Societăţi comerciale. Înscris declarat fals prin hotărâre judecătorească. Termen de revizuire. [art. 324 alin. (1) pct. 3 Codul de procedură civilă de la 1865]

Societăţi comerciale. Înscris declarat fals prin hotărâre judecătorească. Termen de revizuire. [art. 324 alin. (1) pct. 3 Codul de procedură civilă de la 1865]

Din formularea textului ”partea a luat cunoștință de …hotărârea instanței care a declarat fals înscrisul” rezultă că la redactarea acestuia a fost avută în vedere luarea la cunoștință efectivă de către parte a acestei împrejurări, iar nu comunicarea hotărârii motivate, conform dispozițiilor codurilor de procedură (civilă sau penală, după caz).

(Secţia a VI-a Civilă, decizia civilă nr. 806/R din data de 19 septembrie 2019)

Prin încheierea Tribunalului Bucuresti - Secţia a VII-a Comercială s-a dispus admiterea cererii de deschidere a procedurii generale împotriva debitorului S.C.” A E” SA şi numirea în calitate de lichidator a D IPURL.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a, revizuentul B.A. in nume propriu - ca acționar al SC A E SA şi în numele și pentru SC A E SA a solicitat revizuirea încheierii pronunţate de Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială. În motivare se susține că prin sentinţa penală nr. 120 din 23.10.2015 a Curții de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin decizia nr. 411/A din 28.11.2017 a ICCJ s-a dispus în baza dispoziţiilor 311.25 alin. (3) C.pr.pen. anularea, printre altele a cererii de deschidere a procedurii” întocmită” de inculpatul F.O. la data de 21.01.2011, plan redresare, bilanţ prescurtat 31.05.2011, contul de profit Şi pierderi la 31.12.2010, balanţă verificare mai 2011, lista bunurilor S.C.” A E”, plan de reorganizare, hotărâre AGA nr. 1/20.12.2011.

Prin sentința civilă nr. 6000/24.10.2018 Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă a admis excepţia tardivităţii, a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire a încheierii de şedinţă din data de 23.06.2011 în dosarul privind debitorul SC A E SA formulată de către revizuentul B.A., în nume propriu - ca acționar al SC A E SA.

În motivare instanța reține că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art.322 pct. 4 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit cărora se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămase definitive prin neapelare „dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii.”

Prin sentinţa penală nr. 120 din 23.10.2015 a Curții de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin decizia nr. 411/A din 28.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie, s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 25 alin. (3) C.pr.pen., anularea, printre altele, a cererii de deschidere a procedurii ”întocmită” de inculpatul F.O. la data de 21.01.2011, plan redresare, bilanţ prescurtat 31.05.2011, contul de profit şi pierderi la 31.12.2010, balanţă verificare mai 2011, lista bunurilor S.C. A E, plan de reorganizare, hotărâre AGA nr. 1/20.12.2011.

Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 3) Codul de procedură civilă de la 1865, termenul de o lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii curge, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale care a declarat fals înscrisul.

Instanţa apreciază că revizuentul a luat cunoştinţă de hotărârea instanței penale, cel mai târziu la data pronunţării deciziei penale nr. 411/A din 28.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie, care a menţinut dispoziţia instanței de apel cu privire la anularea ca false a înscrisurilor menţionate mai sus.

În consecinţă, depunerea la poştă a cererii de revizuire la data de 08.02.2018, este tardivă raportat la data de 28.11.2017, când s-a pronunţat decizia penală nr. 411/A a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie şi la dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 3 Codul de procedură civilă de la 1865.

Instanţa nu reţine susţinerea revizuentului cu privire la curgerea termenului de revizuire de la momentul comunicării motivării deciziei penale nr. 411/A din 28.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie, având în vedere menţionarea expresă în dispozitivul acestei decizii a faptului că se menţin toate celelalte dispoziţii ale instanţei de apel, deci şi implicit cea de anulare ca false a înscrisurilor la care face referire cererea de revizuire.

