Acţiune având ca obiect obligaţia de a face. Recurs inadmisibil

Acţiune având ca obiect obligaţia de a face. Recurs inadmisibil.

Art.483 alin.2, art.94 pct.1 lit.h Cod procedură civilă.

Obiectul acţiunii promovate de reclamantă este obligarea pârâtului să îşi dea consimţământul la efectuarea transcrierii autoturismului pe numele său, iar în caz de refuz, hotărârea pronunţată să ţină loc de consimţământ al pârâtului în vederea transcrierii autoturismului în evidenţele autorităţilor de pe numele reclamantei pe numele pârâtului. Prin urmare, obiectul cererii este obligaţie de a face şi nu este evaluabil în bani, deci nu sunt aplicabile dispoziţiile Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu sunt suspuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 lit. a-j Cod procedură civilă.

Cererile privind obligaţia de a face sunt prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. h din Cod procedură civilă, astfel că faţă de prevederile legale anterior menţionate, hotărârile pronunţate în cauzele având acest obiect nu sunt susceptibile de recurs.

Prin Decizia civilă nr. xxx a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. xxx s-a admis apelul declarat de reclamanta N.G., împotriva Sentinţei civile nr. xxx pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. xxx, s-a schimbat în tot hotărârea atacată, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta N.G. în contradictoriu cu pârâtul W.H.A.,  pârâtul fiind obligat să-și dea consimțământul la efectuarea transcrierii autoturismului marca FORD, număr de identificarea xxx, număr de înmatriculare xxx, în favoarea sa, în caz de refuz hotărârea urmând să ţină  loc de consimțământ al pârâtului la transcrierea autovehiculului. De asemenea, intimatul pârât a fost obligat la plata către apelantă a sumei de 690 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că din probatoriul administrat rezultă că reclamanta a înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 04 noiembrie 2013 pârâtului autoturismul marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare xxx, însă acesta nu s-a prezentat pentru radierea autoturismului de pe numele reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri pârâtul a declarat recurs, solicitând casarea deciziei atacate şi respingerea apelului reclamantei, cu consecinţa păstrării hotărârii pronunţate de prima instanţă.

În motivarea căii de atac declarate, recurentul a arătat că decizia atacată este nelegală, întrucât instanţa nu a ţinut seama de faptul că reclamanta nu i-a predat niciodată cartea de identitate a maşinii, pentru a-şi recupera taxa de mediu.

Recurentul a mai arătat că autoturismul nu se mai află în proprietatea sa din octombrie 2014.

În drept, recurentul a invocat Ordinul 1501/2006, OUG nr. 195/2002 şi Codul de procedură civilă.

Intimata N.G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nefondat.

În acest sens, s-a arătat că, prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2017, astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 52/2018, acţiunea fiind formulată anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, nu este susceptibilă de calea de atac a recursului.

Pe de altă parte, s-a arătat că obiectul acţiunii nu este evaluabil în bani, motiv pentru care cauza nu este supusă recursului.

Analizând decizia atacată din perspectiva admisibilităţii căii de atac declarate, instanţa de control judiciar a constatat următoarele:

Obiectul acţiunii promovate de reclamantă este obligarea pârâtului să îşi dea consimţământul la efectuarea transcrierii autoturismului marca Ford cu nr. de înmatriculare xxx pe numele său, iar în caz de refuz, hotărârea pronunţată să ţină loc de consimţământ al pârâtului în vederea transcrierii autoturismului în evidenţele autorităţilor de pe numele reclamantei pe numele pârâtului. Prin urmare, obiectul cererii este obligaţie de a face şi nu este evaluabil în bani, deci nu sunt aplicabile dispoziţiile Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu sunt suspuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 lit. a-j Cod procedură civilă.

Cererile privind obligaţia de a face sunt prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. h din Cod procedură civilă, astfel că faţă de prevederile legale anterior menţionate, hotărârile pronunţate în cauzele având acest obiect nu sunt susceptibile de recurs.

Faţă de considerentele expuse, Curtea a constatat că decizia pronunţată de Tribunalul Mureş este definitivă, recursul declarat de pârât fiind inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

În temeiul prevederilor art. 494 raportat la art. 453 din Codul de procedură civilă, fiind în culpă procesuală, recurentul urmează a fi obligat la plata către intimata N.G. a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, conform chitanţei nr. 215 din 05.09.2018 (fila 26).

Domenii speta

Spete similare