Aplicare sanctiuni ca urmare a săvârsirii a două abateri disciplinare. Recunoasterea faptei de către reclamantă. Reindividualizarea sanct?iunii aplicate reclamantei în sensul înlocuirii reducerii salariului cu sanct.avertismentului. Nedovedirea vinovatiei

Avându-se în vedere consecinţele concrete ale faptei reclamantei, împrejurarea că anterior faptei imputate reclamanta nu a mai săvârşit şi alte abateri disciplinare care să atragă aplicarea unor sancţiuni disciplinare mai uşoare, dar şi faptul că angajatorul nu a luat măsuri corespunzătoare pentru a asigura desfăşurarea/controlul activităţii privind circuitul intern al banilor şi documentelor contabile, se va reindividualiza sancţiunea aplicată reclamantei, în sensul înlocuirii sancţiunii reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni cu sancţiunea avertismentului.

În referire la cea de-a doua faptă reţinută, respectiv „acordarea permisiunii de utilizare de către alţi casieri, de chitanţiere de mână aflate în gestiunea salariatei”, se apreciază că, deşi din raportul de cercetare disciplinară rezultă că anumite chitanţe din gestiunea reclamantei au fost completate de către o altă persoană, totuşi nu s-a făcut dovada că reclamanta a fost cea care a acordat permisiunea de utilizare a acestora.

Decretul nr. 209/1976

Art. 250 din Codul muncii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. .../118/2017 al Tribunalului Constanţa, reclamanta [...], în contradictoriu cu pârâta Universitatea [...] Constan?a, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 255/21.07.2017 emisă de parată, comunicată la data de 26.07.2017 - 13.00, prin care a fost sancţionată disciplinar cu reducerea salariului pe o durată de 3 luni cu 10%, pe care o consideră netemeinică ?i nelegală, întrucât pentru lipsa din gestiune a unor sume de bani, prilejuită de o casieră, conducerea instituţiei a aplicat sancţiuni colective, împotriva tuturor salariaţilor din compartimentul financiar - economic; nu i se impută personal şi direct nicio faptă disciplinară; nu intră în atribu?iunile sale de serviciu obligaţia şi dreptul de a controla casierele; în gestiunea sa nu s-au găsit lipsuri de fonduri băneşti; nu poate fi trasă la răspundere pentru lipsurile din gestiune ale altor salariaţi.

Prin sentinţa civilă nr. 2890, pronunţată de Tribunalul Constanţa, Secţia I Civilă, la data de 26.11.2018, în dosarul nr. .../118/2017 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta [...] în contradictoriu cu pârâta Universitatea [...] Constanţa.

Totodată, a fost anulată decizia de sancţionare nr. 255 din 21 iulie 2017.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Cu privire la prima abatere disciplinară reţinută în sarcina reclamantei aceasta constă în evidenţierea în borderou şi depunerea la casieria centrală a universităţii a încasărilor efectuate în calitate de casier încasator, fără respectarea prevederilor legale, în speţă fără primirea chitanţei doveditoare de depunere a banilor la casieria centrală;în pus, conform declara?iilor la dosarul cauzei, nu a anunţat în scris şi nici verbal conducerea Direcţiei economice cu privire la neregulile repetate, existând suspiciunea unei complicităţi la frauda comisă de casierul central [...].

Cu privire la această abatere disciplinară instanţa reţine că raportat la temeiul de drept reţinut de către pârâtă în cauză sunt incidente dispoziţiile Decretului nr. 209 din 5 iulie 1976 pentru aprobarea Regulamentului opera?iilor de casa ale unităţilor socialiste.

Acest regulament reglementează la nivel normativ modalitatea de efectuare a încasărilor şi plăţilor în numerar precum şi evidenţa şi păstrarea numerarului.

Potrivit art.12 „Încasările in numerar ale unităţilor socialiste, altele decât ridicările de numerar de la bănci sau de la celelalte instituţii de credit, se fac pe baza de chitanţa sau de alte documente cu funcţie similară aprobate de organele competente.”, iar potrivit art. 40 - „Evidenta încasărilor şi plăţilor in numerar se tine cu ajutorul registrului de casa, care se întocmeşte de catre casier pe baza documentelor justificative. Zilnic, casierul totalizează operaţiile din fiecare zi şi stabileşte soldul casei, care se reportează pe fila următoare. Exemplarul al doilea se detaşează şi se preda compartimentului financiar-contabil, in aceeaşi zi, sau cel mai târziu a doua zi, împreună cu documentele justificative, sub semnătura în registrul de casa.”

Conform art. 41 - Compartimentul financiar-contabil verifică, in mod obligatoriu, in aceeaşi zi sau cel târziu a doua zi, documentele de încasări şi plăţi predate de casier, precum si daca soldul înscris in registrul de casa este stabilit corect.

În cazul operaţiunilor de încasări se verifica daca sumele înscrise in registrul de casa corespund cu cele din duplicatele chitanţelor emise, din carnetele de cecuri sau alte documente specifice aprobate de organele competente.

De asemenea, compartimentul financiar-contabil verifică dacă sumele care au in casierie si pentru care s-au emis chitanţe au fost depuse la bancă sau la celelalte instituţii de credit, la termenele ?i in condiţiile stabilite.

Verificarea se face pe baza înregistrărilor din registrul de casă şi a foilor de vărsământ cu chitanţă.

În cazul operaţiunilor de plăţi se verifică dacă sumele înscrise in registrul de casă corespund cu cele din documentele prezentate, ca: state de retribuţii, liste de plata si alte asemenea, urmărindu-se cu aceasta ocazie daca sumele depuse la banca sau la celelalte instituţii de credit, reprezentând drepturi băneşti neachitate, au fost stabilite corect si daca restituirea lor a avut loc in termen.

Instanţa de fond a reţinut că ceea ce se impută reclamantei din prezentul dosar este faptul că a predat depunerile de bani în casieria centrală fără a primi chitanţă.

Raportat la Regulament, instanţa a constatat că potrivit art. 40 precizat, evidenţa încasărilor se ţine cu ajutorul registrului de casă întocmit de casier acesta predând registrul de casă către compartimentul financiar contabil.

În acest regulament nu este reglementată procedura de predare a încasărilor de la casier la casieria centrală şi nici pârâta nu a depus o astfel de procedură agreată, în care să fie prevăzută obligaţia întocmirii unei chitanţe cu prilejul predării încasărilor către  casieria centrală.

În absenţa unei astfel de proceduri, instanţa a reţinut că nu poate fi reţinută încălcarea unei norme din regulament, aceasta, de altfel, nefiind indicată în concret regulamentul fiind indicat doar în mod generic.

Cea de a doua abatere disciplinară reţinută în sarcina reclamantei a vizat încălcarea obligaţiilor legale privind formularele cu regim special, constând în acordarea permisiuni de utilizare de către alţi casieri de chitanţiere de mână aflate în gestiunea salariatei, sumele încasate de celălalt casier încasator pe chitanţele din gestiunea casierei încasator [...] au fost depuse pe borderouri întocmite de ambele persoane.

Instanţa a reţinut că în decizia contestată nu sunt indicate în concret care dispoziţii legale ce reglementează formularele speciale nu au fost respectate de către reclamantă, astfel încât instanţa nu are posibilitatea verificării temeiniciei reţinerii abaterii disciplinare în sarcina reclamantei. Or, în materia litigiilor de  muncă angajatorul este ţinut a face dovada susţinerilor sale.

Potrivit art.247 alin.2 C.muncii „Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.”

Aşadar pentru ca o faptă să fie calificată drept abatere disciplinară este necesar a se face dovada că prin fapta sa, salariatul a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

În cauza dedusă judecăţii, tribunalul a constatat că pârâta nu a făcut dovada că reclamanta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Cu privire la prevederile din Regulamentul intern  respectiv art.23 lit.b, 29 alin.3,  aceste dispoziţii sunt dispoziţii cu caracter general ce vizează obligaţia respectării actelor normative incidente, obligaţia de a realiza norma de muncă şi atribuţiile din fişa postului.

Faţă de considerentele expuse anterior, instanţa de fond a admis acţiunea şi a anulat  decizia de sancţionare nr.255 din 21 iulie 2017.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 07.01.2019 a declarat apel pârâta Universitatea [...] din Constanţa, invocând următoarele:

Se evidenţiază, sub un prim aspect, că în mod eronat instanţa de fond nu a luat în considerare faptul că intimata reclamantă a recunoscut abaterile disciplinare reţinute prin decizia contestată, în repetate rânduri.

Se arată că în acest sens a demonstrat pe fondul cauzei că [...] a dat o declaraţie pe propria răspundere încă din data de 22.02.2017 - data întocmirii referatului de sesizare, prin care a recunoscut faptele pentru care a fost sancţionată, respectiv că ea a fost cea care a încasat suma de 12.500 lei aferentă cursului de Sănătate şi Securitate în Muncă în lunile noiembrie - decembrie 2015 şi în luna mai 2016, sumă pe care a predat-o casierului central fără a primi chitanţă doveditoare; de asemenea, intimata a recunoscut şi faptul că [...], casier central, încasa pe chitanţierele ei.

Mai mult, [...] a recunoscut faptele pentru care a fost sancţionată şi în faţa comisiei de cercetare disciplinară în data de 16.03.2017; şi în faţa instanţei de fond, în cadrul interogatoriului administrat, intimata a recunoscut că a predat suma de 12.500 lei aferentă cursului de Sănătate şi Securitate în Muncă casierului central fără a primi chitanţă doveditoare.

Ori, rezultă fără echivoc că instanţa de fond a trecut în mod nejustificat peste aceste aspecte concludente şi deosebit de importante în soluţionarea speţei, eludând că în cauză există elementul cel mai important, recunoaşterea faptei şi asumarea acesteia de către intimata-reclamantă.

Un alt motiv pentru care consideră sentinţa civilă apelată netemeinică şi nelegală îl constituie faptul că instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe aspecte străine de cele invocate şi discutate în cauză.

În acest sens, s-a arătat prin sentinţa civilă apelată faptul că abaterile disciplinare reţinute în sarcina intimatei nu pot fi luate în considerare, întrucât subscrisa nu ar fi fost indicată expres dispoziţiile/ procedura care reglementa modul în care intimata trebuia să îşi îndeplinească obligaţiile de serviciu, în speţă obligativitatea întocmirii unei chitanţe cu prilejul predării încasărilor către casierul central, ca şi procedura care reglementa formularele speciale.

Instanţa de fond a admis succinta acţiune a intimatei-reclamante [...], pe considerentul că Universitatea [...] Constanţa nu a indicat normele legale, regulamentul/ procedurile interne care au fost încălcate de intimată şi, deci, nu a făcut dovada că [...] a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorului ierarhic, astfel cum prevede art. 247 alin. 2 din Legea nr. 53/2003.

Ori, intimata reclamantă nu a invocat în niciun moment aceste aspecte; mai mult, acestea nu au fost puse nici în discuţia părţilor de către instanţa de fond, nesocotindu-se astfel dispoziţiile art. 14 alin. 3-6 C.pr.civ., ale art. 9 alin. 2 C.pr.civ, coroborat cu art. 22 alin. 6 C.pr.civ.

Este evident că Universitatea [...] Constanţa nu a avut posibilitatea să răspundă aspectelor reţinute de instanţa de fond prin sentinţa civilă, întrucât ele nu au fost ridicate de intimata - reclamantă.

Precizează că este cert punctul său de vedere cu privire la faptul că aspectele vizând vinovăţia intimatei erau şi sunt foarte clare, în condiţiile în care probatoriile administrate atât în faţa comisiei de cercetare disciplinară, cat şi în faţa instanţei de fond demonstrează că [...] avea cunoştinţă de obligaţiile de serviciu care îi reveneau şi a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa.

Un alt aspect care a fost eludat de instanţa de fond şi care dovedeşte netemeinicia sentinţei civile atacate îl constituie faptul că, din probatoriile administrate, a reieşit fără echivoc că intimata reclamantă cunoştea faptul că predarea sumelor de bani la casieria centrală pe bază de chitanţă doveditoare îi revenea ca obligaţie de serviciu, pe care a recunoscut că a încălcat-o.

Ori, ne aflăm în situaţia absurdă în care un salariat recunoaşte că a încălcat obligaţiile de serviciu şi că a produs pagube instituţiei, iar instanţa de judecată alege să nu ţină cont de aceste fapte şi să anuleze o sancţiune temeinică şi legală aplicată pentru fapte recunoscute şi dovedite.

Din analiza sentinţei civile apelate rezultă fără echivoc că instanţa de fond a eludat faptul că intimata-reclamantă a recunoscut faptul că a săvârşit abaterile disciplinare conştientă fiind că, prin conduita sa, încalcă dispoziţiile incidente. Astfel, [...] a afirmat, atât în faţa comisiei de cercetare disciplinară, cât şi în faţa instanţei de judecată, că avea cunoştinţă că predarea banilor încasaţi în calitate de casier încasator la casieria centrală, fără a primi chitanţă doveditoare, contravine dispoziţiilor incidente, însă a acceptat producerea urmării posibile, şi anume, lipsa unor sume de bani din bugetul instituţiei publice angajatoare.

Ori, chiar dacă această obligaţie a casierului colector nu era prevăzută ad-literam în Decretul nr. 209/1976, este evident că era cunoscută de reclamantă. Mai mult, instanţa de fond a eludat că prin Nota de relaţii înregistrată sub nr. 877/07.04.2017, formulată ca răspuns la solicitarea comisiei nr. 856/04.04.2018, directorul economic al instituţiei a demonstrat că intimata reclamantă avea cunoştinţă de obligaţiile de serviciu care îi reveneau şi de modul în care acestea trebuiau îndeplinite.

Un alt aspect relevant referitor la prima abatere reţinută în sarcina apelantei şi care nu a fost luat în considerare de instanţa de fond îl constituie faptul că intimata reclamantă a recunoscut că nu a adus la cunoştinţa niciunei persoane cu funcţie de conducere din direcţia economică aspectele referitoare la modul de lucru defectuos al casierei centrale, aspect care, astfel cum a reţinut şi comisia de cercetare disciplinară, a condus la crearea premiselor de sustragere a sumelor de bani de către [...]. Ori, este evident că orice salariat are obligaţia de a aduce la cunoştinţa şefului ierarhic neregulile întâlnite în activitatea sa, dar şi aspecte vizând conduita neconformă a altui salariat, mai ales în ceea ce priveşte fondurile instituţiei publice.

Notabil este că, deşi acest aspect deosebit de relevant a fost reţinut în decizia de sancţionare şi recunoscut de intimata reclamantă, instanţa de fond a ales să îl eludeze.

Astfel cum rezultă din probatoriile administrate atât în faţa comisiei de cercetare disciplinară, cât şi pe fondul cauzei, intimata [...] - deşi nu primise chitanţe doveditoare de depunere a banilor din luna noiembrie 2015, când a făcut primele încasări pentru cursul de Sănătate şi Securitate în Muncă - a notificat acest lucru şefului ierarhic de abia la data de 22.02.2017, consemnându-l în declaraţia pe propria răspundere, dată la solicitarea conducerii direcţiei economice. În aceste condiţii, în mod corect s-a reţinut, prin decizia de sancţionare disciplinară, că există suspiciunea unei complicităţi la frauda comisă de casierul central.

Învederează că instanţa de fond a eludat un alt aspect deosebit de relevant reţinut prin decizia de sancţionare disciplinară, respectiv faptul că [...] a recunoscut, prin angajamentul de plată (fila 118 din dosar) semnat în data de 28.03.2017 şi înregistrat sub nr. 92/30.03.2017, că a produs pagube instituţiei în cuantum de 595 lei, reprezentând taxe de cazare încasate în data de 05.01.2017 şi nedepuse în conturile instituţiei; suma a fost recuperată de la reclamantă în lunile aprilie şi mai 2017.

Ori, acest aspect a fost evidenţiat şi în raportul nr. 6479/29.05.2017 întocmit de Comisia de analiză privind verificarea activităţii casieriei centrale a instituţiei în perioada 01 mai 2013 - 28 februarie 2017 (Capitolul 3.1 - punctul 3.8 Alte aspecte constatate), ca şi în raportul comisiei de cercetare disciplinară nr. 7494/22.06.2017.

Deşi aspectul a fost recunoscut de către intimată prin interogatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a ales să eludeze acest fapt care oferă indicii clare vizând conduita profesională culpabilă a intimatei.

În ceea ce priveşte cea de-a doua abatere disciplinară reţinută prin decizia contestată, evidenţiază că, contrar aspectelor reţinute de instanţa de fond, la dosarul cauzei au fost depuse o serie de proceduri menite să evidenţieze organizarea activităţilor în cadrul direcţiei economice şi formularele cu regim special - Procedura operaţională privind evidenţa şi păstrarea formularelor cu regim special, Procedura operaţională privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor, Procedura operaţională privind controlul managerial intern pentru operaţiunile – încasări prin casierie.

Mai mult, prin Nota de relaţii înregistrată sub nr. 877/07.04.2017, formulată ca răspuns la solicitarea comisiei nr. 856/04.04.2018, directorul economic al instituţiei a demonstrat că intimata reclamantă avea cunoştinţă de obligaţiile de serviciu care îi reveneau şi de modul în care acestea trebuiau îndeplinite şi a explicat modul în care trebuie interpretate atribuţiile din fişa postului.

În aceste condiţii, consideră că în mod corect s-a reţinut în sarcina intimatei faptul că a încălcat obligaţiile legale privind formularele cu regim special, constând în acordarea permisiunii de utilizare de către alţi casieri, de chitanţiere de mână aflate în gestiunea intimatei.

Astfel cum s-a arătat şi în raportul comisiei de cercetare disciplinară nr.7494/22.06.2017, casierului îi este interzis să încredinţeze exercitarea atribuţiilor sale altor persoane, în temeiul art. 4 din Decretul nr. 209/1976, legiuitorul distingând expres asupra procedurii ce trebuie îndeplinite în cazul lipsei casierului. Conform declaraţiilor intimatei şi ale casierului central, [...], a reieşit cu claritate că, cel puţin la nivelul casieriei centrale, exista în mod obişnuit practica înlocuirii colegiale a casierei centrale de către [...], ceea ce a condus la abateri de la dispoziţiile legale în vigoare, atât sub aspect procedural, nefiind făcută dovada îndeplinirii procedurii legale privind înlocuirea casierului, cât şi sub aspect de fond, oglindită în aceea că [...], deşi cunoştea că fapta contravine dispoziţiilor legale incidente în materie de încasări - aspect recunoscut în faţa comisiei, a permis casierei centrale [...] utilizarea chitanţierelor de mână aflate în gestiunea sa.

Arată că este necesar să reitereze că [...] a recunoscut şi această abatere disciplinară, atât în data de 22.02.2017 - astfel cum a consemnat în declaraţia pe propria răspundere, cât şi în faţa comisiei de cercetare disciplinară.

De asemenea, consideră că, chiar dacă instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile Regulamentului intern citate ca fiind încălcate sunt prea generale, în mod eronat s-a sugerat că ar fi şi puţin importante. Cu titlu exemplificativ evidenţiază că, potrivit dispoziţiilor art. 7 din Regulamentul Intern, toţi salariaţii au obligaţia să dovedească profesionalism şi cinste în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi să respecte ordinea şi disciplina la locul de muncă.

Ori, prin faptele reţinute în sarcina intimatei şi recunoscute de aceasta, rezultă fără echivoc încălcarea dispoziţiilor citate, dar şi a responsabilităţii implicată de post, asumată de intimată prin semnarea fişei de post unde se prevede: răspunde de eficienţa, calitatea şi corectitudinea lucrărilor executate în cadrul Biroului Taxe.

Consideră că legitimitatea sancţiunii aplicată de Universitatea [...] Constanţa trebuia reţinută cu atât mai mult cu cât pe parcursul cercetării disciplinare s-a dovedit că abaterile intimatei au fost săvârşite în formă continuată în perioada noiembrie 2015 - ianuarie 2017 şi că, urmare a îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu şi a încălcării prevederilor legale a fost favorizată conduita infracţională a casierului central.

Nu în ultimul rând, arată că, din punctul său de vedere, instanţa de fond a eludat, în analizarea speţei deduse judecăţii, gravitatea aspectelor constatate în cadrul universităţii, în speţă lipsa a peste 200.000 lei din fondurile instituţiei pe parcursul a aproximativ patru ani.

Pentru toate aceste considerente, solicită a se constata că Universitatea [...] Constanţa a adoptat în mod corect Decizia nr. 255/21.07.2017, să fie admis apelul, schimbată în tot sentinţa civilă apelată şi, rejudecând cauza, să se respingă acţiunea intimatei - reclamante [...] ca neîntemeiată.

Intimata reclamantă [...] a formulat întâmpinare, prin care a arătat următoarele:

Prin întâmpinare se solicită să se dispună respingerea apelului astfel declarat ca nefiind fondat şi să se menţină în totalitate sentinţa respectivă, ca fiind temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată.

In fapt, prin cererea de chemare in judecată, introdusă pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 24.08.2017, reclamanta a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 255/21.07.2017 emisă de pârâtă, prin care a fost sancţionată disciplinar cu reducerea salariului pe o durata de 3 luni cu 10%, pe care a considerat-o netemeinică şi nelegală, întrucât:

- pentru lipsa din gestiune a unor sume de bani, prilejuită de o casieră, conducerea instituţiei a aplicat sancţiuni colective, împotriva tuturor salariaţilor din compartimentul financiar - economic;

- arată că nu i se impută reclamantei personal şi direct, nicio faptă disciplinară;

- nu intra în atribuţiunile sale de serviciu obligaţia şi dreptul de a controla casierele;

- în gestiunea sa nu s-au găsit lipsuri de fonduri băneşti;

- nu poate fi trasă la răspundere pentru lipsurile din gestiune ale altor salariaţi;

- în prezent, prin decizie, îndeplineşte aceleaşi atribuţiuni financiar - contabile. Prin sentinţa civila nr. 2890/26.11.2018, Tribunalul Constanta a admis contestaţia şi a dispus anularea deciziei de sancţionare nr. 255 din 21 iulie 2017.

Intimatul a mai arătat că pentru a ajunge la o astfel de concluzie, temeinică şi legală, instanţa de fond şi-a motivat-o, în mod judicios, redând considerentele hotărârii primei instanţe.

Aşadar,  pentru ca o faptă să fie calificată drept abatere disciplinară este necesar a se face dovada că prin fapta sa, salariatul a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

În cauza dedusă judecăţii, tribunalul a constatat că pârâta nu a făcut dovada că reclamanta încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Cu privire la prevederile din Regulamentul intern respectiv art. 23 lit. b . 29 alin. 3, aceste dispoziţii sunt dispoziţii cu caracter general ce vizează obligaţia respectării actelor normative incidente, obligaţia de a realiza norma de muncă şi atribuţiile din fişa postului.

În ceea ce priveşte motivele de apel s-a arătat că acestea au mai fost invocate în apărare şi la fond şi nu aduc niciun element de noutate.

În al doilea rând, în mod constant, apelanta - pârâtă tratează pe toţi presupuşii vinovaţi la fel, cu aceeaşi unitate de măsură, fără a deosebi că vinovatul principal este casierul central, care, deşi a încasat banii proveniţi de la studenţi şi cursanţi, pentru plata diferitelor activităţi didactico - educative şi cursuri, adunaţi şi predaţi de casierele facultăţilor, nu a eliberat imediat chitanţele descărcătoare de gestiune.

Rezultă indubitabil că, simplele casiere, deşi cereau, în mod constant, chitanţe din care să rezulte că, casierul central a primit diferite sume de bani, acesta nu le elibera chitanţe imediat, ci mai târziu.

Din aceste aspecte, rezultă următoarele:

-casierul central este principalul şi singurul vinovat de neeliberarea, de îndată a chitanţelor descărcătoare de gestiune;

-dacă s-a produs o însuşire de bani (delapidare, gestiune frauduloasă, fals intelectual, uz de fals, etc.), fapta aparţine în exclusivitate casierului central şi nu celorlalte casiere, care, în mod conştiincios şi corect, predau de îndată şi ritmic banii încasaţi la casieria centrală;

-din probele administrate la fond, rezultă indubitabil că simplele casiere nu şi-au însuşit direct sau indirect, în mod ilegal, vreo sumă de bani;

Pârâta - apelantă, cu rea credinţă, a aplicat o sancţiune colectivă şi comună, atât casierei centrale - singura vinovată, cât şi celorlalte simple casiere - printre care şi reclamantei care şi-au îndeplinit conştiincios sarcinile de serviciu şi sunt nevinovate.

Consideră că a dovedit cererea sa cu actele depuse la dosar, inclusiv cu transcrierea cercetării disciplinare, care s-a efectuat numai verbal (audio, fără a i se lua consimţământul) şi cu declaraţia martorei Gavrila Brîndusa-Amalia.

Arată că, din toate probele administrate, rezulta nevinovăţia sa, în sensul că nu a săvârşit în mod direct şi nemijlocit vreo faptă disciplinară, care să atragă sancţionarea sa, a predat cu conştiinciozitate toate sumele de bani, provenite din încasări, la casierul central, dar, acesta din urma nu elibera chitanţe, de fiecare dată, spunând că „nu are timp”.

La toate aceste susţineri, adaugă şi practica judiciară recentă a Curţii de Apel Constanta, într-o cauză similară.

Astfel, prin decizia civila nr. 180/CM/04.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanta, în dosarul civil nr. .../118/2017, depusă în prezentul dosar, în dosarul civil nr. .../118/2017/a1 al Curţii de Apel Constanta, pe care o reanexează, s-a dispus, în esenţă:

„Schimbă în tot sentinţa apelată, în sensul că admite contestaţia şi anulează decizia de sancţionare nr. 256 din 21 iulie 2017 cu consecinţa restituirii sumelor reţinute. Admite apelul civil formulat de apelanta reclamantă [...], împotriva sentinţei civile nr.79 din 12.01.2018 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. .../118/2017 având ca obiect contestaţie decizie de sancţionare, în contradictoriu cu intimata pârâtă UNIVERSITATEA [...] CONSTANŢA.

Admite apelul, schimbă în tot sentinţa apelată, în sensul că admite contestaţia şi anulează decizia de sancţionare nr.256 din 21 iulie 2017 cu consecinţa restituirii sumelor reţinute salariatei, în temeiul acestui act.”

Pentru toate aceste motive, solicită respingerea apelului declarat de Universitatea [...] Constanţa, ca fiind nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată.

Analizând apelul declarat de către apelanta Universitatea [...] din Constanţa, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea apreciază că acesta este fondat pentru considerentele care succed:

Prin decizia nr. 255/21.07.2017 emisa de apelanta parata Universitatea [...] Constanţa, reclamanta intimată a fost sancţionată disciplinar cu reducerea salariului pe o durata de 3 luni cu 10%.

În sarcina reclamantei au fost reţinute următoarele abateri disciplinare:

1. Evidenţierea în borderou şi depunerea la casieria centrală a universităţii a încasărilor efectuate în calitate de casier încasator, fără respectarea prevederilor legale, în speţă fără primirea chitanţei doveditoare de depunere a banilor la casieria centrală; în plus, conform declara?iilor la dosarul cauzei, nu a anunţat în scris şi nici verbal conducerea Direcţiei economice cu privire la neregulile repetate, existând suspiciunea unei complicităţi la frauda comisă de casierul central [...];

2. Încălcarea obligaţiilor legale privind formularele cu regim special, constând în acordarea permisiuni de utilizare de către alţi casieri de chitanţiere de mână aflate în gestiunea salariatei, sumele încasate de celălalt casier încasator pe chitanţele din gestiunea casierei încasator [...] au fost depuse pe borderouri întocmite de ambele persoane.

Pentru a analiza corectitudinea concluziilor comisiei de cercetare disciplinară, instanţa de apel va reţine că în cadrul Universităţii [...] a fost adoptat din anul 2015 noul Regulament de organizare şi funcţionare al Universităţii, care prevedea că Direcţia Economică este condusă de Directorul Economic care coordonează activitatea financiar-contabilă şi de execuţie bugetară, dar şi de control financiar preventiv; Direcţia economică are în subordine Biroul Contabilitate, Biroul Financiar, Biroul Taxe, Biroul Buget şi Casieria, fiecare având atribuţii specifice. Rolul şi atribuţiile acestor structuri tehnico-administrate a Universităţii sunt pe larg redate în art. 37-42 din Regulament.

Organigrama anexată relevă, într-un mod concordant, prevederilor Regulamentului, structura pe orizontală şi pe verticală a serviciilor tehnice administrative ale instituţiei de învăţământ superior, iar în privinţa componenţei Direcţiei Economice, este evidenţiată inexistenţa unei relaţionări funcţionale între Biroul Taxe şi Casierie, ambele fiind deopotrivă subordonate direcţiei de specialitate.

Regulamentul prevede în art. 94  alin. 8 că directorii celor patru direcţii din structura tehnico-administrativă a Universităţii [...] exercită relaţii de autoritate ierarhică asupra serviciilor, birourilor sau compartimentelor din subordinea lor şi au relaţii de autoritate funcţională cu celelalte direcţii din structura organizatorică a instituţiei de învăţământ superior. Şefii de servicii, birouri, direcţii aveau, potrivit alin. 9, autoritate ierarhică asupra personalului aflat în subordine şi relaţii de autoritate funcţională cu celelalte direcţii, precum şi de colaborare cu celelalte compartimente (,,relaţiile funcţionale’’ fiind definite în art. 93 ca fiind cele stabilite între persoane sau compartimente între care există autoritate funcţională, de specialitate, în anumite domenii).

Biroul Taxe – în cadrul căruia  a lucrat şi reclamanta, îndeplineşte, potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare, următoarele atribuţii: înregistrează veniturile din taxe şi le evidenţiază pe feluri de venituri; ţine evidenţa debitelor din taxe de şcolarizare, ţine evidenţa debitelor din taxe de cazare; înaintează administratorilor de cămin şi facultăţilor lista cu studenţii restanţieri la plata taxelor de şcolarizare şi de cazare.

Biroul Contabilitate avea ca atribuţii, între altele: întocmirea lunară a balanţelor de verificare sintetice şi analitice, organizarea şi efectuarea inventarierii anuale a patrimoniului, înregistrarea cronologică şi sistematică a documentelor contabile pe surse de finanţare, răspunde de clarificarea tuturor soldurilor, a corespondenţei acestora din balanţa de verificare, urmăreşte respectarea normelor emise de Ministerul Finanţelor cu privire la întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile patrimoniale şi înregistrarea lor în contabilitate.

Cu privire la prima faptă reţinută în sarcina reclamantei intimate

Dispoziţiile legale încălcate sunt date de prevederile Decretului nr. 209/1976 :

„Art. 12 - Încasările în numerar (…) se fac pe bază de chitanţă sau de alte documente cu funcţie similară aprobate de organele competente.

Art. 40 - Evidenţa încasărilor şi plăţilor în numerar se ţine cu ajutorul registrului de casă, care se întocmeşte de către casier pe baza documentelor justificative. Zilnic, casierul totalizează operaţiile din fiecare zi şi stabileşte soldul casei, care se reportează pe fila următoare. Exemplarul al doilea se detaşează şi se predă compartimentului financiar-contabil, în aceeaşi zi, sau cel mai târziu a doua zi, împreună cu documentele justificative, sub semnătură în registrul de casă.

Art. 41 - Compartimentul financiar-contabil verifică, în mod obligatoriu, în aceeaşi zi sau cel mai târziu a doua zi, documentele de încasări şi plăţi predate de casier, precum şi dacă soldul înscris în registrul de casă este stabilit corect.

 În cazul operaţiilor de încasări se verifică dacă sumele înscrise în registrul de casă corespund cu cele din duplicatele chitanţelor emise, din carnetele de cecuri sau din alte documente specifice aprobate de organele competente.

De asemenea, compartimentul financiar-contabil verifică dacă sumele care au intrat în casierie şi pentru care s-au emis chitanţe au fost depuse la bancă sau la celelalte instituţii de credit, la termenele şi în condiţiile stabilite. Verificarea se face pe baza înregistrărilor din registrul de casă şi a foilor de vărsământ cu chitanţă.”

Potrivit Regulamentului Intern al Universităţii [...], aprobat prin şedinţa Consiliului de Administraţie din 29.05.2013: „Art. 7: În exercitarea atribuţiilor ce le revin, salariaţii au obligaţia să dovedească profesionalism, cinste, să respecte ordinea şi disciplina, să îndeplinească sarcinile de serviciu precizate în fişa postului şi, după caz, în actele normative incidente, precum şi atribuţiile stabilite de conducere.

Art. 29 alin. 1 lit. l: salariaţii sunt obligaţi să informeze conducerea asupra oricăror fapte, evenimente sau activităţi care ar perturba activitatea universităţii.

Art. 23 lit. b: Salariaţii trebuie să respecte următoarele obligaţii care le revin în conformitate cu legea, cu contractul colectiv de muncă aplicabil, cu regulile de conduită, cu contractele individuale de muncă, cu fişa postului şi cu prezentul regulament … să realizeze norma de muncă sau, după caz, să îndeplinească atribuţiile ce le revin conform fişei postului, la temenele stabilite, conformându-se dispoziţiilor primite pe cale ierarhică.

Art. 29 alin. 3: Salariaţii au obligaţia ca, prin actele şi faptele lor, să respecte actele normative incidente şi să acţioneze pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor legale, în conformitate cu atribuţiile ce le revin, cu respectarea eticii profesionale.”

De asemenea potrivit atribuţiilor din fişa postului, datată 03.12.2015, reclamantei intimate, în calitate de administrator financiar, îi revenea obligaţia de a preda zilnic încasările şi documentele la casieria centrală, respectând regulamentul operaţiunilor de casierie.

Din răspunsul la interogatoriul administrat în faţa primei instanţe rezultă că intimata reclamantă [...] avea cunoştinţă de obligaţiile de serviciu care îi reveneau şi a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa constând în obligaţia de a preda sumele deţinute în gestiune în baza unei chitanţe doveditoare.

Din probatoriile administrate, a reieşit fără echivoc că intimata reclamantă cunoştea faptul că predarea sumelor de bani la casieria centrală pe bază de chitanţă doveditoare îi revenea ca obligaţie de serviciu, pe care a recunoscut că a încălcat-o.

Or, borderourile privind încasările efectuate de casieriile secundare nu conţineau semnăturile de predare şi primire a sumelor, conform constatărilor Raportului comisiei de analiză nr. 6479/2017 - propunere pusă parţial în practică în perioada misiunii de analiză. Pe de altă parte, chitanţele de încasare a numerarului de către casierul central nu erau emise în ziua respectivă, deşi această obligaţie era cunoscută de către toţi cei implicaţi în acest proces, conform recunoaşterii proprii.

Raportat la aceste considerente şi avându-se în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, Curtea constată că în mod greşit Tribunalul Constanţa a reţinut că în cauză fapta nu există pentru că regulamentul nu prevede în concret procedura de predare a încasărilor la casieria centrală, câtă vreme aceasta obligaţie era cunoscută de reclamantă, iar dispoziţiile din regulamentul intern reglementează chestiuni de principiu, nu de detaliu, revenind instanţei rolul de a interpreta norma de drept şi de a o aplica la cazul concret dedus judecăţii.

Cu toate acestea, lipsa unei astfel de proceduri poate fi reţinută ca o circumstanţă în favoarea reclamantei, sub aspectul că nu se cunoştea persoană ierarhic superioară căreia reclamanta i se putea adresa pentru a semnala incidentele ivite pe parcursul derulării activităţii.

În acelaşi sens, se are în vedere că, prin raportul de analiză înregistrat sub nr. 6479/2017, s-a reţinut că se impune stabilirea relaţiilor ierarhice de subordonare, astfel încât să se poată determina cine exercită controlul ierarhic superior. De asemenea s-a impus corelarea responsabilităţilor stabilite prin fişa postului cu procedurile utilizate, prin evidenţierea punctuală a limitelor de competenţe.

În funcţie de aceste circumstanţe, nu se poate reţine culpa reclamantei intimate în sensul că nu a sesizat superiorul ierarhic superior cu privire la modul de lucru al casierului central, câtă vreme nu a fost cunoscută în concret subordonarea ierarhică şi limitele de competenţă.

Cu privire la acelaşi aspect s-a reţinut cu putere de lucru judecat în cadrul considerentelor Deciziei nr.180/CM/04.06.2018  a Curţii de Apel Constanţa în dosarul nr. .../118/2017 „Se ignoră astfel faptul că orice casier secundar avea evidenţa sumelor achitate, neputând obţine de la casierul central decât dovada depunerii sumei colectate; verificarea efectivă a îndeplinirii pe mai departe a atribuţiilor casierului central nu revenea, deci, niciunui casier încasator, ci altor compartimente ale direcţiei. Se ignoră totodată faptul că prin raportul Comisiei de analiză înregistrat la 26.05.2017 se indică persoanele însărcinate în perioada 2013 – 2017 cu verificarea operaţiunilor de casă (…); că există la nivelul instituţiei o metodologie de evaluare a riscului folosirii resurselor financiare în scop personal încă din anul 2011, cu persoane stabilite în vederea implementării (între care nu se regăseşte şi apelanta reclamantă); că procedura operaţională privind evidenţa şi păstrarea formularelor cu regim special nu a fost comunicată sub semnătură casierelor şi Biroului Taxe, după anul 2012.”

În raport de toate aceste considerente, pentru individualizarea sancţiunii disciplinare se impun însă a fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 250 din Codul muncii, Curtea constatând că din această perspectivă sancţiunea reducerii salariului pentru o perioadă de 3 luni este disproporţionată în raport cu gravitatea abaterii reclamantei.

Astfel din probatoriul administrat nu rezultă că reclamantul a mai fost sancţionat disciplinar anterior sau că ar fi avut o comportare generală în serviciu negativă, modul defectuos de lucru fiind impus de casierul central, care a manifestat aceeaşi conduită în raport de toţi ceilalţi casieri. De altfel acesta din urmă a fost găsit vinovat de către instituţie şi pentru lipsa sumelor din gestiune, fiind sesizate organele de cercetare penală în acest sens.

Avându-se în vedere consecinţele concrete ale faptei reclamantului, împrejurarea că anterior faptei imputate reclamantul nu a mai săvârşit şi alte abateri disciplinare care să atragă aplicarea unor sancţiuni disciplinare mai uşoare, dar şi faptul că angajatorul nu a luat măsuri corespunzătoare pentru a asigura desfăşurarea/ controlul activităţii privind circuitul intern al banilor şi documentelor contabile, Curtea va reindividualiza sancţiunea aplicată reclamantei, în sensul înlocuirii sancţiunii reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni cu sancţiunea avertismentului.

Se reţine că prerogativa disciplinară a angajatorului nu poate fi una absolută discreţionară, oricare dintre sancţiunile disciplinare putând fi aplicată doar cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi, în orice caz, aceasta nu poate înlătura prerogativa instanţei legal investită cu soluţionarea unui conflict de muncă privind legalitatea şi temeinicia unei măsuri disciplinare de a verifica şi modalitatea în care angajatorul a aplicat aceste criterii, în raport cu gravitatea abaterii săvârşite de către salariat.

Procedând la înlocuirea sancţiunii, instanţa de judecată nu acordă altceva sau mai mult decât s-a cerut, ci restabileşte echilibrul între conduita culpabilă a salariatului şi sancţiunea disproporţionată aplicată de angajator.

Această soluţie este în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la aplicarea articolului 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind accesul efectiv la o instanţă imparţială şi dreptul la un proces echitabil, ca obligaţie pozitivă a statelor în cadrul procedurilor referitoare la litigiile de drept privat purtate fie între particulari, fie între un particular şi stat, prin organele ori instituţiile sale.

 Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în examinarea respectării dreptului efectiv de acces în faţa unei instanţe superioare a unui justiţiabil, a statuat că protecţia drepturilor individuale înseamnă „protecţia unor drepturi concrete şi efective, iar nu teoretice şi iluzorii” (Hotărârea Airey contra Irlandei), iar obligaţia pozitivă a statelor semnatare este o obligaţie de a face, asociată în mod tradiţional cu drepturile economice şi sociale, fiind aceea de "a adopta măsuri rezonabile şi adecvate pentru protecţia drepturilor ce revin individului" (Hotărârea Lopez Ostra contra Spaniei).

 Sub aspect procesual, obligaţia pozitivă a statelor semnatare include şi obligaţia de a asigura o procedură judiciară echitabilă, care să permită tranşarea oricărui litigiu între persoanele private (Hotărârea Sovtransavto Holding contra Ucrainei).

Mai mult, legislaţia naţională a statelor semnatare nu trebuie să conţină prevederi care să încalce drepturile protejate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ori să permită terţilor o conduită contrară prevederilor Convenţiei, ceea ce literatura de specialitate a denumit "efectul orizontal" al Convenţiei (Hotărârea Ghibuşi contra României).

Curtea a mai statuat că în domeniul de aplicare al art. 6 din Convenţie se includ şi litigiile de muncă, inclusiv aşa-numitul contencios disciplinar în faţa instanţelor disciplinare, iar instanţelor le revine prerogativa de a efectua o examinare corespunzătoare a afirmaţiilor, motivelor şi probelor (Hotărârea Buzescu contra României).

În referire la cea de-a doua faptă reţinută, respectiv „acordarea permisiunii de utilizare de către alţi casieri, de chitanţiere de mână aflate în gestiunea salariatei”

Curtea apreciază că, deşi din raportul de cercetare disciplinară rezultă că anumite chitanţe din gestiunea reclamantei au fost completate de către [...], totuşi nu s-a făcut dovada că reclamanta a fost cea care a acordat permisiunea de utilizare a acestora. În acest sens, se reţine că nu s-a făcut dovada vinovăţiei reclamantei intimate cu privire la fapta reţinută în sarcina sa şi, deşi rezultatul s-a produs, nu s-a stabilit dacă reclamanta este cea care a creat această stare, dacă [...] este cea care a preluat chitanţierele fără să ceara permisiunea (astfel cum s-a susţinut în apărare de către reclamanta din cauză) sau situaţia creată a fost urmarea lipsei de reglementare din partea angajatorului, care nu a luat măsuri ferme privind înlocuirea casierilor în caz de lipsă, respectiv pentru a stabili în concret regimul de păstrare a chitanţierelor (în casa de bani sau în altă modalitate) în scopul asigurării integrităţii şi securităţii acestor documente cu circuit special.

În acest sens, Curtea are în vedere că Decretul nr. 209/1976 prevede la art.4 alin.2 şi 3 că „ În cazul când casierul lipseşte din orice cauză, iar operaţiile de casă nu pot fi întrerupte, acestea se vor face de persoana desemnată de casier, cu acordul conducătorului unităţii.

Când casierul nu desemnează o persoană ori aceasta nu se prezintă sau când conducerea unităţii nu este de acord cu persoana desemnată de casier, operaţiile de casă vor fi făcute de o persoană delegată de conducătorul unităţii.”

Prin urmare, abilitarea legală de a dispune în acest sens aparţine conducerii, iar aceasta nu a luat măsuri în concret privind circuitul acestor documente, situaţie reţinută şi în raportul comisiei de analiză înregistrat sub nr. 6479/26.05.2017, fila 10, potrivit cu care documentele cu regim special nu au fost inventariate de comisia special constituită cel puţin odată pe an. De asemenea în acelaşi raport s-a reţinut că nu au fost respectate prevederile legale referitoare la circuitul documentelor cu regim special, respectiv, preluarea, justificarea şi arhivarea acestora. Pe cale de consecinţă, câtă vreme păstrarea formularea cu regim special nu a fost reglementată printr-o procedură operaţională adusă la cunoştinţa părţilor prin semnătură nu se poate imputa reclamantei că a încălcate regimul de securitate impus pentru păstrarea acestor înscrisuri. Or, în măsura în care, chitanţiere se aflau într-un birou comun, în care avea acces cu cheie şi casierul central [...], nu se poate imputa această stare de lucruri reclamantei, măsurile organizatorice ce vizează păstrarea confidenţialităţii şi securităţii documentelor revenind exclusiv conducerii unităţii.

În acelaşi sens, se reţine că prin răspunsul înregistrat sub nr. 88/26.03.2019 al Direcţiei Economice din cadrul instituţiei apelante, se atestă că nu au existat decizii de delegare a altor persoane cu atribuţia de înlocuire a reclamantei în caz de absenţă, motivat de faptul că încasările nu aveau loc în timpul vacanţelor, perioadă în care aceasta beneficia de concediu. Această apărare nu poate fi primită, realitatea arătând că au existat cazuri de absenţă a reclamantei şi în alte perioade, în care aveau loc încasări şi în care reclamanta [...] a fost înlocuită efectiv de [...], astfel încât subzistă culpa angajatorului pentru lipsa unei reglementări riguroase a organizării activităţii, a coordonării şi controlului acesteia.

Revine angajatorului atributul organizării coerente şi integrate a activităţii compartimentelor sale, obligaţia de a face cunoscute tuturor salariaţilor procedurile de lucru, relaţionările ierarhice şi competenţele postului, spre a pretinde ulterior angajatului îndeplinirea riguroasă a atribuţiilor sale. Dispoziţiile regulamentare cu caracter general nu exonerează unitatea să îşi îndeplinească propriile obligaţii de organizare, potrivit normelor legale, a activităţilor de casierie, iar trimiterea la prevederile Decretului nr. 209/1976 presupune să se dovedească de către angajator că şi-a instruit personalul în acord cu aceste reglementări şi că, prin conduita sa nediligentă, angajatul a facilitat producerea faptei.

Prin urmare, raportat la considerentele expuse se va admite apelul şi se va schimba în parte hotărârea primei instanţe, reţinându-se în sarcina reclamantei intimate săvârşirea primei abateri constatate, cu reindividualizarea sancţiunii aplicate. Ca urmare a anulării deciziei de sancţionare nr.255/21.07.2017, în parte, în sensul înlocuirii măsurii reducerii salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni cu măsura avertismentului în ceea ce priveşte prima abatere constatată, urmează a fi restituite sumele reţinute de către apelantul pârât în baza deciziei contestate. Totodată, vor fi menţinute dispoziţiile de anulare a deciziei contestate cu privire la cea de-a doua faptă, apreciindu-se că nu s-a dovedit vinovăţia reclamantei în săvârşirea faptei.

În acord cu prevederile art.453 C.proc.civ., dată fiind soluţia de admitere a apelului, nu poate fi primită cererea intimatei reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată pentru faza procesuală a apelului.

Domenii speta

Spete similare