Mărturie mincinoasă. Renunţarea la aplicarea pedepsei.

Prin rechizitoriul nr.132/P/2017, Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani a trimis în judecată în stare de libertate pe inculpaţii P. A., şi G. M.-G., pentru săvârşirea infracţiunii de Mărturie mincinoasă, faptǎ prevǎzutǎ de art.273 alin.1 C.pen.

În fapt, s-a reţinut că inculpaţii P. A. și G. M. G., fiind audiați în calitate de martori la termenul de judecată din data de 07.12.2016 din dosarul nr. 227/866/2016 al Judecătoriei Paşcani, cu intenţie, au făcut afirmaţii mincinoase cu privire la împrejurările esenţiale ale cauzei vizând circumstanţele în care în data de 25.08.2015 numitul Ț. I. D. a agresat fizic persoana vătămată P. A. G. și a tulburat ordinea și liniștea publică.

Instanţa, din oficiu, a solicitat fişa de cazier judiciar a inculpaţilor din care rezultă faptul că nu figurează cu antecedente penale.

În cauză nu există constituire de parte civilă.

În cursul judecăţii, la cererea inculpaţilor prin apărător ales, instanţa a efectuat cercetarea judecătorească, aceştia învederând că au dat dat declaraţii mincinoase din cauza stării de temere pe care le-a provocat-o Ţ. I-D în legătură cu care au dat declaraţie mincinoasă.

Analizând actele şi lucrările dosarului de faţă, prin coroborarea probatoriilor administrate atât în cursul urmării penale cât şi în cursul cercetǎrii judecǎtoreşti, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

Inculpaţii P. A. şi G. M.-G. au fost martori oculari la faptele cercetate în dosarul nr.227/866/2016 al Judecătoriei Paşcani constând în aceea că în data de 25.08.2015, în jurul orei 20.00, în timp ce se afla în fața blocului B.10, de pe str. M. E. din mun.P., Ț. I-D, cu intenție a agresat pe persoana vătămată P. A.-G. căruia i-a cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 45-50 zile îngrijiri medicale, iar în aceeași împrejurare prin gesturi și comportament antisociale a tulburat ordinea și liniștea publică.

Reţine instanţa că în dosarul nr.227/866/2016 în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 73/09.03.2018 a Judecătoriei Paşcani, definitivă prin decizia penală nr. 790/14.11.2018 a Curţii de Apel Iaşi, s-a stabilit că numitul Ţ. I-D, cunoscut în comunitate ca o persoană extrem de violentă, cu antecedente penale importante, a făcut avansuri şi propuneri sexuale în mod agresiv inculpatei P. A. căsătorită cu P. A.-G.

Astfel, P A-G l-a somat pe Ţ. I D să-i lase soţia în pace, respectiv pe inculpata P. A., solicitare care a atras răspunsul deosebit de violent al lui Ţ. I. D care a exercitat violenţe grave asupra lui P A-G în prezenţa soţiei acestuia şi a martorului G M-G, prieten al soţilor P.

În acest context, în dosarul nr.227/866/2016 al Judecătoriei Paşcani, în care a fost cercetat inculpatul Ţ. I. D., inclusiv pentru agresarea fizică a soţului inculpatei A P, aceasta din urmă şi inculpatul G M-G deşi în cursul urmăririi penale au afimat că l-au văzut pe Ţ. I. D. în timp ce agresa victima, în cursul judecăţii, la termenul de judecată din data de 07.12.2016(f.15/26 d.u.p.), în prezenţa inculpatului aflat în sala de judecată, în stare de libertate, P A şi G M-G au revenit asupra declaraţiei lor afirmând că nu pot preciza cu exactitate dacă Ţ I D a agresat victima.

Cu toate acestea, în timpul judecăţii dosarului nr.227/866/2016, inculpatul Ţ. I D a fost arestat în altă cauză(ds.2657/866/2017), în legătură cu fapte grave prin folosirea armei.

În acest context, martora P A fiind reaudiată, în prezenţa inculpatului privat de libertate de această dată, vizibil afectată din cauza presiunii emoţionale în legătură cu persoana lui Ţ I D, a recunoscut în faţa instanţei că a minţit cu ocazia luării primei declaraţii luate în faţa instanţei de judecată, motivat de faptul că resimte o stare profundă de frică faţă de inculpatul Ţ. I. D. care i-a făcut avansuri sexuale şi pe care l-a văzut lovindu-i soţul cu o bestialitate deosebită.

Astfel, martora a relatat cu ocazia luării celei de-a doua declaraţii(f.14 d.u.p.) că a trăit o experienţă deosebit de traumatizantă văzându-şi soţul bătut cu bestialitate, plin de sânge pe faţă, cu dinţii scoşi din gură.

De asemenea, inculpatul G M-G fiind reaudiat în cursul judecăţii(f.32 d.u.p.) a revenit asupra declaraţiei, învederând că l-a văzut pe Ţ I D agresându-l fizic pe soţul inculpatei P A.

În cursul judecăţii prezentei cauze, inculpata P A, vizibil traumatizată şi afectată în legătură cu violenţele la care a fost supus soţul său, violenţe la care a fost martor ocular, a precizat că şi în prezent îi este foarte frică de Ţ. I D, motiv şi pentru care s-a mutat din localitate.

De asemenea, inculpatul G M-G, audiat în cursul judecăţii prezentei cauze(f.108 ds.) a învederat că a minţit cu ocazia luării primei declaraţii în cursul judecăţii în dosarul nr.227/866/2016 din cauza stării de frică pe care o resimţea faţă de inculpatul aflat în stare de libertate, în sala de judecată la momentul luării primei declaraţii.

Instanţa constată că la dosarul cauzei inculpaţii prin apărător ales au depus articole din presă care confirmă profilul deosebit de violent al persoanei care le-a provocat starea de temere inculpaţilor şi care i-a determinat să declare mincinos.

Situaţia de fapt reţinută mai sus este probată de întreg materialul probator administrat în prezenta cauză, atât în faza de urmǎrire penalǎ cât şi în faza de judecatǎ.

În drept, fapta inculpaţilor P A și G M G constând în aceea că fiind audiați în calitate de martori la termenul de judecată din data de 07.12.2016 din dosarul nr. 227/866/2016 al Judecătoriei Paşcani, cu intenţie, au făcut afirmaţii mincinoase cu privire la împrejurările esenţiale ale cauzei vizând circumstanţele în care în data de 25.08.2015 numitul Ț. I. D. a agresat fizic persoana vătămată P. A. G. și a tulburat ordinea și liniștea publică întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de Mărturie mincinoasă, faptǎ prevǎzutǎ de art.273 alin.1 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, instanţa reţine că elementul material al infracţiunii se concretizează în declaraţiile mincinoase din data de 07.12.2016 oferite în cursul judecăţii penale în dosarul nr.227/866/2016 când audiaţi fiind în calitate de martori, cei doi inculpaţi au arătat că nu l-au recunoscut pe inculpat.

Urmarea imediată a acestei infracţiuni constă starea de pericol creată pentru înfăptuirea actului de justiție, raportul de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei.

Din punct de vedere a laturii subiective, instanţa reţine că poziţia psihică a inculpatului faţă de fapta comisă şi faţă de urmările acesteia a fost cea specifică intenţiei directe, prevăzute de dispoziţiile art. 16 alin. 3 lit.a din C.pen., acesta prevăzând rezultatul faptei sale, urmărind, totodată, producerea lui prin sǎvârşirea faptei.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanţa constată că infracţiunea dedusă judecăţii prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit şi apreciază că în raport de persoana inculpaţilor, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestora, această situaţie de fapt încadrându-se în cuprinsul art. 80 alin. 1 lit. a şi b C.pen.

În concret, deşi de principiu, infracţiunea dedusă prezentei judecăţi impune cel puţin stabilirea unei sancţiuni penale, dat fiind pericolul care se creează pentru înfăptuirea justiţiei, cu toate acestea instanţa este datoare să cumpănească şi să verifice în fiecare caz în parte necesitatea şi proporţionalitatea stabilirii/aplicării unei sancţiuni penale.

Astfel, în prezenta cauză, instanţa nu poate trece cu vederea faptul că în realitate, inculpata P. A. a fost victima abuzurilor psihologice de natură sexuală ale lui Ţ. I. D. care i-a bătut cu bestialitate soţul chiar în faţa acesteia pentru că soţul îndrăznise să-l someze pe agresor să-i lase soţia în pace.

Astfel, deşi nu poate primi ca fiind o cauză de neimputabilitate, instanţa apreciază că abuzul emoţional de natură sexuală exercitat de Ţ. I. D. asupra lui P. A. şi scena dramatică la care inculpata a asistat când şi-a văzut soţul bătut cu bâta de baseball, plin de sânge pe faţă cu dinţii scoşi din gură, reprezintă argumente suficiente la nivel psiho-emoţional care să determine starea de frică şi implicit oferirea unei declaraţii mincinoase.

Instanţa apreciază că în situaţia dată, inculpata P. A. este victima abuzurilor emoţionale şi ale scenelor de violenţă exercitate de către o persoană cunoscută în comunitate ca fiind deosebit de violentă şi labilă emoţional iar aplicarea unei sancţiuni penale inculpatei în contextul dat, nu face decât să o transforme pe aceasta încă o dată în mod indirect, în victima violenţelor altei persoane.

Instanţa apreciază că organele de urmărire penală trebuiau să privească fapta de mărturie mincinoasă în întreg contextul situaţional şi să verifice oportunitatea şi necesitatea trimiterii în judecată a acesteia.

Faptul că în momentul în care inculpatul a fost privat de libertate, P. A. a dat din nou declaraţie în faţa instanţei, când a recunoscut că a minţit de frica acestuia, dovedeşte fără tăgadă că aceasta nu este o persoană de rea-credinţă care să fi făcut afirmaţii mincinoase din diverse interese materiale/morale.

Aplicarea sau stabilirea unei sancţiuni penale faţă de inculpata P. A, instanţa o apreciază cu totul inoportună în prezenta cauză în care, din nou, instanţa subliniază că aceasta în realitate este o victimă a lui Ţ. I.-D..

De asemenea, instanţa constată că inculpatul G. M.-G., anterior pronunţării unei soluţii pe fondul cauzei, în momentul în care a Ţ. I. D. a fost arestat în altă cauză, acesta a venit în faţa instanţei şi cu bună-credinţă a mărturisit adevărul şi motivul pentru care a minţit iniţial, respectiv starea de frică pe care inculpatul i-o provoca.

Deşi nu poate fi reţinută ca o cauză de nepedepsire în forma actualului art.273 alin.3 C.pen., instanţa are în vedere şi faptul că inculpaţii şi-au retras declaraţia mincinoasă în cursul judecăţii, fapt care a contribuit în mod important la aflarea adevărului în cauză şi la pronunţarea unei soluţii temeinice.

Din fişa de cazier judiciar a inculpaţilor, aflată la dosarul cauzei, rezultă că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, iar cu privire la aceştia nu s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracţiunii pentru care sunt judecaţi; aceştia nu s-au sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu au încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor iar maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii este mai mică de 5 ani închisoare, situaţia de fapt mai sus expusă încadrându-se în dispoziţiile art. 80 alin. 2 lit. a-d C.pen. interpretat per a contrario.

 Constatând, aşadar, că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 3 C.proc.pen., respectiv că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapta reţinutǎ în sarcina inculpaţilor există, constituie infracţiune sub aspect obiectiv şi subiectiv şi a fost săvârşitǎ de aceştia, instanţa va renunţa la aplicarea pedepsei, în condiţiile art. 80-82 C.pen.

Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 396 alin. 3 C.proc.pen. şi la art. 80 C.pen., instanţa va renunţa la aplicarea pedepsei faţă de inculpaţii P. A. şi G. M.-G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de Mărturie mincinoasă, faptǎ prevǎzutǎ de art.273 alin. 1 C.pen.

În baza art. 81 C.pen., instanţa va aplica fiecărui inculpat un avertisment, atrăgându-i, totodată, atenţia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune în cazul în care va mai comite infracţiuni, respectiv lipsa posibilităţii de a mai beneficia de instituţia renunţării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. 2 lit. b C.proc.pen.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanţa, în baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 şi 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 şi 25 alin. 1 C.proc.pen.,  instanţa va reţine cǎ nu există constituire de parte civilǎ în cadrul prezentului proces penal.

Cât priveşte cheltuielile judiciare avansate de stat şi ocazionate de acest proces penal, în baza art. 404 alin. 4 lit. e C.proc.pen. cu referire la art. 398 şi art. 274 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., instanţa va obliga pe fiecare inculpat să plătească statului suma de 770 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 570 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 200 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E :

I. În baza art. 396 alin. 3 C.proc.pen. raportat la art. 80 C.pen., renunţă la aplicarea pedepsei faţă de inculpata P. A., , sub aspectul săvârşirii infracţiunii de Mărturie mincinoasă, faptǎ prevǎzutǎ de art.273 alin.1 C.pen.

În baza art. 81 C.pen., aplică inculpatei un avertisment şi îi atrage atenţia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune în cazul în care va mai comite infracţiuni.

În baza art. 404 alin. 4 lit. e C.proc.pen. cu referire la art. 398 şi art. 274 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., obligă pe inculpată să plătească statului suma de 770 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 570 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 200 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul judecăţii.

II. În baza art. 396 alin. 3 C.proc.pen. raportat la art. 80 C.pen., renunţă la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul G. M.-G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de Mărturie mincinoasă, faptǎ prevǎzutǎ de art.273 alin.1 C.pen.

În baza art. 81 C.pen., aplică inculpatului un avertisment şi îi atrage atenţia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune în cazul în care va mai comite infracţiuni.

În baza art. 404 alin. 4 lit. e C.proc.pen. cu referire la art. 398 şi art. 274 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., obligă pe inculpat să plătească statului suma de 770 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 570 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, iar suma de 200 lei reprezintă cheltuielile judiciare din timpul judecăţii.

În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 şi 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 şi 25 alin. 1 C.proc.pen., ia act de faptul că nu există constituire de parte civilǎ în cadrul prezentului proces penal.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei către inculpaţi şi procuror, conform art. 410 alin. 1 C.proc.pen.

Pronunţată  în şedinţă publică, astăzi, 21.11.2019.

Preşedinte,

A. B.

Grefier,

A. P. I.

Domenii speta

Spete similare