situat în (...), jud (...), de a achita contravaloarea cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, în sensul dispoziţiilor speciale conţinute de Legea nr.. 196/2018. Astfel, potrivit art.2 g), h), k) din Legea nr.. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor: g) cheltuieli ale asociaţiei de proprietari - totalitatea cheltuielilor sau obligaţiilor financiare ale asociaţiei de proprietari care sunt legate de exploatarea, repararea, întreţinerea, modernizarea, reabilitarea proprietăţii comune, precum şi cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii şi care nu sunt facturate acestora în mod individual; h) condominiu - imobil format din teren cu una sau mai multe construcţii, în care există cel puţin 3 proprietăţi individuale reprezentate de locuinţe şi locuinţe sau spaţii cu altă destinaţie, după caz, şi cote-părţi indivize de proprietate comună; k) cota de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari - suma corespunzătoare din cheltuielile asociaţiei pe care fiecare proprietar din condominiu este obligat să o plătească lunar, conform prevederilor prezentei legi;

Or, reclamanta (...) a solicitat, pe seama intimatului pârât, îndeplinirea acestei obligaţii a fiecărui proprietar din condominiu, Legea anterioară nr. 230/2007 conţinând practic aceleaşi obligaţii de plată ale proprietarilor dintr-un condominiu cu mai multe spaţii şi părţi comune, respectiv de a achita cota de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari. Iar aceste cheltuieli ale asociaţiei de proprietari sunt şi ele avute în vedere de norma de procedură de la art 94 pct 1 lit. c), căci privesc în mod cert administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite.

Din coroborarea dispoziţiilor legale anterior reproduse, Curtea apreciază că se deduce concluzia potrivit căreia hotărârea judecătorească pronunţată într-un litigiu având ca obiect obligaţii de plată decurgând din raporturile juridice stabilite între Asociaţiile de proprietari şi proprietarii spaţiilor cu destinaţie de locuinţă sau altă destinaţie dintr-un condominiu, este supusă doar căii de atac a apelului, decizia din apel nefiind susceptibilă de a face obiectul căii extraordinare de atac a recursului. Or, litigiul de faţă promovat la data de 01.09.2016 de către reclamanta (...) are ca obiect obligaţia de plată a contravalorii cotelor de întreţinere datorate de proprietarul (...) pentru spaţiile deţinute în imobilul situat în (...), jud (...), astfel că în prezentul litigiu este exceptată expres posibilitatea formulării căii de atac a recursului.