Încetare proces penal ne bis in idem, sancţionare contravenţională

Prin procesul-verbal seria CP nr. ..., inculpatul X a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 945 lei (9 puncte-amendă) şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, întrucât:„la data de 19.01.2016, ora 00.45, a condus autoturismul cu număr de înmatriculare ... pe str. Dreptăţii din direcţia str. Orşova către bld. Uverturii, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice. În urma testării cu aparatul alcool test seria ARZF 0169 rezultatul a fost de 0, 64 mg/l alcool pur în aerul expirat”. Fapta inculpatului este prevăzută şi sancţionată de art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002.

Din adresa nr. 175796/28.06.2017, emisă de D.G.P.M.B., precum şi declaraţia inculpatului, rezultă că procesul-verbal de contravenţie seria CP nr. ... nu a fost atacat cu plângere contravenţională.

Faţă de situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu şi rezultatul alcootestului Drager seria ARZF-0169 din data de 19.01.2016, ora 00.55, instanţaurmează a analiza dacă în cauză este incident principiul ne bis in idem, prevăzut de art. 6 C.proc.pen. şi art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Potrivit art. 6 C.proc.pen., nicio o persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică.

Totodată, potrivit art. 4 parag. (1) din Protocolul nr. 7 la Convenţia europeană, nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea  infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui stat.

Aşadar, principiul ne bis in idem este aplicabil ori de câte ori autorităţile formulează din nou împotriva unei persoane o acuzaţie în materie penală, în sensul art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană, cu privire la fapta pentru care s-a pronunţat deja o hotărâre definitivă care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Pentru a se putea invoca incidenţa principiului ne bis in idem trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: i) existenţa unei hotărâri definitive cu privire la fondul cauzei penale; ii) noul proces penal să se îndrepte în contra aceleiaşi persoane (eadem personae); iii) să privească fapte identice sau fapte care sunt în mod substanţial aceleaşi (idem factum).

Analizând existenţa acestor condiţii în cauză, instanţa reţine următoarele:

i) Procesul-verbal seria CP nr. ... prin care a fost sancţionat inculpatul X este definitiv, împotriva sa nefiind exercitată calea de atac a plângerii contravenţionale.

În ceea ce priveşte calitatea de „hotărâre penală” a actului de sancţionare contravenţională, aceasta trebuie analizată în raport de existenţa unei „acuzaţii în materie penală”, în sensul art. 6 parag 1 din Convenţia europeană.

Astfel, potrivit deciziei de inadmisibilitate Ioan Pop împotriva României, cu privire la contravenţiile prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, Curtea Europeană a reţinut că la examinarea existenţei unei „acuzaţii în materie penală”, este necesar să se ia în considerare trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislaţia naţională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum şi caracterul şi gravitatea „sancţiunii”. De asemenea, aceste criterii sunt alternative, nu cumulative: pentru aplicarea art.6 cu privire la termenii „acuzaţii în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenţia în cauză să fie „penală” din punct de vedere al Convenţiei, sau să fi expus persoana respectivă la o sancţiune care, în virtutea caracterului şi gravităţii ei, să se încadreze în general în „materie penală”. Acest fapt nu împiedică adoptarea unei abordări cumulative în cazul în care analiza separată a fiecărui criteriu nu permite desprinderea unei concluzii referitoare la existenţa unei „acuzaţii în materie penală”.

Referitor la primul dintre aceste criterii, Curtea a observat că dreptul intern a optat să „dezincrimineze” unele fapte precum contravenţia rutieră de care era acuzat reclamantul şi care sunt reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. În consecinţă, Curtea a împărtăşit opinia Guvernului că respectiva contravenţie intră sub incidenţa legislaţiei privind contravenţiile şi că a fost scoasă din sfera dreptului penal.

Cu toate acestea, indicaţiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă. Cel de al doilea criteriu menţionat anterior – caracterul propriu-zis al contravenţiei, considerat şi în raport cu natura sancţiunii corespunzătoare – constituie un criteriu de apreciere cu o pondere mai mare

În această privinţă, Curtea a observat că amenda şi suspendarea permisului de conducere i-au fost aplicate reclamantului în temeiul dispoziţiilor legale generale care se aplicau tuturor cetăţenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special de a opri şi acorda prioritate vehiculelor oficiale şi condiţionează obligaţia care rezultă de o sancţiune cu caracter punitiv. De asemenea, amenda nu este menită ca o compensaţie pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecinţă, caracterul general al normei şi scopul sancţiunilor, de prevenire dar şi de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenţie avea, în conformitate cu art.6 din Convenţie, un caracter penal.

Referitor la natura şi gravitatea „sancţiunilor”, Curtea a observat că niciun element din dosar nu poate sugera că suspendarea permisului de conducere al reclamantului a avut consecinţe grave pentru acesta. De asemenea, Curtea a observat că amenda nu putea fi înlocuită cu o pedeapsă privativă de libertate pe motiv de neplată şi reprezenta valoarea minimă prevăzută de legea privind regimul contravenţiilor. Cu toate acestea, Curtea a reiterat că lipsa gravităţii sancţiunilor aflate în joc nu poate scuti o pedeapsă de caracterul său inerent penal.

În lumina considerentelor menţionate anterior, Curtea a considerat că măsurile aplicate reclamantului se consideră „acuzaţie în materie penală” în sensul art. 6 din Convenţie.

Faţă de aceste aspecte, având în vedere că art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 are un caracter general şi se aplică tuturor cetăţenilor, în calitate de utilizatori ai drumurilor publice, că amenda prevăzută de textul de lege are caracter punitiv şi nu compensatoriu, instanţa constată că fapta pentru care a fost sancţionat inculpatul prin procesul-verbal seria CP nr. ... reprezintă o „acuzaţie în materie penală”.

Prin urmare, acest proces-verbal constituie o „hotărâre penală definitivă, de condamnare”, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene.

ii)Prezentul proces penal se îndreaptă împotriva aceleiaşi persoane, inculpatul X.

iii) În ceea ce priveşte identitatea faptei, instanţa constată că prin procesul-verbal seria CP nr. ..., inculpatul a fost sancţionat pentru că la data de 19.01.2016, ora 00.45, a condus autoturismul cu număr de înmatriculare ... pe str. Dreptăţii din direcţia str. Orşova către bld. Uverturii, sub influenţa băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 0,64 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform alcootestului Drager seria ARZF-0169 din data de 19.01.2016, ora 00.55.

Or, în situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu, s-a reţinut acelaşi aspect, în urma acestei testări inculpatul fiind dus, ulterior, la Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti pentru prelevarea probelor biologice.

De altfel, în ordonanţa de începere a urmării penale din 19.02.2016, s-a reţinut ca situaţie de fapt că la data de 19.01.2016, în jurul orei 00.32, autoturismul marca ..., cu nr. de înmatriculare ..., a fost condus pe str. Orşova din Bucureşti, sector 6, de către o persoană care se afla sub influenţa alcoolului. După testarea conducătorului auto cu aparatul alcooltest, poliţiştii au constatat că avea o concentraţie alcoolică în aerul expirat de 0,64 mg/l şi, ulterior, l-au condus la I.N.M.L. Bucureşti, unde i s-au prelevat mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Prin urmare, instanţa constată că fapta pentru care a fost sancţionat contravenţional inculpatul prin procesul-verbal seria CP nr. ... este aceeaşi, în materialitatea sa, cu fapta pentru care a fost urmărit penal şi trimis în judecată în prezenta cauză.

În concluzie, fiind întrunite cele trei condiţii, în cauză este incident principiul „ne bis in idem”,astfel că acţiunea penală faţă de inculpatul X pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată nu mai poate fi exercitată, devenind incident cazul prevăzut de art. 16 lit. i) C.proc.pen., care impune soluţia de încetare a procesului penal, conform art. 396 alin. (6) C.proc.pen.

Domenii speta

Spete similare