Efectele încălcării obligaţiei contractuale a mandatarului faţă de mandant de a respecta limitele împuternicirii

Într-un proces de partaj succesoral, un moştenitor a dat mandat unul alt moştenitor să încheie o tranzacţie astfel încât să sisteze starea de indiviziune. Prin tranzacţie mandantul a cedat cota sa fără să primească sultă. Tranzacţia nu este nulă atâta vreme cât a existat acest mandat. Încălcarea obligației contractuale a mandatarului faţă de mandant de a respecta limitele împuternicirii îi permite mandantului să angajeze răspunderea contractuală a mandatarului fără a exista consecințe în ceea ce privește validitatea actului juridic încheiat de mandatar in numele mandantului cu terțele persoane.

Decizia civilă nr. 395/R din 10 septembrie 2019 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 03.12.2012, reclamantul ... în contradictoriu cu pârâţii ..., ..., …, …, ... şi ... a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună sistarea stării de indiviziune cu privire la terenurile cuprinse în Titlul de proprietate nr. …-…/16.02.1998 şi în Titlul de proprietate nr. …-…/28.05.1996.

S-a învederat că din terenul cuprins în acest titlul de proprietate, reclamantului îi revine cota de ¼, pârâţilor ... şi … - moştenitorii lui ... cota de ¼ împreună, ... -1/4, ..., ... şi …, moştenitorii lui ... cota de ¼ împreună.

Reclamantul a solicitat ieşirea din indiviziune prin atribuirea loturilor în natură. 

În drept, s-au invocat prevederile art. 669, 670 Cod civil.

În dovedirea acţiunii reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri şi expertiza topo-cadastrală.

Anexat cererii de chemare în judecată s-au depus înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 16.09.2013 între reclamantul ..., pe de o parte, şi pârâţii ..., ..., ..., ..., ..., ... şi ..., pe de altă parte, a intervenit tranzacţia prin care părţile au înţeles să sisteze starea de indiviziune cu privire la suprafeţele de teren deţinute în baza Titlului de proprietate nr. …-…/16.02.1998 şi în Titlul de proprietate nr. …-…/28.051996, în următoarea modalitate: pârâţii …, ..., ..., ..., ..., ... şi ..., au cedat reclamantului cotele lor însumate de 4/7 din Titlul de proprietate nr. …-…/16.02.1998, iar pârâţii …, ... şi ... au cedat reclamantului cota lor de ¼ din Titlul de proprietate nr. …-…/28.051996.

La acelaşi termen, instanţa de fond a luat act de tranzacţia încheiată între părţi.

La termenul din data de 22.06.2017, instanţa a rămas în pronunţare asupra încheierii de admitere în principiu.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 06.07.2017, instanţa a admis în principiu cererea.

La data de 02.02.2018, împotriva încheierii de admitere în principiu a formulat apel pârâta … care  a susţinut că aceasta este nelegală şi netemeinică pentru că instanţa de fond a luat act de tranzacţia părţilor în condiţiile în care ... deşi avea procură, pentru ieşirea din indiviziune, aceasta tranzacţie este nulă deoarece din cuprinsul rezultă că apelanta a cedat cota sa parte fără a primi sultă, ori prin procură mandatarul nu era împuternicit să renunţe la sultă, ci doar să tranzacţioneze. Pentru acest motiv solicită anularea tranzacţiei urmând ca şi apelanta să beneficieze de partaj, să primească sulta parte ce îi revine.

Tribunalul, prin decizia civilă nr. 239/2019 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta ...

Pentru a pronunţat această decizie a  reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte apelul declarat de apelanta ... împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 06.07.2018, tribunalul a apreciat că acesta este nefondat pentru motivele ce succed:

Apelanta a susţinut în mod neîntemeiat că mandatarul său ... nu putea încheia tranzacţia din data de 16.09.2013 prin care a cedat cota sa de moştenire, fără să primească sultă.

Pentru aceasta tribunalul a reţinut că prin procura autentificată sub nr. …/C/3883/28.05.2013 la Ambasada României - secţia  Consulară Atena, apelanta a împuternicit pe intimatul-pârât ... să o reprezinte în faţa oricăror persoane fizice şi juridice, autorităţi publice, private şi judecătoreşti şi a-i susţine interesele în legătură cu „încheierea unei tranzacţii în dosarul nr. 16296/196/2012 al Judecătoriei Brăila cu privire la ieşirea din indiviziune”. S-a menţionat că mandatarul va face tot ce va crede de cuviinţă pentru apărarea intereselor mandantei, va semna în numele mandantei şi pentru aceasta, oriunde va fi necesar, semnătura sa fiindu-i opozabilă.

Prin tranzacţia din data de 16.09.2013, apelanta reprezentată de mandatarul ... a cedat cota sa din terenurile cuprinse in titlurile de proprietate către reclamantul ... şi a declarat că renunţă la sulta cuvenită pentru cota la care era îndreptăţită.

În ceea ce priveşte susţinerile pârâtei, referitoare la depăşirea limitelor puterii de reprezentare, tribunalul a  reţinut că mandatarul avea dreptul de a încheia tranzacţia cu intimatul-reclamant. Tribunalul a reţinut că mandatarul apelantei era în drept să încheie tranzacţia, iar odată încheiată, acesta creează o situaţie juridică opozabilă mandantei (apelanta). Faptul că o contestă în cauză, este irelevant, iar potrivit art. 2018 NCC, pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a mandatului, mandatarul răspunde, însă doar pentru dol sau culpă.  A susţinut apelanta că mandatarul nu avea mandat să renunţe la sultă, astfel tranzacţia este nulă. Susţinerea este neîntemeiată având în vedere obiectul mandatului cum a fost înscris de mandantă în procura din data de 28.05.2013 astfel că în lipsa unei interdicţii exprese, menţionarea faptul că „mandatarul va semna în numele meu şi pentru mine, oriunde va fi necesar, semnătura sa fiindu-mi pe deplin opozabilă”, face ca tranzacţionarea să nu fie afectată de viciul nulităţii . Din acest punct de vedere, tribunalul a apreciat că obiectul procurii este valabil şi apt să producă efectele tranzacţiei încheiate. Specializarea, în cazul contractului de mandat, nu trebuie dusă la extrem, iar mandatul va fi cu suficienţă special dacă va indica natura operaţiei juridice şi obiectul ei. Faptul că în cuprinsul procurii s-a precizat ca mandatarul să încheie o tranzacţie într-un anumit dosar de pe rolul instanţei, este suficient pentru a aprecia că mandatarul avea dreptul de a încheia un astfel de act. Astfel, având în vedere că mandatarul nu a depăşit limitele contractului de mandat, asupra mandantului, respectiv asupra apelantei, se vor răsfrânge toate efectele legale active şi pasive ale actului încheiat de mandatar cu terţul, respectiv cu intimatul-reclamant.

Astfel, nu se impune nici efectuarea unei noi lotizări, cotele stabilite de instanţa de fond fiind corecte, iar partajul rezultanta acestora.

Împotriva deciziei civile 239/2019 a Tribunalului Brăila a declarat recurs pârâta ... apreciind-o ca fiind nelegală potrivit disp. art. 488 al. 1 pct. 8 C.pr.civ. deoarece în mod nelegal se apreciază că în contractul de mandat  din cauză specializarea nu trebuie dusă la extremă.

Instanța consideră că este suficientă menționarea faptului că mandatarul va semna în numele său și pentru sine oriunde va fi necesar, semnătura sa fiindu-i pe deplin opozabilă.

Prin această motivare instanță face abstracție chiar de obiectul mandatului clar și concis descris. Mandatul a fost dat pentru încheierea unei tranzacții în dosarul judecătoriei cu privire la ieșirea din indiviziune. Față de mențiunile exprese din mandat rezultă  fără dubiu că mandantul a înțeles să  mandateze pe fratele său să încheie o tranzacție privitor la ieșirea din indiviziune. Tranzacția parțială de care s-a luat act prin încheierea din 16 septembrie 2013 este nulă. Este știut că tranzacția este un contract cu titlu oneros și comutativ, deoarece fiecare parte contractantă urmărește un avantaj patrimonial. Cu atât mai mult orice tranzacție încheiată în cadrul unei ieșiri din indiviziune presupune ca fiecare coindivizar să primească o cotă parte care să reprezinte valoarea cotei sale părți. Nerespectarea caracterului oneros al contractului de tranzacție duce la nulitatea lui.

Față de cele de mai sus, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare să se dispună ieșirea din indiviziune cu respectarea cotei sale părți din masa succesorală și potrivit variantelor de partajare indicate.

Prin decizia civilă nr. 395/R din 10.09.2019 a Curţii de Apel Galaţi s-a respins recursul declarat de ... prin procurator ..., reţinându-se următoarele:

Din punctul de vedere al modului de determinare al obiectului, conform art. 2016  Cod civil, mandatul poate fi general sau special. Mandatul este general atunci când s-a dat pentru orice afacere a mandantului ori pentru un gen de afaceri al mandantului. Mandatul este special atunci când are ca obiect unul sau mai multe acte determinate, fiind necesar ca în contractul de mandat să se stipuleze cel puțin natura actului pentru care se da mandat şi obiectul uneia dintre obligațiile principale; mandatul special este de strictă aplicare si interpretare.

Dacă mandatul special dat pentru o operaţiune determinată este folosit cu o altă întindere şi cu o altă destinaţie, acesta va încălca principiul voinţei juridice reale a părţilor.

Încălcarea obligației contractuale a mandatarului fata de mandant de a respecta limitele împuternicirii îi permite mandantului să angajeze răspunderea contractuală a mandatarului fără a exista consecințe în ceea ce privește validitatea actului juridic încheiat de mandatar în numele mandantului cu terțele persoane.

Depășirea limitelor împuternicirii de către mandatar nu permite invocarea nulității absolute a actului respectiv (în speță, a tranzacției) atâta vreme cât a existat o împuternicire din partea mandantului să se încheie acel act în numele si pe seama sa. Depășirea limitelor mandatului  este  urmată de efectele specifice prevăzute de art. 2017-2018 Cod civil care reglementează răspunderea mandatarului faţă de mandant în ceea ce privește aducerea la îndeplinire a obligațiilor pe care şi le-a asumat prin contractul de mandat.

 Ca atare, nu poate fi reținută incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 304  pct. 9 C. pr. civ. care are ca premisă pretinsa depășire a împuternicii acordate de către mandatarul care a semnat contractul de tranzacție cu privire la ieșirea din indiviziune a părților.

Caracterul oneros  sau nu  al tranzacției încheiate în cauză nu poate face obiectul analizei prezentei instanțe avându-se în vedere obiectul cauzei  (partaj judiciar ) şi limitele pe care  instanța le are în ceea ce privește obiectul judecății. Astfel, rolul instanței este  doar de  a analiza dacă a existat un mandat din partea recurentei către intimatul ... pentru a încheia o astfel de tranzacție în scopul ieșirii din indiviziune a părților. Cum în speță există un astfel de mandat, se constată că toate criticile aduse de recurentă deciziei date de tribunal sunt nefondate.

Domenii speta

Spete similare