Pensie întreţinere

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2017:......

Dosar nr. 2541/215/2016

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ  Nr. 1151/2017

Şedinţa publică de la 23 Mai 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE ......

Judecător ......

Grefier ......

Pe rol soluţionarea apelului civil declarat de reclamanta ......împotriva sentinţei civile nr ......pronunţată de Judecătoria Craiova în contradictoriu cu pârâtul ......, având ca obiect majorare pensie de întreţinere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, timbrat şi că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care s-a reţinut cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. ......, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ......, a fost admisă cererea formulată de către reclamanta ......, în calitate de reprezentant legal al minorilor ...... şi ......,  în contradictoriu cu pârâtul .......

A fost obligat pârâtul în favoarea minorei ......, născută la data de ......şi a minorului ......, născut la data de ......, la plata lunară a unei pensii de întreţinere majorate de la suma de 100 lei, stabilită prin sentinţa civilă nr. ......pronunţată de Judecătoria Craiova, la un procent de câte 16% din salariul minim net pe economie (care la nivelul anului 2016 este de 1250 lei), lunar, pentru fiecare copil, cu începere de la data introducerii cererii ......, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligaţiei.

A fost respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. ...... din ......pronunţată de Judecătoria Craiova, definitivă prin decizia nr. ......pronunţată de Tribunalul Dolj (filele 7-13), s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi, stabilirea locuinţei minorei ......, născută la data de ......la mamă, respectiv reclamanta ......şi obligarea tatălui, anume pârâtul ......, la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 100 lei lunar, în favoarea copilului. Anterior, prin sentinţa civilă nr. ......, minorul ......, născut la data de ......, a fost încredinţat mamei sale, pârâtul fiind obligat la pensie de întreţinere. Prin sentinţa civilă nr. ......pensia a fost majorată de la suma de 15 lei, la suma de 100 lei, lunar.

În cauză reclamanta, în calitate de reprezentant legal, a solicitat majorarea pensiei de întreţinere stabilită în favoarea celor doi minori, în raport de salariul minim pe economie.

Din dispoziţiile art. 513, art. 525 şi art. 499 C.civ., instanţa a reţinut că obligaţia de întreţinere reprezintă îndatorirea impusă de lege unei persoane de a asigura altei persoane mijloacele necesare traiului, iar în cazul obligaţiei de întreţinere a părinţilor faţă de copiii lor minori, aceasta constă în asigurarea mijloacelor necesare creşterii, educării şi pregătirii profesionale, în temeiul solidarităţii familiale, precum şi a raporturilor de rudenie, ce implică sprijin moral şi material din partea membrilor.

Aşa cum se poate desprinde din prevederile art. 529 C.civ. existenţa, cuantumul, precum şi modalităţile de executare ale pensiei de întreţinere se stabilesc în raport de situaţia concretă în care se găsesc părţile, respectiv, în funcţie de starea de nevoie a celui de pretinde întreţinerea şi posibilităţile materiale ale celui obligat să asigure întreţinerea.

Instanţa a observat şi dispoziţiile art. 531 C.civ., care statuează că în cazul în care se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 525 alin. 1 Cod Civil, starea de nevoie a minorului care nu se poate întreţine din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, este prezumată de legiuitor, iar potrivit art. 527 Cod Civil, cel care are datoria de a presta întreţinere, potrivit ierarhiei imperativ stabilite de lege, poate fi obligat numai dacă dispune de mijloacele necesare pentru a o plăti sau posibilitatea de a dobândi astfel de mijloace, ţinând seama de veniturile, bunurile sale, posibilităţile de realizare ale acestora, precum şi celelalte obligaţii existente în sarcina sa.

Aşa cum se desprinde din conţinutul art. 527 Cod Civil, cel care are datoria de a presta întreţinere, potrivit ierarhiei imperativ stabilite de lege, poate fi obligat numai dacă dispune de mijloacele necesare pentru a o plăti sau posibilitatea de a dobândi astfel de mijloace, ţinând seama de veniturile, bunurile sale, posibilităţile de realizare ale acestora, precum şi celelalte obligaţii existente în sarcina sa.

Examinând situaţia de fapt din prezenta cauză, în raport de criteriile stabilite prin dispoziţiile legale anterior menţionate, instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte mijloacele pârâtului (debitorul obligaţiei de întreţinere), părțile nu au făcut dovada că acesta ar obține venituri stabile. Totuşi, acest aspect nu constituie o împrejurare de natură să exonereze pe debitor de executarea obligaţiei legale de întreţinere şi implicit să impieteze asupra drepturilor creditorului întreţinerii. În acest sens, se constată că, deşi, în cauză, nu a fost probată obţinerea de către pârât a unor venituri periodice stabile, acesta prezintă capacitate de muncă, având posibilitatea de a dobândi mijloacele materiale necesare pentru îndeplinirea obligaţiei derivate din calitatea de părinte. De altfel, prezumţia obţinerii unor venituri decurge din însăşi necesitatea obiectivă de asigurare a propriilor cheltuieli, indispensabile traiului, independent de evidenţele administrative ale acestora.

În consecinţă, în lipsa unui cuantum determinat al veniturilor obţinute de către pârât, instanţa a luat în considerare un criteriu obiectiv, constând în nivelul venitului minim pe economie.

De asemenea, din probele existente la dosarul cauzei, a rezultat că pârâtul nu mai are în întreţinere alţi copii minori.

În ceea ce priveşte starea de nevoie a celor care pretind întreţinerea, instanţa a reţinut din susţinerile necontestate în cauză că, cei doi minori sunt elevi, ......, în vârstă de 10 ani, la şcoala primară, iar ......, în vârstă de 17 ani, la liceu. Cei doi copii se află, în prezent, în îngrijirea mamei, neavând posibilitatea asigurării mijloacelor proprii de întreţinere prin prestarea unei activităţi producătoare de venituri, în lipsa capacităţii de muncă. Astfel, instanța reține că nevoile acestora au crescut odată cu înaintarea în vârstă și schimbarea etapei de instruire, necesităţile specifice vârstei, respectiv nivelul cheltuielilor obişnuite, curente pentru hrană, îmbrăcăminte și achiziţionarea rechizitelor, suferind modificări inerente. Mai mult, instanța are în considerare faptul că starea de nevoie a minorului este prezumată de legiuitor, chiar dacă acesta ar deţine bunuri, în conformitate cu dispoziţiile art. 525 alin. 1 Cod Civil enunţate anterior.

Faţă de cele reţinute anterior şi având în vedere faptul că nivelul salariului minim pe economie a crescut de la data la care a fost stabilită pensia de întreţinere, cuantumul acestuia în anul 2016 fiind de 1250 lei, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile art. 531 C.civ., referitoare la majorarea pensiei de întreţinere, situaţia de fapt avută în vedere anterior prin sentinţa civilă nr. 12265 din 06.09.2011 pronunţată de Judecătoria Craiova, fiind în prezent schimbată.

În ceea ce priveşte cuantumul pensiei de întreţinere, faţă de dispoziţiile art. 529 alin. 2 C.civ. care impun împărţirea între creditorii obligaţiei a unei treimi din venitul debitorului, atunci când este vorba de întreţinerea datorată către doi copii, instanţa a stabilit pensia în procent de 16 % din salariul minim net pe economie.

Instanţa a apreciat că stabilirea pensiei de întreţinere în această modalitate corespunde mai bine nevoilor copiilor, fluctuaţia cuantumului veniturilor tatălui afectându-i mai puţin din perspectiva necesităţii obţinerii pe viitor a unor hotărâri judecătoreşti suplimentare care să reflecte o eventuală majorare.

Soluţia asigură nu doar evitarea introducerii unor acţiuni repetate pentru majorarea sau reducerea cuantumului în acord cu respectarea principiului proporţionalităţii şi înlăturarea prejudiciilor cauzate de factorul inerent temporal de satisfacere a necesităţilor imediate ale copilului, ci se evită şi procesul inflaţionist prin asigurarea unui calcul facil al sumei lunare datorate.

Faţă de considerentele expuse instanţa a admis cererea formulată de către reclamanta ......, în calitate de reprezentant legal al minorilor ......şi ......, în contradictoriu cu pârâtul ....... Va obliga pârâtul în favoarea minorei ......, născută la data de ......şi a minorului ......, născut la data de ......, la plata lunară a unei pensii de întreţinere majorate de la suma de 100 lei, stabilită prin sentinţa civilă nr. ......din ......pronunţată de Judecătoria Craiova, la un procent de câte 16% din salariul minim pe economie (care la nivelul anului 2016 este de 1250 lei), lunar, pentru fiecare copil, cu începere de la data introducerii cererii ......, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligaţiei.

Instanţa a reţinut că, fiind expresia principiului disponibilităţii, cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere, astfel cum prevede de altfel şi art. 453 alin. (1) C.proc.civ. Cheltuielile de judecată se acordă numai în măsura în care au fost dovedite, conform dispoziţiilor art. 452 C.proc.civ. În acest caz, partea îndreptăţită va depune acte doveditoare.

Potrivit art. 453 alin.1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Aceste cheltuieli se acordă numai în măsura în care au fost dovedite, conform dispoziţiilor art. 452 C.proc.civ. În acest caz, partea îndreptăţită va depune acte doveditoare.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru şi onorariul avocatului. Instanţa a reţinut că aceste pretenţii sunt neîntemeiate, faţă de aspectul că, pe de o parte cererea deşi a fost timbrată cu suma de 20 de lei, aceasta este scutită de la plata taxei de timbru în temeiul art. art. 29 OUG nr. 80/2013, reclamanta nefiind obligată la plata acesteia, iar pe de altă parte onorariul apărătorului nu a fost dovedit prin chitanţe justificative. Înscrisurile care au fost depuse ulterior închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei nu pot fi luate în seamă, prin raportare la dispoziţiile art. 394 alin. 3 şi art. 452 C.proc.civ. Astfel, având în vedere cele expuse, instanţa a respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.

Împotriva sentinţei civile nr ......, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ......în termen legal a declarat apel reclamanta ......, care critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere din acţiunea promovată de apelantă, respectiv asupra cererii de acordare a cheltuielilor de  judecată, deşi dovada acestor cheltuieli  a fost făcută – factura fiscală nr. ......şi ordinul de plată nr. .......

Intimata nu a depus întâmpinare.

Analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel, tribunalul constată că apelul este fondat urmând să fie admis pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 453 C.p.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 452 C.pr.civ., partea care pretinde cheltuielile de judecată trebuie să facă, în condițiile legii,  dovada existenței şi întinderii lor, cel mai târziu până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

În speţă, deşi apelanta a depus la dosar, înscrisurile doveditoare privind cheltuieli de judecată şi a solicitat, în scris, acordarea acestora, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.

Faţă de cele de mai sus, văzând şi dispoziţiile art. 480 C.pr.civ. se va admite apelul, se va schimba în parte sentinţa, în sensul obligări intimatului-pârât la 500 lei cheltuieli de judecată către apelanta-reclamantă.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă ......, împotriva sentinţei civile nr. ......, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ......, în contradictoriu cu pârâtul .......

Schimbă în parte sentinta.

Obligă intimatul pârât la 500 lei cheltuieli de judecata către apelanta-reclamanta.

Menține celelalte dispoziţii ale sentinței.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la .......

Domenii speta

Spete similare