Plângere contravenţională

Hotărâre 249 din 10.06.2020


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.09.2019, petentul BE a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimatul  IM prin care a solicitat admiterea plângerii, anularea Procesului-Verbal de constatare si sancționare a contravențiilor Seria PH Nr. 004509/20.08.2019, iar în subsidiar admiterea plângerii, înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertisment, înlăturarea obligațiilor stabilite. Cu cheltuieli de judecata.

În motivarea plângerii, arată petentul că, în fapt, la data de 20.08.2019 a fost întocmit la sediul intimatei, procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor Seria PH, Nr. 004509/20.08.2019, de inspector BE.

Potrivit datelor inserate in cuprinsul procesului-verbal rezulta ca, la data de 20.08.2019 la sediul IM s-a încheiat procesul-verbal urmare a verificărilor efectuate la BE.

Controlul s-a inițiat cu inspectori din cadrul AF si a avut ca obiectiv „ identificarea si combaterea cazurilor de munca fără forme legale de angajare, in data de 09.08.2019 la ora 14.55 la punctul de lucru al BE.”

Împrejurările descrise in continuare ca reprezentând rezultatul verificărilor din data de 09.08.2019, nu corespund realității.

In acest sens, arata ca, la data de 09.08.2019, in jurul orelor 14.00 la punctul de lucru al BE, s-au prezentat inspectori din cadrul AF si IM, fără sa își decline identitatea sau sa prezinte obiectivul controlului.

Discuțiile au fost purtate cu reprezentantul societății, IN, numai de inspectorii AF, timp de 2 ore, perioada controlului, finalizat cu încheierea unui proces verbal, nefiind constatate nereguli, cu excepția necompletării la zi a raportului de gestiune.

In acest interval de timp, cei doi inspectori de la IM , au intrat in bucătăria localului, fără ca reprezentantul societății sa ii poată însoți, întrucât trebuia sa prezinte celorlalți doi inspectori AF documentele solicitate.

La data de 09.08.2019 cei doi inspectori IM nu au purtat nicio discuție cu administratorul societății, nu au cerut niciun document spre a fi verificat.

La ora când au intrat in bucătărie au găsit-o pe dna PS, persoana care nu avea si nu are nicio legătură cu societatea administrata de IN.

La data respectiva, in mod întâmplător, aceasta persoana venise cu soțul si fiul minor, la terasa.

Persoana angajata, d-na CM, verișoară cu PS, a avut o urgenta de natura medicala (intima) si a fost nevoita sa părăsească locul de munca pentru scurt timp, circa 15 min.

Aceasta a anunțat anterior administratorul societății si pentru ca, acesta era singur in bar, a rugat-o pe verișoară sa, PS, sa supravegheze cuptorul in care tocmai introdusese o pizza.

In acest interval de timp au venit cei doi inspectori IM care au constat ca, d-na PS se afla in bucătărie, dar nu executa nicio activitate specifica, nu avea uniforma de lucru, aceasta era îmbrăcată de strada.

Întrebata fiind de unul dintre inspectori de ce se afla acolo, le-a prezentat situația descrisa anterior.

Aceasta a precizat ca nu este angajata, nu primește salariu, întrucât nu desfășoară activitate in acest local, nu cunoaște bucătăria, ci pur si simplu la rugămintea lui MC a acceptat sa supravegheze cuptorul pana la întoarcerea ei.

De asemenea, a arătat ca, a lucrat in Spania si s-a întors de curând in tara, in vacanta, iar soțul si fiul sau se afla pe terasa barului, întrucât au ieșit sa bea o cafea si un suc.

Împrejurările prezentate de PS s-au confirmat, întrucât după circa 5 minute de la venirea inspectorilor IM a revenit la locul de munca MC, care a susținut aceleași aspecte, precizând ca a avut o urgenta si a trebuit sa meargă acasă pentru scurt timp.

Acest aspect este confirmat chiar de inspectorul BC, in Anexa 1 la P.V. nr.28193/20.08.2019 „ ... MC, născută la data de ... ( care a sosit in bucătărie după aproximativ 5 minute)”.

Angajata societății locuiește la o distanta de 5 min. de bar, de aceea administratorul societății a acceptat ca aceasta sa părăsească locul de munca, ținând cont si de situația urgenta ivita.

Așa cum a arătat anterior, reprezentantul societății nu a participat la discuțiile pe care inspectorii le-au avut cu PS si MC.

Reprezentantul societății a primit o invitație pentru a se prezenta la sediul IM in data de 20.08.2019.

La data menționata s-a prezentat cu toate actele indicate, iar in cadrul discuției purtata cu d-na inspector BC, aceasta a reproșat faptul ca, societatea are numai 2 angajați.

Administratorul societății a dat explicații, in sensul ca, cei doi asociați (IN si soțul sau, IM) lucrează in mod efectiv, întrucât in prezent nu își permit sa angajeze alte persoane, societatea având o cifra mica de afaceri.

Administratorul IN are calificare de bucătar, iar soțul sau, IM a fost manager de hotel, deci sunt in măsură sa desfășoare activitate specifica localului.

La acel moment, d-na inspector a afirmat ca, nici unul din cei doi nu ar fi in stare sa desfășoare aceste meserii, însă actele anexate atesta contrariul, întrucât sunt calificați in domeniile menționate.

La încheierea procesului verbal nu s-a ținut seama de împrejurările prezentate de reprezentantul societății, care sunt susținute atât de angajata MC, cat si de d-na PS.

In mod nereal s-a stabilit vinovăția BE pentru săvârșirea contravenției prev de art.16 (1) din Legea 53/2003 republicata, fiind sancționată cu amendă in suma de 20000 lei, conform art.260 lit.6 din Lg 53/2003 rep.

Raportat la împrejurările existente la data de 09.08.2019, expuse anterior, considera ca, procesul verbal este netemeinic, întrucât lipsește vinovăția.

Astfel, la data de 09.08.2019 nu a fost primita la muncă nicio persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) din menționata lege.

In aceste condiții nu se impunea încheierea contractului individual de muncă d-nei PS, aceasta nefiind de acord sa-si exprime consimțământul in acest sens.

Persoana in cauza nu se afla in căutarea unui loc de munca.

Cu privire la legalitatea procesului verbal, apreciază ca in cauza au fost încălcate dispozițiile art.16 pct.7 din OUG nr.2/2001 in sensul „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica ’’Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal “

Așa cum rezulta din modalitatea de întocmire a procesului verbal, aceasta obligație nu a fost respectata, întrucât la rubrica destinata obiecțiunilor, agentul constatatorr a menționat „ REFUZA SA SEMNEZE “, fapt nelegal.

Pentru o astfel de situație exista rubrica distincta, care de altfel a fost bifata. In speța a fost încălcat dreptul la apărare întrucât deși au existat obiecțiuni acestea nu au fost consemnate, deși era obligatoriu. Obiecțiunile au vizat descrierea faptei care nu corespunde cu realitatea.

De asemenea, arata ca procesul verbal este lovit de nulitate deoarece intimatul a încălcat prevederilealin. 1 OG 2/2001 privind arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la individualizarea sancțiunii.

Prejudiciul suferit este reprezentat chiar de sancțiunea ce a fost aplicata, care este foarte severa in contextul in care nu a existat fapta contravenționala descrisa de inspectorul IM.

Astfel lipsa indicării tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, poate conduce la anularea procesului-verbal cat timp exista acest prejudiciu adus drepturilor petentei.

Referitor la lipsa semnăturii martorului pentru situația in care se refuza semnarea procesului-verbal, nu poate fi reținuta motivarea data, deoarece la momentul respectiv mai erau si alte persoane care ar fi putut confirma sau infirma aceasta situație, altele decât inspectorii ce au calitatea de agenți constatatori.

Fata de cele expuse si in baza probatoriului ce se va administra, solicita admiterea plângerii.

In drept: art.32 si urm. OUG nr.2/2001

In dovedire: proba cu acte, testimoniala cu 2 martori.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de către BE ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PH nr. 004509/20.08.2019 așa cum a fost încheiat de către inspectorii de muncă, fiind legal și temeinic.

La data de 09.08.2019, în jurul orei 14.55, inspectori de muncă din cadrul IM  au demarat un control la punctul de lucru al BE din Comarnic, str. ... unde funcționa o unitate alimentara - restaurant, identificând la acel moment pe numita PS aflată singură în incinta bucătăriei unității, aceasta completând fișa de identificare înmânată de către agenții constatatori, ulterior prezentându-se și numita CM, care la rândul său a completat fișa de identificare. Fiind nevoie de un set de acte pentru finalizarea controlului, inspectorii de munca au înmânat dnei IN în calitate de administrator al firmei, prezentă în unitate la momentul desfășurării controlului, înștiințarea seria PH nr, 0018127/09.08,2019 prin care conducerii unității i se solicita să se prezinte la data de 20.08.2019 ora 9 la sediul IM cu documentele specificate în cuprinsul înștiințării.

La data de 21.02.2019 s-a primit din partea unității adresa nr. 1/21.02.2019 înregistrată la sediul IM sub nr. 3396, prin care se solicita reprogramarea controlului în data de 27.02.2019 întrucât administratorul unității nu se afla în localitate.

Urmare celor constatate ex propriis sensibus de către inspectorii de muncă cu ocazia efectuării controlului în teren, a verificării bazei de date REVISAL și din documentele prezentate la control de către reprezentantul legal al petentei, a rezultat faptul că, la data controlului numita PS nu avea încheiat contract individual de muncă deși a prestat activitate pentru BE. Prin fapta reținută în sarcina unității s-au încălcat prevederile exprese ale art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care s-a procedat la întocmirea procesului verbal de control seria PH nr. 0028193/20.08.2019 și a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PH nr. 004509/20.08.2019 contestat în prezenta cauză.

Potrivit prevederilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare “în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inspectorii de muncă exercită atribuții de autoritate de stat”, iar potrivit prevederilor art. 19 din același act normative "inspectorii de muncă, purtând asupra lor legitimația și insigna care atestă funcția pe care o îndeplinesc în exercitarea atribuțiilor stabilite prin lege, au următoarele drepturi:

a)să aibă acces liber, permanent și fără înștiințare prealabilă în sediul oricărui angajator și în orice alt loc de muncă organizat de persoane fizice sau juridice;

b)să identifice, pe baza actelor care dovedesc identitatea sau pe baza altor documente, persoanele aflate în locurile de muncă sau în alte locuri supuse controlului sau cercetării evenimentelor si să impună completarea fisei de identificare;

c)să solicite angajatorului sau reprezentantului legal al acestuia, precum si salariaților, singuri ori în prezenta martorilor, documentele și informațiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării evenimentelor;

e) să ia declarații scrise, singuri sau în prezența martorilor, salariaților, angajatorilor și/sau, după caz, reprezentanților legali ai acestora, precum și altor persoane care pot da informații cu privire la obiectul controlului efectuat sau al evenimentului cercetat”.

Declarațiile luate cu ocazia efectuării controalelor sunt de fapt formulare tipizate aprobate prin anexa la HG nr. 488/2017 pentru aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Inspecția Muncii, fiecare persoană ce urmează să completeze un astfel de formular făcând respectivele mențiuni pe proprie răspundere, ca atare orice persoană prudentă, diligentă și rezonabilă nu își asumă prin semnătură o declarație care să nu corespundă adevărului!

Fișele de identificare au fost completate de către persoanele în cauză fie numai în câmpurile considerate de către acestea ca fiind necesare/relevante, existând diferențe între înscrierile de pe fiecare formular, astfel încât nu se poate susține că respectivele date ar fi fost „sugerate”, iar persoanele în cauză ar fi fost „obligate” în vreun fel să consemneze anumite date.

Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unui funcționar public, în cazul de față unui inspector de muncă, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește la producerea acelei consecințe, constituie infracțiunea de fals în declarații, incriminată și sancționată de codul penal.

Încheierea contractului individual de muncă se face în considerarea calităților personale și profesionale ale viitorului salariat, fiind un contract intuituu personae, astfel încât o persoană care nu are contract individual de muncă încheiat cu acel angajator nu poate presta nicio activitate pentru respectiva persoană.

Art.16 din Codul muncii prevede “(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română, anterior începerii activității de către salariat. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.

(2)Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.

(3)Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.

(4)Angajatorul este obligat să păstreze la locul de muncă o copie a contractului individual de muncă pentru salariații care prestează activitate în acel loc.

(5)Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă.”

Art. 260 alin.1 din Codul Muncii statuează că “Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: (.........) e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin, (1), cu amendă de 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”

Nesinceritatea petentei, care, în susținerile sale încearcă cu disperare să creioneze o altă situație de fapt față de cea constatată de către inspectorii de muncă și confirmată de către persoana identificată prestând activitate în incinta punctului de lucru.

Astfel, numita PS a declarat în cuprinsul fișei de identificare completată la data de 09.08.2019 ora 14.55 faptul că desfășoară activitate în cadrul BE în funcția de „supraveghez coacerea pitei” de la ora 14.30, precizând că „țin locul verișoarei mele CM care lucrează în bucătărie ca bucătar”.

Nicăieri în cuprinsul declarației sale numita PS nu a precizat că s-ar fi aflat în acea locație în calitate de „client”, ci a precizat foarte explicit faptul că supraveghează prepararea unui produs alimentar ținând locul unei alte persoane, activitatea desfășurându-se de aproximativ 30 de minute (ținând cont de cele înscrise pe fișă).

Pe de altă parte, din plângerea formulată rezultă cu certitudine faptul că administratora unității, dna IN, avea cunoștință de plecarea din unitate a numitei CM, fiind de acord plecarea acesteia în timpul programului de lucru, în condițiile în care, în locația respectivă se aflau clienți, existând comenzi în curs de derulare.

În aceste condiții, deși se susține că atât dna administrator cât și soțul acesteia au calificarea necesară și prestează activitate efectivă în cadrul unității, constată că la momentul inițierii controlului, deși titulara postului de bucătar fusese „învoită” pentru o anumită perioadă de timp, nu dna sau dl administrator i-au preluat acesteia atribuțiile ci, așa cum se susține......un „client” aflat pe terasă împreună cu familia!

În acest context, cum consideră conducerea unității că manifestă o grijă reala fața de respectarea normelor legale în condițiile în care nu supraveghează activitatea desfășurată astfel încât, persoane neautorizate să nu poată avea acces în incinta spațiului destinat preparării produselor în respectivul punct de lucru, astfel încât să nu expună anumitor riscuri nici propria persoană, nici pe cea a angajaților și cu atât mai mult, pe ce a consumatorilor care, prin consumarea unor produse a căror preparare nu respectă minimul de siguranță (în spațiul de producție putând pătrunde, așa cum susține petenta, persoane fără analize riguros efectuate, purtând haine de stradă, etc) se pot îmbolnăvi gravi în aceste condiții, susținerile petentei nu pot denota decât o crasă lipsă de profesionalism și o vădită eludare a tuturor normelor de sănătate și de protecție a muncii dar și a celor referitoare la relațiile de muncă!

Arătă că toate constatările inspectorilor de muncă sunt susținute de înscrisuri, condiții în care consideră că petenta ar trebui să folosească cu mai multă rezervă termenii uzitați în plângere la adresa agenților constatatori, aceste aprecieri tendențioase și calomnioase fiind de natură a prejudicia imaginea inspectorilor de muncă care înțeleg să-și îndeplinească cu profesionalism atribuțiile și obligațiile prevăzute în actele normative care le reglementează activitatea.

În ceea ce privește timpul scurt cât accesată persoană a desfășurat activitate fără contract individual de muncă, arătă că legiuitorul a sancționat „primirea la muncă” fără forme legale de angajare, așadar din primul moment al începerii activității fără respectarea de către angajator a obligațiilor legale, indiferent dacă, ulterior, această perioadă de desfășurare a activității este mai scurtă sau mai lungă.

În ceea ce privește "nulitatea” invocată de către petentă arătă că inspectorii de muncă au făcut aplicarea corectă și completă a prevederilor legale, documentul întocmit cuprinzând toate elementele obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, alin.1 al art. 16 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stabilește următoarele:

“Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea”.

Singurele situații care pot atrage nulitatea procesului verbal sunt cele în care lipsesc mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, conform prevederilor art. 17 din OG nr, 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește descrierea faptelor reținute în sarcina sa, consideră că agentul constatator a descris absolut corespunzător fapta identificată, faptă fiind prezentată amănunțit, precizând atât norma legală încălcată cât și norma sancționatorie, drept pentru care apreciem că această susținere a petentei nu poate fi reținută de către instanța de judecată.

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petentă, respectiv lipsa semnăturii unui martor asistent, constată că deși cunoaște prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 care reglementează limitativ cazurile de nulitate absolută ale proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, aceasta face o interpretare vădit eronată a prevederilor legale, în sensul că extinde nefiresc de mult dispozițiile OG nr.2/2001, considerând că încheierea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în lipsa reprezentantului său conduce la concluzia nelegalității întocmirii respectivului document întrucât niciun martor nu a confirmat realitatea celor consemnate de către inspectorul de muncă.

Or, prevederea legală nu se referă la confirmarea constatărilor inspectorului de muncă, singurul în măsură să aprecieze asupra situației identificate prin propriile simțuri la controlul efectuat în teren și asupra documentelor prezentate la control, ci, actul normativ instituie obligativitatea confirmării de către un martor a situației generate de absența reprezentantului legal al unității la momentul încheierii procesului verbal sau la refuzul acestuia de a semna documentul în cauză.

În cazul de față, faptul că reprezentantul unității aflat la sediul inspectoratului în momentul întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a refuzat să îl semneze este consemnat în cuprinsul înscrisului atacat, agenții constatatori făcând de asemeni aplicarea în acest caz a prevederilor art. 19 alin.3 din OG nr.2/2001, făcând cuvenita mențiune și în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor,

Se poate observa cu claritate pe ultima filă a procesului verbal contestat că inspectorul de muncă a făcut mențiune distinctă și motivată a lipsei semnăturii unui martor asistent, respectiv faptul că, în birou la momentul încheierii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se aflau numai inspectori de muncă care aveau calitate de agenți constatatori, acesta fiind motivul pentru care respective situație nu a fost confirmată de către un martor asistent.

Arătă că inspectorii de muncă au menționat de asemeni în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor că “împotriva prezentului proces verbal, contravenientul poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia", plângere ce urmează a fi depusă la judecătoria competentă teritorial, funcție de sediul social al petentei sau de locul săvârșirii contravenției, conform prevederilor art. 32 alin.1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Petentei nu i s-a adus în aceste condiții nici un prejudiciu, plângerea de față fiind tocmai rezultatul posibilității oferite de lege de a contesta anumite aspecte consemnate în procesul verbal și considerate a fi netemeinice.

Pe de alta parte, reprezentantul unității supuse controlului, prezent la momentul încheierii actului de sancționare a contravențiilor este singurul în măsură să insereze în cuprinsul respectivului document eventualele obiecțiuni, dacă acestea există, rubrica fiind destinată consemnării și asumării acestora de către persoana având calitate de reprezentant al contravenientului, obiecțiunile urmând a fi consemnate conform propriului punct de vedere și nicidecum la dictare sau din punctul de vedere al inspectorului de muncă, acesta din urmă doar aducând la cunoștință reprezentantului contravenientului faptul că poate insera în cuprinsul procesului verbal propriile aprecieri cu privire la ceea ce se reține în sarcina unității urmare controlului efectuat.

În aceste condiții procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întrunește toate elementele prevăzute de lege, fiind indicate în mod corect și complet toate elementele specificate de legislația în vigoare pentru validitatea acestuia.

Fapta de primire la muncă fără forme legale de angajare, faptă reținută de către inspectorii de muncă în sarcina petentului și sancționată cu amendă contravențională în cadrul procesului verbal contestat are un grad de pericol social ridicat, care creează prejudicii atât pentru persoanele care prestează activitate în lipsa unui contract (nebeneficiind de vechime în muncă și protecție socială), cât și pentru bugetul de stat (prin neachitarea contribuțiilor aferente activității prestate cu salariați) și pentru persoanele/agenții economici care respectă legislația în vigoare (practicarea muncii la negru fiind cauzatoare de concurență neloială).

Cu privire la gradul pe pericol social al faptei săvârșite de către contravenient supunem atenției instanței Hotărârea Camerei Deputaților nr. 50/30.09.2014 pentru aprobarea opiniei referitoare la Decizia Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea unei platforme europene pentru intensificarea cooperării în materie de prevenire și descurajare a muncii nedeclarate COM (2014) 221, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 724/02.10.2014, partea I.

Gradul de pericol social abstract al faptei de care se face vinovată petenta a fost apreciat de către legiuitor ca fiind unul extrem de ridicat în condițiile în care a stabilit că sancțiunea aplicabilă este amendă de 20.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără forme legale de angajare: prin urmare legiuitorul a stabilit o sancțiune absolut determinată, într-un cuantum ridicat comparativ cu alte sancțiuni prevăzute pentru nerespectarea prevederilor legislației muncii, tocmai datorită amplorii fenomenului de “muncă la negru" și pentru a descuraja astfel de practici extreme de păguboase și periculoase atât pentru persoanele ce desfășoară activitatea fără a avea forme legale de angajare, cât și pentru bugetul de stat, care, prin aplicarea unor astfel de manevre este fraudat în mod evident.

Pe de altă parte, petentul, neîncheind contract individual de muncă pentru perioada reală de activitate, se sustrage de la plata contribuțiilor datorate către stat, iar cel care prestează activitate sub directa îndrumare si subordonare a acesteia nu beneficiază de vechime în muncă, de stagiu de cotizare, de asigurări de sănătate, iar în eventualitatea producerii unui accident de muncă în timpul prestării activității nu poate beneficia de drepturi de asigurări si protecție socială.

Având în vedere cele menționate mai sus, arătă că în mod corect inspectorii de muncă au apreciat situația de fapt și au aplicat sancțiunea corespunzătoare acestei contravenții.

Dispozițiile legale încălcate sunt imperative, de ordine publică, iar scopul lor este acela de a proteja interesele persoanelor ce desfășoară o activitate pentru și în subordinea unui angajator.

Atâta timp cât își asumă responsabilitatea de a înființa o societate comercială, administratorul este obligat să respecte actele normative în vigoare referitoare la desfășurarea activității în cadrul legal, această obligație incumbând acestuia și la respectarea legislației muncii, atât în ceea ce privește relațiile de muncă cât și la cele referitoare la sănătatea și securitatea în muncă.

Susținerile petentei sunt simple alegații, având in vedere că aceasta nu a făcut dovada contrară celor consemnate în procesul verbal contestat și pe cale de consecință solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PH nr, 004509/20.08.2019 ca (egal șî temeinic.

În ceea ce privește probatoriul solicitat de către petent, arătă că se opune administrării probei cu martori și solicită decăderea acesteia din proba solicitată întrucât nu s-a conformat dispozițiilor art. 194 lit.e din Codul de procedura civila, în sensul ca, atunci când “se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor”. Pe de altă parte, față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, consideră că situația de fapt nu poate fi probată prin audierea vreunui martor, această probă nefiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei.

În temeiul disp. art. 223 alin.3 coroborat cu disp. art. 411 alin. 2 solicită judecarea cauzei și în lipsa.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

La data de 20.08.2019 a fost întocmit procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor Seria PH, Nr. 004509/20.08.2019, de inspector BC.

La data de 09.08.2019, în jurul orei 14.55, inspectori de muncă din cadrul IM  au demarat un control la punctul de lucru al BE din Comarnic, str. ...unde funcționa o unitate alimentara - restaurant, identificând la acel moment pe numita PS aflată singură în incinta bucătăriei unității, aceasta completând fișa de identificare înmânată de către agenții constatatori, ulterior prezentându-se și numita CM, care la rândul său a completat fișa de identificare. Fiind nevoie de un set de acte pentru finalizarea controlului, inspectorii de munca au înmânat dnei IN în calitate de administrator al firmei, prezentă în unitate la momentul desfășurării controlului, înștiințarea seria PH nr, 0018127/09.08,2019 prin care conducerii unității i se solicita să se prezinte la data de 20.08.2019 ora 9 la sediul IM cu documentele specificate în cuprinsul înștiințării.

La data de 21.02.2019 s-a primit din partea unității adresa nr. 1/21.02.2019 înregistrată la sediul IM sub nr. 3396, prin care se solicita reprogramarea controlului în data de 27.02.2019 întrucât administratorul unității nu se afla în localitate.

Urmare celor constatate ex propriis sensibus de către inspectorii de muncă cu ocazia efectuării controlului în teren, a verificării bazei de date REVISAL și din documentele prezentate la control de către reprezentantul legal al petentei, a rezultat faptul că, la data controlului numita PS nu avea încheiat contract individual de muncă deși a prestat activitate pentru BE. Prin fapta reținută în sarcina unității s-au încălcat prevederile exprese ale art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care s-a procedat la întocmirea procesului verbal de control seria PH nr. 0028193/20.08.2019 și a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PH nr. 004509/20.08.2019 contestat în prezenta cauză.

Potrivit prevederilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare “în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inspectorii de muncă exercită atribuții de autoritate de stat”, iar potrivit prevederilor art. 19 din același act normative "inspectorii de muncă, purtând asupra lor legitimația și insigna care atestă funcția pe care o îndeplinesc în exercitarea atribuțiilor stabilite prin lege, au următoarele drepturi:

a)să aibă acces liber, permanent și fără înștiințare prealabilă în sediul oricărui angajator și în orice alt loc de muncă organizat de persoane fizice sau juridice;

b)să identifice, pe baza actelor care dovedesc identitatea sau pe baza altor documente, persoanele aflate în locurile de muncă sau în alte locuri supuse controlului sau cercetării evenimentelor si să impună completarea fisei de identificare;

c)să solicite angajatorului sau reprezentantului legal al acestuia, precum si salariaților, singuri ori în prezenta martorilor, documentele și informațiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării evenimentelor;

e) să ia declarații scrise, singuri sau în prezența martorilor, salariaților, angajatorilor și/sau, după caz, reprezentanților legali ai acestora, precum și altor persoane care pot da informații cu privire la obiectul controlului efectuat sau al evenimentului cercetat”.

Declarațiile luate cu ocazia efectuării controalelor sunt de fapt formulare tipizate aprobate prin anexa la HG nr. 488/2017 pentru aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Inspecția Muncii, fiecare persoană ce urmează să completeze un astfel de formular făcând respectivele mențiuni pe proprie răspundere, ca atare orice persoană prudentă, diligentă și rezonabilă nu își asumă prin semnătură o declarație care să nu corespundă adevărului!

Fișele de identificare au fost completate de către persoanele în cauză fie numai în câmpurile considerate de către acestea ca fiind necesare/relevante, existând diferențe între înscrierile de pe fiecare formular, astfel încât nu se poate susține că respectivele date ar fi fost „sugerate”, iar persoanele în cauză ar fi fost „obligate” în vreun fel să consemneze anumite date.

Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unui funcționar public, în cazul de față unui inspector de muncă, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește la producerea acelei consecințe, constituie infracțiunea de fals în declarații, incriminată și sancționată de codul penal.

Încheierea contractului individual de muncă se face în considerarea calităților personale și profesionale ale viitorului salariat, fiind un contract intuituu personae, astfel încât o persoană care nu are contract individual de muncă încheiat cu acel angajator nu poate presta nicio activitate pentru respectiva persoană.

Art.16 din Codul muncii prevede “(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română, anterior începerii activității de către salariat. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.

(2)Anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.

(3)Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă.

(4)Angajatorul este obligat să păstreze la locul de muncă o copie a contractului individual de muncă pentru salariații care prestează activitate în acel loc.

(5)Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă.”

Art. 260 alin.1 din Codul Muncii statuează că “Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: (.........) e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin, (1), cu amendă de 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”

Nesinceritatea petentei, care, în susținerile sale încearcă cu disperare să creioneze o altă situație de fapt față de cea constatată de către inspectorii de muncă și confirmată de către persoana identificată prestând activitate în incinta punctului de lucru.

Astfel, numita Piciorea Ștefania a declarat în cuprinsul fișei de identificare completată la data de 09.08.2019 ora 14.55 faptul că desfășoară activitate în cadrul BE în funcția de „supraveghez coacerea pitei” de la ora 14.30, precizând că „țin locul verișoarei mele CM care lucrează în bucătărie ca bucătar”.

Nicăieri în cuprinsul declarației sale numita PS nu a precizat că s-ar fi aflat în acea locație în calitate de „client”, ci a precizat foarte explicit faptul că supraveghează prepararea unui produs alimentar ținând locul unei alte persoane, activitatea desfășurându-se de aproximativ 30 de minute (ținând cont de cele înscrise pe fișă).

Pe de altă parte, din plângerea formulată rezultă cu certitudine faptul că administratorul unității, d-na IN, avea cunoștință de plecarea din unitate a numitei CM, fiind de acord plecarea acesteia în timpul programului de lucru, în condițiile în care, în locația respectivă se aflau clienți, existând comenzi în curs de derulare.

Instanța, verificând, în conformitate cu  dispozițiile art. 34 alin. 2 din OG 2 / 2001, legalitatea procesului verbal de contravenție reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Relativ la motivele de nulitate a actului sancționator invocate de petent, instanța constată că O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general de constatare și sancționare a contravențiilor. Prin dispozițiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a procesului-verbal de constatare a contravențiilor, cu precizarea mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator, ca reprezentanți ai autorităților publice abilitate prin lege să constate și să sancționeze contravențiile, condițiile în care poate fi contestat procesul-verbal de constatare a contravenției, ca și regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și executării acestora.

În art. 16 alin. 1 din acest act normativ sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul-verbal de constare a contravenției, iar la alin. 11, 5 și 6 ale aceluiași articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menționate în cazul contravenienților cetățeni străini, persoane fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienților minori, precum și în situația în care contravenientul este o persoană juridică.

În cadrul alin. 7 al aceluiași articol 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut că "în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare", precizându-se că "obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal".

În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art. 16 alin. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă.

 În acest sens este de observat că și în art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt înscrise anumite cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției, este adevărat, fără a se mai menționa că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului.

Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță.

Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la persoana care a întocmit procesul-verbal, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. O astfel de vătămare nu a fost dovedită în cauza de față.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție instanța reține că deși OG 2 / 2001, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției din studierea textului art. 34 din acest act normativ rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrarie.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța retine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție instanța reține că deși OG 2 / 2001, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției din studierea textului art. 34 din acest act normativ rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrarie.

 Din declarația martorei PC  rezulta că acesta este subiectivă, fiind verișoara martorei MC , fiind în relație de prietenie cu  administratorul firmei amendate iar din declarația acesteia rezultând doar nemulțumirea atât a petentei cat si a martorei de faptul ca petenta a fost amendată de agentul constatator și că societatea e închisă, că nu are clienți.

Instanța va înlătura aceasta declarație întrucât este sumară și nu conține aspecte relevante care sa demonstreze netemeinicia procesului verbal de contravenție, mai ales ca martora, iar, prin depoziția sa, încearcă sa înlăture consecințele legale ale încălcării normelor ce reglementează încheierea contractului individual de muncă din Codul Muncii și sancționarea muncii fără forme legale.

 Din analiza întregului material probator aflat la dosarul cauzei, rezultă că procesul verbal de contravenție s-a întocmit cu respectarea condițiilor de formă și de fond cerute de art. 16 și art. 17 din OG 2 / 2001, privind regimul juridic al contravențiilor, sub sancțiunea nulității, fapta petentului a fost săvârșită cu vinovăție, sancțiunea aplicata este temeinica, în limitele stabilite de lege și proporționale cu gradul pericolului social creat.

Față de cele de mai sus, instanța va respinge plângerea petentei, ca neîntemeiată și va menține procesul verbal atacat. 

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate