Existenţa contravenţiei nu este condiţionată de aducerea la cunoştinţa conducătorilor auto a locurilor unde sunt amplasate aparatele radar

Prin sentinţa civilă nr. 5049 din 31.05.2018 Judecătoria Baia Mare a admis în parte plângerea formulată de petentul C L D, în contradictoriu cu intimatul IPJ MM, împotriva  procesului - verbal de contravenţie seria PMMX nr. 0057073 încheiat în data de 03.06.2017, a anulat în parte procesul verbal de contravenţie seria PMMX nr. 0057073 încheiat în data de 03.06.2017 cu privire la prima faptă contravenţională reţinută în sarcina petentului, respectiv depăşirea limitei legale de viteză cu 52 km/h prevăzută de dispoziţiile art. 48 din OUG 195/2002 cu consecinţa anulării aplicării sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile şi a înlocuit sancţiunea amenzii aplicată petentului pentru cea de a doua faptă contravenţională prevăzută de art. 147 alin 1 din HG 1391/2006, cu sancţiunea avertisment.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin procesul-verbal seria PMMX nr. 0057073  petentul a fost sancţionat cu  sancţiune avertisment si cu amendă în cuantum de 870 lei, aplicându-i-se şi sancţiunea contravenţională complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile; pentru a-i putea fi aplicate aceste sancţiuni, reţinându-i-se în sarcină săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 48 din OUG 195/2002 şi art. 147 alin 1 din HG 1391/2006 constând în aceea de a fi condus autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare B --. --  prin localitatea Viile Apei, cu viteza de 102 km/h, abaterea fiind filmată şi înregistrată de aparatul video-radar omologat şi verificat metrologic, montat pe autovehiculul aparţinând organelor de poliţie cu nr. de înmatriculare MAI 29381; cât şi constând în nedeţinerea actului de identitate şi a permisului de conducere.

Analizând procesul-verbal atacat punct de vedere al legalităţii instanţa a constatat faptul că acesta a fost legal întocmit, în speţă nefiind incidente niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzută de dispoziţiile art. 17 care să poată fi invocată şi din oficiu.

Din punct de vedere al temeiniciei, instanţa a reţinut, cu privire la prima faptă contravenţională arătată în cuprinsul procesului verbal contestat, faptul că din probatoriul administrat, respectiv înregistrarea video depusă la dosar de către intimat, rezultă că numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent nu se poate observa, putându-se distinge doar o maşină de culoare albă, urmând ca ulterior  să fie identificată o maşină, tot de culoare albă, cu numărul de înmatriculare arătat în procesul verbal,  astfel încât  raportat la aceste împrejurări şi ţinând cont de realitatea conform căreia autoturisme de culoare albă există foarte multe înscrise în circulaţie, în lipsa identificării autoturismului condus de petent exact în momentul înregistrării vitezei de către aparatul radar, procesul verbal apare ca fiind netemeinic, motiv pentru care, instanţa va admite în parte plângerea, conform dispozitivului anulând în parte procesul verbal contestat doar cu privire la prima faptă contravenţională reţinută în sarcina petentului, cu consecinţa înlăturării inclusiv a sancţiunii contravenţionale complementare aplicate petentului; la aceasta concluzie putându-se ajunge şi având în vedere că din înregistrarea depusă la dosarul cauzei de către intimat, rezultă faptul că aparatul radar a fost amplasat în aşa mod încât pe filmarea depusă în probaţiune nu a putut fi identificat numărul de înmatriculare al autoturismului, autospeciala poliţiei fiind amplasată într-un loc în care era greu de observat,  amplasarea aparatului radar în acest fel, reprezentând în esenţă o atitudine abuzivă a agenţilor din cadrul intimatului, prin nesocotirea scopului normei contravenţionale şi a spiritului acesteia şi în definitiv a scopului amplasării aparatelor radar care ar trebui să îndeplinească o funcţie preventivă şi nu aceea de a aplica cât mai multe sancţiuni contravenţionale, în ultimă instanţă, scopul amplasării aparatului radar fiind acela de a preveni depăşirea limitei de viteză pe un anumit sector de drum şi, respectiv, producerea unor evenimente rutiere în consecinţă şi nu sancţionarea participanţilor la trafic prin abordarea unor tactici, în privinţa amplasării aparatelor radar, de natură a nu putea fi sesizate şi de preferat exact lângă indicatorul de început sau de sfârşit de localitate.

În privinţa celei de a doua fapte contravenţionale instanţa a reţinut însă că raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, prin prisma prevederilor art. 5 alin. 5 din OUG nr. 2/2001 care stipulează că "sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite", art. 7 alin. 2: "avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă" şi art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ, conform căruia "sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise in procesul-verbal", pentru respectarea raportului de proporţionalitate care trebuie să existe între gravitatea obiectivă a faptei şi sancţiunea atrasă de comiterea acesteia este suficientă aplicarea unui avertisment petentului, instanţa având în vedere în acest sens cu prioritate funcţia preventiv educativă a sancţiunii contravenţionale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel IPJ MM prin care a solicitat în temeiul art. 458, art. 466 Cod Procedură Civilă, art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001 cu modificările şi completările ulterioare raportat la art. 480 alin. 2 Cod Procedură Civilă, admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii formulată de către intimatul-petent C L D şi menţinerea în totalitate a procesului verbal de constatare a contravenţiei seria PMMX nr. 0057073 întocmit la data de 03.06.2017 de IPJ MM.

În motivarea orală a apelului, apelantul a arătat că instanţa de fond fără a avea un temei de drept a reţinut în considerentele hotărârii că amplasarea radarului într-un anumit loc reprezintă o atitudine abuzivă a agenţilor constatatori. Ori, aşa cum rezultă din prevederile OG nr. 105/2002, viteza de deplasare a unui autovehicul în interiorul unei localităţi este prevăzută expres de legiuitor, în cauza de faţă 50 km/h.

S-a considerat că un accident rutier cu consecinţe grave se poate produce oriunde, atât în interiorul localităţii, cât şi în exteriorul acesteia, având ca şi cauză nerespectarea regimului de viteză. Astfel, susţinerea instanţei de fond în opinia apelantului nu duce la înlăturarea răspunderii contravenţionale.

În ceea ce priveşte netemeinicia hotărârii atacate apelantul a solicitat a se analiza proba video depusă la dosarul cauzei din care rezultă că la data de 03 iunie 2017, ora 18:44:11, aparatul video a filmat autovehiculul condus de către petent înregistrând viteza de 102 km/h, lit. T indicând autovehiculul ţintă al petentului. După acest moment se regăseşte în filmare şi numărul de înmatriculare al autovehiculului, respectiv B --.--. În raport de această probă apreciază că instanţa de fond, în mod greşit, a constatat netemeinicia procesului verbal şi nu a avut în vedere înscrisul depus în probaţiune, respectiv raportul agentului constatator, probă care în opinia sa se coroborează atât cu actul de constatare contestat, cât şi cu proba video.

De asemenea, apelantul a apreciat că în mod greşit instanţa de fond a înlocuit sancţiunea amenzii cu avertisment pentru fapta prevăzută de art. 147 alin. 1 din HG 1391/2006, atâta timp cât petentul a săvârşit în concurs două contravenţii, instanţa de fond trebuind să aprecieze acest lucru ca fiind o circumstanţă agravantă şi nicidecum una atenuantă.

Intimatul C L D a formulat întâmpinare solicitând a se constata nulitatea apelului.

Intimatul a invocat excepţia tardivităţii, având în vedere data comunicării hotărârii, apreciind că apelul a fost depus peste termenul legal.

S-a mai arătat că apelul nu a fost motivat în fapt ceea ce atrage nulitatea lui.

La termenul de judecată din 27 februarie 2019 intimatul petent a arătat că nu-şi mai susţine excepţia tardivităţii apelului, iar instanţa de apel a respins excepţia nulităţii apelului.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 470, 471 şi 480 alin.1 Cod procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de apel reţine următoarele:

Prin procesul-verbal seria PMMX nr. 0057073 încheiat la data de 03.06.2017, petentul a fost sancţionat cu  avertisment şi amendă contravenţională în cuantum de 870 lei pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 48 din OUG nr. 195/2002 şi art. 147 alin. 1 din ROUG nr. 195/2002 şi sancţionate de art. 102 alin. 3 lit. e şi art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, reţinându-se faptul  că la data de 03.06.2017,”a condus cu autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare B--.--, prin satul Viile Apei DJ 109i (oraş Seini) fiind înregistrat de aparatul video – radar conducând cu viteza de 102 km/h (+52 km/h). De asemenea, nu are asupra sa actul de identitate şi permisul de conducere. Abaterile au fost înregistrate pe caseta S29, montată pe autospeciala MAI 29381, operator radar B M”.

Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

În înregistrarea realizată de către aparatul radar, la data de 03.06.2017, ora 18:44:08 în imagine se observă un autoturism marca Mercedes, putându-se identifica numărul de înmatriculare al acestuia, respectiv B-106-SOA iar la momentul 18:44:11, se reţine că autoturismul este condus cu viteza de 102 km/h, fapta reţinută în sarcina petentului fiind astfel  dovedită. Petentul a depăşit limita maximă de viteză cu 52 de km/h.

Instanţa reţine că aparatul radar amplasat pe auto MAI 29381 este verificat metrologic potrivit buletinului de verificare metrologică nr. 0078795/25.05.2017.

Se constată că, în imagine, în intervalul 18:43:59 – 18:44:35 în afară de autoturismul condus de petent, nu apar alte autoturisme pentru a determina incertitudine cu privire la faptul că autoturismul condus de petent circula cu viteza măsurată.

În conformitate cu prevederile pct. 3.3.2. din Ordinul nr. 301/23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, un cinemometru omologat şi verificat metrologic nu poate atribui viteza de rulare a unui autovehicul altui autovehicul, care nu are nici o legătură cu această viteză, precum şi în cazurile de încrucişări sau depăşiri între vehicule, când acestea se află simultan în raza de măsurare a cinemometrului.

Prin urmare, viteza înregistrată este aceea a autovehiculului vizat de cinemometru, care în speţă este cel condus de petent.

De asemenea, instanţa reţine că existenţa contravenţiei nu este condiţionată de aducerea la cunoştinţa conducătorilor auto a  locurilor unde sunt amplasate aparatele radar.

Potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. constituie contravenţie nerespectarea obligaţiei conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2), iar art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 prevede că „Participanţii la trafic sunt obligaţi ca, la cererea poliţistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum şi alte documente prevăzute de lege.”

Prin sentinţa apelată s-a reţinut legalitatea şi temeinicia procesului verbal contestat în ceea ce priveşte ce a doua faptă contravenţională, instanţa reindividualizând sancţiunea.

În condiţiile în care petentul nu a exercitat apel împotriva sentinţei, iar potrivit art. 481 cod proc. civilă apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât cea din hotărârea atacată, în cauză nu se va mai analiza sentinţa civilă cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenţie în ceea ce priveşte ce a doua faptă contravenţională.

Mai mult,  se reţine că şi în ceea ce priveşte această faptă, nu s-a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în sarcina sa prin procesul – verbal de contravenţie.

Sub aspectul individualizării sancţiunilor, având în vedere dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanţa constată că amenda contravenţională în cuantumul minim, pentru contravenţia prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, şi avertisment, pentru contravenţia prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G., sunt corect individualizate, drept pentru care se impun a fi menţinute.

De asemenea, se are în vedere şi faptul că nu s-au probat împrejurări şi circumstanţe personale ale contravenientului care să justifice reindividualizarea sancţiunilor, iar petentului i s-a aplicat deja pentru una din fapte sancţiunea avertismentului.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 480 alin 2 Cod procedură civilă apelul formulat  va fi admis cu consecinţa schimbării sentinţei civile potrivit dispozitivului. 

Domenii speta

Spete similare