Cum potrivit dispoziţiilor art. 407 alin. (1) C.pr.pen., după pronunţare, o copie a minutei hotărârii se comunică şi părţilor, iar, în cazul în care inculpatul este arestat, administraţiei locului de deţinere, este evident că revizuentul (inculpat în cauza în care s-a pronunţat decizia penală nr. 411/A din 28.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie) a avut cunoştinţă de hotărârea definitivă a instanţei penale încă de la data pronunţării acesteia, respectiv 28.11.2017.

În plus, comunicarea deciziei penale nr. 411/A din 28.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie, în întregul său, nu s-a realizat până la data de 08.02.2018, data exercitării căii de atac a revizuirii, astfel că teza susţinută de revizuent, potrivit căreia exercitarea revizuirii ar fi fost imposibilă, în lipsa comunicării motivării instanţei penale, nu poate fi primită, din moment ce s-a formulat calea de atac extraordinară, iar ulterior comunicării motivării deciziei penale nr.411/A din 28.11.2017, nu s-au adus alte argumente cu privire la motivele revizuirii. Rezultă astfel concluzia că revizuentul avea la dispoziție toate elementele necesare formulării cerii de revizuire încă de la momentul comunicării minutei deciziei penale nr. 411/A din 28.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie şi nu a justificat nici un motiv întemeiat pentru exercitarea tardivă a cererii de revizuire.

Revizuentul B.A. a formulat recurs, în cerere indicând că atacă încheierea din data de 10.10.2018, dar în motivare referindu-se la sentința civilă nr. 6000/ 24.10.2018 prin care Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă a admis excepţia tardivităţii și a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire. Ulterior, la termenul din data de 19.09.2019 recurentul a făcut o precizare în acest sens a cererii de recurs.

În cererea de recurs se solicită desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecarea în fond a cauzei.

Susține recurentul că termenul de exercitare al căii de atac este de o lună şi acesta se calculează de la momentul în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea care a declarat fals înscrisul, modul de calcul fiind expres reglementat de art. 324 alin. (1) pct. 3 C.pr.civ.

Cu privire la această exprimare a legiuitorului, expresia „partea a luat cunoştinţă de hotărârea care a declarat fals înscrisul” nu se poate interpreta în sensul de „ziua la care a fost comunicată minuta hotărârii”, ci doar în sensul în care se referă la ziua în care s-a comunicat hotărârea in extenso, moment la care partea poate lua la cunoştinţă în mod efectiv de motivarea instanţei, lucru absolut necesar pentru formularea şi motivarea în cunoştinţă de cauză a oricărei căi de atac.

Având în vedere faptul că legea şi jurisprudenţa cer în mod neechivoc ca atât declararea căii de atac, cât și motivarea acesteia, să se efectueze în termenul prevăzut de lege, această activitate nu poate fi dusă la îndeplinire decât ulterior momentului comunicării motivării hotărârii atacate, în mod contrar fiind încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Conform prevederilor cuprinse în art. 11 şi 20 din Constituţia României, Convenţia şi Protocoalele ei adiţionale au devenit parte integrantă a dreptului intern, având prioritate faţă de acesta, altfel spus C.E.D.O. şi protocoalele adiţionale au devenit izvor de drept intern obligatoriu şi prioritar, ceea ce, în plan naţional, are drept consecinţă imediată aplicarea convenţiei şi protocoalelor de către instanţele judecătoreşti române, iar în plan internaţional acceptarea controlului prevăzut de C.E.D.O. cu privire la hotărârile judecătoreşti naţionale.

Accesul liber la justiţie este consacrat, ca drept cetăţenesc fundamental, atât prin art.6 pct. 1 din Convenţie, cât şi prin art. 21 din Constituţia României, prin art. 10 din Declaraţia universală a drepturilor omului, precum şi prin art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

Astfel, nu se poate susţine faptul că părţii din proces i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil şi dreptul de liber acces la justiţie, atât timp cât acesteia i se impune să motiveze calea de atac în termenul prevăzut de legea, doar în baza informaţiilor cuprinse în minuta hotărârii, fără a avea reprezentarea clară şi neechivocă a considerentelor care au stat la baza deciziei instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată.

