Ordonanță de plată

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANȚA – SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Ordonanță de plată respinsă – lipsa caracterului cert lichid și exigibil al creanței

Dosar nr. 16556/212/2019

SENTINȚA CIVILĂ NR. 12165

Ședința publică din data de  08.11.2019

Instanța constituită din:

Președinte : XXXXX

Grefier : XXXXXX

Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe creditoarea XXXX și pe debitoarea XXXX, având ca obiect – ordonanță de plată – OUG 119/2007/ art. 1014 CPC ș.u.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din data de 26.09.2019, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.10.2019, la data de 25.10.2019 și ulterior la data de 08.11.2019, când a pronunțat următoarea hotărâre:

I N S T A N Ț A

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța în dosarul nr. 16556/212/2019, creditoarea XXX, în contradictoriu cu debitoarea XXX, a formulat cerere privind ordonanța de plată, prin care a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei de 56.400 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. ..., a dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată.

 În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între XXX, în calitate de prestator și XXX, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de prestări de servicii nr..... Potrivit contractului, s-au efectuat lucrări de tâmplărie și dulgherie pentru Proiectul Festivalul Iernii 2018, lucrări finalizate prin încheierea procesului verbal de recepție parțială a lucrării nr.336. S-a emis factura fiscală nr.... și a fost transmisă debitoarei care, deși a promis ca va efectua plata, acest fapt nu s-a petrecut până la momentul promovării prezentei cereri. Suma de 56.400 lei reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, datorată în temeiul raporturilor comerciale stabilite cu debitoarea, dar care este în mod nejustificat refuzată la plată. A mai arătat că, a somat debitoarea prin adresa  nr.5.., în temeiul art.1015 Cod Procedură Civilă, să efectueze plata sumelor datorate.

 În susținerea cererii  a anexat înscrisuri.

 În drept,  au fost invocate prevederile art.1014-1025 Cod procedură civilă.

  Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în sumă de 200 lei.

 Legal citată, debitoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată precum și obligarea creditoarei  la plata cheltuielilor de judecată. Aceasta a arătat că cea care nu și-a îndeplinit întocmai și la timp obligațiile prevăzute în contract, este creditoarea, care, nu a realizat lucrări de calitate  și în conformitate cu schițele anexe la contract, acestea deteriorându-se  în perioada evenimentului respectiv și nu a înțeles să le repare pe cheltuiala sa conform prevederilor din contract. Față de această situație, datorită importanței evenimentului a fost nevoită să încheie un alt contract cu societatea XXX în vederea realizării unor lucrări pe care reclamanta nu le-a realizat integral. Mai mult, creditoarea a primit suma de 9.000 lei la data de 22.12.2018, chiar la locul unde erau amplasate lucrările, întrucât au existat amenințări că demolează  scena mare în timpul evenimentului, sumă pentru care creditoarea nu a emis factură fiscală, situație de fapt ce rezultă din procesul verbal încheiat între părți. În raport de aceste aspecte, a apreciat că, în speță, creditoarea nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă care să poată fi valorificată în procedura ordonanței de plată. Suma pretins datorată poate fi stabilită doar în urma administrării  unui probatoriu mai amplu, inadmisibil în cadrul prezentei cereri, motiv pentru care  apreciază că se impune respingerea cererii pentru emiterea unei ordonanțe de plată, cu obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept,  au fost invocate prevederile art.453, art. 1019, art.1021 Cod procedură civilă.

În cauză,  a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Art. 1014 Cod Procedură Civilă stabilește domeniul de reglementare al procedurii ordonanței de plată, dispunând că aceasta se aplică „creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui  statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.”

Din cuprinsul întregii reglementări a procedurii respective, rezultă că aceasta este una specială, mai sumară decât cea de drept comun, întrucât scopul ei este acela de recuperare, cu o mai mare celeritate, a unor anume creanțe, determinate  în mod expres de lege.

Dispozițiile art. 663 Cod Procedură Civilă definesc caracterul cert, lichid și exigibil al creanței. În esență, caracterul cert este condiționat de existența neîndoielnică a creanței, caracterul lichid, de determinarea obiectului său, iar caracterul exigibil, de scadența obligației debitorului.

Potrivit art. 1014 Cod Procedură Civilă, citat mai sus, creanța trebuie să fie constatată prin înscris, însușit de părți prin semnătură sau prin alt mod admis de lege.

Din cuprinsul aceleiași norme, rezultă că cerințele menționate trebuie îndeplinite în mod cumulativ, pentru a justifica aplicarea procedurii speciale.

Cererea de emitere a ordonanței de plată formulată vizează o creanță, întemeiată de creditoare, pe  factura fiscală nr. .... Ea a fost emisă în baza contractului de prestări servicii nr....

Debitoarea a contestat pretențiile creditoarei, arătând, pe de o parte, că aceasta din urmă nu și-a respectat propriile obligații contractuale, și, pe de altă parte, că a achitat o parte din suma datorată creditoarei.

Ca aspecte de fapt necontestate de părți, instanța reține că între părți au existat raporturi comerciale, materializate prin încheierea contractului de prestări servicii nr...., prin care creditoarea, în calitate de prestator s-a angajat la prestarea unor servicii în favoarea debitoarei, în calitate de beneficiar, în schimbul plății unui preț.

Prin art.1 din contract a fost determinat obiectul contractului, identificându-se lucrările și prețul acestora. La art. 3 au fost stabilite condițiile și termenul de livrare a lucrărilor, iar la art. 4, prețul și modalitatea de plată, în două tranșe: prima tranșă, în sumă de 71.250 lei și cea de-a doua, în valoare de 56.400 lei.

La art. 5.1. au fost convenite obligațiile prestatorului, iar la art. 5.2. cele ale beneficiarului.

La data de 07.12.2018, între părți a fost încheiat procesul – verbal de recepție parțială a lucrării nr.336, în cuprinsul cărora, părțile au stabilit recepționarea fără obiecțiuni  a serviciilor ce au făcut obiectul contractului nr.157, cu excepția demontării, pentru care s-a precizat că se efectuează la data de 13.01.2019.

Prin adresa nr.884/11.01.2019, debitoarea a informat creditoarea că toate lucrările realizate rămân pe poziție și nu se demontează.

La data de 21.01.2019, creditoarea a emis pe numele debitoarei, factura nr. LGD 000110/21.01.2019, pentru suma de 56.400 lei.

Astfel cum s-a arătat mai sus, debitoarea a contestat creanța creditoarei, arătând că aceasta din urmă nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile contractuale și, de asemenea, că ar fi achitat acesteia o parte din suma datorată. În susținerea apărărilor sale, debitoarea a depus la dosar adresa nr.960/15.01.2019, prin care societatea XXXX  a comunicat debitoarei lucrările suplimentare efectuate în afara contractului nr.... și de asemenea, un înscris sub semnătură privată intitulat ”proces – verbal”, care ar fi fost încheiat la data de 22.12.2018, prin care debitoarea ar fi achitat suma de 9.000 lei, din valoarea contractului nr.157, unei persoane, pentru creditoare.

Creditoarea a contestat plata sumei respective și acest proces – verbal, susținând că persoana respectivă nu era reprezentantul său.

Procedura ordonanței de plată este limitată din punctul de vedere al tipului de probatorii ce se pot administra. Pe de altă parte, în acest regim probatoriu specific, creditorul este ținut a justifica o creanță certă împotriva debitorului, acest caracter presupunând existența neîndoielnică a acesteia. 

Or, în contextul probator administrat în cauză, în urma analizei înscrisurilor depuse de părți, prezentate mai sus și a poziției părților,  instanța apreciază că nu s-a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitoarei.

Instanța constată că aspectele disputate vizează îndeplinirea corespunzătoare de către creditoare a propriilor obligații, dar și suma pe care debitoarea o mai datorează creditoarei în temeiul contractului nr.157 și dacă s-a efectuat sau nu o plată parțială din suma pretinsă de creditoare.

Instanța apreciază că, în speță, prin înscrisurile depuse, creditoarea nu a făcut dovada elementelor prevăzute cumulativ de lege, iar pentru lămurirea aspectelor puse în discuție este necesară administrarea de probe suplimentare, caracteristice, însă, procedurii de drept comun. Cercetarea acestor aspecte nu poate avea loc decât în cadrul procedurii contencioase, de drept comun, care oferă ambelor părți garanția administrării unui probatoriu mai complex si a accesului egal la căile de atac de reformare, iar nu în cadrul procedurii simplificate a ordonanței de plata, al cărui domeniu de aplicare se limitează la realizarea creanțelor certe, lichide si exigibile.

În consecință, constatând ca nefiind îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de lege pentru procedura ordonanței de plată, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea creditoarei. 

În temeiul art. 453 Cod Procedură Civilă, constatând culpa procesuală a creditoarei în declanșarea acestui litigiu, cât și soluția reținută,  instanța o va obliga pe aceasta la plata către debitoare a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a unei ordonanțe de plată formulată de creditoarea XXX cu sediul ales în XXX, în contradictoriu cu debitoarea XXX cu sediul procesual ales în XXX.

Obligă creditoarea la plata către debitoare a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de cerere în anulare pentru creditoare, în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea în anulare se depune la Judecătoria Constanța.

Pronunțată azi, 08.11.2019, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

PREȘEDINTE, GREFIER,

XXXXXXXXX XXXXXX

Domenii speta

Spete similare