Clauze abuzive

Operator date cu caracter personal nr. 2425

Cod ECLI ECLI:RO:

Dosar nr. xx/222/2017

RO M Â N I A

JUDECĂTORIA DOROHOI JUDEŢUL BOTOŞANI

SENTINŢA CIVILĂ NR. xx

Şedinţa publică din  xx 2018

Completul de judecată constituit din:

Preşedinte-xx

Grefier -  xx

Pe rol fiind pronunţarea acţiunii civile în constatare, formulată de reclamantul xx, CNP xx, cu domiciliul în sat./comuna xx, cu  domiciliul procesual  ales la Cabinet  Avocat  xx cu sediul în mun. xx, în  contradictoriu cu pârâta xx, cu sediul în xx, prin reprezentant legal.

Dezbaterile în şedinţă publică au avut loc la termenul din xx 2018, când instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea  la termenul de astăzi.

Încheierea de şedinţă în care s-au consemnat aceste dezbateri face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. xx/222/2017 din data de xx.2017, reclamantul xx, în  contradictoriu cu pârâta xx, a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunţa să se constate caracterul  abuziv şi nul absolut al clauzei nr. 4.1 din convenţia de credit  nr. xx/17.09.2008, care prevede obligaţia reclamantului de a achita comision de administrare de 0,45% aplicat la valoarea soldului creditului, lunar, pe toată perioada contractuală, să se repună părţile în situaţia anterioară, prin obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare plătit în virtutea clauzei nr. 4.1, de la data semnării convenţiei de credit şi până la data pronunţării soluţiei definitive în prezenta cauză şi continuarea executării convenţiei de credit, cu excluderea clauzei abuzive, să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente sumei ce urmează a fi restituită, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat în anul 2008 o convenţie de credit cu pârâta; că este abuzivă calcularea comisionului de administrare a creditului prin raportare la valoarea soldului creditului, întrucât nicăieri în cadrul convenției de credit nu este prevăzută o definiție a acestui comision, funcția, destinația comisionului sau serviciul pe care îl prestează pârâta în schimbul încasării acestui comision; că pârâta și-a încălcat atât obligația de informare corectă și completă, cât și obligația de a nu crea dezechilibre semnificative prin clauze impuse consumatorilor; că celelalte capete de cerere reprezintă consecinţa firească a constatării caracterului abuziv al clauzelor indicate în primul capăt de cerere din petitul acţiunii.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr.193/2000, ale Codului civil, precum şi pe cele ale Directivei CEE nr.13/93.

În dovedire, reclamanta a depus în copie contractul de credit menţionat în cerere.

În temeiul art.29 alin.1 lit.f din O.U.G. nr.80/2013, cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.

Pârâta a depus întâmpinare (f.27-29 dosar) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că anterior semnării contractului reclamanta a putut studia prevederile acestuia, astfel că a putut alege să nu încheie contractul cu xx.; că la momentul încheierii contractului de credit exista pe piața bancară o varietate de produse de creditare, selecția aparținând consumatorului, în funcție de varianta cea mai avantajoasă; că existenţa unor produse predefinite şi a unor contracte de credit standardizate nu afectează libertatea împrumutatului de a opta pentru un anumit tip de comisioane şi nici nu poate duce la concluzia caracterului nenegociabil al clauzei, opţiunea clientului fiind liber exprimată; că prin completarea cererii de credit reclamantul a optat pentru produsul care corespundea intereselor proprii; că prin semnarea contractului de credit, împrumutatul a confirmat că a citit, a înțeles și acceptat termenii și toate condițiile prevăzute în clauzele contractuale privind acordarea creditului, respectiv derularea contractului; că şi O.U.G. nr.50/2010 recunoaşte comisionul de administrare ca fiind conform legii; că nu era necesară definirea acestuia în cuprinsul contractului de credit, întrucât acest comision este reglementat prin acte normative; că acest comision este stabilit, din punct de vedere matematic, în mod clar şi precis; că având în vedere că nicio clauză nu este abuzivă, cererea de restituire sume, ca accesoriu, nu este admisibilă.

În vederea soluţionării cauzei, instanţa a administrat proba cu înscrisurile depuse de părţi, solicitând și relații de la pârâtă.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între părţi s-a încheiat contractul de credit de consum nr. xx din data de 17.09.2008 (filele 12-19 dosar), prin care pârâta oferea cu împrumut reclamantei suma totală de 29.302, pentru o dobândă variabilă de 9,95% p.a. şi pentru o perioadă de 120 de luni.

Reclamantul a atacat clauzele contractuale cuprinse la pct.4.1 din contract, arătându-se, în concret, nemulţumit de perceperea de către bancă a comisionului de administrare lunară a creditului, calculat, potrivit contractului la 0,45% din valoarea soldului creditului.

1. Negocierea directă.

 Potrivit dispoziţiilor art.4 alin.(1) din Legea nr.193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor”.

Dispoziţiile art.4 alin.(2) din aceeaşi lege stabilesc că o clauză urmează a fi considerată ca nefiind negociată direct dacă aceasta a fost stabilită “fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de profesionisti pe piaţa produsului sau serviciului respectiv”. Totodată, în alineatul următor se precizează că negocierea directă a anumitor aspecte nu exclude aplicarea legii pentru restul contractului, dacă „o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral” de către profesionist.

În speţă, se observă că întreg contractul  este întocmit de bancă pe formular pre-redactat, iar banca nu neagă în întâmpinare că a omis negocierea cu reclamantul a clauzei contestate de acesta şi nici nu face proba contrarie prezumţiei instituite de dispoziţiile art.4 alin.(3) teza finală din lege, dispoziţii conform cărora contractele pre-redactate se prezumă a nu fi fost negociate cu clienţii şi astfel sarcina probei este răsturnată.

Pe de altă parte, cunoaşterea de către împrumutat a clauzelor contestate la momentul încheierii contractului nu ar fi fost suficientă pentru a înlătura lipsa negocierii, în condiţiile în care acesta, neavând posibilitatea de a influenţa conţinutul respectivelor clauze, putea doar să refuze încheierea contractului. Or, tocmai această situaţie de abuz de putere dominantă şi de necesitate pentru consumatori de a accepta condiţiile impuse de profesionist a determinat adoptarea legislaţiei în materia protecţiei consumatorului.

Astfel, instanţa constată că în speţă clauza susindicată nu a fost negociată direct cu reclamantul.

2. Caracterul uşor inteligibil.

Clauza contestată de reclamant priveşte comisionul de administrare a creditului, care face parte, în mod evident, din preţul contractului. Ca atare, această clauză face parte din obiectul principal al contractului.

În conformitate cu dispoziţiile art.4 alin.(6) din Legea nr.193/2007, se poate discuta caracterul abuziv al unei clauze ce face parte din obiectul principal al contractului numai dacă respectiva clauză nu este exprimată „într-un limbaj uşor inteligibil”.

Instanţa constată că în speţă comisionul de administrare lunară este stabilit în manieră variabilă de la o lună la alta, în condiţiile în care activitatea bancară raportat la necesitatea restituirii creditului în rate pare a fi similară lună de lună.

Sintagma „exprimate într-un limbaj uşor inteligibil" folosită de legiuitorul naţional şi cea utilizată de norma comunitară („exprimate în mod clar şi inteligibil”) nu pot fi reduse la o exprimare clară şi uşor inteligibilă din punct de vedere gramatical sau literal, pentru că altfel ar fi de prisos să se fi făcut aceste menţiuni în cuprinsul unui act normativ, ele vizând definirea clauzei astfel încât consumatorul să aibă reprezentarea clară a raţiunilor şi fundamentelor care privesc conţinutul şi efectele sale asupra contractului în ansamblu.

Nu se poate reţine reglementarea prin acte normative a definiţiei comisionului în discuţie, întrucât o asemenea reglementare a intervenit abia prin O.U.G. nr.50/2010 – la doi ani după încheierea contractului dintre părţi.

Astfel, instanţa reţine că această clauză nu îndeplineşte condiţia exprimării uşor inteligibile.

3. Dezechilibrul semnificativ.

Instanţa reţine, raportat la relaţiile furnizat chiar de bancă (f. 44 dosar), că în speţă comisionul de administrare a creditului, plătibil lunar, odată cu rata, este o adevărată dobândă mascată, cu un cuantum care se ridică la aproape jumătate din valoarea contractată a creditului (11.051,85 lei).

Chiar dacă ulterior încheierii contractului dintre părţi comisionul de administrare a fost declarat ca fiind legal, perceperea lui ca procent din sold este lipsită de sens, atâta vreme cât justificarea sa este dată de activităţile bancare specifice determinate de plăţile lunare efectuate de împrumutat, activităţi care sunt aceleaşi în fiecare lună şi nu variază în funcţie de soldul creditului.

Prin inserarea acestor clauze, practic pârâta a urmărit să obţină un avantaj disproporţionat în detrimentul reclamantului, sau cel puţin nu s-a opus unui astfel de avantaj, astfel încât echilibrul contractual s-a rupt.

4. Buna-credinţă şi afectarea consumatorului.

Exigenţele bunei-credinţe sunt analizate din perspectiva vătămării intereselor legitime ale reclamantului, prin aplicarea clauzelor vizate.

Buna-credinţă este apreciată mult mai sever pentru un profesionist, care are la îndemână mai multe pârghii de informare şi de acţiune, decât pentru consumator sau pentru particularii de rând.

Pârâta susţine că nu a apelat la practici comerciale înşelătoare, însă buna-credinţă impune din partea băncii mult mai mult decât evitarea unor astfel de practici: implică o comunicare deschisă cu clientul, prezentarea tuturor aspectelor care pot influenţa decizia consumatorului-neprofesionist în a accepta o clauză contractuală sau alta.

Aceste lucruri pârâta nu a dovedit că s-ar fi întâmplat în speţă, astfel că instanţa reţine că pârâta nu a acţionat cu bună-credinţă, iar dezechilibrul semnificativ s-a creat în detrimentul evident al consumatorului.

Faţă de întrunirea tuturor elementelor analizate mai sus, instanţa va admite capătul de cerere ce vizează constatarea caracterului parţial abuziv al clauzei cuprinse la pct.4.1. alin.2 din contractul de credit de consum nr. xx încheiat între părţi la data de 17.09.2008, şi anume în privinţa perceperii comisionului de administrare lunară a creditului şi, în consecinţă, va constata nulitatea absolută a acestei prevederi contractuale.

5. Restituiri de sume.

Tot ca o consecinţă a admiterii capătului de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei amintite, instanţa trebuie să ia în discuţie cererea reclamantului de restituire a sumelor achitate cu acest titlu.

Din relaţiile primite de la pârâtă (fila 44 dosar) şi însuşite de reclamant (f.55 dosar) rezultă că s-a achitat de către reclamant un comision de administrare în valoare totală de 11.051,85 lei, astfel că pârâta urmează a fi obligată să restituie reclamantului această sumă.

Fiind vorba de răspundere civilă delictuală, instanţa urmează să admită şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei să achite reclamantei dobândă legală aferentă acestei sume, calculată de la data încasării fiecărei sume componente şi până la data restituirii efective (art.1523 alin.1 lit.e din Codul civil).

Raportat la prevederile art.453 din Codul de procedură civilă, pârâta fiind căzută în pretenţii, instanţa o va obliga la achitarea către reclamant a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta, constând în onorariul apărătorului, în valoare totală de 1500 lei (f.41 dosar).

Pentru aceste motive,

În numele legii,

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea având ca obiect acţiune în constatare formulată de reclamantul xx, CNP xx, cu domiciliul în sat./comuna xx, cu  domiciliul procesual  ales la Cabinet  Avocat  xx, cu sediul în mun. xx, în contradictoriu cu pârâta xx cu sediul în xx.

Constată caracterul parţial abuziv al clauzei cuprinse la pct.4.1. alin.2 din contractul de credit de consum nr. xx încheiat între părţi la data de 17.09.2008, şi anume în privinţa perceperii comisionului de administrare lunară a creditului şi, în consecinţă, constată nulitatea absolută a acestei prevederi contractuale.

Obligă pe pârâtă să restituie reclamantului suma de 11.051,85 lei cu titlu de comision de administrare lunară încasată nejustificat, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume, ce urmează a fi calculată de la data încasării fiecărei părţi din aceasta şi până la data restituirii efective.

Obligă pe pârâtă să achite reclamantului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel putând fi depusă la Judecătoria Dorohoi.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, xx 2018.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare