Cerere de deschidere a procedurii. Procedura privind verificarea înscrisului declarat ca fals în cadrul cererii de deschidere. Incompatibilitate cu procedura insolvenţei.

Decizie 996 din 17.12.2019


Dispoziţiile Codului de procedură civilă completează Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în măsura în care acestea sunt compatibile.

Urgenţa ce caracterizează procedura insolvenţei este consacrată expres de legiuitor, întreaga procedură fiind guvernată de principiul celerităţii.

Acest principiu rezultă explicit din dispoziţiile art. 40 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul judiciar, care trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de prezenta lege, precum şi realizarea, în condiţiile legii, a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.

Acelaşi principiu rezultă şi din textele de lege care stabilesc termene scurte pentru realizarea actelor şi operaţiunilor în cadrul procedurii, din faptul că hotărârile judecătorului sindic sunt executorii, precum şi din faptul că aceste hotărâri sunt supuse controlului judiciar pe calea apelului, în termen de 7 zile, dispoziţiile privind suspendarea executării hotărârii nefiind aplicabile decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 43 alin. 5 Legea nr. 85/2014.

Principiul este aplicabil şi cererii de deschidere a procedurii cu privire la care legiuitorul a stabilit, dovada cu înscrisuri a creanţei certe. Or, procedura privind verificarea înscrisului denunţat ca fals (art. 304 Cod procedură civilă şi următoarele) presupune fie suspendarea procesului şi sesizarea parchetului, fie cercetarea falsului de instanţa civilă, măsuri ce contravin principiului celerităţii.

Prin sentinţa nr. 309 din data de 21.05.2019, Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă a admis contestația formulata de debitoarea STSRL împotriva cererilor de deschidere a procedurii insolvenţei prevăzute de Legea nr. 85/2014 formulate de creditoarele SC PISRL şi GPCSRL.

A respins cererile creditorilor PISRL şi GPCSRL  privind deschiderea procedurii insolventei prevăzute de Legea nr. 85/2014 împotriva debitorului SCSTSRL.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut:

Creanța de 150.435,27 de lei pentru care creditoarea PISRL a solicitat deschiderea procedurii are la bază sentința civilă nr. 3882/2016 şi decizia nr. 175/2017, pronunțate de Judecătoria Craiova pe fond şi în apel de Tribunalul Dolj,  prin care debitoarea a fost obligată să achite creditoarei suma de 35.746,13 lei, contravaloare produse şi penalități de 1% pe zi aferente facturilor emise calculate de la data scadenței  fiecărei facturi în parte şi până la achitarea debitului.

La data de 12.11.2018 între creditoare şi debitoare s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare  prin care debitoarea se obligă ca în termen de 2 ani de la semnarea antecontractului să încheie cu creditoarea contract de vânzare cumpărare privind imobilul garsoniera  nr. 5, et. 2 din ansamblul de locuințe colective S+P+5  din str. Împăratul Traian, nr. 28.

Prețul vânzării este stabilit prin acordul de voință al părților, la suma de 37.800 Euro din care promitenta cumpărătoare a achitat un avans de 158.622 lei sumă ce reprezintă creanța pe care o are promitenta cumpărătoare (creditoarea) împotriva promitentei vânzătoare, aşa cum rezultă din dosarul de executare nr. 101/2017 BEJJC, iar restul de preț se va achita până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Așa fiind, instanța a constatat că părțile au convenit să stingă creanța pentru care creditoarea a solicitat deschiderea procedurii prin acest antecontract de vânzare-cumpărare, încheiat ulterior  depunerii cererii de deschidere a procedurii.

Este adevărat că la termenul din 09.04.2019 creditoarea prin reprezentant a declarat că înțelege să uzeze de dispoziţiile art. 304 Cod procedură civilă şi să se înscrie în fals, împotriva actului respectiv, însă, după ce instanța a respins prin încheiere excepția inadmisibilității şi debitoarea a depus la dosar antecontractul în formă autentică, la termenul următor, creditoarea, care a denunțat înscrisul ca fals, a lipsit ceea ce a determinat instanța să aplice art. 306 alin. 3 şi să considere înscrisul ca recunoscut, iar declarația de denunțare retrasă.

Cât timp prin acest înscris, părțile au convenit să stingă creanța pentru care  s-a solicitat deschiderea procedurii, judecătorul sindic a apreciat că cererea de deschidere a procedurii a rămas fără obiect, în speță creditoarea nemaiavând  o creanță certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei.

În ceea ce privește  creanța creditoarei SCGPC, aceasta are la bază  promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare din 16.09.2015 prin care debitoarea se obligă să vândă creditoarei apartamentele situate în Craiova, str. Împăratul Traian, nr.28, la prețul total de 340.975 lei. Până în prezent prețul a fost achitat, iar apartamentele nu au fost predate.

Este adevărat că prin creanță certă, în sensul prezentei legi se înțelege acea creanță a cărei existenţă rezultă din însuși actul de creantă sau din alte acte chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul, însă în speță raportul juridic dintre părți are la bază o convenție care nu a fost  rezoluționată  încă pentru neîndeplinirea obligatoriilor părților.

Or, în baza  acestei convenții debitoarea s-a obligat să predea apartamentele nu să restituie prețul plătit de creditoare.

Aşa fiind, câtă vreme promisiunea bilaterală nu a fost rezoluționată pentru neîndeplinirea obligațiilor şi pentru a avea ca efect repunerea părților în situația anterioară,  respectiv restituirea prețului, nu putem vorbi de existenta obligației debitoarei de restituire a sumei de bani plătită cu titlu de preț.

În aceste condiții, judecătorul sindic, constatând că nici acest creditor nu deține o creanță certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei, a admis contestația şi a respins cererea de deschidere a procedurii.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel creditorii SCPISRL şi GPCSRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de apel, apelanta creditoare SCPISRL a criticat sentinţa arătând că instanţa de fond a interpretat greşit probatoriile administrate în cauză, stabilind eronat  că a recunoscut antecontractul de vânzare-cumpărare din 12.11.2018 depus de debitor, deşi în procesul-verbal încheiat de notarul public, urmare a convocării în vederea încheierii contractului în formă autentică, şi-a exprimat expres punctul de vedere în sensul că antecontractul de vânzare-cumpărare din 12.11.2018 este un act fals şi nu intenţionează să încheie contractul de vânzare-cumpărare.

În opinia apelantei creditoare SCPISRL, instanţa nu s-a pronunţat în conformitate cu dispoziţiile art. 306 Cod procedură civilă cu privire la folosirea înscrisului sau la înscrierea în fals, înscrisul denunţat ca fals făcând obiectul unei plângeri penale.

În motivarea apelului, apelanta creditoare GPCSRL a solicitat anularea hotărârii din 21.05.2019, deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului şi desemnarea în calitate de administrator judiciar a societăţii profesionale SISPRL.

Apelanta creditoare GPCSRL a susţinut că, potrivit promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiate cu debitoarea la data de 16.09.2015, aceasta s-a obligat să-i vândă apartamentele situate în imobilul din Craiova, str. Împăratul Traian, nr. 28 la preţul total de 340.975 lei, însă deşi preţul a fost achitat apartamentele nu au fost predate, astfel încât a rezultat creanţa sa în cuantum de 340.975 lei.

A susţinut, totodată, că această creanţă este certă, lichidă şi exigibilă în cuantumul prevăzut de Legea nr. 85/2014 şi că, în aceste condiţii, se impunea admiterea cererii sale de deschidere a procedurii şi numirea, potrivit art. 45 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2014, a practicianului solicitat de ea, deoarece creanţa sa este considerabil mai mare decât cea a creditorului PISRL.

La data de 17.09.2019 intimata debitoare  SCSTSRL a formulat întâmpinare la apelul declarat de creditoarea PISRL, solicitând respingerea acestui apel, întrucât creanţa acestei creditoare nu este certă şi exigibilă, fiind stinsă ca urmare a încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.12.2018 şi nici nu este în stare de insolvabilitate derulând proiecte şi lucrări de construcţii, având imobile în proprietate şi posibilitatea de încasare a contravalorii acestora şi efectuând plăţi către furnizori şi către bugetul de stat.

Tot la data de 17.09.2019 intimata debitoare SCSTSRL a formulat întâmpinare la apelul declarat de creditoarea GPCSRL, solicitând respingerea  apelului.

În cuprinsul întâmpinării a susţinut că în contextul în care promisiunea de vânzare- cumpărare nu a fost rezoluţionată nu poate fi vorba de o creanţă lichidă, certă şi exigibilă creditoarea deţinând împotriva sa un drept de creanţă pentru executarea unei obligaţii de a face şi nu pentru o obligaţie de a da.

A precizat că nu este în stare de insolvenţă, derulând proiecte şi lucrări de construcţii, având imobile în proprietate şi posibilitatea de încasare a contravalorii acestora şi efectuând plăţi către furnizori şi către bugetul de stat.

La data de 22.10.2019 apelanta creditoare PISRL a formulat răspuns la întâmpinare în cuprinsul căruia a arătat că în dovedirea creanţei a invocat o sentinţă definitivă prin care debitorul a fost obligat la plata sumei de 35.746,13 lei reprezentând contravaloare produse achiziţionate, precum şi la plata penalităţilor de 1% pe zi de întârziere aferente debitului neachitat şi că în baza acestei hotărâri a declanşat procedura de executare silită.

Analizând apelurile prin prisma motivelor de apel, a apărărilor invocate în cuprinsul întâmpinărilor şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea a constatat că apelurile sunt nefondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 70 pct. 1 din Legea nr. 85/2014, privind procedura insolvenţei, orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii poate introduce o cerere de deschidere a procedurii impotriva unui debitor prezumat în insolvenţă (...).

Cererea creditorului de deschidere a procedurii împotriva debitorului său trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 70 alin. 1 lit. a-d din Legea nr.85/2014: cuantumul și temeiul creanței, existența unui drept de preferință, a unor măsuri asiguratorii instituite asupra bunurilor debitorului și declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului.

În temeiul art. 70 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, creditorul trebuie să anexeze cererii sale documentele justificative ale creanței.

În accepţiunea Legii nr. 85/2014, conform art. 5 pct. 20, prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cărui creanţă asupra patrimoniului debitorului este certă în sensul că existenţa ei rezultă din însuşi actul de creanţă sau din alte acte chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de acesta, lichidă şi exigibilă de mai mult de 60 de zile.

Conform textelor de lege invocate, una din condiţiile prevăzute de legiuitor pentru deschiderea procedurii este aceea a unei  creanţe certe, a cărei existenţă neîndoielnică  rezultă din însuşi actul de creanţă sau din alte acte provenind de la debitor sau recunoscute de acesta, lichide, al cărui obiect este determinat sau determinabil şi exigibile în sensul că obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Definiţia din art. 5 pct. 20 a creanței certe ca rezultând din chiar actul de creanță sau din alte acte (...) conduce la concluzia potrivit căreia în materie probatorie, pentru soluționarea cererii de deschidere a procedurii la cererea creditorului este admisibilă doar proba cu înscrisuri, fiind inadmisibilă administrarea altor probe.

În speţă, creditoarea PISRL a invocat în cererea de deschidere a procedurii o creanţă certă, lichidă şi exigibilă rezultată din sentinţa nr. 3882/2016 a Judecătoriei Craiova rămasă definitivă conform deciziei nr. 175/2017  a Tribunalului Dolj.

La rândul său debitoarea a invocat stingerea creanţei constatate prin sentinţa nr. 3882/2016 a Judecătoriei Craiova conform antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.12.2018, potrivit căruia creditoarea PISRL în calitate de promitent cumpărător promitea să cumpere un imobil garsonieră nr. 5 din ansamblul de locuinţe aparţinând debitorului la preţul de 37.800 Euro din care a achitat avans în sumă de 158.622 lei, chiar creanţa invocată prin cererea de deschidere. Cu privire la acest antecontract creditoarea PI SRL a declarat că nu recunoaşte înscrisul, considerându-l fals.

În acest context, în care creanţa creditoarei este contestată de debitor, invocându-se stingerea creanţei, nu se poate vorbi de o creanţă certă în sensul Legii nr. 85/2014.

Curtea a apreciat că sunt neîntemeiate criticile apelantei creditoare vizând nepronunţarea judecătorului sindic asupra înscrisului denunţat ca fals de creditoare, procedura verificării antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 18.12.2018 fiind incompatibilă cu procedura insolvenţei.

Potrivit art. 342 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, dispoziţiile acestei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedura civila şi ale Codului civil, astfel încât se pune problema compatibilităţii dispoziţiilor Codului de procedură privind verificarea înscrisului denunţat ca fals (art. 304 Cod procedură civilă şi următoarele) cu procedura insolvenţei.

Cu alte cuvinte, dispoziţiile Codului de procedură civilă completează Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în măsura în care acestea sunt compatibile.

Urgenţa ce caracterizează procedura insolvenţei este consacrată expres de legiuitor, întreaga procedură fiind guvernată de principiul celerităţii.

Acest principiu rezultă explicit din dispoziţiile art. 40 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul judiciar, care trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de prezenta lege, precum şi realizarea, în condiţiile legii, a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.

Acelaşi principiu rezultă şi din textele de lege care stabilesc termene scurte pentru realizarea actelor şi operaţiunilor în cadrul procedurii, din faptul că hotărârile judecătorului sindic sunt executorii, precum şi din faptul că aceste hotărâri sunt supuse controlului judiciar pe calea apelului, în termen de 7 zile, dispoziţiile privind suspendarea executării hotărârii nefiind aplicabile decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 43 alin. 5 Legea nr. 85/2014.

Principiul este aplicabil şi cererii de deschidere a procedurii cu privire la care legiuitorul a stabilit, aşa cum am arătat, dovada cu înscrisuri a creanţei certe.

Or, procedura privind verificarea înscrisului denunţat ca fals (art. 304 Cod procedură civilă şi următoarele) presupune fie suspendarea procesului şi sesizarea parchetului, fie cercetarea falsului de instanţa civilă, măsuri ce contravin principiului celerităţii.

Cât priveşte creanţa creditoarei GPCSRL, Curtea a reţinut că judecătorul sindic a concluzionat corect că în temeiul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiate cu debitoarea la data de 16.09.2015, aceasta din urmă are o obligaţie de predare a imobilului şi nu o obligaţie de restituire a preţului achitat pentru imobil, astfel încât creditoarea poate invoca doar executarea obligaţiei de a face şi nu o obligaţie de a da, o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Faţă de lipsa caracterului cert al creanţelor PISRLşi  GPCSRL, Curtea a reţinut ca neîndeplinită condiţia privind creanţa certă, lichidă şi exigibilă în cuantumul prevăzut de dispoziţiile art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014.

O altă condiţie prevăzută de legiuitor pentru deschiderea procedurii la cererea creditorului se referă la starea de insolvenţă a debitorului definită ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile şi este prezumată ca fiind vădită atunci când debitoarea, după 60 de zile de la scadenţă nu a plătit datoria sa faţă de creditor, potrivit art. 5 pct. 29 lit. a din Legea nr. 85/2014.

Referitor la  condiţia stării de insolvenţă, Curtea a constatat că nici aceasta nu este îndeplinită.

Neplata de către debitor după 60 de zile de la scadenţă  a datoriilor sale faţă de unul sau mai mulţi creditori prezumă insolvenţa definită ca insuficienţa fondurilor băneşti disponibile ce face imposibilă stingerea prin plată a datoriilor exigibile, însă această prezumţie poate fi răsturnată de debitor care poate proba existenţa disponibilităţilor.

Debitoarea a contestat starea de insolvenţă, arătând că derulează proiecte şi lucrări de construcţii, având imobile în proprietate şi posibilitatea de încasare a contravalorii acestora şi efectuează  plăţi către furnizori şi către bugetul de stat.

Simpla neplată la scadenţa a datoriilor nu este o probă concludentă a  insolvenţei, ci trebuie dovedită şi insuficienţa fondurilor băneşti disponibile.

Insuficienţa fondurilor băneşti disponibile semnifică lipsa unor sume de bani de care debitorul să poată dispune imediat, cum ar fi: sume de bani în casă, disponibilităţi în conturile bancare, efecte de comerţ sau valori imobiliare, sume provenind din împrumuturi bancare sau împrumuturi acordate de alte persoane.

Or, în speţă debitoarea a dovedit că dispune de sume de bani disponibile pentru efectuarea de plăţi şi are în desfăşurare contracte privind vânzarea de imobile.

Procedura insolvenţei nu se aplică în situaţia în care debitorul, deşi dispune de lichidităţi nu achită datoriile exigibile, pentru o asemenea situaţie creditorul neplătit având deschisă procedura executării silite pe calea dreptului comun.

În consecinţă, Curtea a reţinut neîntemeiate criticile privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 85/2014 pentru deschiderea procedurii insolvenţei la cererea creditorului.

Pentru considerentele expuse vizând neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 85/2014 pentru deschiderea procedurii la cererea creditorului, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a respins apelurile ca nefondate

Domenii speta