Faţă de cele expuse, consideră că termenul de exercitare al căii de atac în prezenta cauză curge de la data de 23.02.2018, ca dată la care i-a fost comunicată hotărârea in extenso.

Intimata A E S.A. a formulat întâmpinare în care invocă  tardivitatea formulării cererii de recurs raportat la data comunicării sentinţei atacate, nulitatea recursului potrivit art.306 din Codul de procedură civilă de la 1865, nulitatea recursului potrivit prevederilor art. 3021 alin. (l) lit. b) din Codul de procedură civilă de la 1865 - lipsa indicării hotărârii care se atacă iar pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca nefondat.

Intimata solicită admiterea excepţiei privind tardivitatea formulării cererii de recurs împotriva sentinţei de revizuire in raport de data comunicării sentinţei.

Totodată solicită admiterea excepţiei privind nulitatea recursului pentru lipsa indicării hotărârii care se atacă potrivit prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă de la 1865, iar o asemenea nulitate nu se poate acoperi ulterior deoarece termenul de recurs s-a împlinit, iar formularea ulterioară a unor precizări nu este de natură să acopere nulitatea absolută a căii de atac.

Solicită intimata admiterea excepţiei privind nulitatea recursului pentru lipsa motivelor de recurs conform prevederilor art. 306 din Codul de procedură civilă de la 1865, întrucât în prezenta cerere de recurs nu există o motivare corespunzătoare prevederilor art. 304 din Codul de procedură civilă de la 1865, fiind numai alegaţii străine de natura cauzei, pro causa, lipsite de substanţă critică reală, alegaţiile formulate fiind formale.

Pe fondul cauzei, apreciază că nu există o motivare concretă împotriva soluţiei judiciare atacate, ci numai alegaţii străine de natura cauzei.

Alegaţiile recurentului nu pot fi primite din moment ce textul de lege este cât se poate de clar, termenul curge de la data la care partea a luat cunoştinţă de hotărârea care a declarat fals înscrisul. Este evident că recurentul invocă propria rea-credinţă din moment ce înscrisul declarat fals a fost executat chiar de el, fiind trimis în judecată ca inculpat tocmai pentru săvârşirea acestei infracţiuni nu se poate apăra susţinând că nu ar fi avut chipurile cunoştinţă de un asemenea înscris. Nu există nici un temei legal pentru ca termenul de la care curge dreptul de a formula calea de atac să fie extins la data comunicării soluţiei judiciare motivate în condiţiile în care revizuentul cunoştea anterior dispoziţiile instanţei de fond, în calea de atac a apelului fiind menţinute dispoziţiile instanţei de fond, aşa încât motivele pentru care ar fi putut formula calea de atac erau deja cunoscute condamnatului recidivist - revizuent.

Comunicarea Deciziei penale nr. 411/A din 28-11-2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a avut loc oricum până la data de 08-02-2018 când revizuentul a formulat cererea adresată instanţei, deci susţinerile sunt oricum nereale, iar ipoteza avansată pentru curgerea termenului nu subzistă.

Mai mult, se constată că textele de lege invocate de recurent sunt indicate eronat, se face confuzie între prevederilor C.pr.civ. cu cele ale Codul de procedură civilă de la 1865, nici măcar sub aspectul formalităţii calea de atac nu este exercitată corespunzător.

Intimata A L R IFN SA a formulat întâmpinare invocând excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs și solicitând instanței să constatate că cererea de recurs este tardiv formulată; în subsidiar, invocă excepţia inadmisibilităţii formulării cererii de recurs, solicitând instanței să constatate că cererea de recurs este inadmisibilă; în terţiar, invocă nulitatea cererii de recurs, solicitând instanței să constatate nulitatea cererii pentru neîndeplinirea condiţiilor legale şi să dispună anularea acesteia. Pe fondul cererii de recurs, se solicită respingerea recursului ca nefundat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs, intimata solicită instanței să admită excepţia şi să constatate că cererea de recurs este tardiv formulată. Potrivit dispozitivului hotărârii civile nr. 6000/2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, aceasta este susceptibilă de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Hotărârea nr. 6000/2018 a fost pronunţată la data de 24.10.2018 iar potrivit susţinerilor părţii, aceasta s-a comunicat la data de 05.03.2019 împreună cu încheierea de şedinţă din 10.10.2018. La data de 18.03.2019 revizuentul a formulat recurs împotriva încheierii de şedinţă prin care a criticat nelegalitatea şi netemeinicia

În acest sens, rezultă în mod indubitabil că termenul imperativ de 7 zile prevăzut în dispozitivul hotărârii nu a fost respectat, întrucât de la momentul comunicării şi până la momentul formulării caii de atac au trecut aproximativ 13 zile.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii formulării cererii de recurs, intimata solicită instanței să admită excepţia şi să constatate că cererea de recurs este inadmisibilă.

Recurentul revizuent B.A. a formulat la data de 18.03.2019 recurs împotriva încheierii de şedinţă din data de 10.10.2018, comunicată la data de 05.03.2019, considerând-o nelegală şi netemeinică, şi a solicitat desfiinţarea acesteia şi rejudecarea în fond a cauzei. La data de 10.10.2018 în dosarul nr. 4843/3/2018 Tribunalul Bucureşti a ieşit în pronunţare şi a amânat pronunţarea pentru o săptămână printr-o încheiere de şedinţă. În petitul cererii din prezenta cauză, recurentul revizuent a formulat cerere de recurs împotriva încheierii de şedinţă pronunţată la data de 10.10.2018 considerând-o nelegală şi netemeinică.

Potrivit dispoziţiilor art. 299 Cod procedură civilă 1865, formează obiectul recursului hotărârile date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

În acest sens, este inadmisibil un recurs formulat împotriva unei încheieri de şedinţă, în condiţiile în care prin acea încheiere instanţa de judecată a dispus amânarea pronunţării soluţiei pe fondul cauzei.

Cu privire la excepţia nulităţii cererii de recurs, intimata solicită instanței să admită excepţia şi să anuleze cererea de recurs pentru neîndeplinirea condiţiilor legale prevăzute de art. 3021 Cod procedură civilă 1864, având în vedere că recursul formulat în prezenta cauză, nu numai că nu conţine unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, dar acesta este formulat şi în baza dispoziţiilor noului cod de procedură civilă.

In ceea ce priveşte conţinutul cererii de recurs formulate, aceasta este întemeiată pe un cadru general al dispoziţiilor art. 483 Cod procedură civilă, mai exact simt invocate într-un sens general dispoziţiile codului de procedură civilă intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013.

În conţinutul cererii de recurs nu se regăseşte niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ. şi mai mult decât atât nu reiese temeiul invocat nici din motivarea recursului. întregul conţinut al recursului conţine apărări de fond utilizate şi în faţa primei instanţe de judecată, fără a se preciza în mod concret norma legală încălcată de către instanţă care se întemeiază pe unul dintre cele zece motive de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.

Pe fond se solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, întrucât sentinţa civilă nr. 6000 din 24.10.2018 este temeinică şi legală.

În ședința publică din data de 19.09.2019 Curtea a luat act că recursul priveşte sentinţa civilă nr. 6000/24.10.2018, a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii recursului. Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii sau a nulităţii recursului în raport de actul indicat în cererea de recurs ca fiind atacat, Curtea a recalificat această excepţie ca fiind excepţia inadmisibilităţii, iar nu excepţia nulităţii recursului și a respins această excepție ca neîntemeiată.

Totodată, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia nulităţii recursului, invocată în raport de dispoziţiile art. 306 C.pr.civ..

Motivele pentru care au fost respinse excepțiile invocate sunt cuprinse în practicaua prezentei hotărâri.

Analizând recursul, prin raportare la motivele de recurs invocate, Curtea l-a respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 teza a doua Codul de procedură civilă de la 1865, potrivit cărora se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămase definitive prin neapelare „dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii.” Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 3 Codul de procedură civilă de la 1865, termenul de o lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii curge, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale care a declarat fals înscrisul.

Din formularea textului ”partea a luat cunoștință de hotărârea instanței care a declarat fals înscrisul” rezultă că la redactarea acestuia a fost avută în vedere luarea la cunoștință efectivă de către parte a acestei împrejurări, iar nu comunicarea hotărârii motivate, conform dispozițiilor codurilor de procedură (civilă sau penală, după caz). Atunci când legiuitorul a avut în vedere ca moment de începere a curgerii termenului de revizuire data comunicării hotărârii judecătorești, s-a exprimat în mod explicit în acest sens. Avem în vedere motivele de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 1, 2 și 7 (pentru dispoziții potrivnice, hotărâri potrivnice, plus, minus sau ultra petita), când termenul de revizuire începe să curgă, potrivit dispozițiilor art. 324 pct. 1 Codul de procedură civilă de la 1865, de la data comunicării hotărârilor judecătorești avute în vedere.

Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate, rezultă că pentru motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 4 teza a doua Codul de procedură civilă de la 1865, legiuitorul a avut în vedere, ca moment de început în curgerea termenului, momentul luării la cunoștință efective a dispoziției instanței de declarare ca fals a înscrisului, iar nu comunicarea motivării acestei hotărâri.

Curtea reține că în speță, prin sentinţa penală nr. 120 din 23.10.2015 a Curții de Apel Iaşi s-a dispus în baza dispoziţiilor art. 25 alin. (3) C.pr.pen., anularea, printre altele, a cererii de deschidere a procedurii ”întocmită” de inculpatul F.O. la data de 21.01.2011, plan redresare, bilanţ prescurtat 31.05.2011, contul de profit şi pierderi la 31.12.2010, balanţă verificare mai 2011, lista bunurilor S.C. A E, plan de reorganizare, hotărâre AGA nr. 1/20.12.2011. Sentința a rămasă definitivă prin decizia nr. 411/A din 28.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie, prin care s-a desființat în parte sentința penală apelată, sub aspectul sancțiunilor penale aplicate, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței, inclusiv cele referitoare la latura civilă a cauzei.

Curtea mai reține că în mod corect instanța de fond s-a raportat, în calcularea termenului de revizuire, la data pronunţării deciziei penale nr. 411/A din 28.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie, care a menţinut dispoziţia instanței de apel cu privire la anularea ca false a înscrisurilor, printre care și cererea de deschidere a procedurii, reținând comunicarea minutei penale către inculpatul aflat în stare de deținere, în baza dispozițiilor art. 407 alin. (1) C.pr.pen. Prin raportare la data de 28.11.2017, când s-a pronunţat decizia penală nr. 411/A a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie depunerea la poştă a cererii de revizuire la data de 08.02.2018, este tardivă, fiind depășit termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 3 Codul de procedură civilă de la 1865.

Invocă recurentul dreptul la un proces echitabil, reglementat de dispozițiile art. 6 al Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului, parte integrantă a dreptului intern conform dispozițiilor art. 11 și 20 din Constituția României, respectiv accesul liber la justiție, consacrat de dispozițiile art. 21 din Constituția României, arătând că revizuirea trebuia motivată în termenul prevăzut de lege pentru formularea sa, împrejurare care impunea comunicarea hotărârii care reprezintă temeiul revizuirii înainte de formularea acestei căi de atac.

Referitor la aceste susțineri, Curtea reține că pentru exercitarea căii de atac a revizuirii în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 4 teza a doua Codul de procedură civilă de la 1865 legea impune doar ca înscrisul pe care s-a întemeiat hotărârea să fi fost declarat fals, fără a interesa motivele pentru care a fost declarat fals respectivul înscris. Prin urmare, în motivarea cererii de revizuire revizuentul nu este ținut să indice motivele declarării ca fals a înscrisului, astfel că nu era necesar ca la momentul cererii de revizuire decizia penală (prin care sentința penală prin care s-a constatat fals înscrisul a rămas definitivă) să fi fost motivată. De altfel, revizuentul a formulat cererea de revizuire la data de 8.02.2018, dată la care decizia penală nr.411/A din 28.11.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie nu era motivată. Însuși recurentul revizuent precizează în cererea de recurs că această decizie i-a fost comunicată la data de 23.02.2018, ulterior formulării cererii de revizuire.

Având în vedere cele reținute mai sus, Curtea a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare