Consecinţele neacceptării moştenirii în termenul de opţiune succesorală, prevăzut de art. 1103 C.civ., respectiv 1 an de la data decesului

Prin Sentinţa Civilă Nr. 1/ZZ.LL.2018, pronunţată de Judecătoria ...- Secţia Civilă, în dosarul nr. a/.../2014, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei reclamante reconvenţional A în ceea ce priveşte formularea cererii reconvenţionale şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientei principale B în ceea ce priveşte formularea cererii de intervenţie principală invocată de către reclamantul C; a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul C, în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvenţional A; a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de către pârâta reclamantă reconvenţional A în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvenţional C; a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie principală formulată de către intervenienta principală B, în contradictoriu cu reclamantul C; a constatat deschisă succesiunea lăsată de către defuncta D, decedată la data de ZZ.LL.2013; a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta D, decedată la data de ZZ.LL.2013, este compusă din cota de 1 / 1 parte din imobilul înscris în CF 2, nr. top. a, b, c, căruia în natură îi corespunde un apartament compus din o cameră, respectiv părţile aflate în proprietate comună forţată şi perpetuă aferente acestuia; a constatat că reclamantul C este singurul moştenitor legal al defunctei D, decedată la data de ZZ.LL.2013, în calitate de descendent fiu, cu o cotă de 1 /  1 parte asupra masei succesorale lăsate de către aceasta, iar pârâta reclamantă reconvenţional A şi intervenienta principală B sunt străine de succesiunea acesteia, prin neacceptarea în termenul de opţiune succesorală; a constatat că, asupra masei succesorale lăsate de defuncta D, decedată la data de ZZ.LL.2013, reclamantul Kovacs Andrei are calitatea de proprietar, cu o cotă de 1 /  1 parte; a dispus atribuirea bunurilor care fac parte din masa succesorală lăsată de defuncta D, decedată la data de ZZ.LL.2013, către reclamantul C, constatând că nu se impune obligarea reclamantului C la plata vreunei sulte către pârâta reclamantă reconvenţional A, respectiv către intervenienta principală B; a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului exclusiv de proprietate al reclamantului C asupra masei succesorale lăsate de către defuncta D, decedată la data de ZZ.LL.2013, cu titlul juridic de moştenire; a dispus obligarea pârâtei reclamante reconvenţional A şi a intervenientei principale B la plata sumei 3116, 3 de lei, cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamant; a obligat pârâta reclamantă reconvenţional A şi intervenienta principală B ca, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, să plătească suma de 1050 de lei cu titlu de taxă judiciară de timbru către Primăria Municipiului Satu Mare – Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, arătând că hotărârea constituie, de la data rămânerii definitive, titlu executoriu pentru plata de către pârâta reclamantă reconvenţional şi intervenienta principală către Primăria Municipiului Satu Mare – Direcţia de Impozite şi Taxe Locale a sumei de 1050 de lei cu titlu de taxă judiciară de timbru şi a arătat că plata sumei de 2000 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina pârâtei reclamante reconvenţional, respectiv plata sumei de 2000 de lei, reprezentând taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina intervenientei principale va rămâne în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, astfel cum reiese din certificatul 3 eliberat de către Primăria ... la data de ZZ.LL.2013, aflat la fila 6 din volumul I al dosarului cauzei, numita D (mama reclamantului şi a pârâtei, respectiv bunica intervenientei principale), a decedat la data de ZZ.LL.2013, având ultimul domiciliu în ...

Astfel cum reiese din actele de stare civilă aflate la filele 5-7 din volumul I al dosarului cauzei, reclamantul C şi pârâta A sunt fii defunctei D, în timp ce intervenienta principală B este nepoata de fiică a acesteia, instituită legatară universală de către defunctă prin testamentul autentificat de către BNP E – f. 76 vol. I.

Masa succesorală lăsată de către defuncta D este formată din cota de 1 / 1 parte din imobilul înscris în CF 2, nr. top. b, c, d, căruia în natură îi corespunde un apartament compus din o cameră, respectiv părţile aflate în proprietate comună forţată şi perpetuă aferente acestuia, astfel cum reiese din înscrisurile aflate la filele 14 - 19 din  volumul I al dosarului cauzei.

În drept, instanţa a reţinut că fondului cererii de chemare în judecată i se aplică în timp  prevederile Legii 287/2009 privind noul Codul civil. Aplicabilitatea în timp a acestui act normativ este dată de dispoziţiile art. 91 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a noului cod civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii succesiunii, interpretat per a contrario.

Succesiunea unei persoane se deschide prin decesul acesteia, de la data la care acesta a survenit, iar în prezenta cauză, d, persoana despre a cărei succesiune este vorba, a decedat în cursul anului 2013, ulterior intrării în vigoare a noului Cod civil în anul 2011.

Astfel, potrivit art. 955 N. C.civ., patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus prin testament, fiind astfel legiferate cele două forme ale devoluţiunii unei moşteniri, legală şi testamentară.

Art. 1108 N. C.civ. reglementează acceptarea tacită a unei succesiuni, arătând că aceasta există în situaţia în care succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să-l facă decât în calitatea sa de moştenitor, şi care lasă implicit a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare.

Având în vedere aceste precizări, precum şi aceea că, potrivit prevederilor art. 248 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, este obligată să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiilor de procedură sau de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei, iar, în situaţia în care s-au invocat mai multe excepţii, va stabili ordinea de soluţionare a acestora, în funcţie de efectele pe care acestea le produc, instanţa de fond a constatat că se impune soluţionarea, cu prioritate, a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a pârâtei reclamante reconvenţional A în ceea ce priveşte formularea cererii reconvenţionale şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientei principale B în ceea ce priveşte formularea cererii de intervenţie principală invocată de către reclamantul C, excepţii invocate de către acesta prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei.

Instanţa de fond a mai reţinut că, printre condiţiile cumulative pentru a putea exercita o acţiune civilă impuse în mod imperativ de art. 32 din Codul de procedură civilă, se numără şi calitatea procesuală, definită de art. 26 C.pr.civ. ca fiind identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, iar sancţiunea incidentă în cazul neîndeplinirii acestei condiţii fiind prevăzută de art. 40 din C.pr.civ., respectiv respingerea cererii ca fiind făcută de către o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Or, instanţa de fond a constatat că argumentele aduse în susţinerea celor două excepţii invocate în cauză sunt acelea privind neacceptarea în termen de către cele două succesibile a moştenirii lăsate de către defuncta lor mamă, respectiv bunică, neacceptare ce ar atrage însăşi lipsa calităţii de moştenitor a acestora. Or, cum stabilirea calităţii de moştenitor a unui persoane vizează însăşi existenţa drepturilor succesorale ale acesteia, fiind un aspect ce ţine soluţionarea fondului cauzei, privind existenţa sau inexistenţa drepturilor ce urmează a fi stabilite prin soluţionarea acesteia, instanţa de fond a respins cele două excepţii invocate în cauză.

În ceea ce priveşte fondul cererii de chemare în judecată, al cererii reconvenţionale, respectiv al cererii de intervenţie principală, instanţa de fond a reţinut că o primă analiză care se impune a fi efectuată în cauză este aceea dacă pârâta reclamantă reconvenţională şi intervenienta principală au efectuat, cu respectarea termenului de opţiune succesorală acte de acceptare tacită a succesiunii în discuţie, pe de o parte, respectiv dacă acţiunile acestora au această valoare, de manifestare de voinţă indirectă, dar neechivocă în sensul primirii succesiunii lăsate de către de cuius.

Art. 1108 N. C.civ. reglementează acceptarea tacită a unei succesiuni, arătând că aceasta există în situaţia în care succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să-l facă decât în calitatea sa de moştenitor, şi care lasă implicit a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare, în timp ce art. 1110 N.C.civ. stabileşte conţinutul noţiunii de acte cu valoare de acceptare tacită a unei succesiuni, acestea fiind, cu titlu exemplificativ, actele de dispoziţie juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra moştenirii ca înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moştenirii; renunţarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moştenitori determinaţi; renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi. De asemenea, pot avea valoare de acceptare tacită a moştenirii actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire. Actele de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie nu valorează acceptare, dacă din împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele calitatea de moştenitor. Sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natură urgentă a căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen scurt, a bunurilor moştenirii.

Or, pârâta reclamantă şi intervenienta principală nu au probat în cauză efectuarea unor astfel de acte juridice cu privire la bunurile care fac parte din masa succesorală lăsată de către defuncta D, preluarea unei cărţi şi a unui aparat de masaj neavând valoarea unor acte juridice de dispoziţie, administare provizorie sau folosinţă de îndelungată, care să implice viitorul şi care să denote însuşirea calităţii de moştenitor, care să atragă concluzia acceptării succesiunii în mod tacit, după cum nici faptul că cele două părţi au domiciliu stabilit chiar în imobilul ce face parte din masa succesorală nu are această valoare, atâta timp cât potrivit art. 85 şi urm. C.civ. 2009, declararea unui domiciliu echivalează doar cu indicarea locului fizic unde o persoană are locuinţa sa principală, neavând valoarea de act de dobândire a vreunui titlu de proprietate asupra acesteia.

Totodată, instanţa de fond a constatat că, în cauză, nu a fost contestată dobândirea în mod tacit şi în termen a succesiunii lăsate de către defuncta D de către reclamant, astfel că a reţinut că acesta a efectuat în termen acte de acceptare a acesteia.

Pentru toate aceste considerente, instanţa de fond a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul C în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvenţional A, a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de către pârâta reclamantă reconvenţional A în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvenţional C şi a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie principală formulată de către intervenienta principală B  în contradictoriu cu reclamantul C, constatând faptul că pârâta reclamantă reconvenţional şi intervenienta principală nu au făcut dovada efectuării în cauză a unor acte cu valoare de acceptare tacită a succesiunii.

A mai constatat instanţa de fond deschisă succesiunea lăsată de către defuncta D, prin decesul acesteia survenit la data de ZZ.LL.2013 şi, totodată, a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta D, decedată la data de ZZ.LL.2013, este compusă din cota de 1 / 1 parte din imobilul înscris în CF 2, nr. top. b, c, d, căruia în natură îi corespunde un apartament compus din o cameră, respectiv părţile aflate în proprietate comună forţată şi perpetuă aferente acestuia, astfel cum reiese din extrasele de carte funciară depuse la dosarul cauzei. 

De asemenea, instanţa de fond a constatat că reclamantul C este singurul moştenitor legal al defunctei D, decedată la data de ZZ.LL.2013, în calitate de descendent fiu, cu o cotă de 1 /  1 parte asupra masei succesorale lăsate de către aceasta, iar pârâta reclamantă reconvenţional A şi intervenienta principală B sunt străine de succesiunea acesteia, prin neacceptarea în termenul de opţiune succesorală, având în vedere că acestea nu au reuşit să probeze în cauză, în condiţiile art. 249 C.pr.civ., efectuarea unor acte cu valoarea juridică de acceptare tacită a succesiunii.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a constatat că, asupra masei succesorale lăsate de defuncta D, decedată la data de ZZ.LL.2013, reclamantul C are calitatea de proprietar, cu o cotă de 1 /  1 parte, având în vedere că acesta este singurul moştenitor acceptant în termen al succesiunii acesteia şi a dispus, pe cale de consecinţă, atribuirea bunurilor care fac parte din masa succesorală lăsată de către defuncta D, decedată la data de ZZ.LL.2013, către reclamantul C.

Instanţa de fond a mai constatat că nu se impune obligarea reclamantului C la plata vreunei sulte către pârâta reclamantă reconvenţional A, respectiv către intervenienta principală B, având în vedere stabilirea calităţii acestuia de unic moştenitor acceptant în termen a succesiunii lăsate de către defuncta D.

Totodată, instanţa de fond a dispus şi înscrierea în cartea funciară a dreptului exclusiv de proprietate al reclamantului C asupra masei succesorale lăsate de către defuncta D, decedată la data de ZZ.LL.2013, cu titlu juridic de moştenire, pentru a se asigura deplina respectare a drepturilor stabilite în favoarea petentului.

În materia cheltuielilor de judecată, instanţa de fond a dispus obligarea pârâtei reclamante reconvenţional A şi a intervenientei principale B, ca părţi căzute în pretenţii şi aflate în culpă procesuală prin admiterea cererii reclamantului la plata sumei 3116, 3 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către acesta, compuse din suma de 1050 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru – f.50 vol.I,  566, 3 lei reprezentând onorariu de expert – f. 179 vol. I şi f. 52 vol. II, respectiv suma de 1500 de lei reprezentând onorariu de avocat – f. 55, vol. II, iar, în temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, a obligat pârâta reclamantă reconvenţional A şi intervenienta principală B ca, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, să plătească suma de 1.050 de lei cu titlu de taxă judiciară de timbru către Primăria ..., arătând că hotărârea constituie, de la data rămânerii definitive, titlu executoriu pentru plata de către pârâta reclamantă reconvenţional şi intervenienta principală către Primăria ... a sumei de 1050 de lei cu titlu de taxă judiciară de timbru. Totodată, în temeiul art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, a dispus ca plata sumei de 2000 lei reprezentând taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina pârâtei reclamante reconvenţional, respectiv plata sumei de 2000 de lei reprezentând taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina intervenientei principale să rămână în sarcina statului.

Împotriva Sentinţei Civile Nr. 1/ZZ.LL.2018, pronunţată de Judecătoria ...- Secţia Civilă, în dosarul nr. a/.../2014, a declarat apel pârâta reclamantă-reconvenţional A, solicitând instanţei de control judiciar să modifice în tot sentinţa apelată şi să respingă acţiunea reclamantului, admiţând cererea reconvenţională, pentru a constata că au calitatea de moştenitori pârâta reclamantă-reconvenţional, reclamantul şi intervenienta principal şi să dispună partajarea masei succesorale prin atribuirea imobilului pârâtei reclamante reconvenţional, cu obligarea sa la plata unei sulte în favoarea reclamantului.

În motivarea căii de atac promovate, apelanta pârâta reclamantă-reconvenţional a invocat reaua-credinţă a intimatului-reclamant, susţinând, în esenţă, că a efectuat acte de acceptare tacită a moştenirii prin fiica sa care, înainte să predea reclamantului cheile apartamentului pentru luarea lucrurilor necesare pregătirii înmormântării, a cules din apartamentul bunicii bunuri mobile care au aparţinut defunctei, dar, ulterior, dat fiind că reclamantul a schimbat yala uşii de acces în locuinţă, nici ea, nici fiica sa, nu au mai intrat în imobil, cu toate că aveau stabilit acolo domiciliul din luna martie a anului 2013. S-a mai arătat că reclamantul nu s-a îngrijit de bunurile moştenirii, nici faptic, deoarece a permis ca apartamentul să se degradeze, fiindu-i sistate şi utilităţile, nici juridic, întrucât nu a declarat decesul defunctei la Direcţia Locală de Taxe şi Impozite Locale, achitând impozitul aferent, ci doar aşteptat împlinirea termenului de opţiune succesorală pentru a profita de absenţa sa din ţară şi a o exclude de la moştenirea la care este îndreptăţită. Totodată, în susţinerea apelului, apelanta pârâta reclamantă-reconvenţional a evocat contradicţia instanţei de fond care, deşi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de reclamantul pârât reconvenţional, pe considerentul neacceptării succesiunii în termen legal, a respins cererea reconvenţională tocmai pentru aceea că nu s-a făcut dovada acceptării moştenirii în termen legal.

În drept, au fost invocate disp. art. 466 şi urm. din C.pr.civ., art. 1108, art. 1110 din C.civ.

Detalierea motivelor de fapt şi de drept ale cererii de apel se regăseşte la filele 2-6 din dosar.

Apelul declarat apel pârâta reclamantă-reconvenţional A a fost, la solicitarea instanţei, legal timbrat ( f. 35 ).

Împotriva Sentinţei Civile Nr. 1/ZZ.LL.2018, pronunţată de Judecătoria ...- Secţia Civilă, în dosarul nr. a/.../2014, a mai declarat apel şi intervenienta principal B, solicitând instanţei de control judiciar să modifice în parte sentinţa apelată şi să admită cererea de intervenţie, pentru a constata că au calitatea de moştenitori intervenienta şi reclamantul, în cote de ½, fiecare şi să dispună partajarea masei succesorale, compusă din imobilul apartament situat în ..., prin atribuirea imobilului reclamantului, cu obligarea acestuia la plata unei sulte în favoarea intervenientei.

În motivarea căii de atac promovate, apelanta-intervenientă a arătat, în esenţă, că hotărârea primei instanţe este nelegală, întrucât reclamantul a recunoscut că intervenienta a luat, din patrimoniul succesoral, o serie de bunuri- cărţi, un aparat de masaj-, iar art. 1108 alin. 1 din C.civ., coroborat cu art. 1110 alin. 2 din C.civ., prezumă, în această situaţie, acceptarea tacită a moştenirii. Totodată, apelanta intervenientă a susţinut că prima instanţă a apreciat, în mod greşit, data de la care a început să curgă termenul de opţiune succesorală, de vreme ce moştenitorul testamentar a cunoscut de existenţa legatului instituit în favoarea sa doar la momentul în care pârâta reclamantă reconvenţional, mama sa, s-a întors în ţară şi a făcut demersuri la notar pentru a verifica dacă s-a dezbătut succesiunea, iar, apoi, luând act de existenţa testamentului, a solicitat, prin mandatar, concursul organelor de poliţie pentru a pătrunde în imobil.

În drept, au fost invocate disp. art. 1103, alin. 1 şi 2, art. 1110 alin. 2, art. 1111 din C.civ., art. 480 din C.pr.civ.

Detalierea motivelor de fapt şi de drept ale cererii de apel se regăseşte la filele 8-11 din dosar.

Pentru timbrajul cererii de apel promovată de apelanta intervenientă B, instanţa a dispus, conform Încheierii de şedinţă din data de ZZ.LL.2018, admiterea cererii de acordare a ajutorului public judiciar ( f. 76 ).

Intimatul-reclamant C a formulat, prin actul procesual înregistrat în cauză la data de ZZ.LL.2018 ( f. 47 – 49 ), întâmpinare la apelurile declarate de către apelanta-pârâtă reclamantă-reconvenţional A şi apelanta intervenientă principal B, solicitând instanţei de control judiciar respingerea apelurilor, ca nefondate, întrucât prima instanţă a apreciat, în mod corect, că niciuna din apelante nu a acceptat succesiunea în termen legal, în condiţiile în care niciunul din actele invocate de acestea nu au valoarea unei acceptări tacite şi nu s-a făcut dovada că apelantele au fost, efectiv, în imposibilitate de a se prezenta la un notar pentru a da o declaraţie de acceptare a succesiunii, astfel că nu se pot prevala de o eventuală repunere în termenul de opţiune succesorală.

Apelanta intervenientă-principal B a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului-reclamant, evocând, prin actul procesual înregistrat în cauză la data de 16.08.2018 ( f. 59 – 61 ) aceleaşi argumente precum cele expuse în motivarea cererii de apel, rezidând din aceea că, în calitatea sa de moştenitor testamentar, a efectuat acte de acceptare tacită a succesiunii şi, în plus, termenul de opţiune succesorală a început să curgă, în ceea ce o priveşte, doar din luna mai 2015, când mama sa a aflat despre existenţa testamentului şi i-a comunicat acest fapt.

În probaţiune, s-a încuviinţat şi administrat, pentru etapa procesuală a apelului, proba cu înscrisuri.

După închiderea dezbaterilor, apelanta-pârâtă reclamantă-reconvenţional şi intimatul-reclamant au formulat concluzii scrise pentru detalierea poziţiei procesuale ( f. 114 – 120 ).

Analizând hotărârea atacată, în limitele instituite de art. 476-478 din C.pr.civ., prin prisma motivelor de apel, a materialului probator administrat în cauză şi a reglementărilor legale în materie, reţine următoarele:

În fapt, în cauză, Tribunalul Satu Mare a fost învestit de apelanta-pârâtă reclamantă-reconvenţional A şi apelanta-intervenientă principal B cu o cerere de apel împotriva Sentinţei Civile Nr. 1/ZZ.LL.2018, pronunţată de Judecătoria ...- Secţia Civilă, în dosarul nr. a/.../2014, pentru admiterea acţiunii promovate de intimatul reclamant C, corelativ cu respingerea, ca neîntemeiate, a cererii reconvenţionale şi cererii de intervenţie principală, cereri incidentale promovate în acelaşi scop precum cererea principală: acela de dezbatere a succesiunii defunctei D, decedată la data de ZZ.LL.2013 ( f. 6, vol. I, dos. fond ), ca urmare a constatării inexistenţei unor acte juridice de dispoziţie, administrare provizorie sau folosinţă de îndelungată, care să implice viitorul şi care să denote însuşirea calităţii de moştenitor, care să atragă concluzia acceptării succesiunii în mod tacit cu privire la bunurile care fac parte din masa succesorală lăsată de către defuncta D, din moment ce preluarea unei cărţi şi a unui aparat de masaj nu au valoarea unor acte juridice dintre cele reglementate prin art. 1108, art. 1110 din C.civ., iar faptul că cele două părţi au domiciliul stabilit în imobilul ce face parte din masa succesorală este irelevant, cât timp, potrivit art. 85 şi urm. C.civ., scopul declarării unui domiciliu este acela al indicării locului fizic unde o persoană are locuinţa principală.

Astfel, atât apelanta-pârâtă reclamantă-reconvenţional A, cât şi apelanta-intervenientă principal B critică modalitatea în care judecătorul fondului a apreciat temeinicia cererilor incidentale pe care le-au promovat în dosarul nr. a/.../2014 şi solicită instanţei de control judiciar schimbarea sentinţei apelate, pentru a se pronunţa o soluţie care să le recunoască calitatea de moştenitor şi să le permită să participe la dezbaterea succesiunii defunctei d, decedată la data de ZZ.LL.2013, prima, în calitate de moştenitor legal, iar cea de-a doua în calitate de moştenitor testamentar.

Or, în acest context, de vreme ce soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active invocată de intimatul-reclamant în raport de cererea reconvenţională promovată în cauză nu este de natură a o înlătura pe apelanta-pârâtă reclamantă-reconvenţional A de la succesiunea defunctei D, decedată la data de ZZ.LL.2013 şi este, din punct de vedere procedural, pronunţată în favoarea acestei apelante, nu va forma obiectul analizei instanţei de control judiciar. Aceasta, cu atât mai mult cu cât apelanta-pârâtă reclamantă-reconvenţional nu a adus critici de netemeinicie relativ la maniera de apreciere a excepţiei de către prima instanţă şi nici nu a justificat interesul susţinerii căii de atac în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active invocată de intimatul-reclamant, ci doar a evocat, ca motiv de netemeinicie, a soluţiei de respingere a cererii reconvenţionale, un raţionament ilogic al judecătorului fondului care, deşi a reţinut că are calitate procesuală activă, a respins cererea sa de dezbatere a moştenirii în vederea efectuării partajului succesoral, argument care nu poate fi primit cât timp pârâta reclamantă-recovenţional a înaintat acţiunea în calitate de moştenitor, dar nu a făcut dovada că ar fi întrunite cerinţele art. 1143 din C.civ., text de lege ce stabileşte că doar „ … Moştenitorul poate cere oricând ieşirea din indiviziune …”, prin aceea că nu şi-a putut justifica calitatea de moştenitor. Este, aşadar, vorba despre o chestiune privind fondul dreptului litigios şi presupune chiar soluţionarea raportului juridic dedus judecăţii, iar nu despre calitate procesuală, condiţie a acţiunii civile ce a transpărut, în raport de prev. art. 36 din C.pr.civ., a fi îndeplinită, de vreme ce există identitate între partea din proces, având, conform art. 963 alin. 2 din C.civ., vocaţie succesorală legală şi partea din raportul juridic litigios de partaj succesoral, dar această identitate nu presupune şi temeinicia acţiunii de dezbatere a succesiunii din prisma justificării vocaţiei legale concrete la moştenire, pentru stabilirea temeiniciei cererii reconvenţionale instanţa trebuind să aprecieze, în baza probatoriului din dosar, dacă reclamantul ( reconvenţional, în cazul concret ) are vocaţie succesorală concretă, ceea ce presupune că are calitatea cerută de lege, nu este nedemn şi a acceptat moştenirea în termenul de opţiune succesorală stabilit de art. 1103 din C.civ., care este cota ce revine reclamantului din masa succesorală şi care este cea mai optimă modalitate de partaj a bunurilor moştenirii.

Prin urmare, în mod corect, s-a apreciat de către judecătorul fondului că prima etapă de analiză a cererilor incidentale promovate de apelante în dosarul nr. a/.../2014 pentru dezbaterea succesiunii defunctei D, decedată la data de ZZ.LL.2013, vizează stabilirea vocaţiei succesorale concrete a pârâtei reclamantă-reconvenţional şi intervenientei principale, pentru a se putea proceda, ulterior, în măsura în care se va dovedi că cele două părţi sunt succesori ai defunctei, în calitate de moştenitor legal, respectiv moştenitor testamentar, la stabilirea modalităţii de partaj în raport de cotele de proprietate transmise prin moştenire, fiind necesar ca şi analiza apelului să debuteze cu verificarea aspectului privind existenţa vocaţiei succesorale concrete a apelantei-pârâtă reclamantă-reconvenţional A şi apelantei-intervenientă principal B, mai ales că acesta este, în contextul criticilor de netemeinicie evocate în susţinerea celor două apeluri promovate în cauză, obiectul căii de atac devolutive. Desigur că, în măsura în care sentinţa apelată se va dovedi a fi netemeinică din prisma modalităţii în care au fost înlăturate de la moştenire pârâta-reclamantă reconvenţional şi intervenienta principal, rejudecarea cauzei va viza şi aplicarea regulilor specifice de transmisiune a succesiunii pentru soluţionarea cererilor de partaj succesoral deduse judecăţii de apelante, prin cererile incidentale promovate în dosarul Judecătoriei ... nr. a/.../2014, însă, în etapa iniţială de analiză a apelului, tribunalul trebuie să se raporteze la modalitatea în care instanţa de fond a aplicat disp. art. 1108 şi art. 1110 din C.civ., pentru a respinge aceste două cereri incidentale.

În drept, pentru soluţionarea cererii de apel, tribunalul, astfel, are în vedere, pe de-o parte, normele procesuale relevante, reglementate de art. 479 – art. 480 alin. 1 din C.pr.civ., texte de lege în baza cărora: „(1) Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. … (1) Instanţa de apel poate păstra hotărârea atacată, situaţie în care, după caz, va respinge, va anula apelul ori va constata perimarea lui. (2) În caz de admitere a apelului, instanţa poate anula ori, după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea apelată. …”, cu precizarea că, raportat la disp. art. 476 din C.pr.civ., „Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept”, desigur, în condiţiile art. 477-478 din C.pr.civ., deci în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat şi de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă, iar, pe de altă parte, reglementarea specifică din dreptul material ce statuează în materie de transmisiune a moştenirii, reţinând, cu titlu prealabil, art. 1100 din C.civ., conform căruia: “(1) Cel chemat la moştenire în temeiul legii sau al voinţei defunctului poate accepta moştenirea sau poate renunţa la ea. (2) Prin succesibil se înţelege persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a putea moşteni, dar care nu şi-a exercitat încă dreptul de opţiune succesorală”, iar, apoi, disp. art. 1103 din C.civ., ce privesc “Dreptul de opţiune succesorală”, arătând că „Dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii. (2) Termenul de opţiune curge: a) de la data naşterii celui chemat la moştenire, dacă naşterea s-a produs după deschiderea moştenirii; b) de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de declarare a morţii celui care lasă moştenirea, afară numai dacă succesibilul a cunoscut faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această din urmă dată; c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moştenirii; d) de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii. (3) Termenului prevăzut la alin. (1) i se aplică prevederile cuprinse în cartea a VI-a referitoare la suspendarea şi repunerea în termenul de prescripţie extinctivă”.

În speţă, în contextul situaţiei de fapt ce rezultă din actele dosarului şi prevederile legale evocate, instanţa de control judiciar reţine că nu este fondat apelul, soluţia dispusă de judecătorul fondului în dosarul nr. a/.../2014 fiind legală şi temeinică, de vreme ce apelantele, deşi, în calitatea lor de moştenitori: legal rezervatar- pârâta-reclamantă reconvenţional şi testamentar - intervenienta principal, care nu s-au dovedit a fi nedemni, erau succesibili la moştenire, nu au justificat acceptarea moştenirii în termenul de opţiune succesorală prevăzut de lege şi nici au probat existenţa vreunei cauze de suspendare sau întrerupere a acestui termen, astfel că exigenţa vocaţiei succesorale concrete ce le îndreptăţea să participe la devoluţiunea moştenirii defunctei D nu este îndeplinită.

În ce priveşte acceptarea moştenirii, tribunalul constată că, potrivit art. 1108 din C.civ., „(1) Acceptarea poate fi expresă sau tacită. (2) Acceptarea este expresă când succesibilul îşi însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată. (3) Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor” şi subliniază că, prin art. 1110 din C.civ., legiuitorul a înţeles să confere valoare de acceptare tacită actelor de dispoziţie juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra moştenirii atrag acceptarea tacită a acesteia, arătând că: „Sunt astfel de acte: a) înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moştenirii; b) renunţarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moştenitori determinaţi; c) renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi” şi că „pot avea valoare de acceptare tacită a moştenirii actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire”, însă „ … actele de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie nu valorează acceptare, dacă din împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele calitatea de moştenitor. Sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natură urgentă a căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen scurt, a bunurilor moştenirii”.

Aplicând disp. art. 1108 şi art. 1110 din C.civ. la cazul concret al apelantei-pârâtă reclamantă-reconvenţional A, tribunalul reţine că partea este străină de moştenire, întrucât acest succesibil, a cărui vocaţie succesorală potenţială nu poate fi contestată în raport de faptul că reclamantul pârât reconvenţional a recunoscut că pârâta-reclamantă reconvenţional este fiica defunctei, nu a efectuat nici un act juridic ce ar putea avea valoarea unei acceptări tacite în termenul de opţiune succesorală prevăzut de art. 1103 din C.civ., respectiv în termen de 1 an de la data decesului: ZZ.LL.2013, când, potrivit art. 954 alin. 1 din C.civ., s-a deschis succesiunea defunctei D şi arată că motivele evocate în justificarea conduitei neglijente adoptate în raport de patrimoniul personal sunt irelevante soluţionării cauzei, din moment ce nu s-a solicitat, în condiţiile art. 1103 alin. 3 din C.civ., repunerea în termenul de opţiune succesorală.

De altfel, atât timp cât pârâta-reclamantă reconvenţional, deşi a cunoscut decesul mamei sale încă din momentul survenirii: ZZ.LL.2013, după cum rezultă din cuprinsul întâmpinării redactate la instanţa de fond ( f. 87 – 88, vol. I, dos. fond ), nu a întreprins demersuri pentru acceptarea succesiunii, cu toate că o declaraţie de acceptare a succesiunii nu era obligatoriu a fi dată în faţa unui notar public din România, în ipoteza în care ar fi real faptul că aceasta nu s-a mai putut întoarce în România în perioada ZZ.LL.2013-ZZ.LL.2014, însă motivele evocate prin aceeaşi întâmpinare redactată la instanţa de fond ( f. 87 – 88, vol. I, dos. fond ), privitoare la imposibilitatea obiectivă de revenire în România, chiar şi pe o durată scurtă de timp: 1-2 zile, contestate de partea adversă, nu au fost dovedite prin probatoriul administrat în cauză şi nici nu pot fi prezumate a fi reale, de vreme ce orice angajat are dreptul, într-o perioadă de 1 an zile, la zile libere şi zile de concediu, chiar şi concediu medical dacă este real episodul accidentului rutier invocat de pârâta-reclamantă reconvenţional în apărare, astfel că tribunalul, ţinut fiind să se pronunţe doar pe baza adevărului judiciar, cel ce rezultă din actele dosarului, nu le poate avea în vedere la stabilirea temeiniciei cererii de apel, ci putea fi dată prin serviciile consulare din ..., unde susţine pârâta-reclamantă reconvenţională că a locuit efectiv pe toată durata termenului de opţiune succesorală sau chiar printr-o notificare materializată într-un înscris sub semnătură privată a cărui primire de către reclamant să fie atestată în mod corespunzător, pentru a nu putea fi contestată sau ignorată şi nici nu a dovedit că s-ar fi aflat în imposibilitate de a efectua acte de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire, din care să rezulte că şi-ar fi arogat calitatea de moştenitor, nu se poate considera că ar fi întrunite exigenţele art. 2522, la care se face trimitere prin art. 1103 alin. 3 din C.civ., mai exact că ar exista motive temeinice care au împiedicat-o să-şi exercite dreptul de opţiune succesorală în termen legal şi, totodată, că dreptul la acţiune a fost exercitat înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care partea a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului.

Ceea ce trebuie evidenţiat este că declaraţia de acceptare a succesiunii, cea mai la îndemână modalitate de acceptare a moştenirii defunctei D pentru o persoană aflată în situaţia alegată de pârâta-reclamantă reconvenţional, deci, în imposibilitate de a se întoarce în România în termenul de opţiune succesorală de 1 an ( cu precizarea că, aşa cum s-a reţinut deja, această imposibilitate obiectivă de revenire în România în termenul de opţiune succesorală prevăzut de lege, din prisma situaţiei socio-profesionale şi a stării de sănătate precare, nu poate, în absenţa unui probatoriu adecvat care să o justifice, a fi avută în vedere la stabilirea temeiniciei cererii de apel ), nu era condiţionată de prezentarea unui certificat de deces serviciilor consulare din ..., nefiind, aşadar, împiedicată de atitudinea reclamantului care ar fi refuzat să-i înmâneze pârâtei-reclamantă reconvenţional o copie a certificatului de deces, deci, apărarea pârâtei-reclamantă reconvenţional este, din această perspectivă, irelevantă soluţionării cauzei.

Or, din moment ce pârâta-reclamantă reconvenţional nu a revenit în România în termenul de opţiune succesorală de 1 an, efectuarea unor acte de acceptare tacită a moştenirii prin exercitarea atributului folosinţei şi, chiar, a atributului dispoziţiei asupra unor bunuri mobile din moştenire, este exclusă, interpretarea disp. art. 1110 din C.civ. în spiritul reglementării, iar nu doar după sensul literal al termenilor folosiţi de legiuitor, în vederea aplicării corecte a legii, fiind de natură a indica că, în împrejurări precum cele în discuţie, în care acordarea unui mandat specific, expres şi de necontestat pentru exercitarea folosinţei unor bunuri mobile, actele de acceptare tacită trebuiau săvârşite chiar de către pârâta-reclamantă reconvenţional, în calitatea sa de succesibilul ce doreşte să dovedească că şi-a însuşit prin ele calitatea de moştenitor, iar nu prin altă persoană şi, cu atât mai puţin, printr-o persoană ce ar avea, la rândul său, calitatea de succesibil, după cum este cazul intervenientei B, deoarece echivocul ce ar plana asupra scopului în care ar fi luat anumite bunuri mobile din moştenire împiedică instituirea prezumţiei de acceptare tacită.

În plus, instanţa de control judiciar reţine că luarea unor fotografii care o surprind pe pârâta-reclamantă reconvenţional în perioada copilăriei şi a unei cărţi de proverbe din locuinţa defunctei, acţiune evocată de pârâta-reclamantă reconvenţional pentru a dovedi acceptarea tacită a succesiunii prin acte de dispoziţie efectuate asupra bunurilor moştenirii ( f. 88, vol. I, dos. fond ), nu ar putea, independent de faptul că acţiunea nu a fost dusă la îndeplinire de succesibilul A, beneficia de valoarea recunoscută de art. 1100 din C.civ. actelor prin care se acceptă tacit moştenirea, întrucât echivocul planează şi asupra caracterului de „bunuri ale moştenirii”, relevante în acest sens fiind chiar susţinerile pârâtei-reclamantă reconvenţional cu privire la faptul că avea, la momentul decesului defunctei, stabilit domiciliul în imobilul ce constituie masă succesorală şi, prin urmare, este posibil ca obiectele evocate să fie bunuri personale, pe care a dorit să le aibă în ..., unde locuia de scurt timp, din luna ... 2013 şi i le-a cerut fiicei sale, intervenienta B.

Mai mult decât atât, tribunalul constată că, din depoziţia martorului F ( f. 175, vol. I, dos. fond ), audiat de prima instanţă chiar la solicitarea pârâtei-reclamantă reconvenţional ( f. 141, vol. I, dos fond ), ar reieşi faptul că pârâta-reclamantă reconvenţional şi intervenienta au luat anumite bunuri din imobilul ce constituie masă succesorală înainte de decesul defunctei D, martorul precizând că acestea nu au mai putut intra în apartament după deces, deoarece a fost schimbată încuietoarea, cu menţiunea că această depoziţie se coroborează cu interogatoriul administrat intervenientei, de vreme ce aceasta susţine că mama sa, care a plecat în ... în data de ZZ.LL.2013, a lăsat în posesia ei, în ... ( deci, în data de ZZ.LL.2018, intervenienta se afla în ..., iar nu în ..., pentru a putea intra în imobilul ce constituie masă succesorală ), cheile apartamentului bunicii, împreună cu cardul bancar, rozarul şi cartea de identitate a bunicii, trimiţând toate aceste obiecte reclamantului în data de ZZ.LL.2013, prin microbus-ul care efectua cursa ...-... şi, apoi, arată că nu a mai avut acces în locuinţă începând cu data de ZZ.LL.2013, precum şi cu interogatoriul administrat reclamantului, relevante fiind răspunsurile la întrebările 3-4 şi 8 ( f. 172 – 173, vol. I, dos. fond ).

Cât timp faptul că nu a mai putut intra în apartamentul bunicii, întrucât a fost schimbată încuietoarea uşii de acces în locuinţă a fost relatat martorului de către intervenienta B şi, prin poziţiile procesuale adoptate în cauză de către intervenientă şi de către pârâta-reclamantă reconvenţional ( f. 71 - 72, 87 - 88, vol. I. dos. fond ), se arată că ambii succesibili apelanţi au luat cunoştinţă despre modalitatea în care reclamantul şi-a însuşit folosinţa exclusivă a imobilului ce constituie masă succesorală imediat după survenirea acestui incident ce le prejudicia interesele patrimoniale şi drepturile succesorale, dar nu au luat nicio măsură faptică sau juridică pentru contestarea dreptului de proprietate în cotă de 1/1 parte asupra imobilului ce constituie masa succesorală pe care şi l-a arogat, în fapt, reclamantul, prin schimbarea încuietorii uşii de acces în apartament, nici în nume propriu, nici prin reprezentant, expres mandatat în acest, printr-o procură care să nu poată fi contestată, în cazul pârâtei-reclamantă reconvenţional, dacă este real faptul că aceasta nu s-a mai putut deplasa în România pe toată durata termenului de opţiune succesorală pe baza unui mandat expres, măsură ce ar fi putut valora acceptare tacită a moştenirii şi nici nu u efectuat demersuri pentru acceptarea expresă a moştenirii, pentru a-i putea opune, fiecare, reclamantului calitatea sa de coproprietar, instanţa de control judiciar consideră că existenţa unor acte de acceptare tacită a moştenirii este exclusă.

În ce priveşte acceptarea moştenirii de către apelanta-intervenientă principal B, tribunalul reţine că acest succesibil, a cărui vocaţie succesorală potenţială nu poate fi contestată în contextul existenţei legatului instituit prin testamentul autentificat de către notarul public E, cu sediul în ..., înregistrat în RNL, sub nr. ... ( f. 39, f. 76, vol. I, dos. fond ) nu a efectuat nici un act juridic ce ar putea avea valoarea unei acceptări în termenul de opţiune succesorală prevăzut de art. 1103 din C.civ., cu precizarea că, în pofida aprecierii apelantei-intervenientă, termenul de opţiune succesorală a început să curgă, şi în cazul său, conform art. 1103 alin. 1 din C.civ., de la data decesului, când, potrivit art. 954 alin. 1 din C.civ., s-a deschis succesiunea defunctei D deoarece nu s-a făcut dovada descoperirii testamentului doar după deschiderea moştenirii, cu toate că o atare dovadă a fost cerută expres de către reclamant, în calitatea sa de succesibil acceptant al moştenirii care a contestat vocaţia succesorală concretă a intervenientei şi, în plus, nu se poate prezuma că intervenienta ar fi fost în imposibilitate de a lua cunoştinţă despre existenţa legatului, în condiţiile în care intervenienta însăşi susţine că avea o relaţie apropiată cu bunica sa şi că mama ei a fost cea care a îngrijit-o pe bătrână în ultimele 10 zile înainte de deces şi este greu de crezut că o persoană care se simte slăbită, fără putere de a mai trăi şi care şi-a întocmit testamentul cu mai puţin de 2 săptămâni înainte de deces, nu ar fi menţionat nimic despre existenţa legatului vreuneia din apelante.

Aşadar, tribunalul consideră că şi apelanta-intervenientă principal A este străină de moştenire prin neacceptare, cu precizarea că nu s-a solicitat, în condiţiile art. 1103 alin. 3 din C.civ., repunerea în termenul de opţiune succesorală şi, cu atât mai puţin, nu a fost justificată imposibilitatea de efectuare a unor cate de acceptare expresă sau tacită a moştenirii, nefiind întrunite exigenţele art. 2522, la care se face trimitere prin art. 1103 alin. 3 din C.civ., ce permit repunerea în termenul de opţiune succesorală doar dacă există motive temeinice care l-au împiedicat pe succesibil să-şi exercite dreptul de opţiune succesorală în termen legal şi impun ca dreptul la acţiune să fie exercitat înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care partea a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului.

Într-adevăr, în termenul de opţiune succesorală, apelanta-intervenientă principal B nu şi-a însuşit explicit titlul sau calitatea de moştenitor al defunctei D, decedată la data de ZZ.LL.2013, printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată şi nici nu a făcut vreun act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor, alegaţia sa cu privire la acceptarea tacită a moştenirii prin luarea unui aparat de masaj neputând fi avută în vedere, de vreme ce, coroborând proba testimonială constând în audierea martorului F( f. 175, vol. I, dos. fond ), cu răspunsurile intervenientei şi reclamantului la interogatoriu (f. 166 - 167, f. 172 - 173, vol. I. dos. fond ), tribunalul a stabilit deja că acest bun a fost luat de intervenientă odată cu cartea de proverbe a mamei sale înainte de decesul defunctei şi este posibil a fi fost un bun personal al intervenientei care arată, prin interogatoriu ( f. 167, vol. I, dos. fond ), că avea obiecte personale în locuinţa bunicii, fiind evident că este exclus a se accepta tacit moştenirea prin această acţiune de însuşire a aparatului de masaj.

În aceeaşi ordine de idei, tribunalul reţine că menţionarea, în cartea de identitate a pârâtei-reclamantă reconvenţional şi intervenientei a adresei de domiciliu ca fiind, începând cu luna ... a anului 2013, în localitatea ... ( f. 25, vol. I, dos. fond ), în imobilul ce constituie masa succesorală rămasă de pe urma defunctei D ( f. 1, 8 - 11, vol. I, dos. fond ), nu poate avea nici un fel de valenţă juridică pentru aprecierea acceptării tacite a succesiunii defunctei de către cei doi succesibili apelanţi, de vreme ce, atât timp cât nici pârâta-reclamantă reconvenţional şi nici intervenienta nu au intrat în locuinţă în termenul de opţiune succesorală reglementat de art. 1103 din C.civ., după cum reiese din interogatoriul administrat în cauză ( f. 166 - 167, 172 – 17, vol. I, dos. fond ) şi nici nu au efectuat demersuri pentru redobândirea posesiei apartamentului în care ar avea domiciliul, invocând un drept de coproprietate dat de calitatea lor de moştenitori ai defunctei, după cum s-a constatat în precedent, iar domiciliul este, potrivit art. 87 din C.civ., doar locul unde persoana fizică declară că îşi are locuinţa principală, declaraţie care, în fapt, poate să nu corespundă realităţii, fiind frecvente situaţiile în care există un domiciliu scriptic, declarat pentru întocmirea cărţii de identitate în conformitate cu dispoziţiile legii speciale şi unul faptic, unde persoana locuieşte efectiv.

Nu poate fi omis a se preciza şi faptul că, în pofida aprecierii apelantelor, statuarea primei instanţe cu privire la acceptarea moştenirii de către reclamant este una exactă nu doar în raport de prev. art. 255 alin. 2 din C.pr.civ., în condiţiile necontestării acestei împrejurări de către pârâta-reclamantă reconvenţional sau de către intervenientă, ci mai ales pentru că însuşirea folosinţei exclusive a imobilului ce constituie masa succesorală rămasă de pe urma defunctei D, precum şi a majoritatea bunurilor mobile de valoare, după cum a susţinut intervenienta la interogatoriu ( f. 167, vol. I, dos. fond ) este, conform art. 1100 din C.civ., cel mai elocvent act de acceptare tacită şi dovedeşte, neechivoc, intenţia acestui succesibil de a-şi însuşi calitatea de moştenitor, chiar unic moştenitor, fiind completată, desigur, şi de promovarea cererii de dezbatere a succesiunii pe cale judecătorească la data de ZZ.LL.2014, în ultima zi a termenului de opţiune succesorală, cât timp acţiunea ce face obiectul cauzei trebuie, potrivit art. 183 din C.pr.civ., a fi socotită introdusă în data de ZZ.LL.2014, când a fost depusă la unitatea poştală ( f. 20, vol. I, dos. fond ).

Pentru considerentele expuse, apreciind că nu sunt fondate criticile de nelegalitate şi netemeinicie aduse de apelante, deoarece prima instanţă a realizat o aplicare corectă a regulilor specifice de transmisiune a succesiunii în condiţiile în care s-a dovedit că a existat un singur moştenitor acceptant al moştenirii defunctei D şi nu poate fi pusă problema unui partaj succesoral, astfel cum se pretinde prin cererile incidentale promovate în dosarul Judecătoriei ... nr. a/.../2014, în conformitate cu prev. art. 480 alin. 1 din C.pr.civ., tribunalul va respinge apelurile, ca nefondate şi va menţine în tot hotărârea primei instanţe, acordând intimatului-reclamant cheltuielile de judecată solicitate, în cuantum de 1.500 lei, deoarece avansarea acestei sume de bani cu titlu de onorariu avocaţial a fost justificată conform art. 452 din C.pr.civ., prin chitanţa existentă la fila 86 din dosar.

Relativ la cheltuielile de judecată solicitate de intimatul-reclamant, este elocvent a se stabili că apelantele sunt, în raport de soluţia de respingere a celor două apeluri promovate în cauză, „partea care a pierdut procesul” şi a se decide, în contextul prev. art. 451 alin. 1 şi art. 453 din C.pr.civ., obligarea apelantei-pârâtă reclamantă reconvenţional A să achite intimatului-reclamant C suma de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată datorate pentru remunerarea activităţii prestate de avocatul reclamantului la formularea apărării în raport de apelul nefondat promovat de aceasta şi, în acelaşi timp, obligarea apelantei-intervenientă principal B să achite intimatului-reclamant C suma de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, datorate pentru remunerarea activităţii prestate de avocatul reclamantului la formularea apărării în raport de apelul nefondat promovat de aceasta, arătând că onorariile avocaţiale imputate apelantelor, în cuantum de 750 lei, fiecare, se încadrează în limita rezonabilă a sumelor care se impun pentru parcurgerea demersului judiciar, fără a fi excesive sau vădit disproporţionate faţă de complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată în concret de apărătorul intimatului-reclamant în etapa procesuală a judecăţii în apel, ci, dimpotrivă, reprezintă, în raport de împrejurările cauzei, o cheltuială de judecată necesară, ce, în sensul jurisprudenţei construită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în interpretarea disp. art. 6 ale Convenţiei, trebuie acordată părţii nevoită să parcurgă procedura judiciară, pentru menţinerea drepturilor succesorale câştigate la instanţa de fond, astfel încât să fie pe deplin respectat dreptul la un proces.

Totodată, reţinând că intervenienta principal B a beneficiat, conform dispoziţiilor Încheierii de şedinţă din data de ZZ.LL.2018, de ajutor public judiciar în forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru datorată pentru legala învestire a instanţei de control judiciar cu soluţionarea cererii de apel, tribunalul va decide, în acord cu reglementarea art. 19 din OUG nr. 51/2008, ca acest ajutor public judiciar, în cuantum de 1.000 lei ( f. 76 ) să rămână în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare