Anulare titlu de proprietate; coparticipare procesuală pasivă

Prin sentinţa civilă nr. 7734/25.06.2018 pronunţată de Judecătoria Iaşi a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul T. V. în contradictoriu cu pârâţii Comisia Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor şi Comisia Locală de Fond Funciar a Comunei T.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În speţă, titlul emis în anul 1993 este supus regulilor de validitate în vigoare la momentul emiterii sale – potrivit art. II şi III din legea 169/1997, or, conform Legii 18/1991 – titlul de proprietate este valabil şi conform cu dispoziţiile anterior evocate, dat fiind fişa de punere în posesie – fila 2 – care este semnată de părţi la momentul efectivităţii sale –  1993.

Din această perspectivă, atât invocarea opiniei expertului cât şi a celei exprimate de comisia locală de fond funciar, nu constituie altceva decât aserţiuni anodine din punct de vedere al aplicabilităţii dreptului substanţial reglementat de legile fondului funciar în materia anulării titlului de proprietate.

Pentru aceste considerente, acţiunea în speţă, neexistând planuri parcelare la Anexa validată pentru suprafaţa de 0,4014 ha (în raport cu cea de 0,41 ha – înscrisă – în titlul de proprietate - , şi cu indicatorii cadastrali menţionaţi  - tarlaua şi parcela 1174, 1175, acţiunea urmează a fi respinsă, ca nefondată”.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel reclamantul T. V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului, apelantul a susţinut că prin acţiunea introductivă a solicitat anularea parţială a titlului de proprietate nr.150438/1993 pentru suprafaţa de teren ce rezultă din diferenţa înscrisă în titlu, de 0,41 ha, şi suprafaţa identificată şi deţinuta de 0,4017 ha. Această suprafaţă de teren extravilan, este înscrisă în titlul de proprietate astfel: 0,36 ha în T21, P1174; 0,05 ha în T21, P1175.

Mai susţine apelantul că nelegalitatea sentinţei primei instanţe rezultă din faptul că cererea de chemare în judecată s-a soluţionat fără documentaţia care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 150438/1993. Astfel, în dosar s-a emis o adresă de către instanţa de fond, către Instituţia Prefectului Jud. Iași - Comisia Jud. de Fond Funciar Iaşi, în sensul de a depune la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii T.P. nr.150438/1993, iar prin adresa nr. 11271/25.07.2017, Instituţia Prefectului Jud. Iași a depus documentația întocmită de către Comisia Locală de Fond Funciar Todirești, emisă pe numele lui D. N. V. II. De asemenea, şi OCPI Iaşi a depus la dosar documentaţia emisă pe numele lui D. N.V. II. Prin urmare, susţine apelantul că cele 2 instituţii au depus la dosar documentaţia ce a stat la baza emiterii T.P. emis pe numele lui D. V. II, în loc de documentaţia care a stat la baza emiterii T.P. nr. 150438/1991.

Mai susţine apelantul că, în cauză, nu s-a efectuat o expertiză topo-cadastrală, pentru identificarea suprafeţei de teren în litigiu. Astfel, pentru rectificarea identificatorilor cadastrali care nu corespund cu suprafaţa de teren pe care o deţine în fizic, având în vedere art. 235 al din O.D.G. al ANCPI nr. 700/2014 şi a planului de încadrare în zonă al imobilului întocmit de către o persoană fizică autorizată de ANCPI în efectuarea de măsurători, este necesară promovarea unei acţiuni judecătoreşti, prin anularea parţială a suprafeţei de teren din T.P. cu suprafaţa de teren neexistentă în fizic. Conform măsurătorilor, suprafaţa de teren măsurată şi identificată, este de numai 0,4017 ha faţă de 0,41 ha , cât este înscris în T.P. nr.150438/1993, situată astfel: 0,36 ha în T 21, P 1174; 0,05 ha în T21, P 1175. Expertul autorizat, ing. S. C. V., a întocmit un plan de amplasament şi delimitare a imobilului, din cuprinsul căruia rezultă că aceste diferențe de teren s-au înregistrat în defavoarea reclamantului prin punerea în posesie cu o suprafaţă mai mică, datorită menţiunii înscrise în nota planului de amplasament şi anume: imobilul înregistrat în planul cadastral fără localizare certă datorită lipsei planului parcelar. Precizează apelantul că a aflat de această eroare de măsurătoare şi punere în posesie, la 15.12.2016, când a vrut să depună partajul succesoral şi ieşire din indiviziune pentru suprafaţa totală de 17051 m.p. rămasă de pe urma defunctului său tată, T. P..

Apelantul arată că prin răspunsul nr. 15814/15.12.2016 al Comisiei Comunale de Fond Funciar T., i s-a comunicat faptul că obiectul cererii făcută anterior comisiei, de rectificare T.P., în mod nelegal, poate fi numai o acţiune de anulare parţială absolută a titlului de proprietate, de competenţa instanţei de judecată, deoarece rectificarea indicatorilor cadastrali nu corespunde cu suprafaţa de teren pe care o deţine în fizic.

Pentru aceste considerente, apelantul a solicitat admiterea apelului.

În apel, la termenul de judecată din 16.05.2019, Tribunalul, din oficiu, a invocat excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii.

La data de 11.06.2019, apelantul a depus la dosar o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, solicitând introducerea în cauză, în calitate de intimaţi, a numiţilor T. M., C. I., P. I. şi P. V., în calitate de moştenitori ai defuncţilor T. T. P. şi T. M.

Prin  Decizia Civilă Nr. 1820/2019 tribunalul Iaşi a dispus următoarele:

„Admite apelul declarat de reclamantul T. V. împotriva sentinţei civile nr. 7734/25.06.2018 pronunţată de Judecătoria Iaşi, sentinţă pe care o schimbă în tot.

Admite excepția de lipsă coparticipare procesuală pasivă şi în consecință:

Respinge, pentru lipsă coparticipare procesuală pasivă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. V., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de  Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași, şi Comisia Locală de Fond Funciar Tomeşti.”

 A reţinut următoarele considerente:

Prin titlul de proprietate nr. 150438/20.05.1993 emis pe numele defunctului T. T. P, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1,7051 ha teren situat pe raza com. Tomeşti, jud. Iaşi.

Prin acţiunea introductivă, astfel cum a fost precizată, reclamantul T. P. V. a chemat în judecată pe pârâţii Comisia Locală de fond funciar Tomeşti şi Comisia Judeţeană de fond funciar Iaşi, solicitând anularea parţială a titlului de proprietate nr. 150438/20.05.1993 emis pe numele autorului său,  pentru suprafaţa de teren ce reprezintă diferenţa dintre suprafaţa înscrisă în titlu de 0,41 ha, în T21, parcele 1174 şi 1175, şi suprafaţa identificată şi deţinută de 0,4017 ha.

În apel, raportat la înscrisurile depuse la dosar, instanţa de apel, din oficiu, a invocat excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii. Referitor la excepţia invocată, instanţa de apel reţine dispoziţiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu”.

Potrivit disp. art. 59 Cod procedură civilă, „Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură”. Coparticiparea procesuală desemnează situaţia în care calitatea de reclamant sau de pârât este deţinută de mai multe persoane fizice sau juridice, reprezentând aplicaţia în plan procesual a pluralităţii subiectelor raportului juridic civil de drept substanţial sau numai consecinţa unei strânse legături dintre drepturile şi obligaţiile mai multor persoane. Deşi, în principiu, regula în materie de coparticipare procesuală este coparticiparea facultativă, există situații în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară. Totodată, numai în situaţiile expres determinate de lege coparticiparea are un caracter obligatoriu. Spre exemplu, în situaţia în care se solicită anularea unui act juridic sau a unui titlu de proprietate, se impune soluţionarea unitară a litigiului cu privire la toate persoanele cuprinse în titlul de proprietate, respectiv cu privire la toţi moştenitorii acestora, printr-o singură hotărâre. În această situaţie, formularea cererii de chemare în judecată de către toate persoanele sau chemarea în judecată a tuturor persoanelor pe numele cărora s-a emis titlul de proprietate sau a tuturor moştenitorilor acestora este o necesitate juridică obiectivă, deoarece nu este de conceput ca un titlu de proprietate să fie valabil pentru una dintre persoanele pe numele căruia a fost emis titlul sau pentru unii moştenitori şi nevalabil faţă de celelalte persoane care sunt menţionate în titlu sau ceilalţi moştenitori. În cadrul oricărei acţiuni ce priveşte valabilitatea/eficacitatea unui titlu de proprietate, ca a oricărui act juridic, trebuie să participe toate părţile respectivului act, pentru ca acestea să-şi poată asigura apărarea şi pentru ca o eventuală hotărâre de desfiinţare/anulare a acestui titlu să fie pronunţată în contradictoriu cu toate părţile beneficiare. Într-o astfel de situaţie, coparticiparea procesuală este obligatorie, iar ignorarea acestui aspect conduce la respingerea acţiunii pentru lipsa coparticipării procesuale.În speţă, titlul de proprietate ce se solicită a fi anulat parţial este emis pe numele autorului reclamantului, T. T. P., decedat la data de 03.11.1995.

Din cuprinsul Anexei 24 – Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale, rezultă că după defunctul T. T. P., au rămas ca moștenitori reclamantul T. V., în calitate de fiu, şi T. M. - soție supraviețuitoare, în prezent decedată, T. M. – nepot, C. N. – nepoată şi P. I. – nepoată. Din cuprinsul Anexei 24 – Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale, rezultă că după defuncta T. M., decedată la data de 19.01.1996, au rămas ca moștenitori reclamantul T. V., în calitate de fiu, şi T. M. – nepot, C. N. – nepoată şi P. I.– nepoată.

În aceste condiții, având în vedere faptul că obiectul litigiului vizează anularea parţială a titlului de proprietate emis pe numele autorului T. T. P., instanța de apel apreciază că era necesar ca cererea de anulare parţială să fie formulată de toți moștenitorii ori, în situația în care unii moștenitori s-ar fi opus la această anulare, aceștia să fi fost chemați în judecată, în calitate de pârâți.

În speță, cererea de chemare în judecată a fost formulată doar de către reclamantul T. V. și numai în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Tomeşti și Comisia Județeană Iași de Fond Funciar.

Pe cale de consecinţă, având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost formulată doar de către reclamantul T. P. V. şi numai în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Tomeşti și Comisia Județeană Iași de Fond Funciar, instanţa de apel reţine că este întemeiată excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii. Raportul juridic dedus judecăţii, vizând anularea parţială a unui titlu de proprietate, nu poate fi soluţionat decât cu participarea tuturor persoanelor menţionate în titlu, respectiv a tuturor moştenitorilor persoanelor înscrise în titlul de proprietate. În cauză, coparticiparea procesuală nu este una facultativă ci obligatorie, având în vedere necesitatea soluţionării unitare a acţiuni în anulare parţială. Acelaşi act nu poate fi anulat parţial în privinţa unui moştenitor şi menţinut în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi moştenitori.

Cât privește cererea apelantului T. P. V., formulată în apel, la data de 11.06.2019, de introducere în cauză, în calitate de intimaţi, a moştenitorilor autorului T. T. P., respectiv T. M. – nepot, C. N. – nepoată, P. I. nepoată şi P. V. – fiu decedat, instanţa de apel reţine că aceasta nu este admisibilă, raportat la disp. art. 478 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. De asemenea, instanţa de apel reţine că nu sunt aplicabile disp. art. 204 pct. 3 Cod procedură civilă invocate de către apelant, aceste dispoziţii legale reglementând posibilitatea modificării cererii de chemare în judecată în faţa primei instanţe, respectiv doar în prima fază procesuală.

Totodată, instanţa de apel reţine şi faptul că prin admiterea excepţiei lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, nu sunt încălcate prevederile art. 481 Cod procedură civilă, potrivit cărora „apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată, în afară de cazul în care el consimte expres la aceasta sau în cazurile anume prevăzute de lege”. Astfel, principiul non reformatio in peius cunoaşte două limitări, respectiv când apelantul consimte sau în cazurile anume prevăzute de lege. Or, un astfel de caz de derogare de la regula non reformatio in peius operează prin invocarea excepţiei de ordine publică a lipsei coparticipării procesuale obligatorii.

Domenii speta

Spete similare