Obligarea paratului, asociat al societății, la a aduce aport la capitalul social al societății. Distincție intre regimul juridic al aportului la capitalul social și regimul juridic al creditării societății de către unul dintre asociați.

Decizie 42 din 27.01.2020


Sumele de bani împrumutate de asociaţi societăţii nu pot fi recuperate pe calea obligării asociatului care nu a creditat societatea la transmiterea unei sume de bani cu titlu de aport în numerar, o astfel de obligaţie putând exista numai în cazul în care asociatul nu şi-a îndeplinit obligaţia de vărsare a aportului.

Prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt şi a dezlegat corect raportul juridic litigios, făcând distincţia între regimul juridic al aportului la capitalul social şi obligaţia care incumbă asociatului în cazul neîndeplinirii vărsării aportului, conform contractului de societate, şi regimul juridic al creditării societăţii de către unul dintre asociaţi.

Regimul juridic al celor două instituţii este în mod clar unul total distinct, în cauza de faţă obiectul litigiului presupunând să se dovedească că pârâtul asociat nu şi-a îndeplinit obligaţia de aport la capitalul social, astfel cum s-a stabilit prin contractul de societate, ceea ce nu rezultă din materialul probator.

art. 65 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

1. Prin Sentinţa civilă nr.1168/02.07.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. …/118/2018 a fost respinsă ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtul [...] şi a fost respinsă ca nefondată  cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta [...], prin administrator [...], în contradictoriu cu pârâtul [...].

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost apreciată ca nefondată, raportat la faptul că, potrivit obiectului cererii de chemare în judecată, reclamanta nu a solicitat restituirea unor împrumuturi ca acțiune de sine stătătoare și prescriptibilă în termenul general de 3 ani, ci a solicitat obligarea pârâtului la a aduce aportul la capitalul social, pentru echilibrarea acestuia.

Astfel precizată acțiunea, instanţa de fond a apreciat că suma pretinsă pe calea prezentei acțiuni, în vederea echilibrării capitalului social, este o sumă actuală, la zi, nu este raportată la un moment trecut, de scadență, în legătură cu care să se analizeze prescripția extinctivă, ci este raportată la data introducerii prezentei acțiuni.

Asupra fondului, tribunalul a reţinut că societatea reclamantă [...] a fost înființată la data de 25.10.2000, de către [...] și [...], în calitate de co-asociați și administratori, având sediul social în [...], …, jud. Constanța.

Conform art. 6 din actul constitutiv al societății, capitalul social este fixat la suma de 2.000.000 lei și este constituit astfel: [...] – 1.000.000 lei și [...] – 1.000.000, depus la data constituirii societății. Capitalul social se divide în 20 părți sociale a 100.000 lei, fiecare.

Așadar, aportul fiecărui asociat la capitalul social al societății, la data constituirii acesteia, a fost de 1.000.000 lei fiecare.

Prin actul adițional nr. 1/17.08.2001, a fost cooptat în cadrul societății, în calitate de asociat, numitul [...], prin cesionarea unui număr de 8 părți sociale, capitalul social fiind împărțit astfel: [...] și [...] – câte 6 părți sociale, reprezentând o cotă de participare la beneficii și cheltuieli de 30 % fiecare, iar numitul [...] – 8 părți sociale, reprezentând o cotă de participare la beneficii și cheltuieli de 40 %.

Totodată, prin același act adițional, a fost schimbat și obiectul principal de activitate al societății, în Hoteluri și moteluri, restaurant.

Potrivit primei instanţe, reclamanta folosește impropriu termenul de aport, referindu-se, în fapt, la împrumuturi, investiții, creditări personale ale administratorului [...] în favoarea societății, cele două noțiuni nefiind echivalente.

Instituția juridică a aportului asociaților la constituirea capitalului societății este fundamental diferită de obligația de restituire a unor sume de bani acordate de către asociați către societate.

S-a apreciat că la înființarea unei societăți sau pe parcursul activității acesteia se poate întâmpla ca entitatea să aibă deficit temporar de lichidități, fapt pentru care asociații sau acționarii pot credita firma temporar, astfel ca aceasta să poată face față solicitărilor curente, iar sumele depuse sau lăsate temporar de către acţionari / asociaţi la dispoziţia societății, precum şi dobânzile aferente, calculate în condiţiile legii, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte: contul 4551 – Acţionari / asociaţi – conturi curente, respectiv contul 4558 – Acţionari / asociaţi – dobânzi la conturi curente.

Sub aspect juridic, prin aport se înţelege obligaţia pe care şi-o asumă fiecare asociat de a aduce în societate un anumit bun, o valoare patrimonială, iar din punct de vedere etimologic, aportul desemnează chiar bunul adus în societate de către asociat. Aportul poate fi în numerar, în natură sau în industrie.

Întrucât societatea comercială are nevoie de un minim de resurse financiare pentru desfăşurarea activităţii comerciale, legea impune obligativitatea aportului în numerar la constituirea oricărei forme de societate comercială, acest aport având ca obiect o sumă de bani pe care asociatul se obligă să o aducă în societate.

A arătat prima instanţă şi că obligaţia de constituire a aportului ia naştere la încheierea actului constitutiv al societăţii şi poartă denumirea de subscriere, iar executarea obligaţiei poate avea loc la constituirea societăţii sau ulterior, la termenele stabilite în actul constitutiv, şi este denumită vărsarea aportului. În concret, subscrierea aportului se naşte prin semnarea contractului de societate sau, după caz, prin semnarea prospectului de subscripţie publică. Se înţelege că obligaţia se consideră executată în momentul transferului drepturilor asupra bunurilor şi a predării efective a acestora către societate.

Neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligaţiei de aport produce anumite consecinţe juridice în persoana asociatului.

În caz de întârziere, art. 65 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 dispune că asociatul care întârzie să depună aportul este răspunzător de daunele pricinuite, iar dacă aportul a fost stipulat în numerar este obligat şi plata dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul, iar pentru cazul neexecutării obligaţiei de aport, se poate aplica şi sancţiunea gravă a excluderii asociatului din societate.

Așadar, capitalul social se constituie la data înființării societății și este reglementat, în cazul societății reclamante, prin actul constitutiv. Modificarea capitalului social al societății nu se poate realiza decât în condițiile legii, cu acordul asociaților, astfel încât apare ca nefondată solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata unor sume de bani și de echilibrare, pe această cale, a aportului social.

Potrivit judecătorului fondului, orice sume de bani împrumutate de unul dintre asociați societății și pretins nerestituite, nu dau dreptul asociatului respectiv să solicite obligarea și a celorlalți asociați de a aduce în patrimoniul societății aceleași sume de bani.

Un asociat nu poate fi obligat să plătească societății sume de bani cu titlu de aport, echivalente unor creditări anterioare ale societății efectuate de un alt asociat, pe parcursul derulării activității societății, împotriva voinței asociatului respectiv.

Mai mult decât atât, participarea la beneficii și la pierderi, nu este dată de sumele cu care se creditează societatea de către unul dintre asociați, potrivit voinței acestuia.

S-a reţinut, de asemenea, că nici rentabilizarea activității economice a societății [...] și nici desocotirea între asociați, în varianta retragerii vreunuia dintre aceștia din societate, nu face obiectul investirii instanței pe această cale.

2. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta [...], care a criticat-o pentru următoarele motive:

Reclamanta arată că termenul de "aport" este impropriu folosit prin raportare la instituţiile de drept invocate în speţă, ca de exemplu, împrumuturi, investiţii, creditări.

Investiţiile, împrumuturile şi creditările sunt operaţiunile fundamentale care au fost efectuate în speţa de fata şi care au ajutat societatea [...] să existe în continuare, inclusiv să aibă capital social.

Se mai arată că se poate întâmpla ca o societate comerciala să aibă deficit temporar de lichidităţi şi sa apeleze la împrumuturi temporare de la asociaţi, tocmai de aceea solicitarea adresata instanţei de fond nu a avut la baza o ilegalitate, ci activităţi permise şi uzuale în economia activităţii unei societăţi comerciale.

Legea reglementează obligativitatea aportului în numerar, dar nu stabileşte un plafon minim al acestuia, asociaţii putând decide liber în acest sens, neavând un plafon al aportului în numerar. Din nou apreciază greşită o astfel de motivare cu privire la speţa de faţă.

Obligaţia de constituire a aportului ia naştere la încheierea actului constitutiv al societăţii şi se numeşte subscriere. Subscrierea aportului se naşte prin semnarea contractului de societate.

Apreciază apelanta că este fără putinţă de tăgadă ca atâta vreme cât va exista capital social al firmei vor exista şi noţiunile de aport, majorare, echilibrare etc.

Pentru întârzierea în vărsarea aportului, asociatul poate fi obligat să acopere toate daunele cauzate, întârzierea în vărsarea aportului de către un asociat este sancţionată de lege, nu este interzisă de lege ori exclusă.

Se mai arată că în speţa de faţă acest acord nu se poate realiza, din cauza relei voinţe a dlui. [...], care trebuie analizată şi sancţionată de instanţa.

Astfel, solicită a fi analizate motivele care stau la baza acestui comportament din partea domnului [...]. Mai precis, aceasta situaţie se datorează dorinţei pârâtului-intimat de a se opune prin toate mijloacele cesiunii de părţi sociale şi preluării majorităţii părţilor sociale de către dl. [...].

Susţine apelanta că este greşită reţinerea instanţei în sensul că orice sume de bani împrumutate de unul dintre asociaţi societăţii şi pretins nerestituite, nu dau dreptul asociatului respectiv să solicite obligarea şi a celorlalţi asociaţi de a aduce în patrimoniul societăţii aceleaşi sume de bani.

Nici nu s-au solicitat aceleaşi sume de bani, ci întotdeauna solicitarea apelantei a fost adresata exclusiv în limita procentului deţinut de dl. [...] în structura capitalului social al [...].

Nici afirmaţia că participarea la beneficii şi pierderi nu este dată de sumele cu care se creditează societatea de către unul dintre asociaţi nu este corectă, întrucât, potrivit apelantei, nu s-a susţinut niciodată altceva decât că o modificare a participării la profit şi pierderi este/poate fi o consecinţă a modificării capitalului social/aportului la capitalul social.

Se învederează, de asemenea, că a arătat foarte clar că intimatul-pârât este cel care se opune ieşirii din firma a dlui. [...] şi această acţiune face obiectul unui alt dosar, suspendat în faza judecaţii în fond de acelaşi [...]. Deci, nu a cerut o desocotire în varianta expusă de instanţa în prezentul dosar.

Intimatul pârât [...] nu a depus întâmpinare pentru a-şi preciza poziţia procesuală în raport cu apelul formulat.

3. Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată formulată de societatea [...] are ca obiect, astfel cum corect a reţinut şi judecătorul fondului, obligarea pârâtului [...], asociat al societăţii, la a aduce aport la capitalul social suma de 112.800 euro.

Motivarea demersului judiciar a constat în faptul că unul dintre coasociaţi, respectiv [...], a împrumutat societăţii mai multe sume de bani, din care nu şi-a recuperat decât o parte, fiind necesar astfel, ca pentru echilibrarea aportului social adus de [...], pârâtul să contribuie cu suma de bani solicitată.

Aportul într-o societate comercială reprezintă, din punct de vedere juridic, obligaţia asumată de fiecare asociat de a aduce în patrimoniul societăţii un drept asupra unui anumit bun, în cazul aportului în numerar fiind vorba despre o sumă de bani pe care asociatul să fie obligat să o transmită societăţii.

În cazul în care asociatul nu execută la scadenţă obligaţia de aport, el răspunde faţă de societate, dar în următoarele limite: numai pentru suma de bani care face obiectul aportului, nu şi pentru alte sume considerate de coasociaţi ca fiind datorate către societate, ca în cazul de faţă, pentru dobânda legală de la scadenţă şi eventual, pentru orice daune suferite de societate din pricina nevărsării aportului la scadenţă.

Sumele de bani împrumutate de asociaţi societăţii nu pot fi recuperate pe calea obligării asociatului care nu a creditat societatea la transmiterea unei sume de bani cu titlu de aport în numerar, o astfel de obligaţie putând exista numai în cazul în care asociatul nu şi-a îndeplinit obligaţia de vărsare a aportului.

Se constată că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt şi a dezlegat corect raportul juridic litigios, făcând distincţia între regimul juridic al aportului la capitalul social şi obligaţia care incumbă asociatului în cazul neîndeplinirii vărsării aportului, conform contractului de societate, şi regimul juridic al creditării societăţii de către unul dintre asociaţi.

De altfel, în cererea de apel societatea face referire la desocotirea celor doi asociaţi, apreciind că acţiunea formulată reprezintă o cale legală pentru o astfel de desocotire, în lipsa unei acţiuni specifice.

Regimul juridic al celor două instituţii este în mod clar unul total distinct, în cauza de faţă obiectul litigiului presupunând să se dovedească că pârâtul asociat nu şi-a îndeplinit obligaţia de aport la capitalul social, astfel cum s-a stabilit prin contractul de societate, ceea ce nu rezultă din materialul probator.

În consecinţă, faţă de argumentele arătate, se constată că prima instanţă a aplicat corect normele legale incidente la situaţia de fapt reţinută, astfel încât apelul declarat este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.

Domenii speta