Cererea inculpatului de înlocuire a arestului preventiv cu arestul la domiciliu, respinsă ca nefondată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi

Prin cererea formulată în scris şi înregistrată pe rolul instanţei – judecătorul de drepturi şi libertăţi – sub dosar cu nr. de mai sus, la data de ZZ.LL.AA inculpatul A, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

În motivarea sususţinută oral în faţa instanţei, petentul inculpat a arătat că doreşte să-i fie schimbată măsura preventivă în arest la domiciliu, întrucât îi este foarte greu în arest, i-ar fi mai uşor acasă, condiţii în care şi-ar putea angaja un apărător ales cu , care să-şi pregătească apărarea.

În vederea soluţionării cauzei a fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. …/P/… al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

Analizând cererea formulată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, din dosarul de urmărire penală nr. …/P/… al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, pe baza motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, judecătorul de drepturi şi libertăţi reţine următoarele:

Faţă de inculpatul A a fost luată măsura arestării preventive prin Încheierea penală nr. 1/JDL/ZZ.LL.AA a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Satu Mare pe o durată de 30 de zile, începând cu data de ZZ.LL.AA până la ZZ.LL.AA inclusiv.

Această încheiere a rămas definitivă la data de ZZ.LL.AA, când prin Încheierea penală nr. 2/JDLC/ZZ.LL.AA a Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Oradea a fost respinsă contestaţia formulată de către inculpat.

Starea de arest preventiv a inculpatului a fost prelungită ulterior, pe o durată de 30 de zile, prin două încheieri, respectiv prin încheierea penală nr.3/JDL/ZZ.LL.AA pronunţată în dosar nr. X/.../AA şi prin încheierea penală nr.4/JDL/ZZ.LL.AA pronunţată în dosar nr. Y/83/AA de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Satu Mare , rămase definitive prin necontestare.

În cauză s-a constatat cu ocazia luării/prelungirii măsurii arestării preventive că sunt incidente dispoziţiile art. 202, respectiv ale art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.

De asemenea, în cuprinsul Mandatul de arestare preventivă s-a reţinut cu privire la starea de fapt că „în data de ZZ LL AA, în jurul orei …, victima B s-a întâlnit cu inculpatul A în …, iar după ce au băut câte un suc au plecat înspre … unde și-au petrecut noaptea împreună. În dimineața zilei de ZZ LL AA, în jurul orei …, au plecat împreună la … cu autoturismul … proprietatea victimei. După ce au făcut cumpărături într-un Mall din … s-au întors în jurul orei … aflându-se Ia intrarea în oraș pe …. În acel moment victima a primit un mesaj pe telefon, mesaj pe care l-a șters fără a îl arata inculpatului, deși acesta insistase. Deoarece în mintea acestuia a încolțit neîncrederea a lovit-o cu pumnul în cap, lovitură în urma căreia aceasta a decedat.

Văzând că victima nu mai mișcă a scos-o din mașină și a băgat-o în portbagaj, conducând mașina până sub pasajul care face legătura între străzile …și …din …, loc în care a fost găsită mașina”.

Prin urmare, în prezent urmărirea penală faţă de inculpatul A este în desfăşurare, iar măsura preventivă a arestului luată faţă de aceasta este în fiinţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, „măsura preventivă se înlocuieşte din oficiu sau la cerere cu o altă măsură preventivă mai uşoară, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1”.

În cauză, evaluarea împrejurărilor concrete şi mai ales urmarea produsă prin fapta de care este acuzat inculpatul, scoate în evidenţă faptul că o măsură preventivă mai uşoară cum este cea a arestului la domiciliu, nu este suficientă pentru atingerea scopului măsurii preventive. Este adevărat că măsura arestării preventive este o măsură excepţională, dar în acest moment, în raport de circumstanţele reale ale cauzei nu se impune liberarea provizorie a acesteia, ţinând cont şi de faza procesuală în care se află dosarul penal, urmărirea penală nefiind finalizată.

Astfel, din probele administrate până în prezent rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul A este autorul agresiunii fizice comise la data de ZZ LL 2017 în dauna victimei B (aplicarea unor lovituri cu pumnul în cap), ce a avut ca şi rezultat moartea victimei, aspect recunoscut şi de către inculpat.

Pentru a se asigura o bună desfăşurare în continuare a procesului penal,  judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că se impune în continuare menţinerea inculpatului în stare de arest preventiv, fără a fi astfel încălcate dispoziţiile legale privind durata rezonabilă a măsurii preventive privative de libertate.

Lipsa antecedentelor penale şi motivul invocat în sensul în care fiind în arest preventiv nu îşi poate angaja un apărător ales, nu constituie împrejurări cu efect asupra naturii măsurii preventive luate faţă de inculpat, în raport de celelalte elemente privind natura faptei comise, împrejurările concrete de comitere a acesteia, ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive.

Pentru considerentele mai sus arătate, judecătorul reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv în cazul inculpatului cu măsura arestului la domiciliu , mai concret apreciază că o măsură preventivă mai uşoară nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, motiv pentru care va respinge, ca nefondată, cererea inculpatului conform dispozitivului prezentei.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, petentul - inculpat va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat şi ocazionate de soluţionarea prezentei cauze, pe carele stabileşte în cuantum de 100 lei.

Domenii speta

Spete similare