Modificarea, în parte, a programului de vizitare a minorei de către tată, după admiterea apelului

Prin sentinţa civilă nr. .../ZZ.LL.2018 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. .../.../2017, s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei; s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A, cu domiciliul procedural ales la cab.av. ...., cu sediul în .... în contradictoriu cu pârâta B, cu domiciliul procedural ales in ..., având ca obiect stabilire program vizită minor.

S-a dispus ca relaţiile personale ale tatălui cu minora C, născută la data de ZZ.LL.2013, să se desfăşoare după următorul program:

- s-a dispus ca relaţiile personale săptămânale ale tatălui cu minora să se desfăşoare după următorul program: în fiecare prima şi a treia săptămână a lunii, începând de vineri, după programul preşcolar/şcolar şi până duminică ora 18:00, cu obligaţia tatălui de a lua minora de la instituţia de învăţământ şi de a o înapoia la domiciliul mamei; în fiecare a doua şi a patra săptămână a lunii, în ziua de miercuri, după programul preşcolar/şcolar şi până la ora 18:00, cu obligaţia tatălui de a lua minora de la instituţia de învăţământ şi de a o înapoia la domiciliul mamei.

- în anii impari, în ziua de ZZ.LL, începând cu ora 10:00 şi până la ora 20:00, cu obligaţia tatălui de a lua minora de la domiciliul mamei şi de a o înapoia la acelaşi domiciliu.

În timpul vacanţelor preşcolare/şcolare, după cum urmează:

- în vacanţa de vară, începând cu ziua de 1 iulie, ora 10:00 şi până în ziua de 15 iulie, ora 18:00 respectiv începând cu ziua de 1 august, ora 10:00 şi până în ziua de 15 august, ora 18:00, cu obligaţia tatălui de a lua minora de la domiciliul mamei şi de a o înapoia la acelaşi domiciliu;

- în vacanţa de iarnă, în anii pari, începând cu data de 24 decembrie, ora 10:00 şi până în data de 28 decembrie, ora 18:00, iar în anii impari, începând cu data de 31 decembrie ora 10:00 şi până în data de 4 ianuarie, ora 18:00, cu obligaţia tatălui de a lua minora de la domiciliul mamei şi de a o înapoia la acelaşi domiciliu.

- în vacanţa de Paşte, în anii pari , începând cu ziua de vineri, ora 10:00 şi până în ziua de luni, ora 18:00, cuprinzând şi noaptea de înviere, iar în anii impari în alte 3 zile ale acestei vacanţe, cu obligaţia tatălui de a lua minora de la domiciliul mamei şi de a o înapoia la acelaşi domiciliu.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Analizând atitudinea tatălui faţă de copil, în raportul anterior evocat se arată că reclamantul este ataşat de minoră, relaţia lor fiind bazată pe afecţiune şi dragoste părintească. Totodată se mai arată în raport că, atât mama, cât şi tatăl sunt responsabili cu privire la creşterea şi educarea copilului, fiecare arătându-se sensibil şi receptiv în ceea ce priveşte copilul, fetiţa având nevoie de ambii părinţi în mod constant în viaţa ei. De asemenea, întâlnirile au evidenţiat faptul că minora doreşte să ţină legătura cu tatăl ei, nu îi este frică de dânsul iar în preajma lui se simte liniştită.

Prin Raportul de monitorizare a copilului întocmit de Serviciul public de asistenţă socială s-a concluzionat că ambii părinţi respectă programul de vizită stabilit de instanţă relevându-se însă şi relaţia tensionată existentă între cei doi foşti soţi.

Raportat la probatoriul administrat, instanţa a constatat că o ingerinţă care să interzică sau să impună restrângerea relaţiilor dintre tată si minoră nu este necesară, nu există niciun motiv pertinent, nicio nevoie imperioasă care să ducă la concluzia că stabilirea relaţiilor dintre tată si minoră ar fi de natură să o prejudicieze în vreun fel pe aceasta din urmă. De asemenea, nu există niciun motiv pentru care s-ar impune ca vizitele tatălui să se desfăşoare doar pe timpul zilei, fără ca minora să rămână cu tatăl peste noapte.

Minora are nevoie de susţinere afectivă din partea ambilor parinţi, care ar trebui să pună mai presus de neînţelegerile dintre ei, starea copilului lor. Este foarte important pentru minoră să menţină legăturile personale şi cu tatăl său iar această legătură se impune a fi exercitată în cadrul unui program care să permită un contact suficient de amplu ca durată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B, solicitând admiterea apelului şi schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii în parte a cererii reclamantului, iar programul de vizită să fie stabilit aşa cum a solicitat ea şi totodată solicită suspendarea executării sentinţei instanţei de fond până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

În motivare pârâta arată că şi ea consideră faptul că dezvoltarea biopsihică şi pregătirea pentru viaţă a unui copil se realizează în principal cu aportul ambilor părinţi, atunci când acest lucru este posibil; când relaţia părinte copil poate fi stabilită numai în scopul de mai sus şi exclusiv în interesul copilului; dacă părinţii sunt despărţiţi se pot stabili modalităţile prin care apropierea copil-părinte poate fi îndeplinită fără suferinţe fizice ori psihice ale minorului ci numai în folosul acestuia. Atunci însă, când unul părinţi desfăşoară acţiuni şi are atitudini din care se desprinde un dezavantaj al minorului ba chiar o influenţă negativă a acestuia faţă de minor el trebuie ţinut la distanţă.

Arată că înfăptuirea justiţiei se realizează prin respectarea tuturor principiilor consfinţite în Constituţia Românie şi în legile care guvernează fiecare materie de drept la care actul de justiţie apelează; instanţele de judecată ca instituţii de punere în aplicare a obiectului de activitate, răspund de modul în care fiecare magistrat în parte îndeplineşte dezideratele ce se desprind din cele de mai sus.

Învederează faptul că Judecătoria Satu Mare prin respingerea „propunerii de abţinere a judecătorului cauzei" ş-a asumat răspunderea judecării cu părtinire a acestei cauze, cu ignorarea interesului minorei şi cu aplecare excesivă - fără a observa ba chiar ignorându-le - actele depuse, din care era obligat să observe/analizeze cererea dedusă judecăţii şi să nu o admită exact aşa cum reclamantul a formulat-o.

Apreciază pârâta că sentinţa Judecătoriei Satu Mare este netemeinică şi nelegală prin prisma programului de vizită excesiv, care în mod evident nu este în interesul minorei, ba chiar îi dăunează. Nu în zadar în cauza dos.nr..../.../2016 (a cărui ataşare o solicită) Judecătoria Satu Mare a stabilit acel program de vizită echilibrat şi acceptabil, soluţie menţinută şi de Tribunalul Satu Mare; în acest dosar a respins cererea reconvenţională fără o analiză a obiectivităţii, pertinenţei şi echilibrului ei: urmare acestui program de Paşti fetiţa nu este lângă mamă nici măcar o zi.

De asemenea, arată că fetiţa se întoarce acasă după programul de vizită stabilit prin Ordonanţă preşedinţială (iar acum prin sentinţă), obosită şi dezorientată, manifestând uneori stări de ostilitate faţă de mine, repetând cuvinte vulgare pe care spune că le-a învăţat de la "tată"; alteori reacţionează imprevizibil fiind evident marcată de cele auzite şi întâmplate în casa tatălui ei. Alteori este greu să-i scoţi un cuvânt din gură decât numai după o zi două, după vizita la tatăl ei.

De asemenea, arată că vine acasă după vizita la tatăl ei suferind de enurezie, având coşmaruri; se trezeşte din somn noaptea şi repetă continuu „dacă stau la grădiniţă n-am să te mai văd niciodată”.

Mai arată că la dosarul cauzei există dovezi indubitabile de alienare parentală, respectiv de abuz emoţionat exercitat de tată, în perioada programului de vizită asupra minorei, condiţii în care - contrar celor dispuse prin hotărârea atacată - apreciază că programul stabilit se impunea a fi minimal, echilibrat şi raţional, şi de aşa manieră încât fetiţa să nu petreacă nopţile în compania tatălui ei astfel cum a solicitat prin cererea reconvenţională.

Este de observat, arată pârâta, modul sectar în care instanţa de fond a "cules" din probatoriul administrat şi s-a referit doar la acele părţi care sunt favorabile cererii formulată de reclamant, înlăturând, ori ignorând în mod nejustificat restul probelor.

Astfel – arată că deşi se referă la Raportul de evaluare psiho-socială nr. 1 al DGASPC Satu Mare - instanţa de fond ignoră aspecte esenţiale, din conţinutul acestui Raport, care fac dovada abuzului psihic şi emoţional exercitat de tată asupra minorei în timpul programului de vizită, respectiv:

- „... cu ocazia asistării vizitei parentale s-a remarcat impactul negativ asupra copilului a stării emoţionale a tatălui, a tensiunii sale nervoase, atunci când acesta discuta despre mamă, a agresivităţii sale verbale la adresa mamei...(fila 5, pct. 3, ultimul al din Raport);

- uneori relaţia tată-copil "este umbrită de comportamentul tatălui care prin fetită încearcă să afle date despre mamă, despre acţiunile ei, o denigrează pe mamă în prezenta copilului..." (fila 9, al 2 din Raport);

- "...comportamentul tatălui neadecvat care o denigrează pe mamă, uneori chiar şi în prezenţa copilului, atrag după sine exercitarea în mod nevoit a unui abuz emoţional, care se răsfrânge asupra tuturor... " (fila 9, penultim din Raport);

- în raportul de evaluare psihologică nr.2/ZZ.LL2017, în scopul prevenirii situaţiilor de natură să traumatizeze minora, s-a recomandat conştientizarea tatălui cu privire la consecinţele lui asupra minorei (Fila 10, primul al. din Raport).

De asemenea, pârâta apreciază că în mod nejustificat, instanţa de fond a ales să ignore înregistrările audio/video depuse la dosar, care fac dovada faptului că, intimatul manifesta un comport ameţit agresiv şi obscen în prezenta minorei.

Mai arată că din înregistrările video se poate observa cum intimatul, iritat uneori de faptul că minora nu repetă ca un papagal ce aude din gura tatălui, ba chiar are o atitudine de negare, exercită faţă de ea acte de violenţă: o trage pe minoră după el ca pe un colet; o îmbrânceşte; o expune la pericole tocmai în parcul de joacă pentru copii.

De asemenea, arată că intimatul are un comportament neadecvat de faţă cu minora şi în situaţia în care este cu fetiţa în braţe, deci ştiind că nici nu poate să se apere, neinteresându-l sănătatea, starea psihică, liniştea şi siguranţa copilului: venind cu fetiţa din spital, după o internare de 5 zile mama împreună cu copilul nu poate să intre în casă, fiind nevoite să doarmă la rudenii: încuietorile uşii apartamentului sunt astupate cu diferite obiecte (aşa cum s-a întâmplat în mod repetat; de a fost nevoită să cheme poliţia care în timp ce ridică probe îl vedea pe el plimbându-se şi râzând ştiind că nu se poate dovedi fapta lui).

Mai arată că Judecătoria Satu Mare a trecut cu prea multă uşurinţă peste atitudinea duplicitară, alunecoasă, vădit teatrală a intimatului, care pe de o parte pretinde în mod mincinos că nu-l "informează cu privire la situaţia medicală a minorei", în timp ce din probele administrate în cursul cercetărilor judecătoreşti rezultă că tocmai el, tata, este cel care pe de o parte ascunde aspecte şi împrejurări esenţiale privind sănătatea şi siguranţa minorei, iar pe de altă parte în mod voit, ori inconştient/nepermis expune minora unor situaţii ce sunt de natură ai afecta sănătatea.

