Pretenţii

Sentinţă civilă 1610 din 24.10.2019


ROMÂNIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDEŢUL ARAD OPERATOR 2826

DOSAR NR. ----/---/-----

SENTINŢA CIVILĂ NR.

Şedinţa din Camera de Consiliu din 24 octombrie 2019

Instanţa constituită din:

Preşedinte:

Grefier:

Pe rol se află examinarea cererii cu valoare redusă formulată de reclamanta I LTD, în contradictoriu cu pârâta B M, având ca obiect pretenţii.

 Dezbaterile au avut loc în şedinţa din cameră de consiliu din data de 18.10.2019, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 24.10.2019 având nevoie de  timp pentru deliberare şi pronunţare.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanţă în data de 29.07.2019, sub numărul de dosar, reclamanta I LTD a chemat în judecată pârâta B M, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.986,24 lei reprezentând debit principal. De asemenea, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că în data  de  17.10.2006, între G A şi pârâtă s-a încheiat o poliţa de asigurare la contractul de credit încheiat de către pârâtă cu C.. B S.A. De asemenea, a mai menţionat că urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale ale pârâtei, creditoarea a despăgubit Cîn data de 12.11.2007 pentru o valoarea de 3.721,99 lei.

În continuare, s-a arătat că în data de 31.12.2017, s-a încheiat contractul  de cesiune de creanţă între G AS.A. şi reclamantă, având ca obiect şi creanţa pârâtei. Totodată  au  fost efectuate şi formalităţile de înscriere a contractului de cesiune de creanţe, fiind efectuate formalităţile de înscriere a contractului de cesiune de creanţă în Arhiva de Garanţii Reale Mobiliare, în conformitate cu  dispoziţiile  legale în vigoare, sub avizul nr..

Reclamanta a mai specificat că cesiunea de creanţă a fost notificată pârâtei, a încercat să recupereze pe cale amiabilă creanţa, comunicând pârâtei notificări prin care i-a fost pus în vedere să achite suma restantă către noul credit.

În final, reclamanta a menţionat că cererea în valoare de 2036,24 lei este certă, lichidă şi exigibilă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile  art.  663 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă.

În drept, a invocat prevederile art. 1270, 1350 şi 1516 alin. 1 Cod civil, art. 1026, 663 Codul de procedură civilă.

În dovedirea susţinerii cererii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri. În temeiul art. 194 lit. e) din Codul de procedură civilă, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: contract  de credit cont nr. 17.10.2006 (f. 7-10), dosar  daună nr. (f. 11-47), notificare cesiune de creanţă (f. 48-49), procură (f. 50-52), contract de achiziţie a creanţelor (f. 53-63), extras Arhivă  Electronică de Garanţii Reale Mobiliare  (f. 64).

Acţiunea a fost timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 50 lei, în temeiul art. 6 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum reiese din ordinul de plată  nr. din data de 19.07.2019 (f. 5).

Pârâta nu a trimis instanţei formularul de răspuns completat, deşi acesteia i-a fost comunicat, însoţit de o copie a formularului de cerere şi înscrisurile anexate acesteia(f. 73).

Prin rezoluţia din data de 27.09.2019 s-a dispus citarea părţilor cu menţiunea să îşi exprime punctul de vedere, în cuprinsul unor note scrise, cu privire la posibila incidenţă a instituţiei prescripţiei extinctive prin prisma Decretului nr. 167/1958.

În data de 15.10.2019, prin serviciul de registratură al instanţei, reclamanta a depus note de şedinţă prin care a menţionat că în data de 31.12.2017 (înăuntrul termenului de 3 ani), contestatorul a fost notificat despre cesiunea intervenită între asigurător şi reclamantă, în vederea recuperării debitului restant, dovada fiind ataşată.

În continuare, reclamanta a învederat că termenul de prescripţie a fost întrerupt printr-un act începător de executare, respectiv cesiunea de creanţă intervenită între creditor şi reclamantă. A mai arătat reclamanta că având în vedere că prescripţia este o sancţiunea împotriva creditorului rămas în pasivitate, în situaţia de faţă nu i se poate imputa rămânerea în pasivitate, acesta începând prin cesiunea de creanţă recuperarea debitului restant.

În final, reclamanta menţionează că din coroborarea art. 706 alin. 2 Cod procedură civilă cu art. 2523 Cod Civil, dreptul de a cere executarea silită se naşte de la data la care titularul dreptului a cunoscut existenţa şi se întinde pe o perioadă de 3 ani de la acest moment. A mai arătat că în cauză au fost îndeplinite dispoziţiile legale cu privire la procedura executării silite, există un titlu executoriu valabil, există un contract de cesiune încheiat conform dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii şi că pârâta doreşte, cu rea credinţă, să se sustragă îndeplinirii obligaţiilor contractuale.

Reclamanta a ataşat notelor scrise notificarea privind cesiunea de creanţă (f. 83-87).

La termenul  din data  de 18.10.2019, din oficiu, în temeiul art. 18 din Decret nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, instanţa a invocat excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune. 

Sub aspect probatoriu, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi materialul probator existent la dosarul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Conform art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, ”Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”

În data de 17.10.2006 a fost încheiat contractul de credit pentru nevoi personale cont nr. prin care C S.A. Bucureşti, sucursala judeţeană A. s-a obligat să acorde pe o perioadă de 5 ani un credit în valoare de 4.000 lei pârâtei B M (f. 7-10).

La aceeaşi dată, conform dispoziţiilor pct. 18 din contractul menţionat mai sus a fost încheiată de către pârâta B M cu A S.A. o poliţă de asigurare seria.. nr. ...pentru suma de 4.190 lei având o valabilitate de 5 ani, respectiv de la data de 18.10.2006 la 17.10.2011 (f. 43).

Urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale ale pârâtei, asigurătorul a despăgubit Cla data de 12.11.2007 cu suma de 3721,99 lei astfel cum rezultă din ordinul de plată cu nr. (f. 47), coroborat cu dosarul de daună nr. (f. 11-46).

La data de 31.12.2017 s-a încheiat contractul de cesiune de creanţă între G A SA şi reclamanta, având ca obiect şi creanţa pârâtei. Totodată au fost efectuate şi  formalităţile de înscriere a contractului de cesiune de creanţe, fiind efectuate formalităţile de înscriere a Contractului de cesiune de creanţă în Arhiva de Garanţii Reale Mobiliare, în conformitate cu  disp.  legale în vigoare, sub avizul nr..

În drept, având în vedere faptul că la data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Legea nr.71/2011 privind Codul civil, instanţa urmează să analizeze aplicabilitatea în timp a dispoziţiilor civile.

Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 şi art. 102 alin. 1 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a  noului Codului civil, contractul este supus legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa. Astfel, angajarea răspunderii contractuale a pârâtei, în vederea obligării sale la executarea obligaţiilor asumate odată cu încheierea contractului de credit pentru nevoi personale cont nr. precum şi a poliţei de asigurare seria nr., este guvernată de dispoziţiile legale cuprinse în Codul civil 1864.

Pentru aceste considerente instanţa va analiza instituţia prescripţiei extinctive prin prisma vechii reglementări, respectiv a Decretului nr.167/1958.

Conform art. 1 din Decretul nr. 167 din 10 aprilie 1958  privitor la prescripţia extinctivă dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, în cauză termenul de prescripţie fiind de 3 ani, prevăzut de art. 3 din actul normativ menţionat.

Conform art. 7 din Decretul nr. 167 din 10 aprilie 1958 privitor la prescripţia extinctivă prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită.

Astfel termenul de prescripţie a dreptului la acţiune de 3 ani a început să curgă de la data la care asigurătorul a achitat despăgubirea către C în cuantum de 3.721,99 lei, respectiv data de 12.11.2007 pentru că de la această dată s-a născut dreptul asigurătorului de a solicita plata acestei sume de la pârâtă.

Instanţa constată că la data la care a operat cesiunea de creanţă dintre G AS.A. (AS.A.) şi ILTD, respectiv 31.12.2017, dreptul material la acţiune cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 1986,24 lei fusese deja prescris şi prin urmare nu se poate reţine susţinerea reclamantei în sensul că prin cesiunea de creanţe a operat o întrerupere a termenului de prescripţie.

Instanţa observă că cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 29.07.2019 şi reţine faptul că reclamanta nu mai poate cere realizarea dreptului său, fiind împlinit termenul de prescripţie, motiv pentru care urmează să admită excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune invocată de instanţă din oficiu şi să respingă cererea ce are ca obiect obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1986.24 lei ca fiind prescrisă.

Întrucât se află în culpă procesuală, conform art. 453 cod procedură civilă instanţa va respinge solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata unor cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune, invocată de instanţă din oficiu.

Respinge cererea de valoare redusă formulată de reclamanta I LTD, cu sediul social în, înregistrată la O.R.C. sub nr, cu  sediul procesual ales la K din municipiul, în contradictoriu cu pârâta B M, C.N.P., domiciliată în, ca prescrisă.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Ineu.

Pronunţarea prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 24.10.2019.

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta