Civil.pretenţii

Sentinţă civilă 19 din 05.03.2020


PRETENŢII

Asupra cauzei de faţă  constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 10.05.2019 sub numărul …/200/2019, declinată de la Judecătoria Rm. Sărat, reclamantul Spitalul Judeţean  de Urgenţă Buzău. A solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.Ş., obligarea acestuia la plata sumei de 571.27 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În motivare, a arătat că partea vătămată, A.A., a fost internată în perioada 03.08.-06.08.2014 la S.J.U. Buzău, secţia ortopedie, în urma unei agresiuni, al cărui autor este pârâtul, iar din decontul de cheltuieli întocmit rezultă cuantumul acestor cheltuieli de spitalizare, respectiv 571.27 lei.

A arătat că prin ordonanţa de clasare din 17.08.2015, pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău în dos. nr. .../P/2014 a rezultat că partea vătămată a reclamat faptul că în data de 03.08.2014 a fost lovită de către pârâtul M.Ş..

În drept, A invocat dispoziţiile art. 320 din Legea nr. 95/2006.

În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, înaintând, în fotocopie, ordonanţa de clasare, notificarea emisă pe numele pârâtului.

Cererea de chemare în judecată şi înscrisurile aferente au fost comunicate pârâtului M.Ş., care nu a formulat întâmpinare, înaintând la dosarul cauzei înscrisuri, f. 16-19, din care reiese că a achitat suma de 571.27 lei.

La termenul din 13.09.2019, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buzău şi a rămas în pronunţare asupra acesteia

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de excepţia invocată din oficiu, instanţa reţine că prezenta cauză are ca obiect pretenţii,  formulată de reclamantul Spitalul Judeţean  de Urgenţă Buzău. A solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.Ş..

Prin sentinţa civilă nr. ... pronunţată de Judecătoria Rm. Sărat a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, li declinată competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Buzău.

Potrivit art. 131 C.proc.civ., la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

În temeiul art. 248 Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Buzău, invocată din oficiu.

În opinia instanţei, competenţa de soluţionare a prezentei cauzei revine Judecătoriei Rm. Sărat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 C.proc.civ. necompetenţa este de ordine publică, în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În speţa dedusă judecăţii situaţia nu se circumscrie niciunei ipoteze  dintre cele mai sus enunţate, competenţa fiind de ordine privată, astfel încât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 130 alin. 2 C.proc.civ.

Fiind vorba de o competenţă teritorială de drept comun, regulile de invocare a unei eventuale excepţii de necompetenţă teritorială se circumscriu art. 130 C.proc.civ. Potrivit acestui text, poate fi invocată din oficiu, numai necompetenţa generală, necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică.

Conform art. 130 alin.3 C.proc.civ., necompetenţa teritorială de ordine privată (de drept comun) poate fi invocată doar de către pârât.

Având în vedere că pârâtul nu a înţeles să invoce excepţia de necompetenţă teritorială de ordine privată, Judecătoria Rm. Sărat nu avea posibilitatea legală să-şi mai decline competenţa de soluţionare.

Ca urmare, faţă de normele de procedură mai sus aminte, prin neinvocarea de către pârât a excepţii de necompetenţă teritorială, orice neregularitate în legătură cu această competenţă teritorială s-a acoperit.

Necompetența teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 şi 113 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în condițiile în care această excepție nu este invocată de către pârât, instanța învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluționeze cauza.

Pentru aceste motive, în baza art. 132 CPC, instanţa va admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buzău, invocată din oficiu, şi va declina competenţa în favoarea Judecătoriei Rm. Sărat.

În raport de aceste consideraţii şi având in vedere disp. art. 131, 132 şi 126 al.1 NCPC, prin coroborare cu disp. art. 245 si urm. C.proc.civ., instanţa va admite excepţia, invocată din  oficiu, si va declina  competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Rm. Sărat.

 Potrivit art. 133 pct. 2 C.proc.civ, instanţa va constata apărut conflictul negativ de competenţă, având în vedere că două instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Prin urmare, potrivit art. 135 alin. 1 C.proc.civ., întrucât instanţa imediat superioară şi comună celor două instanţe aflate în conflict este Tribunalul Buzău, instanţa va dispune sesizarea acestuia, pentru a soluţiona conflictul negativ de competenţă.

Domenii speta