1.Executor judecătoresc; Contestaţie împotriva deciziei de respingere a cererii de acordare a pensiei de serviciu

1.Executor judecătoresc; Contestaţie împotriva deciziei de respingere a cererii de acordare a pensiei de serviciu.

Legea nr.567/2004,

HG 706/2015,

art.II alin.3 din Legea nr.130/2015.

Potrivit art.3 alin.1 lit.e din HG nr.706/2015 de aprobare a Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr.567/2004, constituie vechime în specialitate şi perioada cât personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit funcţia de executor judecătoresc, până la data intrării în vigoare a Legii nr.188/2000.

Din actele dosarului a reieşit că reclamantul, la data solicitării pensiei de serviciu, îndeplinea cumulativ condiţiile cerute de dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. c din HG nr.706/2015 de aprobare a Normelor metodologice amintite, respectiv: la data solicitării pensiei de serviciu nu avea calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, avea o vechime de cel puţin 25 de ani realizată numai în funcţia de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, avea vârsta de minim 60 de ani iar eliberarea din funcţie nu a fost din motive imputabile lui, potrivit art. 68 ind. 5 alin. 7 şi 8 din lege.

Art. II alin. 3 din Legea nr. 130/2015 prevede că „de prevederile prezentei legi, în situaţia îndeplinirii condiţiilor impuse de aceasta, beneficiază şi executorii judecătoreşti, pensionaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o vechime în funcţie de cel puţin 20 de ani”.

Art. 68 ind. 5 din Legea nr. 567/2004, care a fost inclus prin art. I din Legea nr. 130/2015, lege ce a completat Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, în sensul că a introdus pensia de serviciu pentru anumite categorii de persoane, printre care şi executorii judecătoreşti pensionaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000, cu o vechime în funcţie de cel puţin 20 de ani.

Instanţa de apel constată că acest text de lege nu vine în contradicţie cu celelalte texte de lege, ci se coroborează cu acestea, deoarece recunoaşte dreptul la pensia de serviciu executorilor judecătoreşti pensionaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr 188/2000. Cu atât mai mult, se impune a se recunoaşte şi executorilor pensionaţi după acest moment, nefiind o situaţie limitativă.

Prin sentinţa civilă nr. xxx Tribunalul Mureş a admis acţiunea formulată de reclamantul S.Ş., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş şi în consecinţă: a anulat decizia nr. 280755 din 30.08.2017, emisă de pârâtă; a obligat pârâta la acordarea în favoarea reclamantului a pensiei de serviciu şi la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut în considerentele sentinţei că reclamantul a solicitat, prin cererea nr. xxx, pensie pentru limită de vârstă, anexând cererii carnetul de muncă seria P.R. nr. xxx. Prin decizia nr. xxx, s-a admis cererea reclamantului de acordare a pensiei pentru limita de vârstă, punctajul mediu anual fiind de 2,25077 puncte.

Prin decizia nr. xxx, s-a admis cererea nr. xxx privind acordarea pensiei de serviciu în baza art. 68 alin. 3 din Legea nr. 567/2004, prin valorificarea adeverinţelor nr. xxx, a Tribunalului Mureş, xxx a Tribunalului Mureş, drepturile de pensie de serviciu fiind stabilite începând cu data de 01.04.2009, acestea fiind în cuantum de 3.145 lei.

Ca urmare a cererii nr. xxx, drepturile de pensie au fost revizuite prin decizia nr. xxx în baza adeverinţei nr. xxx a Tribunalului Mureş şi a Sentinţei nr. xxx a Tribunalului Mureş. Drepturile de pensie stabilite prin revizuire au fost în cuantum de 3.280 lei.

Drepturile de pensie au fost recalculate prin decizia nr. 280755 din 31.08.2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010, H.G. nr. 737/2010 şi Legii nr. 19/2000. Însă decizia de pensie emisă în 31.08.2010 a fost anulată prin decizia nr. 280.755/18.05.2011, conform dispoziţiilor Deciziei nr. xxx a Curţii de Apel Târgu Mureş.

În data de 11.07.2011 a fost emisă decizia nr. 280755 privind revizuirea pensiei pentru limită de vârstă, punctajul mediu anual fiind de 2,25077 puncte, iar prin decizia nr. 280755 din 01.08.2011 a fost încetată plata pensiei de serviciu.

Prin Decizia nr. xxx, Curtea de Apel Braşov a obligat pârâta-intimată Curtea de Apel Tîrgu-Mureş să elibereze reclamantului-recurent adeverinţa-tip, conform Anexei 2 din H.G. nr. 706/2015, pentru stabilirea în favoarea reclamantului a pensiei de serviciu conform Legii nr. 567/2004.

Această adeverinţă a fost emisă, cu nr. xxx, fiind anexată de reclamant la cererea nr. 27549/17 martie 2017, prin care a solicitat casei de pensii pârâte acordarea pensiei de serviciu.

Prin decizia contestată, cu nr. 280755/30.08.2017, pârâta a respins cererea reclamantului, cu motivarea: „conform Legii nr. 130 din 03.06.2015, pentru completarea Legii nr. 567/2004, art. II alin. 3, de prevederile prezentei legi beneficiază numai executorii judecătoreşti pensionaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000, republicată, cu modificările ulterioare, cu o vechime în funcţie de 20 de ani”.

Reclamantul a formulat contestaţia administrativă prealabilă nr. 84053/12 septembrie 2017, împotriva deciziei de respingere a acordării pensiei de serviciu, contestaţie care nu a fost soluţionată în termen legal de 45 de zile prevăzut de art. 150 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, cu respectarea prevederilor art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 şi a Deciziei nr. 956/2012 a Curţii Constituţionale reclamantul a sesizat instanţa, contestând decizia nr. 280755/30 august 2017.

 Faţă de cele ce preced, instanţa a  reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 93 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 şi ale Sentinţei nr. xxx a Tribunalului Mureş (definitivă), perioada 1.05.1959 – 15.10.1962 (3 ani şi 6 luni), în care a deţinut funcţia de secretar ajutor, constituie vechime a reclamantului în specialitatea de personal auxiliar al instanţelor judecătoreşti.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 93 alin. 2 din Legea nr. 567/2004, constituie vechime în specialitatea de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi perioada în care reclamantul a îndeplinit funcţia de executor judecătoresc până la intrarea în vigoare a legii nr. 188/2000, adică perioada 16.10.1969 – 12 noiembrie 2000, deci peste 38 de ani.

În privinţa vârstei, reclamantul este născut la data de 12.08.1936, având vârsta de 78 de ani şi 11 luni la data depunerii cererii de acordare a pensiei de serviciu.

În aceste condiţii, instanţa a remarcat faptul că reclamantul îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 68 indice 5 alin. 7-8 din Legea nr. 567/2004: 60 de ani împliniţi; o vechime de cel puţin 25 de ani în specialitate (de personal auxiliar), a fost eliberat din funcţie pentru motive neimputabile; la data pensionării de serviciu, are altă ocupaţie decât cea de personal auxiliar.

Aceleaşi condiţii sunt reluate şi prin prevederile art. 2 alin. 1 lit. c din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 706/2015, fiind respectate întocmai în situaţia reclamantului.

Acest cadrul normativ  nu este înlăturat de prevederile art. II alin. 3 din Legea nr. 130/2015, care nu au caracter exclusiv (nu cuprind termenul „numai”, astfel cum în mod eronat a invocat pârâta. Dimpotrivă, aceste prevederi sunt unele care instituie un beneficiu suplimentar pentru executorii judecătoreşti, cei pensionaţi deja anterior intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000, în sensul că, pentru aceştia, vechimea în funcţie cerută este redusă la 20 de ani.

În consecinţă, instanţa a admis acţiunea reclamantului astfel cum aceasta a fost formulată, obligând pârâta, în temeiul art. 451 alin. 1, art. 452 şi art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.

În motivarea apelului pârâta a invocat dispoziţiile art. II alin. 3 din Legea nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2004 şi a apreciat că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de acest text de lege, drepturile de pensie fiind stabilite începând cu data de 14.11.2008, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000.

A mai menţionat că Decizia nr. xxx a fost contestată şi, în temeiul art. 149 din Legea nr. 263/2010, contestaţia şi dosarul au fost înaintate Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul C.N.P.P., spre competentă soluţionare.

Consideră că deciziile din dosarul nr. 280755 au fost emise cu respectarea actelor normative indicate.

În drept, a invocat prevederile Legii nr. 263/2010, H.G. nr. 257/2011, Legii nr. 567/2004, Legii nr. 130/2015, Legii nr. 188/2000.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanţei să dispună respingerea apelului declarat de pârâtă ca nefondat şi obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

În apărarea sa a arătat că sentinţa atacată este la adăpost de orice critică, este legală şi temeinică, respectă întrutotul dispoziţiile legale în materie. Solicită instanţei de apel, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, să aibă în vedere actele procedurale pe care le-a depus pe parcursul judecăţii în primă instanţă, precum şi toate dovezile, înscrisurile în susţinerea demersului lor procedural, să fie considerate ca făcând parte integrantă din întâmpinarea de faţă.

Împrejurarea că e îndreptăţit să beneficieze de acordarea pensiei de serviciu stabilită în favoarea executorilor judecătoreşti rezultă şi din decizia nr. xxx pronunţată de Curtea de Apel Braşov.

În drept, Legea nr. 130/2015.

Apelanta a depus răspuns la întâmpinare (filele 14-15).

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel şi ţinând cont de efectul devolutiv al apelului, conferit de dispoziţiile art. 476-478 Cod procedură civilă, Curtea a constatat următoarele:

Apelanta arată în memoriul de apel că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. II alin. 3 din Legea nr. 130/2015, pentru completarea Legii nr. 567/2004, drepturile de pensie ale acestuia fiind stabilite începând cu data de 14.11.2008,ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000.

Critica este nefondată. Curtea a menţionat pronunţarea deciziei nr. xxx de către Curtea de Apel Braşov – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosar nr. 24/102/2016, prin care s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că reclamantul, la data solicitării pensiei de serviciu, îndeplinea cumulativ toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. c din HG nr. 706/26.08.2015 şi în consecinţă a obligat pârâta Curtea de Apel Tg. Mureş să elibereze reclamantului adeverinţa-tip, conform anexei 2 din HG nr. 706/205, pentru stabilirea în favoarea reclamantului a pensiei de serviciu, conform Legii nr. 567/2004.

Analizând dispoziţiile legale aplicabile cauzei deduse judecăţii, s-a constatat că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. f din HG nr. 706/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, beneficiază de pensie de serviciu executorii judecătoreşti, pensionaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: sunt beneficiari ai unei categorii de pensii din sistemul public de pensii, au vârsta de 60 de ani şi o vechime în funcţia de executor judecătoresc de cel puţin 20 de ani.

Art. 3 alin. 1 lit. e din aceleaşi Norme metodologice prevede că constituie vechime în specialitate perioada cât personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit funcţia de executor judecătoresc, până la data intrări în vigoare a Legii nr. 188/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Din actele dosarului a reieşit, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, că reclamantul, la data solicitării pensiei de serviciu, îndeplinea cumulativ condiţiile cerute de dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. c din Normele metodologice, respectiv: la data solicitării pensiei de serviciu nu avea calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, avea o vechime de cel puţin 25 de ani realizată numai în funcţia de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, avea vârsta de minim 60 de ani iar eliberarea din funcţie nu a fost din motive imputabile lui, potrivit art. 68 ind. 5 alin. 7 şi 8 din lege.

Art. II alin. 3 din Legea nr. 130/2015 prevede că „de prevederile prezentei legi, în situaţia îndeplinirii condiţiilor impuse de aceasta, beneficiază şi executorii judecătoreşti, pensionaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o vechime în funcţie de cel puţin 20 de ani”.

Art. 68 ind. 5 din Legea nr. 567/2004, care a fost inclus prin art. I din Legea nr. 130/2015, lege ce a completat Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti…, în sensul că a introdus pensia de serviciu pentru anumite categorii de persoane, printre care şi executorii judecătoreşti pensionaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000, cu o vechime în funcţie de cel puţin 20 de ani.

Instanţa de apel a constatat că acest text de lege nu vine în contradicţie cu celelalte texte de lege, ci se coroborează cu acestea, deoarece recunoaşte dreptul la pensia de serviciu executorilor judecătoreşti pensionaţi anterior intrării în vigoare a Legii nr 188/2000. Cu atât mai mult, se impune a se recunoaşte şi executorilor pensionaţi după acest moment, nefiind o situaţie limitativă, aşa cum eronat a interpretat apelanta textul de lege.

Pentru toate cele arătate mai sus, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică şi ferită de orice critici, Curtea, în baza art. 480 din Codul de Procedură Civilă, a respins ca nefundat apelul declarat de pârâtă.

Fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocaţial, conform chitanţei doveditoare depuse la fila 23 dosar.

Domenii speta

Spete similare