Achitare, incriminarea faptei drept contravenţie

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 334 alin. 4 C.pen., instanţa constată că, prin rechizitoriu, a fost reţinută, în concret, în sarcina inculpatulA, astfel: la data de 11.01.2012, a condus autoturismul marca ..., înmatriculat în Republica Bulgaria cu nr. ..., fără să deţine asigurarea pentru răspunderea civilă auto obligatorie.

Potrivit art. 48 din Legea nr. 136/1995: „Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum şi tramvaie au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire şi să menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum şi să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta.

Persoanele care intră pe teritoriul României cu vehicule înmatriculate/înregistrate în afara teritoriului României se consideră asigurat eîn condiţiile prezentei legi, în una dintre următoarele situaţii:

a) dacă numărul de înmatriculare/înregistrare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat/înregistrat vehiculul sau acordurilor internaţionale de asigurare valabile în România;

b) dacă posedă documente internaţionale de asigurare valabile în România.

De asemenea, potrivit art. 56 din acelaşi act normativ:„Persoanele care folosesc pe teritoriul României vehicule înmatriculate/înregistrate în străinătate şi neasigurate în străinătate, potrivit art. 48 alin. 2, sau a căror asigurare expiră pe durata şederii în România datorează prime de asigurare conform prevederilor legale.”

Conform art. 64 din acelaşi act normativ: „Încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligaţiei de asigurare prevăzute la art. 48 şi 56 constituie contravenţie(s.n.) şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei şi cu reţinerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării.”

Din aceste prevederi legale rezultă, fără echivoc, că în situaţia în care o persoană foloseşte pe teritoriul României un autovehicul înmatriculat/înregistrat în alt stat şi neasigurat sau pe parcursul șederii în România asigurarea a expirat, datorează prime de asigurare, fiind obligat să încheie asigurare de răspundere valabilă la un asigurator român sau străin care are corespondent în țară, aceasta abatere fiind calificată de lege drept contravenție.

Fapta de a circula cu un autoturism înmatriculat în alt stat fără asigurare valabilă sau cu asigurarea expirată în timpul șederii în România este incriminată, prin lege specială, drept contravenţie, astfel încât nu poate intra în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. 4 C.pen., faţă de principiului legalităţiiincriminării transpus în art.1 C.pen. (nullum crimen sine lege).

În acelaşi sens, prin Decizia 537din 06 iulie 2016 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1002 din 13 decembrie 2016), Curtea Constituţională a României a statuat căprevederile art. 334 alin. (4) din Codul penal nu includ, printre ipotezele juridice pe care le reglementează, și faptele prevăzute la art. 64 alin. (4) din Legea nr. 136/1995. Astfel, art. 334 alin. (4) din Codul penal incriminează activitatea de punere în circulație sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, în timp ce prevederile art. 64 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 sancționează contravențional fapte referitoare la neîncheierea contractelor de asigurare sau la neplata primelor de asigurare.

Curtea Constituţională a constatat că nu poate fi reținută existența unui paralelism de reglementare între dispozițiile art. 334 alin. (4) din Codul penal și cele ale art. 64 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, acestea sancționând, în realitate, penal și, respectiv, contravențional, conduite distincte, ce afectează categorii de relații sociale distincte. Așa fiind, textele criticate reglementează în mod clar, precis și previzibil atât faptele a căror sancționare o prevăd, cât și pedepsele penale și, respectiv, contravenționale aplicabile, nefiind de natură a contraveni principiului legalității incriminării prevăzut la art. 23 alin. (12) din Constituție și nici dispozițiilor art. 4 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție, referitor la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori.

Rezultă, deci, din decizia instanţei de contencios constituţional că fapta de a nu deţine asigurare obligatorie pentru răspunderea civilă auto nu poate intra în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 334 alin. 4 C.pen.

Or, în speţă, tocmai în această modalitate s-a reţinut că inculpatul ar fi încălcat dispoziţiile art. 334 alin. 4 C.pen.

În consecinţă, fapta reţinută, în concret, în sarcina inculpatului A nefiind prevăzută de legea penală (ci de legea contravenţională), în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza întâi C.pr.pen., instanţadispune achitarea.

Domenii speta

Spete similare