Astfel, mai arată că intimatul s-a comportat în repetate rânduri în mod agresiv cu minora, care venea acasă cu vânătăi, ori hăinuţele preferate scrise (pătate) de către intimat drept "pedeapsă" pentru vini imaginare.

Învederează pârâta şi faptul că la data de ZZ.LL.2017 după înapoierea minorei de către reclamant, fetiţa acuza dureri la cap, spunând că "tati" a lovit-o cu pumnul: a înţeles pârâta atunci că nu era prima agresiune la care a fost supusă minora din partea tatălui, acesta lovind-o şi în alte rânduri tot în cap, inclusiv cu telefonul atunci când fetiţa nu vroia să stea în poziţia în care i se pretindea pentru a fi filmata, ori să spună ce dorea intimatul să audă pentru a fi înregistrată.

Văzând starea în care era fetiţa, pârâta arată că a dus-o imediat la medic, inclusiv la medicul legist unde s-a constatat că aceasta suferise un traumatism descris: „ex. chirurgie pediatrică-traumatism cranian minor. Echimoză periorbitală dreaptă, afirmativ agresiune fizică..,".

Arată că intimatul a susţinut că "fetiţa s-a lovit cu genunchiul în ochi în momentul în care se juca pe tobogan", considerând acest fapt ca "un mic accident fără importanţă", tocmai bun de ascuns mamei chiar dacă era vizibilă leziunea.

Prin urmare, arată pârâta, cel care pretinde că "nu este informat" despre sănătatea copilului său, a ales să ascundă un fapt, un fapt de risc (lovirea la cap), ce putea pune în pericol viaţa copilului prin consecinţe ulterioare; nu doar că nu a dus copilul la un consult, dar a considerat că acest "mic accident" poate fi ascuns mamei.

Menţionează pârâta faptul că instanţa de fond a ignorat probele (raport de evaluare, probe testimoniale) care scot în evidenţă exercitarea abuzivă a drepturilor conferite intimatului, prin Ordonanţa preşedinţială, astfel:

- Intimatul nu a respectat programul de vizită provizoriu stabilit prin hotărârea dată de Judecătorie; a adus copilul, în repetate rânduri cu întârziere, existând şi cazuri în care i-a refuzat predarea la datele de ZZ.LL.2017 şi ZZ.LL.20184; cu toate că fetiţa are program prelungit (pentru care de fapt ea achit taxele) el se duce şi o scoate la ora 12 întrerupând activităţile specifice ale acesteia.

- S-a prezentat în mod repetat - fără ştirea pârâtei - la grădiniţă, deranjând minora din activităţile specifice iar personalul grădiniţei i-a ascuns aceste fapte, ba chiar în faţa instanţei martora D a minţit, iar Judecătoria nu pomeneşte nimic despre aceasta deşi are dovada minciunii la dosar; a scos fetiţa dezbrăcată în curte, în plină iarnă, fără să-i pese de sănătatea ei; vine în timp ce pârâta pregăteşte fetiţa pentru serbare şi - în prezenţa celorlalţi părinţii şi rude ale copiilor, în mod fals, o linişteşte pe fetiţă cu voce tare şi repetând obsesiv: „să nu-ţi fie frică de mama că este tati lângă tine" după care i se adresează ei: „din acest moment nu mai ai niciun drept asupra copilului" cu că toate că programul de vizită începe „după programul grădiniţei".

- Traumatizează psihic şi fizic minora folosind în mod obsesiv aparatul de filmat; prin persuasiune continuă pe perioada programului de vizită, proferează acuzaţii denigratoare şi defăimătoare la adresa pârâtei, inducând copilului ideea că vrea să-i facă rău.

- O desconsideră pe pârâtă în faţa minorei, pentru educaţia religioasă pe care i-o formează, pretinzând că el este Doamne-Doamne, în timp ce "nebuna", adică ea este o "nenorocită" pusă numai pe rele; s-a dovedit faptul că-i pretinde fetiţei să o spioneze, urmând să-i povestească lui despre activităţile sale cotidiene.

- Pentru ai răsplăti eventualul comportament neadecvat şi agresiv faţă de ea, arată pârâta, îi promite minorei jucării şi cadouri pe care nu i le face niciodată, iar atunci când minora se opune, trece la alte represalii psihologice, fizice ori verbale: o loveşte; ţipă la ea; ori dimpotrivă nu-i vorbeşte; îi interzice jocuri, ori jucării (acele jucării pe care i le pune la dispoziţie numai cât se află la el nu are voie să le ducă cu ea); îi scrie (mâzgăleşte) cu pixul sau carioca jucăriile ori hăinuţele preferate; o ameninţă că pârâta va muri şi ea va rămâne la "mincinoşi" (cu referire la rudele sale).

Faţă de aspectele arătate mai sus, pârâta apreciază că programul de vizită săptămânal (două sfârşituri de săptămână 3 zile şi două miercuri), stabilit de Judecătorie prin hotărârea atacată este unul, cum a spus, excesiv şi obositor pentru minoră dar şi pentru mamă, de natură să-i afecteze dezvoltarea armonioasă atât din punct de vedere psihic, dar şi fizic.

Precizează pârâta că a arătat şi susţine în continuare că nu se opune ca tatăl să aibă legături fireşti cu minora, însă consideră că acest drept trebuie exercitat în aşa fel încât să nu influenţeze negativ dezvoltarea minorei, astfel că solicită instanţei de apel stabilirea unui program care să nu fie în detrimentul copilului.

De altfel, arată că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recunoscând dreptul de vizitare al părintelui căruia nu i-a fost încredinţat minorul şi obligaţia pozitivă a statelor de a lua măsuri pentru exercitarea efectivă a acestui drept, a statuat totuşi că autorităţile trebuie să ţină seama de interesele, de drepturile şi libertăţile minorilor, în special de interesul superior al copilului, iar în ipoteza în caro contactele cu părinţii riscă să ameninţe aceste interese sau să încalce drepturile respective, autorităţile naţionale trebuie să vegheze la stabilirea unui raport de proporţionalitate între ele.

De asemenea, potrivit art. 4 din Convenţia asupra relaţiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 05 2003, ratificată de România prin Legea nr.87/2007, precum şi a art. 16 din Legea nr. 272/2004 şi din întreaga jurisprudenţa internă şi europeană, relaţiile personale constante dintre copil şi părinţii săi pot fi restrânse, atunci când există motive temeinice de natură a stabili că acestea sunt de natură a periclita dezvoltarea fizică mentală, sau sănătatea copilului.

Caracterul predominant al interesului superior al copilului este statuat de jurisprudenţa CEDO în materie, în acest sens se prevede că trebuie atins un echilibru just intre interesul copilului şi cel al părintelui, Curtea atribuind o importanţă majoră interesului superior al copilului, care în funcţie de natura şi gravitatea sa poate fi predominant faţă de cel al părintelui.

În special, arată pârâta, art.8 din Convenţie nu poate fi interpretat ca autorizând părintele să ia măsuri care să prejudicieze sănătatea şi dezvoltarea copilului.

Conchizând, arată că este evident că în speţă ne aflăm într-un caz evident de alienare parentală şi abuz emoţional, exercitat de intimat asupra minorei; ori crede pârâta că minora la rândul ei are drepturi ce se impun a fi respectate şi mai ales ocrotite.

Menţionează că intimatul ar trebui să conştientizeze răul pe care îl face fetiţei atunci când o pune să aleagă între "mama cea rea" şi "tata care este Doamne - Doamne", ori atunci când îşi transformă copilul într-un recipient în care îşi sedimentează toate resentimentele, refulările şi stările negative faţă de ea.

Mai mult, arată că intimatul ar trebui să conştientizeze faptul că acestui copil, mama îi pune farfuria cu mâncare dimineaţa, la prânz şi seara, medicamente, taxe şcolare; ore de engleză; costul spectacolelor; îmbrăcăminte; tratamente dentare; fructe şi suplimente alimentare etc., în timp ce el, tata, "iubitor şi grijuliu" nu îşi îndeplineşte nici măcar obligaţia minimă de a plăti pensia de întreţinere iar parchetul şi organul de cercetare penală, urmare plângerii sale înregistrată sub nr. 3 din ZZ LL2017 pentru abandon de familie „patinează".

Învederează că în practica judiciară s-a reţinut că exercitarea abuzivă de către părinte a drepturilor ce i-au fost conferite faţă de persoana copilului încredinţat celuilalt soţ, de natură a stânjeni sau periclita procesul de creştere, educare, instruire şi formare a acestuia. îndreptăţeşte instanţa sesizată prin cererea celuilalt părinte să dispună limitarea, suspendarea sau chiar suprimarea acestui drept al părintelui în funcţie de natură şi gravitatea abaterilor constatate.

Precizează pârâta că nu poţi pretinde, că îţi iubeşti copilul inoculându-i ideea că el tata este doamne-doamne, iar mama o cretină şi o nebună care într-o zi o să-i dea în cap; că ai grijă de liniştea şi sănătatea copilului tău când îl expui unor traume ce îi pot marca evoluţia şi dezvoltarea: certuri în faţa medicilor, injurii, insulte, violenţe nemăsurat de mari, ameninţări la adresa mamei în timp ce ţine în braţe copilul, etc.; că îţi iubeşti copilul spunându-i că "eşti plină de viermi", ori inoculându-i temeri că "mama te bate"; că "mama hoaţa nu are ce să-ţi dea de mâncare"; că "mama nenorocita nu te poate întreţine şi te va vinde"; că "atunci când nu va fi nici mama, nici tata o să te crească mincinoşii". Pentru un asemenea comportament de psihopat, arată că minora trebuie să stea cât mai puţin în preajma unui astfel de om, chiar tatăl ei fiind, dimpotrivă perioade cât mai scurte care să aibă drept unic scop interesul benefic al minorei iar tot ce dăunează creşterii şi educării minorei trebuie ţinut cât mai departe de aceasta.

De aceea, pârâta solicită admiterea apelului şi pe cale de consecinţă stabilirea unui program de vizită astfel cum a solicitat prin cererea reconvenţională.

În drept, invocă art. 466 şi urm. Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată (filele 22-28), intimatul A, solicită respingerea cererii de suspendare, iar în principal invocă excepţia puterii lucrului judecat, în raport de hotărârea nr. .../ZZ.LL.2018 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr.../.../2018, asupra aceleaşi cereri de suspendare provizorie a executării; de aseemnea invocăm nulitatea cererii de suspendare a executării în temeiul dispoziţiilor art.148, 194 lit.d, art.196, alin.1, art.482 CPC; iar în subsidiar, pe fondul cererii de suspendare a executării solicită respingerea cererii ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.

În motivare intimatul arată că în ceea ce priveşte excepţia puterii de lucru judecat, solicită a se avea în vedere împrejurarea că, în dosar nr. .../.../2018 al Tribunalului Satu Mare, petenta B a formulat cerere de suspendare provizorie a executării programului de vizită, întemeiată pe dispoziţiile art.450 şi 719 CPC, cerere respinsă prin hotărârea nr. .../ZZ.LL.2018. În acest context, intimatul solicită a se reţine că este în prezenţa unei hotărâri prin care, cererea de suspendare provizorie a executării a fost judecată în fond (iar nu pe cale de excepţie procesuală) şi în urma unor dezbateri contradictorii, astfel încât soluţia pronunţată asupra aceleiaşi cereri în dosar nr. .../.../2018 se bucură de putere de lucru judecat.

Astfel, arată că pornind de la principiul că, o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur), rezultă efectele puterii de lucru judecat, astfel cum sunt acestea evidenţiate în doctrină şi anume: aspectul negativ, pentru partea care a pierdut procesul, în sensul că nu mai poate repune în discuţie dreptul său într-un alt litigiu şi aspectul pozitiv, pentru partea care a câştigat procesul, în sensul că se poate prevala de dreptul recunoscut într-o nouă judecată - Conf.univ.dr. Mihaela Tăbârcă, Excepţiile procesuale în procesul civil, editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006, pag. 349, 353. În acord cu opiniile doctrinare în materie invocă la rândul său intimatul împrejurarea că, autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat în sensul că, „existenţa unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de¬al doilea proces să fie aceleaşi părţi, să se discute acelaşi obiect şi aceeaşi cauză"- Conf.univ.dr. Mihaela Tăbârcă, Excepţiile procesuale în procesul civil, editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006, pag.355.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii cererii de suspendare a executării, intimatul o apreciază ca fiind incidentă, ca urmare a neindicării motivelor de fapt şi de drept pe care aceasta se sprijină, împrejurări care determină incidenţa dispoziţiilor art.196 alin.2 CPC. Solicită intimatul a se observa că acest capăt de cerere privind suspendarea executării hotărârii de primă instanţă este indicat în petitul apelului înregistrat, iar motivarea în fapt şi în drept vizează strict calea de atac a apelului şi nicidecum cererea de suspendare a executării care reprezintă capătul doi de cerere din cuprinsul căii de atac formulate.

Astfel fiind, intimatul apreciază că se află în prezenţa unei cereri de sine stătătoare care trebuie să se supună aceloraşi rigori procedurale ale oricărei cereri de chemare în judecată, astfel cum sunt ele statuate prin dispoziţiile art. 148 şi 194 CPC. În egală măsură, apreciază că nu sunt aplicabile în această situaţie dedusă judecăţii dispoziţiile art.470 alin.1 lit.c şi alin.3 CPC, în contextul în care aceste dispoziţii legale, prin coroborare cu art.476 alin.2 CPC, fac referire la motivarea apelului care, dacă lipseşte determină pronunţarea soluţiei în apel doar pe baza motivelor, mijloacelor de apărare şi dovezilor invocate la prima instanţă. În mod categoric, arată că în situaţia prev.de art.450 CPC, o lipsă a motivării nu poate determina pronunţarea unei soluţii pe baza motivelor, mijloacelor de apărare şi dovezilor invocate la primă instanţă, în contextul în care această cerere este formulată şi este de competenţa de soluţionare în mod direct în faţa instanţei de apel. Ca atare, în acord cu art.482 CPC apreciază că în această procedură sunt incidente dispoziţiile privind judecata în primă instanţă, ele nefiind incompatibile cu procedura aplicată în faţa instanţei de apel. În acord cu dispoziţiile art.196 alin.1 CPC, motivele de fapt ale cererii deduse judecăţii sunt considerate de către legiuitor un element esenţial al cererii, iar nulitatea expres prevăzută de legiuitor ca şi sancţiune a nerespectării conţinutului cererii deduse judecăţii, presupune lipsa de dovadă a vătămării produse intimatului, în acord cu dispoziţiile art.175 alin.2 CPC.

În subsidiar, fondul cererii de suspendare a executării, intimatul apreciază că soluţia corectă este cea a respingerii ca nefondată pentru următoarele considerente: motivele de fapt pe care petenta îşi sprijină cererea de suspendare sunt, în cea mai mare parte opinii personale subiective ale acesteia, care în niciun caz nu se suprapun peste probaţiunea administrată în cauză.

Arată că în egală măsură, petenta - prin cererea dedusă judecăţii - prezintă o stare de fapt în contradicţie cu probaţiunea efectiv administrată, făcând trimitere la următoarele: la pag. 4 din motivarea în fapt a cererii se indică o serie de împrejurări - desigur neînsoţite de mijloacele de probă care să le sprijine, respectiv: că intimatul nu a respectat programul de vizită provizoriu, făcând trimitere la un raport de monitorizare a copilului pentru data de ZZ.LL.2018 - în descrierea acestei împrejurări petenta a uitat să amintească faptul că, de fapt este vorba despre data de ZZ.LL.2017, când intimatul nu a avut la cine să predea minora întrucât pârâta nu se afla la domiciliu pentru preluarea fetiţei; se face trimitere la întreruperea programului de la grădiniţă al fetiţei de către tatăl - intimat, aspect contrazis de probele cu înscrisuri pe care la administrăm în cauză, din care rezultă că „programul minorei nu a fost deranjat de tată în nicio zi în care a fost prezentă la grădiniţă" (adresa nr. 4/ZZ.LL.2018); la capitolul enormităţi fără temei se încadrează şi calificarea fostei educatoare a fetiţei martora D, despre care se afirmă că a minţit atunci când ca a afirmat despre intimat că acesta nu s-a prezentat nicio dată la grădiniţă pentru a o scoate de fetiţă din timpul programului, cu atât mai mult fiind nemulţumită petenta că educatoarele nu au afirmat ceea ce dorea aceasta să audă, respectiv că „a scos fetiţa dezbrăcată în curte în plină iarnă fără să îi pese de sănătatea ei", desigur că aceste aspecte au fost infirmate de ambele educatoare audiate în cauză, atât martora D, cât şi martora E; referirile obsesive ale petentei la comportamentul pretins agresiv al tatălui intimat faţă de fiica sa au fost în mod categoric desfiinţate prin întreg ansamblul probator administrat în cauză, făcând trimitere la următoarele: raportul de anchetă socială nr.5/ZZ.LL.2015, întocmit de Biroul Autorităţii, raport de vizită întocmit de Serviciul Public de Asistenţă Socială Satu Mare şi Serviciul Abuz din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Satu Mare, emis sub nr.6/ZZ.LL.2016, prin care - urmare a unei sesizări din partea pârâtei, s-a constatat că "La momentul vizitei în teren (n.n.la locuinţa tatălui) minora era bine îngrijită, fără urme de violenţă sau agresiuni fizice, veselă şi ataşată faţă de domnul A. Doamna B a fost consiliată de reprezentanţii celor două instituţii menţionate anterior să găsească un mod de a colabora şi a comunica cu fostul soţ, ţinând seama cu precădere de interesul superior al copilului."; proces-verbal întocmit la data de ZZ.LL.2016 de către Serviciul Public de Asistenţă Socială Satu Mare - Compartiment protecţia Copilului şi a persoanelor vârstnice, încheiat cu ocazia predării/primirii copilului C în cadrul programului de vizită, această predare/primire fiind realizată în prezenţa serviciului de asistenţă socială, ca urmare a refuzului pârâtei de respectare a programului de vizită stabilit judiciar prin sentinţa civilă nr.../ZZ.LL.2016 a Judecătoriei Satu Mare; raport de evaluare clinică, întocmit de psiholog F, la data de ZZ.LL.2016, prin care a fost evaluată întreaga familie (n.n.cei doi părinţi şi fetiţa), urmare a solicitării reclamantului formulate în cadrul dosarului nr..../.../2015 al Judecătoriei Satu Mare, raport prin care psihologul evaluator a concluzionat în sensul că "Aceste două tipuri de personalitate sunt diametral opuse, dar nu sunt incompatibile cu statutul parental, ambii fiind capabili să îşi crească copilul. Recomandarea specialistului este de a se respecta dreptul şi nevoia copilului de interacţiune frecventă cu ambii părinţi şi de a-şi rezolva conflictul în aşa fel încât fetiţa să aibă parte de linişte şi siguranţă în prezenţa lor. Conflictele de lungă durată, incoerenţa în educaţie, nerespectarea nevoii de interacţiune cu ambii părinţi, folosirea fetiţei ca armă în lupta lor poate avea efecte psiho-afective negative imediate şi pe termen lung."; ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, dată în dosar nr..../.../2016, dosar în care pârâta a fost cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, faptă prev.de art.379, alin.2, C.pen. - şi prin care s-a constatat că "fapta inculpatului B de a împiedica în mod repetat tatăl minorei de a avea legături personale cu minora C, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a măsurilor privind încredinţarea minorului, faptă prev.de art.379, alin.2, C.pen., că a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă şi că infracţiunea este dovedită, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective." Cu toate acestea, s-a apreciat că nu există interes public şi s-a dispus renunţarea la urmărire penală.

Un alt aspect care rezultă din probatoriul administrat în cauză, arată intimatul, vizează o ironie fără precedent, şi anume, cu cât interesul tatălui reclamant pentru menţinerea unei legături personale frecvente cu fiica sa este mai evident, cu atât pârâta opune o rezistenţă mai mare în dezvoltarea acesteia.

Arată că în atingerea acestui scop, pârâta a uzat de cele mai josnice mijloace de denigrare a lui, însă, ceea ce este şi mai grav, a supus minora la tot felul de examinări, de la cele psihologice la cele extrem de periculoase şi invazive, respectiv examinare tomografică. Şi-a instruit martorii să declare că fetiţa ar fi fost abuzată fizic, nu se ştie dacă de tată, prietena tatălui sau copiii acesteia şi, mai grav, că ar fi fost abuzată sexual de unul dintre copiii partenerei reclamantului - a se vedea în acest sens, declaraţiile martorelor G - "Pot să afirm că minora a venit de mai multe ori lovită de la grădiniţă. De la minoră am aflat că tatăl ar merge zilnic la grădiniţă, unde o scoate pe coridor şi o bate" (n.n. dacă nu ar fi de râs, ar fi de plâns), martora H - "De la fetiţă am aflat că tatăl ei i-ar fi spus să se învârtă, să se dea cu capul de pereţi, să-şi spargă capul pentru că din cap vor ieşi mai multe jucării... Nu am fost niciodată de faţă când fetiţa urma să plece la tată, ceea ce ştiu ştiu de la sora mea."; Mai mult, arată că a adus atingere inclusiv drepturilor unor alţi copii, cei ai prietenei reclamantului, respectiv I, pe care i-a supus implicit unei evaluări din partea DGASPC Satu Mare - Serviciul de Intervenţii pentru Situaţii de Abuz, care au fost sesizaţi de pârâtă sub aspectul exercitării unui abuz sexual asupra minorei părţilor.

Precizează intimatul că toate aceste grave enormităţi susţinute în faţa instanţei au fost demontate de martorele D (educatoare), care a afirmat că "Niciodată pe parcursul anului preşcolar nu l-am văzut pe tată să o lovească pe minoră." Martora E (educatoare) arată, de asemenea - "Niciodată în decursul anului nu l-am văzut pe tată să o lovească pe minoră." Arată că aceste aspecte rezultă şi din Raportul de evaluare psiho-socială nr.1 a copilului C, emis sub nr.7/ZZ.LL.2017, prin care s-a concluzionat astfel: referitor la abuzul fizic - "Cert este că fetiţei în prezenţa tatălui nu îi este frică de acesta, caută proximitatea lui, se joacă cu acesta, îi cere ajutorul, ceea ce vine în contradicţie cu efectele şi traumele suferite de un copil abuzat fizic....în ceea ce priveşte suspiciunea exercitării unui abuz sexual prin prisma faptului că băiatul cel mare al partenerei tatălui "i-ar fi dat jos chiloţii ca să-i vadă putulica" nu se poate stabili, deoarece nu au fost afirmate de copil, doar de către mamă, şi mai ales că acesta a fost foarte şocat în momentul în care a fost informat în legătură cu suspiciunea de abuz sexual."

Mai arată intimatul că prin acelaşi raport, comisia de specialişti au propus următoarele recomandări: "evaluarea psihologică/psihiatrică a părinţilor; ...încurajarea menţinerii relaţiilor cu familia extinsă şi a relaţiei cu părintele care nu este în permanenţă lângă copil; Părintele rezident trebuie să înţeleagă că este dreptul copilului să menţină legătura cu celălalt părinte şi să permită acestuia să se implice şi să contribuie la creşterea şi educarea copilului, acest lucru fiind în interesul superior al copilului....."

Învederează intimatul că, prin încheierea de şedinţă din data de ZZ.LL.2017, s-a dispus respingerea administrării probei cu expertiza psihologică extrajudiciară "întrucât aceasta nu a fost administrată în condiţii de contradictorialitate care caracterizează procesul civil."

Arată că în continuarea motivării în fapt a cererii deduse judecăţii, petenta face referiri constante la denigrarea sa de către intimat, din nou neînsoţite de mijloace de probă administrate în acest sens, cu toate că, petenta este cea care îl caracterizează pe intimat ca având un „ comportament de psihopat" ( pag.7 alin.1 din motivare).

În ceea ce priveşte, interesul manifestat de către intimatul A faţă de sănătatea fiicei sale, arată că acesta rezultă în mod categoric din vasta probaţiune administrată în cauză, din conversaţiile purtate între părţi, prin mesaje telefonice, prin care tatăl cere informaţii despre starea sănătăţii minorei, diagnostic, rezultatul analizelor, solicitări rămase fără niciun răspuns din partea mamei - petente. De altfel, arată că petenta a afirmat în mod categoric prin concluziile scrise depuse în faţa instanţei de fond că „având custodie exclusivă, nu am obligaţia de a încunoştinţa despre modul în care minora îşi desfăşoară viaţa, despre modul în care sigur creşterea şi educarea ei, despre starea ei de sănătate, etc. şi acest lucru ar fi cazul să ştie şi reclamantul ori reprezentaţii săi." Intimatul arată că a încercat să se implice cât i s-a permis în îmbunătăţirea stării sănătăţii fiicei sale, prezentând-o personal cu două ocazii în vederea tratării unor afecţiuni stomatologice, la datele de ZZ.LL.2017 şi ZZ.LL.2017, ca atare consideră că nu trebuie să se dea o conotaţie negativă însuşirilor intimatului de tatăl iubitor şi grijuliu.

Din perspectivă legală, intimatul apreciază că starea de fapt prezentată prin cererea de suspendare dedusă judecăţii nu a reuşit să răstoarne în vreun fel starea de fapt şi motivele de drept avute în vedere de către instanţa de fond cu ocazia pronunţării sentinţei a cărei suspendare provizorie se solicită. Arată că toate argumentele utilizate de petentă fac trimitere, în cel mai fericit caz, la împrejurări mult anterioare sesizării instanţei de fond cu cererea de stabilire a unui program de vizită. Or, în opinia intimatului, o astfel de procedură, precum cea reglementată prin dispoziţiile art.450 CPC are o existenţă de sine stătătoare în raport de calea de atac exercitată şi ca atare, ca şi orice cerere de chemare în judecată dedusă judecăţii, trebuie motivată în fapt şi în drept - art.148, art.194 CPC şi, în egală măsură, ea trebuie probată în mod corespunzător - art.249 CPC. În plus de aceste dispoziţii legale cu caracter general, intimatul apreciază că dispoziţiile speciale ale art.450 coroborat cu art.719 alin.6 CPC, impun probarea unor motive întemeiate, cu caracter urgent, de natură a aduce grave şi iminente prejudicii pentru ipoteza în care hotărârea judecătorească a cărei suspendare se solicită şi-ar produce în continuare efectele. Or, astfel cum a demonstrat, precizează intimatul, prin hotărârea instanţei de fond, nu doar că nu se aduc nici un fel de prejudicii de natura celor reclamate de textul de lege invocat ci, dimpotrivă, hotărârea astfel pronunţată răspunde tuturor recomandărilor făcute de toţi specialiştii psihologi şi consilieri în cadrul Birourilor de Autoritate Tutelară, SPAS, Serviciul Abuz, D.G.A.S.P.C, în sensul încurajării şi susţinerii nevoii copilului de interacţiune frecventă cu ambii părinţi.

În ceea ce priveşte trimiterile la mijloacele probatorii din cuprinsul motivelor de apel, intimatul solicită a se avea în vedere următoarele: în ceea ce priveşte adresa comunicată de către dr. J - Cabinetului de Avocat K sub nr. 8/ZZ.LL.2018, solicită a se avea în vedere: în primul rând, acest înscris nu reprezintă un act medical, ci, în cel mai bun caz o „corespondenţă" purtată cu reprezentantul convenţional al petentei, urmare a solicitării acestuia din urmă cu nr. 9/ZZ.LL.2018. Ca şi o stranie coincidenţă această solicitare, formulată de reprezentantul convenţional al petentei a fost emisă în chiar perioada deliberării asupra soluţiei din dosar nr..../.../2017, răspunsul fiind depus anexat concluziilor scrise depuse la acelaşi dosar. Solicită intimatul a se observa că, răspunsul la această solicitare s-a emis în ZZ.LL.2018, iar concluziile scrise din dosarul de fond s-au depus în ZZ.LL.2018. Astfel, cum a arătat şi în concluziile orale puse în faţa instanţei sesizate cu prezenta cerere de suspendare, acest înscris reprezintă rezultatul culegerii „datelor anamnestice obţinute de la mamă".

Învederează intimatul că planşa foto reprezentând-o pe fetiţa părţilor nu poartă nicio dată de efectuare ca atare este practic imposibilă plasare în timp a realizării fotografiei, împrejurări faţă de care o astfel de probă devine inutilă soluţionării cauzei.

Totodată, mesajele telefonice depuse la dosarul cauzei pe de o parte vizează o perioadă calendaristică mult anterioară înseşi sesizării instanţei de fond cu cererea introductivă, iar pe de altă parte nu vede relevanţa acestora în soluţionarea cererii de suspendare cu care instanţa a fost sesizată.

Date fiind toate aceste considerente intimatul apreciază că, prin probaţiunea administrată de către petentă nu s-a reuşit, în niciun caz dovedirea vreunui prejudiciu iminent de natură a determina temporizarea efectelor hotărârii de primă instanţă până la soluţionarea apelului declarat.

Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii deduse judecăţii, arată că prezentul demers judiciar reprezintă o veritabilă critică a hotărârii instanţei de fond şi nicidecum o manifestare judiciară a efectelor prejudiciabile pe care hotărârea instanţei de fond le-ar produce.

Precizează intimatul că în lipsa oricăror temeiuri de fapt sau de drept de natură a împiedica menţinerea relaţiei personale dintre tatăl intimat şi minora părţilor, apreciază cererea dedusă judecăţii ca fiind vădit nefondată şi, în egală măsură apelează la concursul instanţei de judecată pentru responsabilizarea şi pe această cale a petentei în legătură cu interesul superior al minorei şi cu necesitatea de a încuraja dreptul copilului în primul rând de a menţine o legătură cât mai strânsă cu părintele nerezident, recomandări care se regăsesc de altfel, în toate rapoartele de evaluare a familiei, culminând cu raportul de evaluare psiho-socială nr. 7 a copilului C, emis sub nr. 7/ZZ.LL.2017.

Arată intimatul faptul că în sprijinul poziţiei sale procesuală înţelege să invoce cu titlu de practică judiciară Decizia Civilă nr. .../../ZZ.LL.2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I Civilă potrivit căreia „posibilitatea instanţei de apel ca în temeiul art.450 CPC să dispună suspendarea executării provizorii a hotărârii impune ca cererea de suspendare să fie motivată distinct de cererea de apel şi să fie probată, în cauză aplicându-se prevederile art.194 CPC care constituie reglementarea generală, aplicabilă ori de cât ori printr-o reglementare specială, în speţă art. 450 CPC, nu se prevede altfel. Curtea constată însă, că apelanta a invocat motive care justifică în opinia sa cererea de suspendare. Susţinerile apelantei în sensul că, motivele reţinute de către instanţa de fond sunt vădit nefondate, nu justifică admiterea cererii de suspendare. În caz contrar, ar însemna ca în cadrul soluţionării cererii de suspendare, instanţa să realizeze controlul judiciar al sentinţei pronunţată de prima instanţă, ceea ce contravine legii".

Pentru toate argumentele de fapt şi de drept anterior evocate, intimatul apreciază că soluţia corectă în prezenta procedură este aceea de respingere a suspendării executării hotărârii instanţei de fond.

În drept, invocă dispoziţiile legale anterior evocate, practica CEDO evocată în faţa instanţei de fond, art.453 CPC.

Prin încheierea şedinţei publice din data de ZZ.LL.2018, tribunalul a respins excepţiile invocate de intimat şi cererea de suspendare a executări sentinţei civile formulată de apelantă.

Tribunalul, deliberând asupra apelului, în conformitate cu dispoziţiile art.479 Cod de procedură civilă prin prisma criticilor formulate şi a probelor administrate, îl apreciază ca întemeiat pentru următoarele considerente:

În mod cert, conform probelor administrate, ambii părinţi, deşi prezintă tipuri de personalitate diametral opuse, sunt capabili să îşi crească fetiţa, manifestă ataşament faţă de aceasta şi dorinţa de a fi implicaţi activ în creşterea şi educarea ei.

De asemenea, minora are nu doar dreptul, ci şi nevoia de interacţiune cu ambii părinţi într-o modalitate care să îi confere linişte, confort psihic, siguranţă.

În mod evident şi necontestat de niciuna din părţile litigante, interacţiunea celor doi părinţi este tensionată, ostilă, agresivă cu impact emoţional negativ asupra copilului.

Având în vedere şi vârsta copilului care nu-i permite să-şi creeze mecanisme psihologice proprii de protecţie faţă de starea negativă transmisă de părinţi prin comportamentul lor reciproc, apreciem că înlăturarea vizitelor stabilite în ziua de miercuri, în fiecare a 2-a şi a 4-a săptămână după programul preşcolar, şcolar şi până la ora 18,00 este benefică pentru minoră, întrucât aportul pozitiv al petrecerii timpului cu tatăl său raportat la durata unei astfel de vizite este net inferior faţă de impactul negativ asupra copilului, al interacţiunii celor doi părinţi.

Desigur, programul de vizitare poate fi modificat în viitor chiar prin acordul părinţilor care trebuie să dovedească responsabilitate şi altruism faţă de propriul lor copil, printr-un comportament adecvat şi benefic copilului, iar nu prin exprimarea prioritară şi egoistă a propriilor lor nemulţumiri, în prezenţa copilului.

În virtutea acestor considerente şi a dispoziţiilor art.480 Cod de procedură civilă tribunalul va admite apelul pârâtei, conform dispozitivului prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare