Îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii - creanța este certă lichidă șui exigibilă

Sentinţă civilă 398 din 05.06.2020


Cuprins pe materii: Dr. procesual civil. Cerere de valoare redusă

Îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii - creanța este certă lichidă șui exigibilă

Analizând actele dosarului instanţa urmează a aprecia întemeiată cererea reclamantei pentru următoarele considerente:

Potrivit art.1026 din CPC  „Prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei.”

În speţă se observă că valoare pretenţiilor solicitate de reclamantă este mai mică de 10 000,00 lei, astfel că dispoziţiile art. 1026 CPC sunt aplicabile.

Cererea este de competenţa Judecătoriei Tecuci, în raport de dispoziţiile art.1028 alin. 1 şi respectiv art.107 din CPC.

Conform art.1031 CPC „ (1) Instanţa va pronunţa şi redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informaţiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală. (2) În cazul în care nu se primeşte niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1.029 alin. (4), (6) sau (8), instanţa se va pronunţa cu privire la cererea principală sau la cererea reconvenţională în raport cu actele aflate la dosar. (3) Hotărârea primei instanţe este executorie de drept.”

Potrivit dispoz.art.102 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil „contractul este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa”.

Aşadar, văzând data încheierii contractului, anume 26.03.2003, instanţa constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile existente înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, şi anume Codul civil de la 1864.

Între reclamanta SC E.F.E.E., în calitate de furnizor şi N D, în calitate de beneficiar, există un contract de furnizare a energiei electrice încheiat la data de 26.03.2003, în sensul în care reclamanta furnizează energie electrică la locul de consum iar pârâtul în calitate de consumator beneficiază de aceste servicii.

Instanţa reţine că reclamanta şi-a executat în mod corespunzător obligaţia de a presta servicii pârâtului, emiţându-se facturile ataşate la dosar, pentru perioada de facturare iulie-noiembrie 2019, pentru suma totală de 1494,25 lei.

Potrivit art.7 lit.c din contractul încheiat de către părţi, consumatorul are obligaţia de a achita integral şi la termen contravaloarea energiei electrice furnizate, în termenul de 15 zile de la data emiterii facturii. Neachitarea contravalorii facturii de către consumator în termen de 30 zile de la data scadenţei de plată atrage după sine perceperea de penalităţi egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor în vigoare.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosar a rezultat că reclamanta a prestat servicii pârâtului, în sensul că i-a furnizat energie electrică, acesta având obligaţia de a achita contravaloarea acesteia, ceea ce nu s-a întâmplat.

Astfel, contravaloarea energiei electrice solicitată de către reclamantă, a penalităţilor şi a celorlalte  costuri aferente rezultă din facturile anexate la dosar.

Creanţa  reclamantei este certă,  conform  dispoziţiilor  art.663 CPC (creanţa este certă când existenta ei neîndoielnică rezulta din însuşi titlul executoriu”)  întrucât  rezultă  fără a  putea  fi  pusă  la  îndoială  din  înscrisurile  depuse  la  dosar (facturi fiscale depuse la dosar),  lichidă („ creanţa este lichidă atunci când obiectul este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui”), întrucât  cuantumul creanţei este determinat (respectiv suma de 1494,25 lei reprezentând contravaloare servicii prestate) şi este, totodată, şi exigibilă (creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiului termenului de plata), întrucât s-a prevăzut un termen al  plăţii  pentru  serviciul  prestat, termen ajuns la scadenţă, astfel încât să se poată solicita plata debitului.

Făcând  dovada creanţei,  neexecutarea  obligaţiei  de  plată din  partea  pârâtului,  precum şi culpa  acestuia  pentru  neexecutarea  obligaţiei se prezumă,  în  conformitate  cu art.1548 NCC.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art.1026-1031 din CPC  sub aspectul caracterului cert, lichid si exigibil al creanţelor declarate şi al înscrisurilor constatatoare, cererea va fi admisă astfel cum a fost formulată şi în conformitate cu art.1031 din CPC, instanţa urmează a dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1494,25 lei cu titlu de debit restant/ c-v servicii  prestate pentru perioada iulie-noiembrie 2019.

Conform art.1032 alin.1 din CPC instanţa urmează a obliga pe pârât şi la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 50 lei (reprezentând taxa judiciară de timbru).