Circumstanţa agravantă prevăzută de art.218 alin. 3 lit. c Cod penal. Aprecierea vârstei victimei.

Rezumat:

Instanţa de control judiciar constată că pentru a se reţine circumstanţa agravantă prevăzută de art.218 alin.3 lit.c Cod penal este necesar ca făptuitorul să cunoască vârsta victimei sau să fi existat suficiente elemente care să îi permită să o aprecieze în mod corect. Cunoaşterea nesigură, îndoiala asupra acestei împrejurări, nu înlătură răspunderea penală, în condiţiile în care făptuitorul prin continuarea acţiunii sale mai departe a acceptat şi această eventualitate. Or, în prezenta cauză, Curtea reţine că existau suficiente elemente care să le permită inculpaţilor apelanţi să aprecieze vârsta victimei.

Hotărârea:

Prin sentinţa penală nr. 410 din data de 16.05.2019 a Judecătoriei Rădăuţi, în baza art. 396 alin. 1, 2 C.p.p., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, faptă prev. de art. 218 alin. 3 literele c) și f) cu aplicarea art. 44 alin. 1 din C.pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 Cp.p., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a, b C.pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) lit. a, b C.pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei atacate şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat că inculpatul a comis fapta în termenul de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 562 din data de 8 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în dosarul nr. 2062/285/2016, definitivă prin decizia penală nr. 271 din 09.03.2017 a Curţii de Apel Suceava, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 2 C. penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p., persoană vătămată fiind C., cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare fiind de 2 ani.

În baza art. 44 C.pen. şi disp. art. 96 al. 4, 5 C.pen., s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare şi s-a dispus executarea pedepsei.

În baza art. art. 44 C.pen. şi disp. art. 96 al. 4, 5 C.pen., rap. la art. 38 alin. 1, 39 alin. 1 lit. b C.pen., s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin hotărârea atacată cu pedeapsa de 1 an aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 562 din data de 8 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în dosarul nr. 2062/285/2016, definitivă prin decizia penală nr. 271 din 09.03.2017 a Curţii de Apel Suceava şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai mare, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a, b C.pen., rap. la art. 45 C.pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) lit. a, b C.pen. şi la art. 45 C.pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei atacate şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv din data de 04.01.2019 la zi.

În baza art. 399 C.p.p., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A..

În baza art. 7 alin. 1 rap. la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpatul A. probe biologice în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 396 alin. 1, 2 C.p.p., a fost condamnat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de „complicitate la infracțiunea de viol”, faptă prev. de art. 48 rap. la art. 218 alin. 3 literele c) și f) din C.pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p., la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a, b C.pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) lit. a, b C.pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei atacate şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv din data de 04.01.2019 la zi.

În baza art. 399 C.p.p., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B..

În baza art. 7 alin. 1 rap. la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpatul B. probe biologice în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 25, 397 C.p.p., rap. la art. 1357, 1382 Cod civil, a fost admisă în parte acţiunea civilă şi au fost obligaţi inculpaţii A. şi B., în solidar, să plătească părţii civile D. suma de 10.000 euro, cu titlu de daune morale.

În baza art. 274 al. 1 C.p.p., au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului fiecare câte 1.000 lei, cheltuieli judiciare.

Onorariile avocaților desemnați din oficiu, în timpul urmăririi penale, respectiv onorariul avocatului ..., în suma de 390 de lei, pentru persoana vătămată minoră, conform delegației nr. .., onorariul avocatului .., în suma de 360 de lei, pentru inculpat B., conform delegației nr. .., onorariul avocatului .., în suma de 360 de lei, pentru inculpat A., conform delegației nr. .., au fost avansate din fondurile Ministerului Public.

În baza art. 276 C.p.p., au fost obligaţi inculpaţii să plătească părţii civile D. fiecare câte 2.429,6 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr.1/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi din data de 4 februarie 2019 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de ”viol”, faptă prev. de art. 218 alin. 3 literele c) și f) cu aplicarea art. 44 alin. 1 din C.pen., şi inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de „complicitate la infracțiunea de viol”, faptă prev. de art. 48 rap. la art. 218 alin. 3 literele c) și f) din C.pen.

În actul de sesizare s-a reţinut că persoana vătămată D., din orașul E., în seara de 01.01.2019, s-a deplasat în satul și comuna F., unde s-a întâlnit cu martorele G. şi H. Din satul F., în jurul orei 20.30, cele trei tinere au fost luate cu mașina de către alți prieteni, respectiv martorii I. şi J. și împreună s-au deplasat la Școala Primară din satul F1, comuna F. unde se ținea o petrecere și unde acestea au petrecut și revelionul.

În intervalul orar 20.30 – 23.30, persoana vătămată D., împreună cu prietenele ei și alte cunoștințe de vârstă apropiată au petrecut într-o sală din incinta școlii, dansând și consumând băuturi alcoolice în cantități mici.

În jurul orei 23.30 – 00.00, persoana vătămată D. a fost invitată afară la o țigară de către prietena ei, martora H., aceasta a acceptat și chiar a ieșit în curtea din spatele școlii, urmând să vină și H. care înainte a mers să își ia geaca, însă apoi nu a reușit să mai iasă întrucât ușa s-a blocat.

În curtea din spatele școlii, persoana vătămată a fost abordată de o persoană necunoscută, respectiv un băiat de circa 20 de ani, având circa 1.65-170 m înălțime, corpolent, care avea pe cap o căciulă de culoare închisă și purta o geacă din piele de culoare neagră, care ulterior a fost identificat în persoana inculpatului B. și care a prins-o de geacă și i-a spus să meargă cu el, aceasta refuzând. După câteva secunde, a apărut un al doilea băiat, care i-a propus persoanei vătămate să meargă la el acasă, aceasta a refuzat, s-a pus jos și a început să țipe, primind o palmă peste față de la primul dintre cei doi băieți, respectiv de la inculpatul B., aspect confirmat și de certificatul medico-legal nr.1 SV/A1/03.01.2019, acțiunea inculpatului fiind în realitate un act de înlesnire a actului sexual neconsimțit ce urma să aibă loc.

După circa 2-3 minute, a venit și inculpatul A., pe care D. îl cunoștea din serile anterioare, în care s-au mai făcut petreceri la F1, acesta a vorbit în ucraineană cu cei doi care s-au dat deoparte, aspect din care rezultă că cei doi inculpați au avut o înțelegere anterioară momentului săvârșirii faptei.

Inculpatul A. i-a indus persoanei vătămate ideea că el vrea să „o scape” de ceilalți băieți, dar nici nu vrea să aibă ulterior probleme cu aceștia, astfel reușind să o convingă pe aceasta să sară un gard din lemn trecând către imașul comunal din localitatea F1. Ajunși acolo, A. a convins-o pe D. să vină cu el pe o rută ocolitoare și a condus-o pe aceasta până la drumul comunal 35, au traversat strada și au intrat pe ulița de la capătul cimitirului ortodox, deplasându-se încă circa 200 m până în spatele cimitirului. În locul respectiv, inculpatul A. inițial i-a propus persoanei vătămate ca aceasta să îi facă sex oral, venind apoi și cu propunerea de a întreține raporturi sexuale normale, însă persoana vătămată D. a refuzat aceste propuneri.

După acest moment, inculpatul A. a strigat câteva cuvinte în limba ucraineană, amenințând-o în același timp pe persoana vătămată că, în cazul în care nu se conformează și aceasta nu va întreține un raport sexual cu inculpatul, va fi nevoită să întrețină raporturi sexuale şi cu alți cinci băieți care erau în stradă, în imediata apropiere, în acel moment intervenind constrângerea psihică a minorei, împrejurări în care asupra minorei a fost instalată o puternica stare de teamă.

În continuare, dinspre DC 35, a apărut imediat inculpatul B., care a abordat-o prima dată pe persoana vătămată D. în curtea școlii, inculpatul A. trimițându-l pe acesta să caute prezervative.

B. a revenit la fața locului după circa 10 minute spunând că nu a găsit prezervative și a plecat apoi oprindu-se la colțul cimitirului, care era în imediata apropiere. Inculpatul A. a continuat sa o convingă pe persoana vătămata minora D. să întrețină relații sexuale, încercând de mai multe ori să-i dea jos pantalonii jos, însă aceasta a continuat să se opună.

După câteva minute, inculpatul B. s-a apropiat de ei, a schimbat câteva cuvinte în ucraineană cu inculpatul A., care imediat a prins-o pe persoana vătămată, a întors-o cu spatele la el și a împins-o până în gardul ce împrejmuiește cimitirul. În urma contactului cu gardul respectiv pe corpul victimei au rămas urme de violență, respectiv pe șoldul stâng cât și pe gamba stângă, conform aceluiași certificat medico-legal.

 Imediat, pe partea dreaptă a persoanei vătămate, a venit și inculpatul B. care a prins-o pe victima minora de mâini și a ținut-o lipită de gard.

Din verificări și din declarația persoanei vătămate, a rezultat că aceasta inițial a opus o oarecare rezistență fizică, însă sub imperiul amenințărilor primite de la inculpatul A., cum că dacă nu va întreține relații sexuale cu el vor veni încă cinci care o vor viola pe rând, aceasta a cedat psihic, rezistența fizică opusă de ea în timpul actului fiind minimă.

Astfel, este adevărat că în zona brațelor nu au fost constate leziuni ca urmare a acțiunii inculpatului B., însă persoana vătămată, fiind sub imperiul amenințărilor inculpatului A., care i-a spus că, dacă nu întreține un act sexual cu el, va fi obligată să întrețină și alte raporturi sexuale neconsimțite cu persoanele din stradă, împrejurări în care, minorei fiindu-i frică pentru integritatea sa corporală, nu a mai opus rezistență fizică.

Astfel, situat în partea din spate, inculpatul A., i-a dat jos pantalonii și lenjeria persoanei vătămate, a prins-o cu mâinile de șolduri și a întreținut raporturi sexuale normale timp de circa 5 minute după care a ejaculat în exterior, s-a șters în zona intimă cu niște șervețele umede, după care a plecat de acolo. Servețelele folosite au fost identificate la fața locului cu ocazia cercetării la fața locului.

Persoana vătămată a rămas cu inculpatul B., care și-a dat jos pantalonii și la rândul său i-a cerut persoanei vătămate D. ca să-i facă sex oral, ea refuzând.

Acțiunea inculpatului a fost întreruptă după câteva secunde de coinculpatul A. care a revenit la ei spunând că vine poliția, organele de poliție fiind sesizate de către martora H.

 În continuare, la cererea inculpaților, persoana vătămată s-a îmbrăcat și toți trei s-au îndreptat către drumul comunal 35.

Înainte să fie lăsată să plece, victima D. a fost amenințată cu acte de violenţă de către inculpatul A. să nu spună nimănui ce s-a întâmplat, în sensul că, dacă află poliția ce s-a întâmplat, el știe unde să o găsească, motiv pentru care, fiindu-i frică, persoana vătămată nu a informat organele de poliție imediat că este victima unei infracțiuni de viol.

Din zona cimitirului, persoana vătămată s-a deplasat singură către centrul satului, unde se aflau organele de poliție, sesizate prin S.N.U.A.U. 112 de către martora H. despre faptul că prietena ei D. a dispărut de la petrecere fiind luată de niște băieți. Persoana vătămată, sub imperiul temerii insuflate de cei doi inculpati, a declarat poliției că a fost la o țigară cu un prieten și nu a pățit nimic, în ciuda faptului că pe fața ei existau urme de violență, care au fost observate de un martor ocular.

În aceeași noapte, după ce si-a mai revenit din starea de soc, în jurul orei 03.00, persoana vătămată D., s-a prezentat împreună cu părinții la poliție, reclamând ca a fost violată de către o persoană pe nume “a” din satul F, fiind ajutat de încă o persoană pe care nu o cunoaște, în fapt fiind vorba de către cei doi inculpați. Pe inculpatul A. persoana vătămată îl cunoștea din data de 29.12.2019 când, împreună cu martorul K., a dus-o pe aceasta cu mașina din satul F. în orașul E.

Situatia de fapt reținuta a fost susținută de amplul probatoriu administrat în cauză, declarațiile persoanei vătămate coroborându-se întru totul cu celelalte probe administrate.

Astfel, s-a stabilit si faptul că, în jurul orei 01.00, victima minora D. a plecat din centrul localității F1. cu prietenii care au adus-o la petrecere și s-au deplasat în satul F la martora L.

Fiind audiată la data de 03.01.2019 martora L. a confirmat situația de fapt descrisă și a declarat că în seara respectivă, în jurul orei 01.00, persoana vătămată D. a venit la ea și i-a povestit că, fiind la o petrecere la școala din F1, a fost abordată de niște băieți care i-au făcut propuneri cu tentă sexuală și apoi a fost constrânsă să meargă în alt loc în care a fost violată menționând ca pe unul dintre autori în cheamă “a”.

Martora a mai declarat că, discutând apoi cu H., aceasta i-a relatat că, după ce victima D. a ieșit din sala de clasă la țigară, ea a rămas blocată în clasa respectivă și a auzit din exterior, de la unul dintre băieții care ținea ușa, afirmând „ nu mai loviți ușa că “d” se va întoarce mai târziu”.

 De la locuința martorei L., persoana vătămată s-a deplasat cu aceiași prieteni cu mașina la o altă prietenă, respectiv la martora G. tot din satul F., care a primit-o să doarmă la ea, ocazie cu care, D. i-a povestit și acesteia ce a pățit.

Fiind audiată la data de 02.01.2019, martora G. a declarat că a fost și ea la petrecerea respectivă dar s-a întors acasă la ora 23.30. În aceeași seară a primit un mesaj de la martora M., care i-a spus că D. a dispărut de la petrecere, fiind luată de niște băieți.

În jurul orei 02.00, martora declară că a primit un mesaj de la persoana vătămată D., care i-a cerut să doarmă la ea, iar ea a fost de acord, D. ajungând la locuința ei în scurt timp. Martora a mai declarat că D. i-a povestit că, fiind în spatele școlii la o țigară, a fost abordată și bruscată de două persoane, după care a fost abordată de inculpatul A., sub unele pretexte, care a constrâns-o să îl însotească si a condus-o în spatele cimitirului din F1 unde a violat-o.

De la locuința martorei G., victima D. și-a anunțat mama despre cele întâmplate, care în scurt timp a luat-o și împreuna s-au deplasat la poliție sesizând cele întâmplate.

Cu ocazia audierii din data de 03.01.2019 a martorei M., aceasta a declarat că a observat momentul în care persoana vătămată a ieșit din sala de clasă, iar martora H. a fost în imposibilitate de a o urma, deoarece cineva blocase ușa.

De asemenea martora M. a observat în aceleași împrejurari cum doi băieți din încăpere au sărit pe geam și au părăsit incinta sălii de clasă imediat după ce persoana vătămată a ieșit afară, aflând de la persoanele prezente că cei doi care au ieșit geam sunt „A şi B”.

Martora a mai declarat că, după câteva minute s-a deblocat ușa, au ieșit toți afară, iar G. o căuta speriată pe D., dar nu o găsea. M. a precizat că în acele momente, N. i-a spus martorei O. că ar fi mai bine să plece acasă, pentru a nu li se întâmpla ceva, condiții în care O. a plecat acasă împreună cu M., fiind conduse de N.. Aceste aspecte sunt confirmate și de declarația martorei O.

Fiind audiată în data de 02.01.2019 martora H. a declarat că a mers la petrecerea din seara de 01.01.2019, de la școala F1, împreună cu D. și alte cunoștințe. În jurul orei 23.30, cele două s-au înțeles să iasă la o țigară, D. a ieşit prima, iar martora luându-și geaca, nu a mai reușit să iasă, ușa fiind blocată din exterior.

H. a precizat că această situație a durat circa 3 minute, timp în care a observat în sală câțiva băieți mai mari pe care nu-i cunoștea și dintre care doi au sărit pe geam afară. După ce s-a deblocat ușa, martora declară că nu a găsit-o prin împrejurimi pe D., a sunat-o de mai multe ori dar aceasta nu a răspuns, motiv pentru care a sesizat dispariția prin S.N.U.A.U. 112.

La sosirea poliției, a apărut și D. care, în prezența martorei, a declarat că a fost la o țigară cu un prieten și nu a pățit nimic, deși părea speriata şi pe față prezenta o zgârietură.

H. a mai declarat că, în noaptea respectivă, sora ei a primit un mesaj de la D. în care i-a spus că a fost violată.

Fiind audiată la data de 29.01.2019 martora P. a confirmat cele declarate de sora sa H. și declară că în noaptea de 01/02.01.2019, în jurul orei 01.00-01.30 a primit mesaj pe Facebook de la D. care i-a spus că a fost violată și că pe unul din autori il cheamă “a”.

Fiind audiat la data de 02.01.2019, martorul I. a declarat că în seara de 01.01.2019, împreună cu vărul său J. cu mașina acestuia a dus-o pe D. și pe niște prietene ale acesteia din satul F la petrecerea din satul F1, unde a stat și el până în jurul orei 23.30, plecând apoi la E.. Martorul a mai declarat că după miezul nopții a mers acasă și, fiind sunat de persoana vătămată, a luat-o din centrul satului F1. și a dus-o la niște prietene din F., ocazie cu care a văzut că aceasta plângea dar nu i-a spus ce a pățit.

Fiind audiat la data de 03.01.2019, martorul R. a declarat că a participat la petrecerea de la Școala F1. din data de 01.01.2019 dar până în jurul orei 00.15, nu a observat nicio problemă. La acea oră, martorul precizează că toți au ieșit afară și a auzit vorbindu-se că trebuie să vină poliția pentru că D. a dispărut, fără a cunoaște alte detalii.

Fiind audiați la data de 03.01.2019, martorii J. și O. au declarat că în seara de 01.01.2019 au participat la petrecerea de la Școala F1., însă au plecat devreme, iar în timpul în care au stat nu au fost probleme.

Fiind audiat la data de 03.01.2019, martorul K. a declarat că nu a participat la petrecerea de la Școala F1. din 01.01.2019 și nici la vreo altă petrecere în acea locație. Martorul precizează că în seara de 29.12.2018, la rugămintea lui J., a dus-o cu mașina pe D. din F1., unde participase la o petrecere la școală, până la domiciliul din E., în mașină urcându-se și A.. Pe drum, martorul a declarat că A. i-a cerut telefonul lui D. după care a refuzat să îl dea înapoi, returnându-l după solicitarea sa. Tot pe drum, A. a cerut să oprească mașina, a urcat în spate lângă D. și au mai discutat fără a exista vreun conflict până în E.. Aspectele precizate de acest martor au fost relatate de persoana vătămată în continuarea declarației din data de 02.01.2019.

Prin ordonanța din 02.01.2019 s-a dispus efectuarea examinării medico-legale a persoanei vătămate D., din orașul E., iar din concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. 1-SV/A1 din 03.01.2019 al Serviciului de Medicină legală, au reieșit următoarele: D. prezintă semne de viață sexuală (deflorare veche); pe suprafața externă a corpului prezintă excoriații, echimoze, localizate la nivelul regiunii orbitare stângi, mandibulă, gambă stângă; leziunile s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente (palme) și comprimare și cădere pe o suprafață dură la data de 01.01.2019; necesită pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale; la examenul citologic, pe frontiurile de secreție vaginală, anală și bucală nu s-au decelat spermatozoizi; distribuția topografică a leziunilor ar putea pleda pentru producerea unui viol sau tentativă de viol, datele medicale urmând să fie coroborate cu datele de anchetă, în cauză fiind un act sexual neconsimțit consumat, act sexual recunoscut și de către cei doi inculpați, însă negând existența constrângerii psihice și fizice pe care au exercitat-o asupra persoanei vătămate.

Prin ordonanța din data de 02.01.2019 s-a dispus efectuarea cercetării la fața locului, activitate ce s-a efectuat la aceeași dată. Cu ocazia cercetării, la locul faptei au fost descoperite, ridicate și ambalate două șervețele de culoare albă în vederea exploatării din punct de vedere criminalistic, aspect ce s-au coroborat cu declarația persoanei vătămate, conform căreia inculpatul A., după săvârșirea faptei, s-a șters în zona intimă cu astfel de șervețele.

Prin ordonanța de predare a datelor informatice din data de 02.01.2019 s-a dispus ridicarea de la SC .. SRL (barul de lângă Școala F1.) a înregistrărilor video din seara de 01.01.2019, intervalul orar 21.00-23.00. Din procesul-verbal de studiere a acestor înregistrări și din planșă fotografică a rezultat că inculpații A. și B., în seara de 01.01.2019, au fost de mai multe ori la bar, au purtat discuții și s-a observat că îmbrăcămintea acestora corespunde cu descrierea persoanei vătămate D.

 Prin ordonanța din data de 03.01.2019 s-a dispus identificarea după fotografii a persoanei care în noaptea de 01/02.01.2019 a participat în calitate de complice la săvârșirea infracțiunii de viol, identificare ce a fost efectuată de persoana vătămată D. Din procesul-verbal de identificare a persoanei după fotografii din data de 03.01.2019 a rezultat că persoana vătămată D. l-a identificat pe inculpatul B., ca fiind persoana care în noaptea de 01/02.01.2019, a abordat-o în curtea școlii și i-a solicitat să îl urmeze, iar ca urmare a refuzului până să vină inculpatul A. în scopul de a o „salva”, i-a aplicat o palmă peste față persoanei vătămate și care, la solicitarea inculpatului A. s-a dus să caute prezervative în vederea întreținerii unui act sexual neconsensual, persoana care într-un final a ținut-o de mâini în timp ce A. a întreținut cu ea raporturi sexuale normale neconsensuale.

Prin ordonanța din data de 04.01.2019 s-a dispus identificarea din grup a autorului și complicelui la infracțiunea de viol, comisă în noaptea de 01/02.01.2019 în dauna persoanei vătămate D., identificarea fiind efectuată de victimă. Din procesul-verbal de identificare a persoanei din grup din data de 04.01.2019 a rezultat că persoana vătămată l-a identificat pe A. ca fiind autorul infracțiunii de viol și pe inculpatul B. ca fiind complicele la această faptă.

Prin ordonanța din data de 04.01.2019 s-a dispus identificarea din grup de către martora M. a persoanelor care la petrecerea de la Școala F1. din seara de 01.01.2019, au ieșit afară prin escaladarea unui geam în timp ce ușa era blocată, iar persoana vătămată era ieșită afară. Din procesul-verbal de identificare a persoanei din grup din data de 04.01.2019 rezultă că martora M. l-a indicat pe inculpatul A. ca fiind unul dintre cei care au sărit geamul din sala în care se ținea petrecerea în seara de 01/02.01.2019.

Fiind audiat la data de 08.01.2019, martorul N. acesta a declarat că la petrecerea din seara de 01.01.2019 ce s-a ținut la Școala F1. au participat mai mulți tineri din satele F1. și F. dar și D. din orașul E.. Martorul a precizat că în jurul orei 22.00, inculpatul A. din F1. a venit și el la petrecere și l-a întrebat cine este D., martorul indicând-o ca fiind fata care fuma pe o bancă. Din declarația martorului rezultă că după circa o oră A. a revenit împreună cu B. și l-a intrebat cum o pot scoate pe D. afară, fără a vedea ceilalți.

Martorul N. a precizat că și-a dat seama că cei doi vor să întrețină relații sexuale cu persoana vătămată, precizând că a crezut că aceștia ar putea să o convingă să întrețină relații sexuale de bunăvoie și că nu s-a gândit că ar viola-o. Astfel martorul a declarat că i-a spus lui A. că vor mai vedea spre sfârșitul petrecerii.

Același martor a declarat că la câteva minute după această discuție a observat că cei din sală încearcă să iasă, însă ușa era blocată, condiții în care a sărit pe geam afară, după el sărind S. și s-a dus în spatele școlii unde i-a găsit pe B. și pe D. care întreba ce se întâmplă. În continuare N. a precizat că a luat-o de mână pe D. și toți trei au mers până după poarta de lângă magazie, unde aceasta a început să țipe iar B. i-a pus mâna la gură, imediat venind și inculpatul A., martorul precizând că el s-a retras și nu mai știe ce s-a întâmplat.

 Martorul a mai arătat că apoi a condus două fete acasă și la întoarcere a fost luat cu mașina de pe drum de către D. care i-a spus ’’unde au plecat nebunii ăștia că una din F. a sunat la poliție’’ și împreună au mers la T. pentru a-l căuta pe fratele său A. și pe B., însă nu i-a găsit, iar apoi venind în centrul satului a apărut și un echipaj de poliție care i-a oprit.

Fiind audiat la data de 10.01.2019, martorul U., fratele inculpatului B., fiind de acord să dea declarație, a precizat că în seara de 01.01.2018 s-a aflat la petrecerea de la Școala F1., unde au venit și B., fratele său, împreună cu inculpatul A., dar nu au stat permanent. Precizând că îi cunoaște bine, martorul a arătat că A. și B. păreau că vor să facă ceva, dar nu au vorbit cu ei ci doar cu N. B. a mai declarat că după ora 23.00 a văzut-o pe D. ieșind afară, după care ușa s-a blocat sau a fost ținută de cineva, i-a văzut apoi pe N. și S. sărind afară pe geam, iar la scurt timp a sărit și el și s-a deplasat în spatele școlii unde deja se începuse să se iasă din școală. Auzind țipetele unei fete, martorul a precizat că a mers până după magazia din curtea școlii unde a văzut-o pe D. care era jos iar lângă ea se aflau B. și N., lângă magazie venind și S. care i-a văzut pe cei trei. U. a menționat că nu s-a apropiat de cei trei ci a plecat rapid de acolo, moment în care l-a văzut pe A. îndreptându-se înspre locul unde era D. cu N. și B., fară a vorbi cu el. Martorul a mai arătat că la scurt timp în școală s-a întors și N., petrecerea s-a terminat, iar el a plecat până la o casă pe care o dețin părinții săi în F1., iar când revenea spre centrul satului a fost luat de pe drum de S. cu mașina care i-a spus ’’hai să vedem unde au dus-o pe asta’’, acesta fiind în mașină cu N., însă ajungând în centru au fost opriți de poliție.

Fiind audiat la data de 10.01.2019, martorul S. a declarat că a venit la petrecerea de la Școala F1. din seara de 01.01.2019, abia în jurul orei 22.00 și a cântat la trompetă. Acesta a arătat că după ora 23.00 ușa s-a blocat sau o ținea cineva, colega sa de clasă D. nu mai era în interior, iar H. o căuta. S. a menționat că i-a văzut pe N. și U. sărind pe geam afară, a sărit și el și mergând în spatele școlii, în zona fântânii l-a găsit pe U. pe care întrebându-l ce s-a întâmplat cu D., acesta i-a spus că D. se află în spatele magaziei împreună cu N. și B. și a auzit-o țipând. Martorul a precizat că nu a dorit să se implice, a plecat de acolo, moment în care l-a văzut pe A. îndreptându-se în zona în care era D. cu N. și B..

Fiind audiat la data de 16.01.2019, martorul .. a declarat că în seara de 01.01.2018 s-a aflat la petrecerea de la Școala F1., iar după ora 23.30 o fată despre care auzise că o cheamă D. a ieșit afară după care ușa s-a blocat pentru circa 5-10 minute, în acest timp S. sărind afară pe geam. Martorul a precizat că inculpații A. și B., care cu puțin timp înainte erau la petrecere, în acele 5-10 minute în care ușa era blocată, ei nu au fost înăuntru. După deblocarea ușii, .. a declarat că a mers pe terasa barului de lângă școală, la scurt timp a venit poliția și imediat a venit în fugă și D., fără a vedea din ce direcție, auzind totodată cum aceasta afirma că nu s-a întâmplat nimic.

Fiind audiat la data de 16.01.2019, martorul .. a declarat că în seara de 01.01.2019 a fost la barul din centrul satului, nu a participat la petrecerea de la școală, iar în jurul orei 23.30 ieșind pe terasă a auzit că cineva a sunat la 112 și apoi a văzut-o pe o fată din F. despre care știa că o cheamă H. că plângea și întreba unde este D. Martorul a mai precizat că la scurt timp a venit poliția, apoi a văzut-o și pe D. venind din direcția cimitirului și declarând poliției că nu a pățit nimic.

Fiind audiat la data de 28.01.2019, martorul .. acesta a declarat că la data de 01.01.2019, în jurul orei 16 a mers la o persoană din satul F1., unde a stat până în jurul orei 23.30, când a ieșit în centrul satului la drumul comunal pentru a aștepta o mașină să îl ia. În timp ce aștepta, martorul a văzut un bărbat și o femeie venind dinspre toloaca din sat către drumul comunal, au traversat în dreptul cimitirului și nu a mai văzut unde s-au dus cei doi, distanța fiind cam de 150-200 metri, și, totodată, nu i-a recunoscut pe vreunul dar a menționat că se deplasau normal fără să sesizeze vreun conflict fizic sau verbal între ei. Martorul, auzind în zilele următoare că A., pe care îl cunoaște, a fost arestat pentru viol, bănuiește că el ar fi fost cel care în seara de 01.01.2019 se deplasa cu o fată dinspre toloaca din F1. către cimitir.

Fiind audiat la data de 29.01.2019, martorul S. a declarat că a fost la petrecerea din 01.01.2019 de la Școala F1., unde au participat mai mulți tineri din F1., câteva fete din F., o fată pe nume D. din E., dar și inculpații A. și B. Martorul a declarat că a stat până în jurul orei 23.00, fără să observe vreo problemă, a plecat apoi până acasă să își ia telefonul, iar când a revenit a văzut-o pe o fată pe care o cheamă H. stând pe banca de la poarta Școlii F1. și care l-a întrebat unde este prietena ei D. și i-a cerut ajutorul. S. a menționat că neștiind ce s-a întâmplat a plecat cu mașina mai la vale de unde l-a luat pe N. și s-au hotorât să îi caute pe A. și pe B., gândindu-se că aceștia ar fi plecat cu D. din moment ce nu mai erau nici ei de găsit în acele momente. Martorul a arătat că s-au deplasat la T., fratele lui A., dar inculpații nu erau acolo, și apoi, luându-l de pe drum și U. au mers în centrul satului unde au fost opriți de poliție, iar la câteva minute a venit și D. care a întrebat-o pe prietena ei H. de ce a sunat la 112 pentru că ea a fost la o țigară cu un prieten.

Prin adresele nr. 1/P/2019 a fost informată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului despre faptul că minora D. la a fost victima unei infracțiuni de viol comisă în noaptea de 01/02.01.2019. Prin adresa nr. 42319 din 18.01.209, Serviciul de Intervenție în Regim de Urgență și Violență în Familie din cadrul DGASPC a comunicat că minora D. a fost inclusă într-un program de consiliere psihologică, până la 18.01.2019 a participat la două ședințe de evaluare și consiliere psihologică, iar din evaluarea psihologică a rezultat că aceasta este dezvoltată normal din punct de vedere cognitiv, social și afectiv. Din aceeași adresă a rezultat că în urma aplicării testelor psihologice, la D. se remarcă un stres emoțional accentuat, are coșmaruri, are sentimentul că este criticată pe nedrept de cei din jur, îi este frică să mai iasă din casă, se simte inferioară, îi este dificil să adoarmă iar imaginea ei de sine s-a diminuat în urma acestei experiențe neplăcute, respectiv în urma actului sexual neconsimțit al cărui victimă a fost.

Cu ocazia audierii din data de 04.01.2019 a celor doi inculpați, aceștia nu au recunoscut săvârșirea faptei, au arătat că au fost prezenți în noaptea de 01/02.01.2019 în sala de clasă respectivă și întrucât persoana vătămată a fost atacată de patru indivizi necunoscuți, inculpatul A., ar fi intervenit să o salveze, iar ca mulțumire persoana vătămată s-ar fi oferit să întrețină raporturi sexuale orale cu cei doi inculpați și un raport sexual normal tot la inițiativa persoanei vătămate cu inculpatul A., aspecte care nu s-au coroborat cu întregul material probator administrat în cauză. Cu ocazia acestei audieri, inculpații au declarat că sunt de acord cu testarea poligraf și sunt de acord să li se recolteze probe ADN pentru o eventuală expertiză genetică.

În data de 16.01.2019, inculpatul A. a fost reaudiat în C.R.A.P. din cadrul I.P.J., conform solicitării apărătorului ales, declarând că în seara de 01.01.2019, era la petrecerea de la Școala F1., nu mai reține ora, dar la un moment dat a ieșit pe hol și a auzit strigătele de ajutor ale unei fete. Inculpatul a precizat că a ieșit afară și s-a deplasat în spatele magaziei din curtea școlii, iar pe o zonă cu iarbă era jos D. iar lângă ea doi băieți pe care i-a recunoscut ca fiind consătenii, respectiv inculpatul B. și martorul N. și care la strigătele lui au fugit.

Aceste aspecte au contrazis declarația inculpatului din 04.01.2019 conform căreia agresorii lui D. erau 3-4 persoane necunoscute.

În continuare inculpatul a declarat că D. nu a vrut să se mai întoarcă la școală, de comun acord au sărit gardul și au ieșit pe imașul sătesc, îndreptându-se către drumul comunal. Aici, inculpatul a susținut că D. a insistat să o ducă acasă, apoi i-a spus că face orice să-i mulțumească că a scăpat-o de agresori, iar la întrebarea inculpatului dacă acel orice poate fi și un sex oral, persoana vătămată i-ar fi spus că este de acord și s-au deplasat pe ulița de după cimitir, circa 50 metri, până la colțul din spate al cimitirului, imediat venind și B. în acel loc. Inculpatul A. a susținut că persoana vătămată nu l-a recunoscut pe B., iar întrucât aceasta dorea să facă cu el și sex normal, A. l-a trimis după prezervative pe B.. În acest timp, inculpatul A. a precizat că persoana vătămată i-a făcut sex oral fără a fi constrânsă, a venit și inculpatul B. care nu găsise prezervative, dar chiar și așa, inculpatul a declarat că persoana vătămată a insistat să facă și sex normal, a fost și el de acord și au întreținut un raport sexual normal consensual, după care s-a apropiat B., A. s-a retras și menționând că a văzut-o pe D. aplecată către inculpatul B. dar nu știe ce au făcut cei doi. La scurt timp, inculpatul arată că a văzut o mașină de poliție cu girofarul pornit intrând în sat, le-a spus și celor doi, după care toți trei s-au deplasat la drumul comunal, de unde D. a plecat singură în centrul satului unde se aflau și organele de poliție.

Un gest firesc pe care cei doi inculpați ar fi trebuit să îl facă în seara respectivă la sosirea organelor de poliție, în condițiile în care minora nu ar fi fost constrânsă să întrețină raporturi sexuale, ar fi fost să o însoțească pe aceasta până în locul unde erau persoanele care s-au îngrijorat de dispariția tinerei, și să confirme versiunea tinerei că „fusese la o țigară cu un prieten și nu s-a întâmplat nimic”, însă cei doi inculpați, consțienți de ceea ce au făcut, au ales să părăsească câmpul infracțional sperând că vor scăpa de răspundere penală.

De asemenea, dacă ar fi fost adevărat că persoana vătămată ar fi consimțit actul sexual respectiv, de ce a fost nevoie de tot „acest scenariu” în care inculpatul A. să pledeze într-un „salvator” dacă toate persoanele erau de bună credință, nu exista nici un motiv plauzibil ca persoana vătămată să se deplaseze într-un loc sinistru precum în spatele unui cimitir pentru a întreține relații sexuale, în loc să meargă la domiciliul unuia dintre inculpați, la domiciliul unuia dintre martorii prezenți sau chiar în interiorul unei alte săli de clasă pentru a se consuma actul sexual „consimțit” conform versiunii celor doi inculpați, dacă nu ar fi fost în realitate constrânsă.

Un alt aspect importat care nu trebuie neglijat este și faptul că dacă martora respectivă nu suna la S.N.U.A.U 112 și în zona respectivă nu își făceau simțită prezența organele de poliție, întrerupând activitatea infracțională, raportat la materialul probator administrat în cauză s-a apreciat că exista posibilitatea ca persoana vătămată sub constrângere să fi întreținut raporturi sexuale cu mai multe persoane, astfel s-ar fi petrecut un eveniment similar, evenimentului regretabil din anul 2014 când o tânără în vârstă de 18 ani din jud. Vaslui a fost violată de 7 tineri, în condițiile în care în imediata apropiere a zonei unde s-a consumat actul sexual neconsimțit cu persoana vătămată D. se aflau și alți „cunoscuți” a-i celor doi inculpați.

Mai mult decât atât, inculpații nu ar fi recunoscut nici actul sexual pe care inculpatul A. l-a întreținut cu persoana vătămată, dacă nu erau identificate la fața locului șervețele pe care inculpatul le-a folosit la finalizarea actului sexual, mijloace materiale de probă care pot fi exploatate în vedere efectuării unei expertize ADN.

Prin ordonanța din data de 21.01.2019, s-a dipus efectuarea unei expertize criminalistice cu privire la detecția reactivității psihofiziologice a inculpatului B., conform declarației inculpatului din 04.01.2019 în care și-a exprimat consimțământul și conform solicitării apărătorului ales. S-a efectuat programarea pentru data de 28.01.2019, ora 09.30 la I.P.J., dar la data și ora stabilită, inculpatul B. a refuzat să mai efectueze expertiza, așa cum a rezultat din procesul-verbal încheiat în acest sens.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi la data de 04 februarie 2019, iar prin încheierea din data de 05 martie 2019, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 1/138/P/2019 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei.

În vederea soluţionării cauzei, instanţa de fond a ţinut seama de declaraţiile inculpaţilor, precum şi de întregul material de urmărire penală, instanţa de fond aplicând dispoziţiile art. 375, 377 C.p.p., în condiţiile în care inculpaţii au recunoscut chiar de la primul termen de judecată faptele pentru care au fost trimişi în judecată şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel că instanţa a revenit de la audierea martorilor din lucrări.

Aşadar, faţă de învinuirile ce i-au fost aduse, inculpaţii au recunoscut, fiecare, fapta pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum a fost descrisă prin rechizitoriu, regretând, totodată, fapta săvârşită.

Faptele inculpaţilor au fost probate prin declarația persoanei vătămate D., raportul de constatare medico-legală nr.1-SV/A1 din 03.01.2019 a Serviciului de Medicină Legală, raport de evaluarea nr. 42319 din 18.01.2019 a Serviciului Intervenție în Regim de Urgență și Violență în Familie din cadrul DGASPC, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, procesul-verbal pentru identificarea persoanelor după fotografii și planșa fotografică, procesul-verbal pentru identificarea persoanelor din grup și planșa fotografică, proces-verbal studiere înregistrări, planșă fotografică și suport optic tip DVD, proces-verbal refuz testare poligraf, declarațiile martorilor ... probe administrate în timpul urmăririi penale, necontestate de inculpaţi şi care se coroborează cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor.

Astfel, chiar dacă au existat unele menţiuni suplimentare cu ocazia audierilor persoanei vătămate, acesta a fost constantă în declaraţii şi a susţinut, în esenţă, că inculpatul A. l-a trimis pe inculpatul B., care a abordat-o prima dată pe persoana vătămată D. în curtea școlii, să caute prezervative. B. a revenit la fața locului după circa 10 minute spunând că nu a găsit prezervative și a plecat apoi oprindu-se la colțul cimitirului, care era în imediata apropiere. Inculpatul A. a continuat să încerce să o convingă pe persoana vătămata minora D. să întrețină relații sexuale, încercând de mai multe ori să-i dea jos pantalonii jos, însă aceasta a continuat să se opună. După câteva minute, inculpatul B. s-a apropiat de ei, a schimbat câteva cuvinte în ucraineană cu inculpatul A., care imediat a prins-o pe persoana vătămată, a întors-o cu spatele la el și a împins-o până în gardul ce împrejmuiește cimitirul, a prins-o pe victima minoră de mâini și a ținut-o lipită de gard. Persoana vătămată a mai declarat că inculpatul A. a amenințat-o că, în cazul în care nu se conformează și nu va întreține un raport sexual cu el, va fi nevoită să întrețină raporturi sexuale şi cu alți cinci băieți care erau în stradă, în imediata apropiere. De asemenea, a ameninţat-o că dacă află poliţia ce s-a întâmplat, o va găsi.

Declaraţia persoanei vătămate s-au coroborat nu numai cu procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice depuse la dosar, dar şi cu raportul de constatare medico-legală nr.1-SV/A1 din 03.01.2019 a Serviciului de Medicină Legală, din care reiese că persoana vătămată prezenta leziuni de violenţă, care s-ar fi putut produce prin lovire cu mijloace contondente. Aşadar, în urma contactului cu gardul respectiv pe corpul victimei au rămas urme de violență, respectiv pe șoldul stâng cât și pe gamba stângă, conform aceluiași certificat medico-legal.

 De asemenea, martora L. a confirmat situația de fapt descrisă și a declarat că în seara respectivă, în jurul orei 01.00, persoana vătămată D. a venit la ea și i-a povestit că, fiind la o petrecere la școala din F1., a fost abordată de niște băieți care i-au făcut propuneri cu tentă sexuală și apoi a fost constrânsă să meargă în alt loc, în care a fost violată, menționând ca pe unul dintre autori în cheamă „a”.

Martora a mai declarat că, discutând apoi cu H., aceasta i-a relatat că, după ce victima D. a ieșit din sala de clasă la țigară, ea a rămas blocată în clasa respectivă și a auzit din exterior, de la unul dintre băieții care ținea ușa, afirmând „nu mai loviți ușa că D. se va întoarce mai târziu”.

 De la locuința martorei L., persoana vătămată s-a deplasat cu aceiași prieteni cu mașina la o altă prietenă, respectiv la martora G. tot din satul F., care a primit-o să doarmă la ea, ocazie cu care, D. i-a povestit și acesteia ce a pățit.

Fiind audiată la data de 02.01.2019, martora G. a declarat că a fost și ea la petrecerea respectivă dar s-a întors acasă la ora 23.30. În aceeași seară a primit un mesaj de la martora M., care i-a spus că D. a dispărut de la petrecere, fiind luată de niște băieți.

În jurul orei 02.00, martora a declarat că a primit un mesaj de la persoana vătămată D., care i-a cerut să doarmă la ea, iar ea a fost de acord, D. ajungând la locuința ei în scurt timp. Martora a mai declarat că D. i-a povestit că, fiind în spatele școlii la o țigară, a fost abordată și bruscată de două persoane, după care a fost abordată de inculpatul A., sub unele pretexte, care a constrâns-o să îl însotească şi a condus-o în spatele cimitirului din F1. unde a violat-o.

Fiind audiată la data de 29.01.2019 martora ... a confirmat cele declarate de sora sa H. și a declarat că în noaptea de 01/02.01.2019, în jurul orei 01.00-01.30 a primit mesaj pe Facebook de la D. care i-a spus că a fost violată și că pe unul din autori il cheamă “a”.

Fiind audiat la data de 02.01.2019, martorul I. a declarat că în seara de 01.01.2019, împreună cu vărul său J. cu mașina acestuia a dus-o pe D. și pe niște prietene ale acesteia din satul F. la petrecerea din satul F1., unde a stat și el până în jurul orei 23.30, plecând apoi la E.. Martorul a mai declarat că după miezul nopții a mers acasă și, fiind sunat de persoana vătămată, a luat-o din centrul satului F1. și a dus-o la niște prietene din F., ocazie cu care a văzut că aceasta plângea dar nu i-a spus ce a pățit.

Fiind audiat la data de 08.01.2019, martorul N. acesta a declarat că la petrecerea din seara de 01.01.2019 ce s-a ținut la Școala F1. au participat mai mulți tineri din satele F1. și F. dar și D. din orașul E.. Martorul a precizat că în jurul orei 22.00, inculpatul A. din F1. a venit și el la petrecere și l-a întrebat cine este D., martorul indicând-o ca fiind fata care fuma pe o bancă. Din declarația martorului a rezultat că după circa o oră A. a revenit împreună cu B. și l-a intrebat cum o pot scoate pe D. afară, fără a vedea ceilalți.

Martorul N. a precizat că și-a dat seama că cei doi vor să întrețină relații sexuale cu persoana vătămată, precizând că a crezut că aceștia ar putea să o convingă să întrețină relații sexuale de bunăvoie și că nu s-a gândit că ar viola-o. Astfel martorul a declarat că i-a spus lui A. că vor mai vedea spre sfârșitul petrecerii.

Același martor a declarat că la câteva minute după această discuție a observat că cei din sală încearcă să iasă, însă ușa era blocată, condiții în care a sărit pe geam afară, după el sărind S. și s-a dus în spatele școlii unde i-a găsit pe B. și pe D. care întreba ce se întâmplă. În continuare N. a precizat că a luat-o de mână pe D. și toți trei au mers până după poarta de lângă magazie, unde aceasta a început să țipe iar B. i-a pus mâna la gură, imediat venind și inculpatul A., martorul precizând că el s-a retras și nu mai știe ce s-a întâmplat.

 Martorul a mai arătat că apoi a condus două fete acasă și la întoarcere a fost luat cu mașina de pe drum de către S. care i-a spus ’’unde au plecat nebunii ăștia că una din F. a sunat la poliție’’ și împreună au mers la T. pentru a-l căuta pe fratele său A. și pe B., însă nu i-a găsit, iar apoi venind în centrul satului a apărut și un echipaj de poliție care i-a oprit.

Fiind audiat la data de 10.01.2019, martorul U., fratele inculpatului B., fiind de acord să dea declarație, a precizat că în seara de 01.01.2018 s-a aflat la petrecerea de la Școala F1., unde au venit și B., fratele său, împreună cu inculpatul A., dar nu au stat permanent. Precizând că îi cunoaște bine, martorul a arătat că A. și U. păreau că vor să facă ceva, dar nu au vorbit cu ei ci doar cu N.. U. a mai declarat că după ora 23.00 a văzut-o pe D. ieșind afară, după care ușa s-a blocat sau a fost ținută de cineva, i-a văzut apoi pe N. și S. sărind afară pe geam, iar la scurt timp a sărit și el și s-a deplasat în spatele școlii unde deja se începuse să se iasă din școală. Auzind țipetele unei fete, martorul a precizat că a mers până după magazia din curtea școlii unde a văzut-o pe D. care era jos iar lângă ea se aflau B. și N., lângă magazie venind și S. care i-a văzut pe cei trei. U. a menționat că nu s-a apropiat de cei trei ci a plecat rapid de acolo, moment în care l-a văzut pe A. îndreptându-se înspre locul unde era D. cu N. și B., fără a vorbi cu el. Martorul a mai arătat că la scurt timp în școală s-a întors și N., petrecerea s-a terminat, iar el a plecat până la o casă pe care o dețin părinții săi în F1., iar când revenea spre centrul satului a fost luat de pe drum de S. cu mașina care i-a spus ’’hai să vedem unde au dus-o pe asta’’, acesta fiind în mașină cu N., însă ajungând în centru au fost opriți de poliție.

Fiind audiat la data de 10.01.2019, martorul S.-Nicolae a declarat că a venit la petrecerea de la Școala F1. din seara de 01.01.2019, abia în jurul orei 22.00 și a cântat la trompetă. Acesta a arătat că după ora 23.00 ușa s-a blocat sau o ținea cineva, colega sa de clasă D. nu mai era în interior, iar H. o căuta. S. a menționat că i-a văzut pe N. și U. sărind pe geam afară, a sărit și el și mergând în spatele școlii, în zona fântânii l-a găsit pe U. pe care întrebându-l ce s-a întâmplat cu D., acesta i-a spus că D. se află în spatele magaziei împreună cu N. și B. și a auzit-o țipând. Martorul a precizat că nu a dorit să se implice, a plecat de acolo, moment în care l-a văzut pe A. îndreptându-se în zona în care era D. cu N. și B..

Fiind audiat la data de 16.01.2019, martorul .. a declarat că în seara de 01.01.2018 s-a aflat la petrecerea de la Școala F1., iar după ora 23.30 o fată despre care auzise că o cheamă D. a ieșit afară după care ușa s-a blocat pentru circa 5-10 minute, în acest timp S. sărind afară pe geam. Martorul a precizat că inculpații A. și B., care cu puțin timp înainte erau la petrecere, în acele 5-10 minute în care ușa era blocată, ei nu au fost înăuntru. După deblocarea ușii, .. a declarat că a mers pe terasa barului de lângă școală, la scurt timp a venit poliția și imediat a venit în fugă și D., fără a vedea din ce direcție, auzind totodată cum aceasta afirma că nu s-a întâmplat nimic.

Fiind audiat la data de 16.01.2019, martorul .. a declarat că în seara de 01.01.2019 a fost la barul din centrul satului, nu a participat la petrecerea de la școală, iar în jurul orei 23.30 ieșind pe terasă a auzit că cineva a sunat la 112 și apoi a văzut-o pe o fată din F. despre care știa că o cheamă H. că plângea și întreba unde este D.. Martorul a mai precizat că la scurt timp a venit poliția, apoi a văzut-o și pe D. venind din direcția cimitirului și declarând poliției că nu a pățit nimic.

Prin adresele nr. 1/P/2019 a fost informată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului despre faptul că minora D. a fost victima unei infracțiuni de viol comisă în noaptea de 01/02.01.2019. Prin adresa nr. 42319 din 18.01.209, Serviciul de Intervenție în Regim de Urgență și Violență în Familie din cadrul DGASPC a comunicat că minora D. a fost inclusă într-un program de consiliere psihologică, până la 18.01.2019 a participat la două ședințe de evaluare și consiliere psihologică, iar din evaluarea psihologică a rezultat că aceasta este dezvoltată normal din punct de vedere cognitiv, social și afectiv. Din aceeași adresă rezultă că în urma aplicării testelor psihologice, la D. se remarcă un stres emoțional accentuat, are coșmaruri, are sentimentul că este criticată pe nedrept de cei din jur, îi este frică să mai iasă din casă, se simte inferioară, îi este dificil să adoarmă iar imaginea ei de sine s-a diminuat în urma acestei experiențe neplăcute, respectiv în urma actului sexual neconsimțit al cărui victimă a fost.

Din verificări și din declarația persoanei vătămate, a rezultat că aceasta inițial a opus o oarecare rezistență fizică, însă sub imperiul amenințărilor primite de la inculpatul A., cum că dacă nu va întreține relații sexuale cu el vor veni încă cinci care o vor viola pe rând, asupra minorei s-a instalat o puternică stare de teamă şi în acest fel s-a produs constrângerea psihică a minorei, iar aceasta a cedat psihic, rezistența fizică opusă de ea în timpul actului fiind minimă. Or, este foarte probabil ca, aflându-se sub imperiul aceleiaşi stări de teamă, persoana vătămată să fi ezitat iniţial să aducă la cunoştinţa organelor de poliţie cele întâmplate, cu atât mai mult cu cât inculpatul A. a ameninţat-o că o va găsi, dacă află ceva poliţia.

Astfel, din analiza materialului probator, instanţa de fond a constatat că există probe certe din care rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că în noaptea de 01/02.01.2019, în jurul orei 00.10, după o înțelegere anterioară cu inculpatul B., inculpatul A. a condus-o pe persoana vătămată D. de la Școala F1. până în spatele cimitirului ortodox din satul F1., com. F., sub pretextul că o „salvează” din compania altor tineri, unde, prin constrângere fizică și psihică, a întreținut raporturi sexuale normale cu persoana vătămată D. din orașul E., fapta acestuia fiind înlesnită de prezența și acțiunile inculpatului B. care anterior actului sexual neconsensual a abordat-o pe minoră încercând să o scoată pe aceasta din curtea unității școlare împotriva voinței acesteia, trăgând-o violent de geacă, aplicându-i o lovitură cu palma peste față, iar în final fiind prezent în locul unde s-a consumat actul sexual neconsimțit a ţinut-o de mâini pe victimă în vederea realizării raportului sexual neconsimțit, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de „viol”, faptă prev. de art. 218 alin. 3 literele c) și f) cu aplicarea art. 44 alin. 1 din C.pen.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., în condiţiile în care în noaptea de 01/02.01.2019, în jurul orei 00.10, având o înțelegere anterioară cu inculpatul A. l-a ajutat pe acesta, ca prin constrângere fizică și psihică, să întrețină raporturi sexuale normale cu persoana vătămată D., acțiunile inculpatului de înlesnire a actului sexual neconsimțit constând în faptul că în seara respectivă după ce persoana vătămată a ieșit în curtea Școlii F1., a abordat-o pe aceasta încercând să o scoată din curtea unității școlare împotriva voinței acesteia, a tras-o violent de geacă pentru a-l urma, i-a aplicat o lovitură cu palma peste față, iar în final a fost prezent în locul unde s-a consumat actul sexual neconsimțit, întărind rezoluția infracțională a autorului, și a ţinut-o de mâini pe victimă în vederea realizării raportului sexual neconsimțit, se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de „complicitate la infracțiunea de viol”, faptă prev. de art. 48 rap. la art. 218 alin. 3 literele c) și f) din C.pen.

Astfel, analizând latura obiectivă a infracţiunii de viol, instanţa de fond a reţinut că elementul material constă în acţiunea inculpatului A. de a întreţine relaţii intime cu persoana vătămată, fără consimţământul acesteia, acţiunea inculpatului realizând elementul material al infracţiunii prev. de art. 218 alin. 3 literele c) și f) cu aplicarea art. 44 alin. 1 din C.pen. Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată a rezultat în cauză din probele administrate în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptelor.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii de complicitate la infracţiunea de viol, instanţa de fond a reţinut că elementul material constă în acţiunea inculpatului B. de a-l ajuta pe inculpatul A., ca prin constrângere fizică și psihică, să întrețină raporturi sexuale normale cu persoana vătămată, acțiunile inculpatului de înlesnire a actului sexual neconsimțit constând în faptul că în seara respectivă după ce persoana vătămată a ieșit în curtea şcolii, a abordat-o pe aceasta încercând să o scoată din curtea unității școlare împotriva voinței acesteia, a tras-o violent de geacă pentru a-l urma, i-a aplicat o lovitură cu palma peste față, iar în final a fost prezent în locul unde s-a consumat actul sexual neconsimțit, întărind rezoluția infracțională a autorului, și a ţinut-o de mâini pe victimă în vederea realizării raportului sexual neconsimțit, acţiunea inculpatului realizând elementul material al infracţiunii prev. de art. 48 rap. la art. 218 alin. 3 literele c) și f) din C.pen.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă în cauză din probele administrate în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptelor.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunilor, motivul săvârşirii infracţiunilor şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Având în vedere că faptele inculpaţilor prezintă un grad ridicat de pericol social, instanţa de fond a considerat că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 75 al. 2 C.pen., reţinând însă poziţia sinceră a inculpaţilor şi s-a impus aplicarea unei pedepse mai severe inculpatului A., care a fost autorul faptei şi care are antecedente penale, spre deosebire de inculpatul B., în cazul căruia instanţa de fond a ţinut seama că a fost complice la această faptă, este tânăr şi se află la prima abatere. În cazul ambilor inculpaţi, instanţa de fond a avut în vedere înscrisurile în circumstanţiere depus la dosar, reţinând, în cazul inculpatului A. vârsta acestuia, atitudinea sinceră, în faţa instanţei, faptul că are un copil minor în întreţinere.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a, b C.pen., instanţa de fond a interzis inculpaţilor ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executării pedepsei sau de la data la care se consideră executată.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a, b C.pen., instanţa de fond a interzis inculpaţilor, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei atacată şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 3 ani închisoare, în condiţiile în care pentru infracţiunea de lovire nu s-a aplicat o pedeapsă complementară.

Analizând fişa antecedentelor penale ale inculpatului A., instanţa de fond a reţinut că prin penală nr. 562 din data de 8 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în dosarul nr. ../285/2016, definitivă prin decizia penală nr. 271 din 09.03.2017 a Curţii de Apel Suceava, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p., persoană vătămată fiind C., cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare fiind de 2 ani.

Astfel, inculpatul a săvârşit infracţiunea în cauză în stare de pluralitate intermediară, în interiorul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere, fiind aplicabile dispoziţiile art. 96 C.pen..

În consecinţă, în baza art. 44 C.pen. şi disp. art. 96 al. 4, 5 C.pen., instanţa de fond a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare şi a dispus executarea pedepsei.

În baza art. art. 44 C.pen. şi disp. art. 96 al. 4, 5 C.pen., rap. la art. 38 alin. 1, 39 alin. 1 lit. b C.pen., instanţa de fond a aplicat pedeapsa cea mai mare, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare.

Având în vedere pedepsele principale pentru care s-au aplicat pedeapsă complementară sau accesorie, în baza art. 66 alin. (1) lit. a, b C.pen., rap. la art. 45 C.pen., instanţa de fond a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1), raportat la art. 66 alin. (1) lit. a, b C.pen. şi la art. 45 C.pen., instanţa de fond a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale ( 3 ani 10 luni şi 18 zile).

În baza art. 72 C.pen., instanţa de fond a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv din data de 04.01.2019 la zi.

În baza art. 399 C.p.p., instanţa de fond a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor.

În acest sens, instanţa de fond a reţinut că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce a rezultat din analiza coroborată a următoarelor elemente, extrase din mijloacele de probă mai sus expuse: natura şi gravitatea faptelor presupuse a fi comise, precum şi persoana inculpaţilor.

Instanţa de fond a avut în vedere, în ceea ce priveşte cerinţa prevăzută de cazul de la art. 223 al. 2 C.p.p., la individualizarea pericolului social, împrejurările comiterii faptei, respectiv comportamentul inculpatului, la stabilirea gradului de pericol social concret al faptei reţinute în sarcina inculpatului, respectiv la garanţiile pe care le prezintă inculpatul, că odată pus în libertate va respecta normele penale şi nu va încerca din nou să comită noi infracţiuni.

Or, din probele administrate a rezultat că inculpaţii au uzat de violență psihică şi fizică asupra unei persoane singure, care nu avea posibilitatea efectivă de a se apăra și efectuând demersurile necesare ca persoanele din anturajul victimei să fie în imposibilitate de a o ajuta, blocând ușa de ieșire din sala de clasă.

De asemenea, relevantă a fost şi atitudinea inculpaților după săvârșirea faptei, în sensul că aceştia au amenințat victima cu acte de violență în scopul de a o determina să nu sesizeze organele de poliție cu privire la fapta petrecută.

Mai mult, inculpatul A. a săvârșit fapta în stare de pluralitate intermediară, după condamnarea la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu suspendarea sub supraveghere, pentru comiterea unei infracţiuni de lovire sau alte violenţe, ceea ce reflectă o predispoziţie a inculpatului la încălcarea normelor şi conduce la concluzia ineficienţei unei măsuri de individualizare a executării pedepsei în regim neprivativ de libertate, un risc real de reiterare a conduitei infracţionale şi implicit un grad ridicat de pericol pentru ordinea publică.

Instanţa de fond a mai reţinut că faţă de inculpatul B. s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru comiterea unei infracţiuni de lovire sau alte violenţe.

De asemenea, s-a avut în vedere şi faptul că astfel de infracţiuni creează nesiguranţă şi o stare de pericol, iar faptele de viol au o frecvenţă în această zonă încât capătă conotaţii de fenomen ce reclamă acţiuni ferme de stopare şi descurajare din partea autorităţilor, iar o modalitatea de a face acest lucru îl poate constitui plasarea persoanelor acuzate sub măsuri preventive.

Astfel, este cert că cercetarea în stare de libertate a inculpaţilor, chiar şi sub imperiul unei măsuri preventive mai uşoare, cum ar fi măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar prin menţinerea măsurii arestării preventive nu s-ar încălca nici prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul la apărare al inculpaţilor, care vor avea posibilitatea de a propune probe şi de a-şi pregăti apărarea, prin intermediul familiei şi al apărătorilor.

Toate cele mai sus arătate a îndreptăţit instanţa de fond să aprecieze că mijloacele de probă sus enunţate se constituie în date din care a rezultat necesitatea de a se menţine faţă de inculpaţi măsura arestării preventive în scopul prevăzut de art. 202 N.C.p.p., acela al asigurării bunei desfăşurări a procesului penal şi al prevenirii săvârşirii altor infracţiunii.

În cauza Calmanovici contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, chiar şi în lipsa unei jurisprudenţe naţionale mereu coerente în materie, instanţele interne au definit în cursul timpului criterii şi elemente de luat în calcul la examinarea existenţei pericolului pentru ordinea publică, precum reacţia publică declanşată datorită faptelor comise, starea de nesiguranţă ce ar putea fi generată de menţinerea sau punerea în libertate a acuzatului precum şi profilul personal al acestuia din urmă.

Convingerea instanţei de fond în sensul că se impune, în continuare, menţinerea arestării preventive a inculpaţilor, îşi are suport legal şi temeinic în faptul că arestarea preventivă, ca instituţie a dreptului procesual penal, funcţionează ca mijloc de prevenire sau înlăturare a unor împrejurări sau situaţii de natură să pună în pericol eficienta desfăşurare a procesului penal, prin obstacolele şi dificultăţile pe care le pot produce, scopul ei fiind realizarea cadrului optim pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii procesuale.

Instanţa de fond nu a putut ignora gravitatea infracţiunii de viol, prev. de art. 218 alin. 3 literele c) și f) din C.pen. şi nici dezaprobarea societăţii civile în cazul lipsei reacţiei corespunzătoare din partea justiţiei în condiţiile în care statului, prin autorităţile publice, îi revine obligaţia pozitivă de a lua toate măsurile necesare, inclusiv cele prevăzute în art. 202 N.C.p.p., pentru respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale tuturor cetăţenilor săi şi pentru buna înfăptuire a justiţiei.

Imaginea perseverenţei infracţionale s-a răsfrânt în planul periculozităţii, astfel că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar naşte puternicul sentiment negativ de nesiguranţă, creând îngrijorare, temere şi dezaprobare şi ar întreţine neîncrederea în actul de înfăptuire a justiţiei şi s-ar putea trage concluzia că justiţia este incapabilă şi inutilă în cazul persoanelor ce comit acte antisociale de o asemenea gravitate şi sfidează valorile sociale şi nu dau semne de îndreptare, perseverând în săvârşirea de fapte penale şi comiţând unele şi mai grave, ca şi în pericolul potenţial ca inculpaţii să continue o activitate infracţională de vreme ce nu conştientizează care este importanţa respectării normelor de drept şi de convieţuire socială.

Respectând astfel marja de apreciere ce revine autorităţii publice, punând în balanţă dreptul inculpatului la libertate individuală şi interesul major de protejare a ordinii publice, având în vedere toate împrejurările de fapt sus-menţionate, instanţa de fond a apreciat că măsura arestării preventive a inculpaţilor este nu doar necesară, dar şi proporţională, fiind singura în măsură să asigure realizarea scopurilor legitim urmărite legate de buna desfăşurare a procesului penal şi apărarea ordinii de drept, aducerea inculpatului în faţa instanţei investite cu judecarea temeiniciei acuzaţiei penale ce i s-a adus precum şi prevenirea săvârşirii altor infracţiuni, scopuri care ar fi anihilate prin punerea lui sub imperiul unei alte măsuri preventive, în condiţiile în care chiar dacă s-a finalizat cauza, în primă instanţă, hotărârea nefiind definitivă, date fiind natura şi gravitatea infracţiunii pentru care inculpaţii sunt cercetaţi şi că în perioada scursă de la momentul arestării, de aproximativ patru luni, rezonanţa negativă produsă de comiterea faptelor nu putea să dispară sau să se diminueze, şi inculpaţii nu prezintă garanţii reale că sub imperiul unei alte măsuri preventive vor respecta obligaţiile impuse.

Faţă de circumstanţele cauzei, termenul de deţinere în stare de arest a inculpaţilor este rezonabil, iar menţinerea acestora în stare de arest este justificată de nevoia de a proteja procesul de administrare a dovezilor pentru timpul necesar lămuririi cauzei, este în interesul aflării adevărului precum şi al protejării ordinii publice, instanţa de fond considerând că perioada petrecută în arest nu este suficientă pentru ca inculpaţii să realizeze consecinţele faptelor lor, pentru a nu mai comite astfel de fapte şi în viitor.

Aşadar, având în vedere în special modul şi împrejurările săvârşirii infracţiunii, modalitatea de acţiune ce se reţine în sarcina inculpaţilor, ţinând cont şi de persoana inculpaţilor, instanţa de fond a considerat că altă măsură preventivă, a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, nu ar fi suficiente pentru a-i împiedica pe inculpaţi să săvârşească alte infracţiuni, iar la aplicarea unor astfel de măsuri trebuie să concorde mai multe aspecte printre care şi comportamentul inculpaţilor, în cazul de faţă, pe lângă gradul ridicat de pericol social al faptei, atitudinea acestora în comiterea acestui gen de fapte penale grave, formează convingerea instanţei că o altă măsură preventivă, mai puţin restrictivă decât cea a arestării preventive nu ar fi suficientă în cauză pentru a se preveni săvârşirea altor fapte penale, fiind necesară menţinerea măsurii arestării preventive.

În baza art. 7 alin. 1 rap. la art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 76/2008 au fost prelevate de la ambii inculpaţi probe biologice în vederea adăugării profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.000 euro daune morale.

Instanţa de fond a considerat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, prin faptele lor ilicite inculpaţii au produs părţii civile un prejudiciu moral, constând în trauma emoţională produsă părţii civile minore, în mod cert existând şi un raport direct de cauzalitate între faptele inculpaţilor şi prejudiciul moral produs părţii civile.

În acest sens, instanţa de fond a reţinut că partea civilă fost inclusă într-un program de consiliere psihologică, până la 18.01.2019 a participat la două ședințe de evaluare și consiliere psihologică, iar din evaluarea psihologică a rezultat că aceasta este dezvoltată normal din punct de vedere cognitiv, social și afectiv. Din aceeași adresă a rezultat că în urma aplicării testelor psihologice, la D. s-a remarcat un stres emoțional accentuat, are coșmaruri, are sentimentul că este criticată pe nedrept de cei din jur, îi este frică să mai iasă din casă, se simte inferioară, îi este dificil să adoarmă iar imaginea ei de sine s-a diminuat în urma acestei experiențe neplăcute, respectiv în urma actului sexual neconsimțit al cărui victimă a fost. Aşadar, contrar celor susţinute de apărătorii inculpaţilor şi a planşelor fotografice şi mesajelor, de altfel, nedatate, depuse la dosar, instanţa de fond a reţinut că din înscrisuri obiective existente la dosar, respectiv evaluarea psihologică, a rezultat că partea civilă a suferit o traumă în urma faptei inculpaţilor şi se resimte emoţional.

În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, raportat la împrejurările comiterii faptei, modul şi mijloacele de comitere a faptei, urmările produse, suferinţa şi trauma aduse părţii civile minore, vârsta acesteia, instanţa de fond a considerat că se justifică obligarea inculpaţilor la plata, în solidar, către partea civilă a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale.

În consecinţă, în baza art. 25, 397 C.p.p., rap. la art. 1357, 1382 C.civ., instanţa de fond i-a obligat pe inculpaţii A. şi B., în solidar, să plătească părţii civile D. suma de 10.000 euro, cu titlu de daune morale.

În baza art. 274 al. 1 C.p.p., inculpaţii au fost obligaţi să plătească statului fiecare câte 1.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare.

Onorariile avocaților desemnați din oficiu, în timpul urmăririi penale, respectiv onorariul avocatului ..ria, în suma de 390 de lei, pentru persoana vătămată minoră, conform delegației nr. .., onorariul avocatului .., în suma de 360 de lei, pentru inculpat B., conform delegației nr. ..., onorariul avocatului .., în suma de 360 de lei, pentru inculpat A., conform delegației nr. .., au fost avansate din fondurile Ministerului Public.

În baza art. 276 C.p.p., instanţa de fond a obligat inculpaţii să plătească părţii civile fiecare câte 2.429,6 lei, cheltuieli judiciare reprezentând contravaloare examinare medicală şi onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, inculpaţii A. şi B. precum şi de partea civilă minoră D., prin reprezentant legal V., pentru motivele formulate în scris de reprezentantul Ministerului Public şi apărătorii aleşi ai părţilor şi astfel cum apar consemnate în încheierea de şedinţă din data de 14 august 2019, criticând-o pentru netemeinicie.

Reprezentantul Ministerului Public a criticat sentinţa penală apelată pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor, considerând cuantumul acestora mult prea redus faţă de gravitatea infracțiunilor, modalitatea de săvârşire şi de atitudinea celor doi inculpaţi.

Inculpaţii A. şi B., prin avocaţi, au criticat sentinţa penală apelată sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor, solicitând în esenţă, reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b C.pen, cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate şi schimbării modalităţii de executare a acestora.

Partea civilă D., prin avocat ales, a criticat hotărârea instanţei de fond atât sub aspectul individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor, considerând cuantumul acestora mult prea redus, cât şi sub aspectul laturii civile a cauzei, considerând că despăgubirile acordate de instanța de fond nu reflectă realitatea, având în vedere cuantumul scăzut al acestora.

La termenul de judecată din data de 14.08.2019, Curtea a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii apelanţi din infracţiunea de viol prevăzută de art.218 alin. 3 lit. c şi f C.pen. cu aplicarea art.44 alin.1 C.pen. în infracţiunea de viol prevăzută de art.218 alin.3 lit.f C.pen. cu aplicarea art.44 alin.1 C.pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., şi din complicitate la infracţiunea de viol prevăzută de art.48 C.pen. rap. la art.218 alin. 3 lit. c şi f C.pen. în complicitate la infracţiunea de viol prevăzută de art.48 C.pen. rap. la art.218 alin. 3 lit. f C.pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B..

Procedând la soluţionarea apelurilor declarate în cauză, prin prisma criticilor formulate de Parchetul de lângă Judecătoria Rădăuţi, de inculpaţi şi de către persoana vătămată, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept şi în conformitate cu disp. art. 417 alin.1 şi 2 şi art. 420 C.p.p., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judiciară a probelor administrate în cursul urmăririi penale, în contextul în care inculpaţii A. şi B. au înţeles să se prevaleze de procedura simplificată, prev. de art. 396 alin. 10 C.p.p., dispoziţii referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii în cazul „pledării vinovat”, ajungând în final la concluzia că aceştia se face vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare, respectiv săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 218 alin. 3 lit. c şi f C.pen. cu aplicarea art. 44 alin. 1 C.pen în cazul inculpatului A. şi complicitate la infracţiunea de viol, prev. de art. 48 rap. la art. 218 alin. 3 lit. c şi f C.pen. în cazul inculpatului B..

Fără a relua argumentaţia stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care Curtea şi-o însuşeşte în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare (Helle împotriva Finlandei), se vor sublinia punctual aspectele criticate de apelanţi, expuse mai sus.

Rezultă din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, la care a făcut referire detaliată prima instanţă, şi care fiind însuşit şi necontestat de inculpaţii apelanţi nu va mai fi reluat că în noaptea de 01/02.01.2019, în jurul orei 00.10, după o înțelegere anterioară cu inculpatul B., inculpatul A. a condus-o pe persoana vătămată minoră D. de la Școala F1. până în spatele cimitirului ortodox din satul F1., com. F., sub pretextul că o „salvează” din compania altor tineri, unde, prin constrângere fizică și psihică, a întreținut raporturi sexuale normale cu persoana vătămată D. din orașul E., fapta acestuia fiind înlesnită de prezența și acțiunile inculpatului B. care anterior actului sexual neconsensual a abordat-o pe minoră încercând să o scoată pe aceasta din curtea unității școlare împotriva voinței acesteia, trăgând-o violent de geacă, aplicându-i o lovitură cu palma peste față, iar în final fiind prezent în locul unde s-a consumat actul sexual neconsimțit a ţinut-o de mâini pe victimă în vederea realizării raportului sexual neconsimțit.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., din probatorul administrat în cauză, rezultă că în noaptea de 01/02.01.2019, în jurul orei 00.10, având o înțelegere anterioară cu inculpatul A. l-a ajutat pe acesta, ca prin constrângere fizică și psihică, să întrețină raporturi sexuale normale cu persoana vătămată minoră D., din orașul E., acțiunile inculpatului de înlesnire a actului sexual neconsimțit constând în faptul că în seara respectivă după ce persoana vătămată a ieșit în curtea Școlii F1., a abordat-o pe aceasta încercând să o scoată din curtea unității școlare împotriva voinței acesteia, a tras-o violent de geacă pentru a-l urma, i-a aplicat o lovitură cu palma peste față, iar în final a fost prezent în locul unde s-a consumat actul sexual neconsimțit, întărind rezoluția infracțională a autorului, și a ţinut-o de mâini pe victimă în vederea realizării raportului sexual neconsimțit.

Instanţa de control judiciar apreciază că vinovăţia inculpaţilor A. şi B. rezultă, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de fond şi, raportat la starea de fapt reţinută, Curtea apreciază că în mod legal prima instanţă a stabilit că faptele săvârşite de către aceştia se circumscriu elementelor constitutive ale infracţiunii de viol prev. de art.218 alin.3 lit. c şi f C.pen., respectiv ale infracţiunii de complicitate la viol prevăzută de art. 48 rap. la art.218 alin. 3 lit. c şi f C.pen.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul de a se înlătura circumstanţa agravantă prevăzută de art.218 alin.3 lit. c C.pen. întrucât inculpaţii nu au cunoscut vârsta reală a persoanei vătămate, Curtea reţine că este neîntemeiată având în vedere faptul că ambii inculpaţi s-au prevalat de dispoziţiile art. 396 alin. 10 C.p.p., recunoscând faptele în totalitate astfel cum au fost descrise în rechizitoriu.

Astfel, instanţa de control judiciar reţine că în rechizitoriu se menţionează faptul că persoana vătămată D.este minoră iar inculpaţii au recunoscut faptele aşa cum au fost ele reţinute prin rechizitoriu, aşa cum rezultă din declaraţiile date de inculpaţii apelanţi B. şi A. în faţa instanţei de fond la termenul de judecată din data de 07.05.2019.

În niciun moment, inculpaţii apelanţi nu au susţinut în cursul urmării penale sau în faţa primei instanţe faptul că nu au cunoscut vârsta persoanei vătămate deşi aveau posibilitatea ca în cuprinsul declaraţiei date de aceştia în şedinţa de judecată de la data de 07.05.2019 (dată la care au fost şi asistaţi de apărători aleşi) să precizeze expres că ei recunosc faptele reţinute în sarcina lor dar că nu au ştiut vârsta reală a victimei şi dacă în urma administrării probatoriului rezulta că acest aspect este real li se reduceau, în baza art.396 alin.10 C.p.p., limitele de pedeapsă şi fără recunoaşterea necondiţionată a faptelor.

Susţinerile din faţa instanţei de control judiciar făcute de către apărătoarea inculpatului A. că instanţa de fond trebuia după ce inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor aşa cum au fost ele reţinute în rechizitoriu să înlăture, cu ocazia deliberării, această agravantă nu pot fi primite.

Astfel, dacă inculpatul A. recunoştea săvârşirea infracţiunii de viol dar susţinea că nu ştia vârsta reală a victimei trebuia să aducă la cunoştiinţă acest aspect instanţei de fond cu ocazia ascultării sale din şedinţa de judecată de la data de 07.05.2019 şi să solicite administrarea de probe prin care să probeze acest aspect în condiţiile în care dispoziţiile art.396 alin.10 C.p.p. sunt clare în sensul că dacă instanţa de judecată reţine o situaţie de fapt identică cu cea relatată de inculpat va reduce limitele de pedeapsă cu o treime. Or, aşa cum s-a arătat anterior, inculpatul A. nu a susţinut niciun moment că nu ştia vârsta reală a victimei în faţa instanţei de fond.

Totodată, instanţa de control judiciar constată că pentru a se reţine circumstanţa agravantă prevăzută de art.218 alin.3 lit.c C.pen. este necesar ca făptuitorul să cunoască vârsta victimei sau să fi existat suficiente elemente care să îi permită să o aprecieze în mod corect. Cunoaşterea nesigură, îndoiala asupra acestei împrejurări, nu înlătură răspunderea penală, în condiţiile în care făptuitorul prin continuarea acţiunii sale mai departe a acceptat şi această eventualitate.

Or, în prezenta cauză, Curtea reţine că existau suficiente elemente care să le permită inculpaţilor apelanţi vârsta victimei.

Astfel, din tot materialul probator administrat în cauză, rezultă fără dubiu că inculpatul A. o cunoştea pe victimă din data de 29.12.2018 când au participat împreună la o petrecere iar acest inculpat a condus-o pe D.la domiciliul său, împreună cu martorul K. în seara respectivă.

Totodată, însăşi inculpatul A. a declarat în cursul urmării penale faptul că în noaptea din 01 spre 02 ianuarie 2019 la Şcoala Gimnazială din F1. a avut loc o petrecere între mai mulţi adolescenţi din zonă, petrecere la care a participat şi victima (f.157 ds. instanţă de fond).

Aşadar, inculpatul A. avea toate elementele la dispoziţie pentru a cunoaşte vârsta exactă a persoanei vătămate.

Având în vedere modul de operare al celor doi inculpaţi, faptul că a existat o înţelegere între ei, ca inculpatul B. să îl ajute pe inculpatul A. în determinarea victimei să întreţină relaţii sexuale împotriva voinţei sale, Curtea apreciază că şi inculpatul B. avea la dispoziţie toate elementele necesare pentru a cunoaşte vârsta lui D.

Susţinerile că persoana vătămată se îmbrăca neadecvat vârstei sale, umbla singură la petreceri, consuma alcool şi că pe reţelele de socializare se afişa cu altă vârstă nu pot fi primite ca argumente pertinente pentru a schimba încadrarea juridică în sensul înlăturării incidenţei dispoziţiilor art.218 alin.3 lit. c C.pen. în condiţiile în care din planşele foto depuse la dosar nu rezultă un alt comportament decât cel specific adolescentelor de vârsta persoanei vătămate. Totodată, referitor la vârsta menţionată pe reţelele de socializare menţionată de persoana vătămată, instanţa de control judiciar reaminteşte că toţi adolescenţii îşi trec o altă vârstă pe aceste reţele (aspect de notorietate) tocmai pentru că este necesar să fii major pentru a-ţi crea un astfel de cont şi a comunica în acest mediu on – line.

Faţă de aceste aspecte şi faţă de împrejurarea că inculpaţii au ştiut că persoana vătămată se află la o petrecere împreună cu colegii acesteia de la liceu, de unde au şi luat-o, Curtea apreciază că susţinerea inculpaţilor că nu ştiau vârsta reală a minorei D.nu este verosimilă reprezentând doar o încercare de diminuare a răspunderii lor penale.

În consecinţă, Curtea, aşa cum a arătat şi în şedinţa de judecată din data de 14.08.2019, apreciează nu se impune schimbarea de încadrare juridică în sensul înlăturării circumstanţei agravante prevăzute de art.218 alin.3 lit. c C.pen.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunilor aplicate pentru infracţiunile săvârşite de către inculpaţi, contrar opiniei primei instanţe, Curtea apreciază că în cauză aplicarea unor pedepse cu închisoarea în cuantumul stabilit prin sentinţa apelată, nu este de natură să asigure scopul pedepsei şi să-i facă pe inculpaţii A. şi B. să înţeleagă adevăratele consecinţele ale conduitei lor ilicite.

Curtea, prin raportare la gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor şi conduita procesuală a acestora, la individualizarea pedepselor pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi complicitate la infracțiunea de viol reţinute în cauză, are în vedere, pentru fiecare din aceste infracţiuni, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, precum şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Astfel, Curtea reţine că inculpatul A. avea 27 ani la data săvârşirii faptei, necăsătorit, studii primare, fără obligaţii militare, cu antecedente penale, iar inculpatul B. avea 19 ani la data săvârşirii faptei, necăsătorit, studii primare, fără obligaţii militare, fără antecedente penale.

Astfel, inculpaţii cunoşteau cu exactitate faptul că au un ascendent moral asupra victimei lor, că aceasta este o persoană minoră, nu şi-au ales victima la întâmplare, dând dovadă de o lipsă totală a unor norme morale minimale cerute oricărui individ care trăieşte într-o comunitate.

Prin prisma celor mai sus expuse, Curtea constată că stabilirea unor pedepse cu închisoarea, în cazul inculpatului A. în cuantum de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, iar în cazul inculpatului B. în cuantum de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de viol, este necesară, dar insuficientă pentru a asigura pe viitor adecvarea comportamentului inculpaţilor la normele de conduită acceptate de societate şi prevenirea comiterii unor noi fapte circumscrise ilicitului penal.

Curtea reţine că faptele inculpaţilor prezintă un grad extrem de ridicat de pericol social determinat, infracţiunea de viol aducând atingere integrităţii fizice şi psihice a unei persoane, mai mult în cazul victima era o persoană tânără, uşor de intimidat în condiţiile în care a fost transportată, prin inducerea în eroare, într-un loc izolat, unde a fost lovită, violată şi ulterior ameninţată.

 Mai mult decât atât, instanţa de control judiciar reţine că faptele inculpaţilor prezintă un grad ridicat de pericol social determinat, având în vedere faptul victima nu era o persoană oarecare ci o persoană pe care inculpatul A. o cunoştea, întâlnind-o anterior în alte circumstanţe şi purtând o discuţie cu aceasta, precum şi faptul că a avut posibilităţi reduse de a riposta şi a se apăra în mod eficient, fiind ţinută de inculpatul B., acesta în mod decisiv, la punerea persoanei vătămate în stare de vădită inferioritate.

De asemenea, deşi inculpaţii A. şi B. au declarat că regretă săvârşirea faptelor, aceştia nu au convins Curtea că conştientizează cu adevărat gravitatea faptelor lor şi că ar regreta săvârşirea acestora.

Totodată, susţinerile inculpaţilor, prin apărători, că victima minoră D. a avut o conduită morală reprobabilă, consumând alcool şi fiind nesupravegheată, nu sunt de natură să conducă la diminuarea gravităţii infracţiunilor săvârşite de către inculpaţii apelanţi.

Instanţa de control judiciar reaminteşte că legiuitorul a ales să protejeze, prin incriminarea infracţiunii de viol prevăzute de art.218 C.pen., dreptul fiecărei persoane de a-şi alege în mod liber partenerii cu care să întreţină relaţii sexuale fără a crea vreo diferenţiere care să aibă la bază vreo probitate morală, din contră insistând să apere, prin prevederea unor sancţiuni mai dure, inculpaţii care încalcă libertatea sexuală a persoanelor cele mai vulnerabile, respectiv minorii.

Nimic din actele şi lucrările dosarului nu este de natură să conducă la ideea că persoana vătămată a avut o altă conduită decât a unei adolescente, normale de 15 ani, iar faptul că participa la o petrecere împreună cu colegii unde s-a consumat şi alcool nu este de natură să conducă la diminuarea răspunderii inculpaţilor, persoane adulte care ştiau că încalcă libertatea sexuală a unui minor.

Totodată, Curtea reţine că nici susţinerea că D.nu a comunicat imediat organelor de poliţie faptul că a fost victima unui viol nu prezintă relevanţă juridică în cauză. Astfel, Curtea apreciază că fiecare persoană reacţionează în mod diferit când este pusă în situaţii extreme, cum ar fi aceea de a fi victimă a unui viol, aşa cum a fost în cauză persoana vătămată, dar reacţia acestei persoane nu îi poate fi reproşată acesteia atâta timp cât a fost determinată de şocul sub imperiul căreia se afla şi faptul că a fost ameninţată de inculpaţi cu privire la consecinţele negative pe care le va suferi dacă îi va reclama.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpaţilor A. şi B., în sensul redozării pedepselor aplicate pentru infracţiunile pentru care aceştia au fost trimişi în judecată, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată, în cauză neexistând alte motive sau circumstanţe pentru micşorarea pedepselor aplicate, şi implicit pentru recalcularea pedepselor rezultante în cazul primului inculpat.

Astfel, în condiţiile în care inculpatul A., după o înțelegere anterioară cu inculpatul B., a condus-o pe persoana vătămată D. de la Școala F1. până în spatele cimitirului ortodox din satul F1., com. F., sub pretextul că o „salvează” din compania altor tineri, unde, prin constrângere fizică și psihică, a întreținut raporturi sexuale normale cu persoana vătămată D. din orașul E., fapta acestuia fiind înlesnită de prezența și acțiunile inculpatului B. care anterior actului sexual neconsensual a abordat-o pe minoră încercând să o scoată pe aceasta din curtea unității școlare împotriva voinței acesteia, trăgând-o violent de geacă, aplicându-i o lovitură cu palma peste față, iar în final fiind prezent în locul unde s-a consumat actul sexual neconsimțit a ţinut-o de mâini pe victimă în vederea realizării raportului sexual neconsimțit nu poate conduce la concluzia că se impune micşorarea pedepselor aplicate de prima instanţă.

Prin urmare, împrejurările în care faptele au fost comise, scopul urmărit – acela de a profita de vulnerabilitatea persoanei vătămate prin inducere în eroare, precum şi de a profita sexual de aceasta aflată în stare de vădită inferioritate faţă de numărul inculpaţilor – punerea în pericol a libertăţii şi integrităţii sexuale a victimei, impun un grad de pericol concret specific activităţii infracţionale care înlătură posibilitatea pentru Curte de a reţine că îndreptarea inculpaţilor apelanţi s-ar realiza prin aplicarea unor pedepse mai reduse.

Curtea apreciază că, împrejurările invocate de către apelanţii inculpaţi relativ la persoana acestora (calităţile şi situaţia personală a fiecăruia) nu justifică aplicarea unor pedepse reduse în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat anterior, în cauză se impune majorarea pedepselor aplicate

Concluzionând, prin majorarea pedepselor aplicate de prima instanţă, Curtea apreciază că aceste pedepse sunt de natură să asigure îndreptarea şi resocializarea viitoare a inculpaţilor apelanţi A. şi B..

Totodată, instanţa de control judiciar reţine că prima instanţă în mod legal şi temeinic a făcut o diferenţiere a celor doi inculpaţi în momentul în care a stabilit pedepsele cu închisoarea, având în vedere şi faptul că inculpatul A. nu se afla la primul contact cu legea penală, este mult mai matur decât celălalt inculpat şi trebuia să conştientizeze mult mai bine consecinţele negative ale conduitei sale infracţionale. Faţă de aceste aspecte, instanţa de control judiciar apreciază că nu se impune ca inculpatul A. să fie condamnat la o pedeapsă egală cu inculpatul B. întrucât s-ar încălca astfel dispoziţiile art.74 C.pen.

Raportat la toate circumstanţele cauzei şi la cuantumul pedepsei rezultante din prezenta cauză, Curtea reţine că solicitarea inculpatului apelant B. prin apărătorii săi aleşi de suspendare sub supraveghere a pedepsei aplicate nu poate fi admisă, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte modul de soluţionare a acţiunii civile a cauzei, aspect criticat de persoana vătămată din prezenta cauză, precum şi de inculpatul B., Curtea constată că reprezentantul legal al minori, respectiv V., a precizat că fiicele sale se constituie parte civilă în cauză şi că solicită acordarea sumei de câte 30.000 Euro cu titlu de daune morale.

Potrivit art. 1357 Cod civil, „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.”.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea reţine că prejudiciul moral suferit de partea civilă D.este evident. Nimeni nu poate contesta durerea suferită de o persoană care este obligată să întreţină relaţii sexuale împotriva voinţei sale sau care este nevoită să se opună la încercările de a se întreţine relaţii sexuale cu ea împotriva voinţei sale.

Deşi nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de partea civilă, Curtea reţine că prin daune morale se înţelege prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale şi care se manifestă prin suferinţele fizice sau morale resimţite de victimă. Aprecierea prejudiciului moral înseamnă cuantificarea tuturor consecinţelor negative ale faptei ilicite şi a implicaţiilor acesteia pe toate planurile vieţii sociale ale persoanei vătămate. Prejudiciul moral trebuie apreciat in concreto în funcţie de circumstanţele şi împrejurările cazului supus judecăţii, având în vedere, atât criterii patrimoniale, cât şi nepatrimoniale, precum importanţa prejudiciului, tulburările şi neajunsurile suferite de persoana vătămată, precum şi consecinţele prejudiciului pe plan social, profesional şi familial.

Prin raportare la aceste criterii, indemnizaţia trebuie să fie justă, raţională şi echitabilă, astfel încât să se asigure efectiv o compensaţie suficientă, dar nu exagerată a prejudiciului moral suferit. În lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, întinderea acestora trebuie stabilită în raport cu gravitatea prejudiciului real şi efectiv produs, acesta fiind un criteriu obiectiv în aprecierea întinderii daunelor morale.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate, instanţa de control judiciar reţine că prejudiciul suferit de către persoana vătămată prin încălcarea drepturilor lor subiective nepatrimoniale (dreptul la integritate fizică şi morală şi la demnitate) este de natură morală, astfel încât despăgubirile civile pe care instanţa le acordă acestora nu reprezintă o modalitate de repunere în situaţia anterioara săvârşirii faptelor, ci o modalitate prin care se urmăreşte a se compensa echitabil valoarea de care a fost privata, în raport de modalitatea în care a resimţit atingerea demnitaţii şi faţă de împrejurarea că orice durere fizică este resimţită cu ajutorul creierului, este corticalizată, astfel încât orice durere fizică presupune o suferinţă psihică, de faptul că libertatea sexuală a părţii vătămate a fost grav afectată prin conduita inculpaţilor. Faptul că a fost victima unei infracţiuni de viol este cu atât mai mult o experienţă traumatizantă pentru persoana vătămată cu cât aceasta era minoră, a fost obligată să întreţină relaţii sexuale şi faptul că s-a aflat în inferioritate numerică faţă de cei doi agresori.

Totodată, instanţa de apel are în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale cuvenite părții civile suferinţa psihică cauzată de obligarea acesteia de a întreţine relaţii sexuale cu două persoane care anterior au indus-o în eroare (ţinând cont de faptul că inculpatul B. nu a reuşit să întreţină relaţii sexuale cu victima doar pentru că a fost anunţat de celălalt inculpat din cauză că poliţia o caută pe D.), câştigându-i acesteia încrederea prin faptul că i-au spus că o vor apăra de anumite persoane care urmăresc să o violeze.

Raportându-se la toate aspectele mai sus prezentate, precum şi la împrejurările concrete ale speţei, aşa cum acestea au rezultat din întreg probatoriul administrat în cauză, în ceea ce le priveşte pe părţile civile, Curtea apreciază că suma acordată acestora de către instanţa de fond, respectiv 10.000 euro nu este suficientă pentru compensarea prejudiciului moral suferit de către partea civilă şi nu se impune reducerea acestei sume aşa cum a solicitat inculpatul B.

Important de precizat este faptul că despăgubirile băneşti au rolul de a compensa prejudiciul moral, suferinţele resimţite de partea civilă, fără însă, a tinde să se transforme într-un mijloc de îmbogăţire şi să deturneze această instituţie de la finalitatea sa, astfel încât Curtea apreciază că suma de 30.000 euro ce a fost solicitată de persoana vătămată este nejustificată.

Astfel, Curtea apreciază că suma de 16.000 euro pentru persoana vătămată D. este în măsură să compenseze prejudiciul moral încercat de către partea civilă apelantă, fiind un echivalent rezonabil al suferinţei pricinuite.

În consecinţă, faţă de aspectele menţionate anterior, Curtea, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p., va respinge apelurile declarate de apelanţii inculpaţi A. şi B. împotriva sentinţei penale nr.410 din 16.05.2019 a Judecătoriei Rădăuţi, ca nefondate.

În temeiul art.275 alin.2 C.p.p., va obliga pe apelanţii inculpaţi A. şi B. să plătească statului suma de câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelurile declarate de partea civilă minoră D.şi de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi împotriva sentinţei penale nr. 410 din 16.05.2019 a Judecătoriei Rădăuţi, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală sus menţionată şi în rejudecare, va înlătura din sentinţa apelată în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. dispoziţiile referitoare la aplicarea art.38 alin.1 C.pen., art.39 alin.1 lit.b C.pen. şi art.44 C.pen.

1. Va majora pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de la viol de la 5 ani închisoare la 6 (şase) ani şi 3 (trei) luni închisoare.

În temeiul art. art. 44 C.pen. şi disp. art. 96 al. 4, 5 C.pen. rap. la art. 38 alin. 1, 39 alin. 1 lit. b C.pen., va contopi pedeapsa de 6 ani şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de viol cu pedeapsa de 1 an aplicată prin sentinţa penală nr. 562 din data de 8 noiembrie 2016 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi în dosarul nr. 2062/285/2016 în pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani şi 3 (trei) luni închisoare, la care va adăuga un spor de 4 (patru) luni, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute o pedeapsă de 6 (şase) ani şi 7 (şapte) luni închisoare.

2. Va majora pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru complicitate la săvârşirea unei infracţiunii de viol de la 3 ani şi 4 luni închisoare la 4 (patru) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

Conform art.422 C.p.p. rap. la art.72 alin.1 C.pen. va deduce, în continuare, din pedepsele principale aplicate inculpaţilor apelanţi prin prezenta decizie, durata arestului preventiv a acestora de la 16.05.2019 la zi.

Va majora cuantumul daunelor morale acordate părţii civile D. de la 10.000 euro la 16.000 euro sau contravaloarea în lei a acestei sume la data plăţii efective.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare