Nulitate adeverinţă tip emisă în baza legii 18/1991.

Prin cererea reconvenţională depusă în dosarul nr. ....../866/2018 al acestei instanţe, P.V., P.C., C.G.au chemat în judecată pe A.I., Comisia locală V., Comisia judeţeană Iaşi, solicitând ca, pe baza probelor ce vor fi administrate în contradictoriu, să se pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să  se dispună:

- obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 110 mp pe care acesta o ocupă fără drept din terenul proprietate lor;

- obligarea pârâtului să demoleze construcţiile edificate pe terenul proprietatea lor fără autorizaţie de construcţie şi încălcându-le atributele dreptului de proprietate asupra terenului;

- nulitatea absolută a adeverinţei nr. 75/21 august 1991 şi a anexei de validare nr. 2b.

Cu cheltuieli de judecată.

Arată aceştia că având în vedere motivele invocate în întâmpinare, incursiunea actelor administrative prealabile ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, hotărârile judecătoreşti, respectiv hotărârea Comisiei judeţene Iaşi, pârâtul persoană fizică fără drept şi cu încălcarea dispoziţiilor Codului civil în materia proprietăţii le ocupă în mod abuziv parte din suprafaţa de teren pe care au dobândit-o în proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat la nivelul anului 2014, respectiv suprafaţa de 110 mp, situată în intravilanul satului H., comuna V., tarlaua 39.

Ei sunt, astfel, împiedicaţi să exercite atributele dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosinţa şi dispoziţia.

Pe suprafaţa de teren ocupată în mod abuziv, pârâtul a edificat fără autorizaţie de construcţie şi încălcându-le proprietatea un imobil, astfel încât  sunt împiedicaţi în exercitarea dreptului de proprietate.

Conform dispoziţiilor art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, care trebuie să coincidă cu cea înscrisă în CAP, aceeaşi cu cea menţionată în registrul agricol, validată prin hotărârea comisiei judeţene de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, fiind nelegală orice reconstituire sau constituire prin titlu de proprietate, respectiv anexă de validare şi adeverinţă, peste limita suprafeţei menţionate şi peste dispoziţiile speciale în materia fondului funciar.

Pârâtul persoană fizică nu face dovada că are calitate de persoană îndreptăţită la constituirea / reconstituirea dreptului de proprietate asupra vreunei suprafeţe de teren situată în intravilanul satului H., alta decât cea pentru care i s-a eliberat deja titlu de proprietate pentru 1.005 mp.

Conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente se poate face doar dacă amplasamentele sunt libere, drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate sau titluri de proprietate rămânând valabile.

Nu există niciun act de reconstituire / constituire pe numele A.I. pentru suprafaţa de teren de 0,50 ha pe raza satului H., comuna V., conform HCJ nr. 62/1991.

Nu justifică pârâtul existenţa şi întinderea menţionatului drept de proprietate, în contextul în care curtea şi grădina din jurul acestora sunt cele evidenţiate ca atare în dreptul de proprietate, pârâtul având titlu de proprietate eliberat pentru suprafaţa de teren din intravilan de 1.005 mp, menţionată în titlul de proprietate emis la data de 10 iulie 1994, diferenţa pretinsă de teren în niciun caz neputând fi în intravilanul satului H., comuna V., judeţul Iasi, ci, cel mult, în extravilanul comunei V..

Dreptul de proprietate este conferit de lege celor care l-au deţinut la data cooperativizării şi sunt în măsură a-l justifica prin înscrisuri probatorii relevante.

Pârâtul nu poate face proba niciunui drept de proprietate pentru terenul care excede suprafeţei de 1.005 mp, C. G., alături de ceilalţi moştenitori ai defunctului C. V., fiind cei cărora le-a fost reconstituit legal dreptul de proprietate în baza dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, actele administrative prealabile demonstrând temeinicia susţinerilor lor.

Din conţinutul adeverinţei nr. 75/21 august 1991 rezultă că numitului A. C. I. i-ar fi fost stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea comisiei judeţene nr. 62/1991 pentru suprafaţa totală de 0,5 ha prevăzută în tabelul anexă nr. 2b la poziţia nr. 4.

Adeverinţa tip de proprietate emisă de comisia locală de fond funciar nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, întrucât aceasta nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice aşa cum defineşte art. 2 alin. 1 Ut. c din Legea nr. 554/2004 noţiunea de „act administrativ*', sens în care această adeverinţă nu este nici un act juridic în sensul de negotium iuris.

Actul juridic negotium iuris reprezintă o manifestare de voinţă săvârşită cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a crea, modifica ori stinge uni raport juridic.

In materia fondului funciar, până la emiterea titlului de proprietate, actul juridic negotium iuris este actul de reconstituire emis de comisia judeţeană/prefectul judeţului.

Această adeverinţă tip de proprietate nu dă naştere, nu modifică şi nici nu stinge un raport juridic, ci doar atestă, adevereşte (aşa cum rezultă din însăşi denumirea înscrisului - adeverinţă) o situaţie juridică preexistentă, situaţie ce a fost născută, modificată sau stinsă de o altă autoritate jurisdicţională în cazul fondului funciar - comisia judeţeană sau prefectul judeţului.

Această adeverinţă tip de proprietate nu trebuie confundată nici nu însuşi actul de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate şi nici cu însuşi titlul de proprietate ce urmează a fi emis la finalul parcurgerii procedurii de constituire/reconstituire, chiar dacă în legile fondului funciar şi în regulamentele de punere în aplicare aferente legiuitorul a folosit uneori sintagma de „ţine loc de titlu de proprietate până la emiterea acestuia".

Mai mult decât atât, pentru a ţine loc de titlu de proprietate, adeverinţa singură nu este suficientă, trebuind a fi însoţită de un proces-verbal de punere în posesie pentru suprafaţa menţionată în actul de reconstituire.

Natura juridică a adeverinţei este cea de simplu înscris, asimilat instrumentum probationis, emis de o terţă persoană celei ce a emis actul juridic negotium iuris şi care trebuie să reflecte actul de reconstituire sau constituire (ce reprezintă actul juridic negotium iuris).

Conform dispoziţiilor art. 20 din HG nr. 890/2005 privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 732/11 august 2005, persoanelor care nu au calitatea de cooperator, dar care au lucrat ca angajaţi în ultimii trei ani în cooperativa agricolă de producţie sau în asociaţii cooperatiste, la cerere, li se va stabili suprafaţa de teren în proprietate din terenurile prevăzute la art. 19 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă fac dovada că sunt stabilite în localitate sau dacă declară în scris că nu deţin în proprietate alte terenuri. Aceste persoane vor primi terenuri după finalizarea constituirii dreptului de proprietate dacă mai există terenuri disponibile; persoanele şi suprafaţa stabilite de comisie se înscriu în anexa nr. 8a.

Pârâtul, în condiţiile Legii nr. 18/1991, dacă ar fi beneficiat de constituirea dreptului de proprietate pentru 5.000 mp, această suprafaţă ar fi fost în extravilan şi în nici un caz în intravilan.

La data de 20.08.2018 A.I. a depus răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională.

Arată acesta că privitor la capetele 1 şi 2 din reconvenţională, urmează să se aibă în vedere că aceleaşi capete de cerere fac şi obiectul judecăţii în dosarul civil nr. .../866/2016, dosar suspendat până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. ..../866/2016*, singura diferenţă fiind că, în acea acţiune, reclamanţii P. solicită revendicarea suprafeţei de 1770 mp, iar în prezenta reconvenţională doar 110 mp, suprafaţă care face parte din cea de 1170 mp, însă fără a fi identificată prin parcelă sau vecinătăţi, drept pentru care, în temeiul art. 139 alin. (1) NCPC, înţelege să invoce excepţia conexităţii acestor două capete de cerere la dosarul nr. 1159/866/2016 pentru o judecată unitară, având în vedere strânsa legătură de părţi, obiect şi cauză.

De asemenea, în subsidiar, dacă instanţa va aprecia, deşi nu vede cum, că nu se impune conexarea acestor două capete de cerere la dosarul 1159/866/2016, având în vedere că însuşi titlul pe care îşi întemeiază pârâţii-reclamanţi aceste pretenţii este supus controlului de legalitate în cauza pendinte, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 NCPC, solicită suspendarea judecării acestor două capete până la soluţionarea definitivă a cauzei pendinte, prin care se pune la îndoială, respectiv se supune controlului, însăşi legalitatea actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3700/24.10.2014, respectiv până la soluţionarea cauzei nr. ..../866/2016* prin care este supus controlului de legalitate titlul de proprietate ce a constituit izvorul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din prezenta cauză şi pe care pârâţii-reclamanţi îşi întemeiază pretenţiile, fiind o strânsă legătură între aceste două judecăţi, în sensul în care de soluţia dată în cauza nr. ..../866/2016* sau în cauza pendinte depinde şi soluţia ce urmează a fi pronunţată pentru aceste două capete de cerere.

Astfel, în cazul în care titlul de proprietate nr. 166237/29.08.1995, ce a constituit izvor al contractului pe care pârâţii-reclamanţi îşi întemeiază pretenţiile, va fi desfiinţat, instanţa învestită cu litigiul pendinte va analiza dacă titlul pârâţilor reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3700/24.10.2014 este valabil şi abia după constatarea legalităţii/nelegalităţii actului în cauză va putea să se pronunţe asupra cererii de revendicare, respectiv de ridicare a construcţiilor.

Susţinerile privitoare la ocuparea abuzivă a terenului revendicat şi edificarea construcţiilor solicitate a fi demolate, pe terenul proprietatea acestora, sunt nereale, cât timp terenul nu este ocupat abuziv, ci în baza adeverinţei de proprietate nr. 75 din 21.08.1991 şi anexei de validare 2b), respectiv a TP nr. l66237/29.08.1995, iar construcţiile au fost edificate în anii 2004-2006, respectiv 2008-2009, cu mult timp înainte de anul 2014 când pârâţii au achiziţionat terenul în cauză, prezenţa acestor construcţii pe terenul în cauză, fiind una din dovezile de netăgăduit că aceştia au fost de rea-credinţă la cumpărarea imobilului. Este şi motivul pentru care construcţiile nu apar reprezentate grafic pe schiţa cadastrală aferentă contractului de vânzare-cumpărare sau în schiţa de întabulare, întrucât reprezentarea lor grafică ar fi condus la respingerea întabulării şi/sau implicit la imposibilitatea perfectării vânzării-cumpărării.

Privitor la capătul 3 al cererii reconvenţionale, având în vedere obiectul său, respectiv analiza legalităţii unor înscrisuri ce ţin de legile fondului funciar, în temeiul art. 136 alin. (4) NCPC înţelege să invoce excepţia necompetenţei funcţionale a completului învestit cu judecarea acestui capăt de cerere, drept pentru care urmează ca instanţa să dispună disjungerea acestui capăt şi trimiterea sa la unul dintre completele specializare pe fond funciar.

Totuşi, legalitatea actelor de constituire a dreptului de proprietate a reclamantului-pârât, ce urmează a fi analizate de către instanţa competentă funcţional, nu poate fi pusă sub semnul întrebării, cât timp au la bază dreptul legal de a solicita şi obţine constituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,50 ha, având în vedere că a lucrat în mai mult de 3 ani în cadrul CAP, precum şi lipsa vreunei alte suprafeţe de teren la momentul formulării cererii de constituire, fiind respectate întocmai dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea 18/1991.

Susţinerile pârâţilor-reclamanţi referitoare la lipsa vreunei justificări pentru constituirea diferenţei de teren de la 1.005 mp până la 5.000 mp este lipsită de temeinicie, iar alegaţiile referitoare la reconstituirea obţinută de moştenitorii autorului C. V. pe această diferenţă este doar prezumtivă, cât timp titlul de proprietate a acestor moştenitori face obiectul verificării legalităţii sale pentru argumentele lar expuse în acea acţiune, fiind redundant în economia cauzei pendinte a mai fi reluate.

Niciun moment nu s-a susţinut şi nici nu s-a antamat ideea, aşa cum lasă să se înţeleagă pârâţii-reclamanţi că adeverinţa de proprietate în cauză ar fi confundată cu însuşi actul de proprietate, însă pasivitatea autorităţii locale şi judeţene în emiterea titlului de proprietate nu se poate răsfrânge asupra sa, acesta fiind şi motivul pentru care a solicitat obligarea acestora la emiterea titlului de proprietate în cauza ce face obiectul dosarului nr. ..../866/2014, acţiune ce a fost suspendată până la soluţionarea definitivă a dosarului de nulitate parţială a titlului moştenitorilor autorului C. V.(dos. nr. .../866/2016*), tocmai datorită suprapunerilor de teren ce i-a fost constituit cu cel din titlul moştenitorilor.

Susţinerea că dacă ar fi beneficiat de constituirea dreptului de proprietate pentru 5.000 mp, această constituire ar fi trebuit să fi fost în extravilan şi nicidecum în intravilan, este lipsită de orice suport juridic, chiar dacă pârâţii fac referire la art. 20 din HG nr. 890/2005, cât timp nu există niciun text de lege care să prevadă, să limiteze expres ca aceste constituiri să fie făcute doar în extravilan, cum nu există niciun text care să interzică constituirile în intravilan, cu atât mai mult cu cât în anexa de validare ce i-a fost eliberată este prevăzut expres modalitatea de distribuire a terenului astfel constituit.

Faţă de cele expuse, urmează a fi respins de către instanţa, legal învestită funcţional, capătul de cerere ce vizează nulitatea adeverinţei în cauză şi a anexei de validare.

La data de 20.08.2018 Comisia judeţeană Iaşi a depus întâmpinare în care citează dispoziţiile art. 8, art. 18, art. 17 din legea 18/1991 forma iniţială, ale art. 12 din HG 131/1991 şi precizează că anexa nr. 2b a cărei nulitate este solicitată în cauză cuprinde membrii cooperatori care au adus pământ în CAP sub 0,5 ha de persoană îndreptăţită ( soţ-soţie) şi cu cooperatorii care nu au adus pământ în cooperativă şi care solicită, în scris, stabilirea de terenuri în proprietate, conform legii.

Precizează că va proceda potrivit hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate în cauză.

Prin încheierea din data de 30.10.2018 instanţa a dispus disjungerea capătului 3 din cererea reconvenţională privind nulitatea absolută a adeverinţei de proprietate şi anexei de validare şi formarea unui dosar separat repartizat manual la acelaşi complet de judecată.

Ca urmare a acestei disjungeri a fost format dosarul nr..../866/2018.

Prin încheierea din 28.12.2018 dată în dosarul nr. .../866/2018 instanţa a admis excepţia necompetenţei funcţionale a completului C1MF al Judecătoriei Paşcani, şi, ca urmare, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea unui complet civil specializat în materie de fond funciar, din cadrul Judecătoriei Paşcani.

De asemenea, a dispus trimiterea dosarului la registratura Judecătoriei Paşcani, pentru a proceda la repartizarea cauzei unui complet specializat în materia fondului funciar.

Au fost solicitate relaţii de la Comisia judeţeană Iaşi şi OCPI Iaşi.

În susţinerea cererii instanţa a încuviinţat reclamanţilor proba cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtului.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma normelor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Potrivit adeverinţei nr. 75/21.08.1991 ( f. 11) pârâtului A. C. I. i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 0,50 ha teren prin hotărârea comisiei judeţene nr. 62/1991, fiind înscris la poziţia nr. 4 în anexa 2b.

În anexa nr. 2b a satului P., comuna V.înaintată de comisia judeţeană ( f. 152) la poziţia nr. 4 figurează înscris A. C. I. cu suprafaţa stabilită în proprietate de 0,50 ha teren, din care 0,13 ha teren intravilan şi 0,37 ha teren extravilan.

Reclamanţii au susţinut că nu există nici un act de constituire/reconstituire pe numele A.I. pentru suprafaţa de 0,5 ha teren pe raza satului H., dar cu toate acestea, au solicitat constatarea nulităţii absolute a anexei de validare ( contradicţia acestora fiind evidentă, solicitând astfel constatarea nulităţii unui act care nu există ).

Instanţa constată însă că anexa de validare în care figurează înscris pârâtul, deşi aparent emisă pentru satul P., se referă la satul H., în prezent satul P. nemaiexistând, acesta fiind comasat cu satul H în anul 1968. În anexa de validare a fost menţionat satul P.probabil avându-se în vedere evidenţele anterioare colectivizării, iar anterior colectivizării satul P. era în fiinţă.

Prin cererea înregistrată sub nr. 4573/20.03.1991  ( f. 148) pârâtul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,5 ha întrucât atât el, cât şi soţia sa au lucrat în ultimii trei ani în CAP V..

La data de 10.07.1994 pe numele pârâtului a fost emis titlul de proprietate nr. 165886 pentru suprafaţa de 1005 mp teren intravilan situat în satul H.(f. 78).

Potrivit menţiunilor din fişa suprafeţei primite în proprietate ( f. 114) acest titlu a fost emis pe baza anexei de validare nr. 2b poziţia 4.

Reclamanţii arată în cerere că „pârâtul persoană fizică nu face dovada că are calitate de persoană îndreptăţită la constituirea / reconstituirea dreptului de proprietate asupra vreunei suprafeţe de teren situată în intravilanul satului Hârtoape, alta decât cea pentru care i s-a eliberat deja titlu de proprietate pentru 1.005 mp.”

Această susţinere este o altă contradicţie a reclamanţilor, în condiţiile în care aceştia recunosc dreptul pârâtului la suprafaţa de 1005 mp pentru care i s-a emis titlul de proprietate, dar solicită constatarea nulităţii anexei de validare, anexă care a stat la baza emiterii titlului., precizând şi faptul că diferenţa pretinsă de teren nu poate fi în intravilan, ci doar în extravilan ( nu se poate deduce din cererea reclamanţilor ce anume se înţelege prin „ diferenţa pretinsă”.

Pârâtul are stabilit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 0,13 ha teren în intravilan şi 0,37 ha teren în extravilan, fiindu-i emis titlu pentru 1005 mp teren intravilan, astfel că ar fi îndreptăţit să i se emită titlu pentru diferenţă, respectiv 295 mp teren intravilan şi 3700 mp teren extravilan.

Din motivarea cererii reclamanţilor rezultă faptul că aceştia au înţeles să o formuleze alături de un capăt de cerere având ca obiect revendicarea suprafeţei de 110 mp teren situat în tarlaua 39 pretins a fi ocupat de către pârât.

Dacă această suprafaţă de 110 mp este sau nu ocupată de pârât şi dacă face sau nu parte din suprafaţa de 1005 mp menţionată în titlul pârâtului este o chestiune care urmează a fi stabilită de instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revendicare.

Cert este faptul că din motivarea cererii reconvenţionale se deduce faptul că reclamanţii solicită anularea adeverinţei şi a anexei de validare ca urmare a faptului că pârâtul le-ar ocupa suprafaţa de 110 mp din terenul lor. Or, nici adeverinţa, nici anexa de validare nu stabilesc dreptul pârâtului pentru un teren situat pe un anume amplasament, amplasamentul fiind stabilit doar cu ocazia punerii în posesie. De altfel, din modul în care reclamanţii au formulat obiectivele propuse pentru expertiza topografică ( f. 9-10 – expertiză solicitată pentru celelalte capete din cererea reconvenţională) se poate deduce faptul că se invocă o presupusă suprapunere de terenuri între titlul de proprietate al pârâtului şi actele de proprietate ale reclamanţilor ( titlu de proprietate şi contract de vânzare cumpărare).

Conform art. 18 din legea 18/1991 ( varianta iniţială)  membrilor cooperatori activi care nu au adus teren în cooperativă sau au adus teren mai puţin de 5.000 mp, precum şi celor care, neavând calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod ca angajaţi în ultimii 3 ani în cooperativa sau asociaţii cooperatiste, li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prevăzute la art. 17, dacă sunt stabiliţi sau urmează să se stabilească în localitate şi nu deţin teren în proprietate în alte localităţi. Suprafaţa atribuită în proprietate se va determina ţinând seama de suprafaţa terenurilor, numărul solicitanţilor şi suprafaţa atribuită celor care au adus pământ în cooperativa.

Conform art. III al. 1 din legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000  pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991  şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri;

(ii) actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991  pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000  şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;

(iii) actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscrişi în cooperativa agricolă de producţie, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;

(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum şi actele de înstrăinare efectuate în baza lor;

(v) actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depăşit limitele de suprafaţa stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;

(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri.

b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, oraşelor sau municipiilor;

c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor, pe terenurile revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art. 23 din lege;

d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;

e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20, în localităţile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege;

f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 20 şi în cazul în care în localitatea respectiva nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptăţite de lege;

g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condiţiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;

h) actele de vânzare-cumpărare privind construcţiile afectate unei utilizări  sociale sau culturale - case de locuit, creşe, grădiniţe, cantine, cămine culturale, sedii şi altele asemenea - ce au aparţinut cooperativelor agricole de producţie, cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege.

În ceea ce priveşte adeverinţa emisă pe numele pârâtului, instanţa constată că aceasta concordă cu menţiunile din anexa de validare, fiind în mod corect emisă.

Reclamanţii au invocat şi faptul că pârâtul nu ar fi fost îndreptăţit la constituirea dreptului de proprietate întrucât acesta nu ar fi lucrat în CAP în ultimii trei ani.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, într-adevăr, pârâtul a lucrat în CAP până în anul 1979. Însă, din copia cărţii de muncă a acestuia rezultă că din anul 1977 şi până în anul 1992 acesta a fost angajat în cadrul Cooperativei de consum V.. Dispoziţiile legii 18/1991 permit constituirea dreptului de proprietate nu doar în favoarea persoanelor care au lucrat în cooperativa agricolă de producţie, ci şi în favoarea celor care au lucrat în asociaţii cooperatiste.

Or, pârâtul a avut calitatea de membru cooperator până în anul 1979, iar din anul 1977 a fost angajat în cadrul Cooperativei de consum V., unde a lucrat până în anul 1992, astfel că acesta era îndreptăţit la constituirea dreptului de proprietate.

Faţă de considerentele expuse, instanţa apreciază că cererea reclamanţilor este neîntemeiată şi va respinge.

În temeiul art. 453 cod proc. civ. reclamanţii vor fi obligaţi să plătească pârâtului A.I. suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( onorariu de avocat).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanţii P.V., P.C., C. G., în contradictoriu cu pârâţii A.I.,  Comisia locală V., Comisia judeţeană Iaşi.

Obligă pe reclamanţi să plătească pârâtului A.I. suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Paşcani în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, ......

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare