Lovire sau alte violenţe, faptă prev. şi ped. de art. 193 alin. 2 c. pen.

Pe rol se află soluţionarea acţiunii penale privind pe inculpatul F.C.A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de  lovire sau alte violenţe, faptă prev. şi ped. de art. 193 alin. 2 C. pen..

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă personal inculpatul, asistat de avocat A.F., din cadrul Baroului Neamţ, conform împuternicirii avocaţiale seria NT/358224/17.05.2018, aflată la fila 7 dosar şi personal persoana vătămată minoră, însoţită de reprezentantul legal şi asistat de avocat A.M.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei următoarele:

- inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 27/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz sub aspectul săvârşirii infracțiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prev. şi ped. de art. 193 alin. 2 C. pen..

-  cauza se află la primul termen de judecată după repunerea pe rol dispusă prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 24.07.2019;

- procedura de citare legal îndeplinită;

- la data de 25.07.2019, prin compartimentul arhivă – registratură s-a depus la dosar declaraţia notarială autentificată de S.P.N. Mîrşu Maria – Băluţ Maria Liliana prin care inculpatul îşi exprimă acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Instanţa reţine că prin declaraţia autentică depusă la dosarul cauzei, inculpatul şi-a exprimat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Avocat A.M. depune la dosar dovada cheltuielilor de transport efectuate pentru termenul de judecată anterior şi pentru termenul de astăzi de către persoana vătămată însoţită de mama sa.

Nemaifiind cereri noi de formulat ori explicaţii de dat, instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 387 alineat 2 din Noul Cod de procedură penală, declară terminată cercetarea judecătorească şi, potrivit art. 388 din Noul Cod de procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri  asupra fondului cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public arată că îşi menţine concluziile puse la termenul de judecată anterior.

Pentru persoana vătămată, avocat A.M., arată că îşi menţine concluziile formulate, atât oral în faţa instanţei cât şi concluziile scrise depuse la fila 146 din dosar. Solicită ca instanţa să admită şi acţiunea civilă şi să oblige inculpatul la plata daunelor morale şi cele materiale astfel cum au fost solicitate şi dovedite în cauza de faţă, precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Apărătorul inculpatului-avocat A.F. arată că a depus concluzii şi orale dar şi în scris pe care le menţine şi doreşte să reitereze în faţa instanţei că, analizând acele scrisori medicale  şi foaia de observaţie clinică generală, rezultă că deviaţia de sept veche era pe partea stângă iar lovitura a fost pe partea dreaptă, ceea ce este evident că lovitura din data de 31 decembrie a fost pe partea dreaptă, aspecte pe care le-a reliefat şi în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei şi care rezultă din actele medicale aflate la dosar.

Avocat A.M. solicită ca instanţa să reţină că lovitura a fost în zona nasului, în zona septului, minorul a fost lovit la nas şi  de acolo au rezultat acele leziuni înscrise în certificatul medico – legal şi confirmate în totalitate de expertiza medico – legală efectuată în cauză.

Inculpatul având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de adăugat la ceea ce a arătat avocatul său.

Instanţa declară dezbaterile închise şi reţine cauza în pronunţare.

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată:

Prin rechizitoriul nr 27/P/2018 din data de 25.04.2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz a  fost trimis în judecată, inculpatul FCA, pentru săvârşirea infracţiunii de  lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 193 alin. 2 Cod  penal.

Prin actul de sesizare s-a reţinut, în fapt că la data de 08.01.2018, lucrătorii Postului de Poliţie Borca au fost sesizaţi de numita D.E. cu privire la faptul că, la data de 31.12.2017, numitul FCA 1-a lovit cu o măciucă pe fiul său minor DDN, provocându-i leziuni ce au necesitat 12-15 zile îngrijiri medicale.

In cauză s-a procedat la audierea persoanei vătămate DDN care a arătat că, la data de 31.12.2017, se deplasa pe DC 156, dinspre Primăria Borea spre centrul comunei, cu ceata de urători, respectiv „Capra din Sabasa", iar în momentul în care au ajuns în dreptul porţii de acces la Liceul „Mihail Sadoveanu" din Borca a fost lovit cu o măciucă în zona costală, iar apoi cu aceiaşi măciucă în zona feţei, mai precis la nas, de către inculpatul FCA, lovitura provocându-i leziuni vizibile.

Conflictul a pornit de la faptul că persoana vătămată a dorit să părăsească ceata de urători înainte de terminarea paradei.

Victima a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de Urgenţe Piatra Neamţ, fiind internată la Secţia ORL a spitalului.

Din certificatul medico-legal nr. A2/12 din 04.01.2018, reiese că leziunile suferite de către DDN au necesitat pentru vindecare 12-15 zile de îngrijiri medicale.

Aspectele menţionate de către persoana vătămată se coroborează cu declaraţia martorului C.I., care arată că, a văzut când FCA 1-a lovit pe DDN cu măciuca în faţă, precizând că, obiectul contondent nu a căzut accidental de pe umărul inculpatului aşa cum susţine acesta. În cauză au mai fost audiaţi martorii NI, ACA si FND care arată că nu au văzut momentul agresiunii.

S-a procedat la audierea inculpatului FCA, care nu recunoaşte fapta comisă declarând că a scăpat accidental măciuca de pe umăr, care probabil în cădere, 1-a lovit pe DDN.

Situaţia de fapt expusă prin rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile martorilor NI, ACA, FND şi CI; declaraţiile persoanelor vătămate şi reprezentantului legal al persoanei vătămate minore;  certificat medico-legal nr. A2/12 din 04.01.2018 Neamţ; declaraţii suspect/inculpat ; certificat cazier judiciar. 

În drept se reţine prin rechizitoriu că fapta inculpatului FCA, care, la data de 31.12.2017, a agresat persoana vătămată DDN, în timp ce se deplasa cu o ceată de urători, pe DC 156 dinspre Primăria Borca spre centrul comunei, în dreptul porţii de acces la Liceul Mihail Sadoveanu din Borca , persoana vătămată suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-15 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută  şi pedepsită  de art. 193 alin. 2 Cod penal.

Prin încheierea de cameră preliminară  nr 184/CP/13.06.2018, în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr 27/P/2018 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz la data de 25.04.2018, a administrării probelor şi a actelor de urmărire penală privind pe inculpatul FCA  şi s-a dispus începerea judecăţii.

În cursul judecății au fost administrate următoarele probe: înscrisuri ( filele 30, 38-71, 86-90 şi 110-113 ) declarația inculpatului ( filele 31-33), declarația persoanei vătămate ( filele 34-35), declarațiile martorilor NI ( fila 79), CI ( filele 80-81), ACA ( fila 107), TV ( fila 108, fiind depus la dosar de către CD care conţine planşe foto şi o înregistrare video fragment din data de 31.12.2017 ( fila 82), planşe foto ( filele 83-85)  şi raport de expertiză medico-legală ( filele 124-126) .

Persoana vătămată  s-a constituit parte civilă încă din cursul urmăririi penale cu suma de 15.000 lei daune materiale și 3.000 lei daune morale, daunele morale fiind majorate la 5000 lei în faza de judecată.

În cursul urmăririi penale Serviciul Județean de Ambulanță Neamț s-a constituit parte civilă cu suma de 597,80 lei iar Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț s-a constituit parte civilă cu suma de 1840,62 lei, la dosar există acte medicale care atestă că persoana vătămată a fost internată la această unitate medicală la secţia ORL în perioada 31.12.2017-04.01.2018.

Pentru ambele părţi s-au depus concluzii scrise în care s-au reluat în esenţă, susţinerile orale.

Cauza a fost repusă pe rol pentru verificarea acordului inculpatului de prestare de muncă neremunerată în folosul comunităţii, înaintea termenului de judecată fiind depusă o declaraţie notarială în acest sens.

Astfel, analizând coroborat ansamblul materialului probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și în faza de judecată instanţa reţine următoarele:

În după-amiaza zilei de 31.12.2017, după un obicei local din comuna Borca, judeţul Neamţ, în centrul comunei are loc o paradă cu măşti, o defilare a trupelor de capre populare din diverse sate ale comunei, la care participă o bună parte din comunitate, tinerii fiind în principal mascaţi corespunzător poziţiei pe care-o ocupă în cadrul grupului din care fac parte, unii poartă măşti doar pentru că este Ajunul Anului Nou şi participă la alai iar alte persoane, deşi se deplasează cu parada, doar asistă la spectacol.

Dincolo de tradiţia populară care este lăudabil că se păstrează,  a devenit mai mult decât un obicei ca participanţii să consume alcool, astfel că s-a constatat deseori tendinţa de a  bloca inclusiv drumul naţional şi ca la mai toate manifestaţiile de acest tip, ascunse în spatele măştilor, persoanele având asupra lor măciuci sau alte  obiecte, se dedau la acte de violenţă.

În ziua în care a avut loc incidentul dedus judecăţii, inculpatul participa la paradă, mascat fiind şi deşi a susţinut că era căpitan al Caprei din Sabasa, din probe nu a rezultat că ocupa această poziţie. Toate persoanele audiate  au confirmat că mascaţii erau băuţi sau că, chiar duc cu ei în timpul defilării, sticle de băutură. Inculpatul era băut, fiind şi vecin al persoanei vătămate .

Printre participanţii la manifestaţie s-a aflat şi  persoana vătămată, DDN, la acea dată în vârstă de aproape 15 ani, mascat şi el, însoţit o perioadă de tatăl său. În timpul acestei manifestaţii, minorul a fost lovit de inculpat cu măciuca pe care-o cel din urmă o avea asupra sa.

Pe tot parcursul procesului inculpatul a negat că l-ar fi lovit intenţionat pe  DDN, acceptând totuşi că la un moment dat a scăpat măciuca pe care-o avea asupra sa dar că, nu şi-a dat seama că a lovit pe cineva, spunându-i despre incident fratele şi respectiv tatăl său. De asemenea s-a susţinut că persoanele erau mascate şi minorul nu putea să ştie cine l-a lovit, după cum cel care loveşte, poate să nu recunoască persoana lovită, mascată fiind şi aceasta.

Instanţa reţine că măştile care se poartă nu sunt realizate profesionist astfel că în foarte puţine cazuri persoanele care le poartă nu pot fi recunoscute, participanţii fac parte dintr-o comunitate relativ restrânsă şi cei mai mulţi se cunosc între ei iar mai presus de toate, parcurgând o distanţă importantă între obiectivele comunei, măştile se ridică de pe figură în mers pentru asigurarea unei respiraţii normale şi implicit a unui confort personal, mai ales că persoanele care le poartă sunt deseori „ încălzite” de alcool. În concret, din relatarea martorului TV, în ziua de 31.12.2017 inculpatul nu a purtat propriu-zis o mască ci doar a fost dat cu nişte tăciuni pe faţă. În orice caz, dat fiind că părţile sunt şi vecini, instanţa exclude ca persoana vătămată să nu-l fi cunoscut pe inculpat şi invers,  ca inculpatul să nu-l fi recunoscut pe vecinul său. 

După parcurgerea unei porţiuni din traseu, pentru că minorul avea o oră de întors acasă fixată de mama sa, a intenţionat să iasă din rând, moment în care inculpatul i-a replicat că poate pleca şi astfel să facă de ruşine Capra din Sabasa. Când intenţia a început să se materializeze în sensul că persoana vătămată s-a retras ca să părăsească grupul, inculpatul i-a aplicat o măciucă în figură provocându-i un traumatism la nivelul nasului.

 Apărătorul inculpatului a susţinut că numai martorul CI a văzut când a fost lovit minorul şi că această situaţie ar ridica unele suspiciuni. Judecătorul reţine însă că, declaraţia acestuia se coroborează cu cea a persoanei vătămate şi cu împrejurarea că tatăl minorului l-a sunat în scurt timp pe tatăl inculpatului spunându-i ce-a păţit fiul său. Este greu de crezut ca în Ajunul Anului Nou, o persoană care nu este sigură cine l-a lovit apelează la întâmplare pe părintele agresorului după cum este explicabil ca în mulţimea aceea,  puţine persoane să observe ce s-a întâmplat,  cu atât mai mult cu cât, cel mai probabil, au existat şi alte agresiuni minore între participanţi, diferenţa fiind făcută doar de gravitatea leziunilor. În acelaşi timp, minorul era lucid, în timp ce inculpatul băuse şi se afla sub euforia momentului, circulând de altfel în fruntea cetei de colindători.

Judecătorul exclude varianta unui accident în sensul că măciuca inculpatului ar fi alunecat din întâmplare, pe de o parte pentru că incidentul relatat de inculpat nu este foarte clar, posibil şi din cauza alcoolului, fiind de necrezut că putea lovi o persoană şi să nu-şi amintească şi, o „ scăpare” a măciucii ar fi trebuit să lovească în creştetul capului, mai ales că şi persoana vătămată purta pe cap o mască şi nu nasul, ceea ce ar fi impus ca victima să aibă capul dat uşor pe spate, situaţie imposibilă în condiţiile în care se circula în grup şi era obligatoriu ca victima să privească înainte şi să fie atentă la drum, mai ales că se pregătea să iasă din rând.

 Este adevărat că nu sunt elemente care să concluzioneze spre o lovitură vădit intenţionată tradusă în intenţie directă, eventual premeditată,  dar inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, în sensul că a intenţionat să atenţioneze persoana vătămată şi deşi n-a urmărit neapărat să-l lovească, folosindu-se de obiectul pe care-l ducea, mai mult pentru intimidarea minorului,  a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat. În orice caz, circulaţia cu o măciucă  care potrivit declaraţiei inculpatului are un capăt rotund de dimensiuni însemnate, destul de grea, o ghioagă, fără a avea deplin control asupra acesteia reprezintă un pericol asumat, indiferent de restul circumstanţelor.

 În speţa dedusă judecăţii leziunile produse de lovitură au fost imprevizibile, care au speriat familia victimei prin manifestările clinice severe astfel că au fost nevoiţi să meargă în aceeaşi noapte la spital.

Probele administrate în cauză concluzionează că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv fapta există, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpat, astfel că instanţa urmează să procedeze la tragerea la răspundere penală a acestuia, urmând să se țină cont de circumstanțele în care s-a produs fapta la individualizarea pedepsei.

În drept fapta inculpatului FCA  care, la data de 31.12.2017, a agresat persoana vătămată DDN, în timp ce se deplasa cu o ceată de urători, pe DC 156 dinspre Primăria Borca spre centrul comunei, în dreptul porţii de acces la Liceul Mihail Sadoveanu din Borca , persoana vătămată suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-15 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută  şi pedepsită  de art. 193 alin. 2 Cod penal.

Faptul că în timpul internării minorului  s-a descoperit că acesta avea o leziune şi la un deget care a fost supus tratamentului nu afectează încadrarea juridică dată faptei, ştiut fiind că dacă minorul nu ar fi suferit fractură de piramidă nazală, nu ar fi mers la spital pentru îngrijirea degetului.

Urmarea imediată a acestei fapte este reprezentată de vătămarea integrităţii fizice a victimei.

 Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă, întrucât acesta  a  prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv vătămarea integrităţii fizice a victimei și deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.

Conform dispoziţiilor art. 74 din actualul Cod penal, în vederea satisfacerii scopurilor pedepsei, instanţa urmează să ţină seama de gravitatea infracţiunii săvârşite şi de periculozitatea infractorilor, care se evaluează după următoarele criterii generale: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, cu privire la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa apreciază că infracţiunea de lovire sau alte violențe reţinută prezintă un grad relativ ridicat de pericol social, ţinându-se cont că fapta a avut loc cu ocazia unei manifestaţii care ar fi trebuit să transmită bucuria un An Nou dar şi prin prisma faptului că victima este minoră şi lovitura primită a avut consecinţe deosebit de grave, pe termen lung.

Sub aspectul circumstanţelor personale ale inculpatului, instanţa reţine că potrivit fişei de cazier judiciar, acesta este  la primul contact cu legea penală, ceea ce concluzionează spre un fapt izolat al comportamentului inculpatului. 

Pedeapsa trebuie să fie de natură a asigura reeducarea inculpatului  şi să prevină săvârşirea de noi infracţiuni. Cunoaşterea caracteristicilor unui infractor prezintă o importanţă deosebită pentru determinarea gradului concret de pericol social al acestuia şi pentru stabilirea unei pedepse eficiente. Modul de comportate în societate, caracterizat prin disciplină în muncă şi o viaţă conformă cu regulile de convieţuire socială, poate determina concluzia că nu a comis infracţiunea datorită înclinaţiei sale pentru comiterea de fapte antisociale, ci datorită unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita lui obişnuită.

În plus, în contextul descris, instanța consideră că este incidentă circumstanța atenuantă prevăzută de art 75 alin 2 lit  b Cod penal privind împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

Astfel, instanţa va aplica o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de legea penală, minim redus ca urmare a reținerii circumstanței atenuante, apreciind că aplicarea unei pedepse de 4 luni închisoare este proporţională, în condiţiile date , cu infracţiunea săvârşită.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate, se reţine că  instituţia amânării aplicării pedepsei răspunde tuturor împrejurărilor cauzei prin raportare la condiţiile legale impuse. Astfel, instituţia amânării aplicării pedepsei stabileşte cerinţe imperative şi restrictive pe care fapta dedusă judecăţii şi persoana inculpatului ar trebui să le îndeplinească în mod cumulativ,  şi implică  acordul inculpatului la prestarea unei munci în folosul comunităţii precum şi  respectarea unor obligaţii şi a unor măsuri de supraveghere de către inculpat.

În speţă, se reţine  că sunt îndeplinite condiţiile art. 83 alin. 1 Codul penal: pedeapsa stabilită este mai mică de 2 ani închisoare; maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) Cod penal; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii şi prin declaraţia depusă la dosar, inculpatul s-a declarat de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

De asemenea în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile  de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În consecinţă, în temeiul art. 193 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art. 76 raportat la art 75 alin 2 lit b Cod penal și  art. 83 Cod penal, va stabili în sarcina inculpatului FCA, pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violențe.

În temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal va amâna aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere, stabilit în condiţiile art. 84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va fi  obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 404 alin. 3 Cod  procedură penală,  va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

 Sub aspectul laturii civile a cauzei, se constată că Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamţ s-a constituit parte civilă cu suma de 1840,62 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a persoanei vătămate iar Serviciul Județean de Ambulanță Neamț s-a constituit parte civilă cu suma de  597,80 lei, reprezentând contravaloarea transportului persoanei vătămate la spital.

 Față de pretențiile părții civile DN de 15.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune morale, se va reține că acesta a depus în dovedirea pretențiilor materiale  o serie de înscrisuri constând în bilete de autobuz, reţete medicale, chitanţe privind plata unor servicii medicale,  chitanţă  certificat medico-legal.

În aprecierea despăgubirilor civile instanța se va raporta la concluziile certificatului medico-legal care a concluzionat că leziunile traumatice au necesitat pentru vindecare un număr de 12-15 zile  de îngrijiri medicale  pentru vindecare, precum şi concluziile experztizei medico-legale  potrivit căreia pentru corectarea dismorfismului piramidei nazale şi a deviaţiei de sept nazal persoana vătămată necesită tratament chirurgical, costul unei astfel de intervenţie estimându-se de reprezentanţii minorului la circa 2500-3000 euro.

În atare condiţii, instanţa apreciază că solicitarea de 15.000 lei daune materiale este rezonabilă,  având în vedere că persoana vătămată a fost internată imediat după agresiune, în perioada 31.12.2017-04.01.2018,  ținând cont şi de costurile inerente aferente oricărei internări ( transport aparținători, mâncare, medicamente etc) dar şi al consultaţiilor următoare inerente. Susţinerea că minorul ar fi avut anterior agresiunii un dismorfism posttraumatic vechi pe lângă faptul că nu a fost dovedită, că dismorfismul era pe o parte şi lovitura a fost pe cealaltă parte a nasului,  nu influenţează asupra aprecierii judecătorului ştiut fiind că starea anterioară a  victimei a fost asumată de inculpat la momentul lovirii, o patologie preexistentă agresiunii nu reduce gravitatea acţiunii violente, legătura de cauzalitate fiind clară şi faţă de contextul speţei este exclus ca în lipsa loviturii din Ajunul Anului Nou din decembrie 2017 minorul să fi necesitat internare în specialitatea ORL. În opinia judecătorului, explicaţiile medicale din raportul de expertiză medico-legală sunt clare şi neechivoce: dismorfismul piramidei nazale constatat la examenul actual este, cel mai probabil, consecinţa traumatismului suferit la data de 31.12.2017, urmare a consolidării vicioase a fracturii de oase proprii nazale suferită de susnumit la acea dată.

În legătură cu daunele morale solicitate se reține că acestea reprezintă prejudicii cauzate unei persoane, constând in suferinţe de ordin psihic. Este justificată acordarea unor compensaţii materiale acelor persoane ale căror posibilităţi de viaţă familială şi socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârşite de alte persoane. Aceste compensaţii sunt destinate sa creeze condiţii de viaţă care să aline într-o oarecare măsura suferinţele psihice ale victimei. Dauna morală a fost denumită pe rând în doctrina dreptului “orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane” sau “prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale şi care se manifestă prin suferinţe fizice sau morale pe care le resimte victima”.

Durerea suferită de pe urma unei infracţiuni constituie un prejudiciu moral. Daunele morale sunt, deci, consecinţe de natura nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalităţii sale fizice, psihice şi sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicită  s-a produs în afara unui cadru contractual.

Nu există un criteriu de cuantificare a daunelor morale, instanţa fiind în măsură să le stabilească astfel încât să se realizeze o compensare reală a suferinţelor victimei, principiul de bază fiind cel al reparării integrale a prejudiciului, având în vedere și prevenirea unei îmbogățiri fără just temei, de natură speculativă. Astfel se constată că suma de 2000 lei acordată cu titlu de daune morale reprezintă o reparaţie echitabilă a victimei în contextul descris.

Asupra acţiunii civile formulate de furnizorul de servicii medicale, Serviciul Județean de Ambulanță Neamț şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ  instanţa va avea în vedere dispozițiile art.  313 alin.1 din Legea nr.95/2006, conform cu care “persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale”.

În baza art. 25 raportat la art.397 alin.1 Cod procedură penală, coroborat cu art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006, instanţa va admite acţiunea civilă formulată de acestea, astfel cum a fost formulată. Împrejurarea că în timpul spitalizării s-a tratat şi o leziune preexistentă la un deget nu reduce costurile de spitalizare întrucât starea de sănătate trebuia evaluată şi tratată general pentru preîntâmpinarea infecţiilor din zona ORL şi în mod sigur, leziunile de la nivelul degetului nu ar fi impus prin ele însele internarea copilului.

În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare avansate de stat, dată fiind soluţia de condamnare pronunţată, instanţa, în temeiul art. 274 alin 1 Cod procedură penală, îl va obliga pe inculpat la plata sumei de  500 lei, cu acest titlu, din care 150 lei din faza de urmărire penală.

Totodată, verificând chitanțele privind onorariul avocatului ales al persoanei vătămate, potrivit art 276 alin 1 și 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească părții civile 1200 lei cheltuieli judiciare

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 În temeiul art. 193 alin 2  Cod penal, cu aplicarea art. 76 raportat la art 75 alin 2 lit b Cod penal și art. 83 Cod penal, stabileşte în sarcina inculpatului FCA, pedeapsa de  4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea  infracţiunii  de lovire sau alte violenţe.

În temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere, stabilit în condiţiile art. 84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ, la datele fixate de acesta;

 b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

 c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

 d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 86 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Neamţ.

 În temeiul art. 404 alin. 3 Cod  procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art 397 alin 1  raportat la art 25 Cod procedură penală , art 1367 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de DDN, prin reprezentanţii săi legali și obligă inculpatul  FCA să plătească acestuia suma de 15000 lei cu titlu de daune materiale și  2500 lei daune morale.

În temeiul art 397  raportat la art 25 Cod procedură penală , art 1367 Cod civil, cu referire la art. 313 din Legea nr. 95/2006, admite acţiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către  Serviciul Județean de Ambulanță  Neamţ şi, în consecinţă obligă pe inculpatul FCA  să plătească părții civile suma de  597,80 lei.

În temeiul art 397  raportat la art 25 Cod procedură penală , art 1367 Cod civil, cu referire la art. 313 din Legea nr. 95/2006, admite acţiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către  Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ  şi, în consecinţă obligă pe inculpatul FCA  să plătească părții civile suma de 1840,62  lei.

Ia act că inculpatul  şi persoana vătămată/parte civilă au fost asistaţi de avocat ales.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul FCA  la plata sumei de 500 lei  cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta cauză.

În temeiul art. 276 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul FCA la plata sumei de 1200 lei  către partea civilă  DDN, prin reprezentanţii săi legali  cu titlu de cheltuieli judiciare. 

Cu drept de apel în termen de 10 zile  de la comunicare.

 Pronunţată în şedinţă publică, azi  04.09.2019.

Domenii speta

Spete similare