Arest preventiv

Dosar nr. X

ROMÂNIA

TRIBUNALUL G.

SECŢIA PENALĂ

ÎNCHEIERE Nr. 2/16.01.2020

Domeniul asociat : arest preventiv

Titlu :

Pe rol fiind soluţionarea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria N. împotriva încheierii nr. 1 din data de 13.01.2020 pronunțată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria N. în dosarul nr. XXXX.

La apelul nominal făcut în şedinţa din camera de consiliu de la ora 10:00, a răspuns contestatorul inculpat P.T.L., asistat de avocat G.D., din Baroul Gorj, apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că s-a trimis la dosar o cerere de strigare a cauzei după ora 12:00, cerere formulată de apărătorii aleşi ai inculpatului intimat, după care:

Se pune în discuţie cererea formulată, participanţii la procesul penal neavând obiecţiuni.

Completul de judecători de drepturi şi libertăţi admite cererea formulată de apărătorii aleşi ai inculpatului, şedinţa urmând să fie reluată la ora 12:00.

La reluarea şedinţei, la apelul nominal făcut în şedinţa din camera de consiliu de la ora 12:00, a răspuns intimatul inculpat P.T.L., asistat de avocaţi B.L. şi N.D. din Baroul Dolj, apărători aleşi.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că s-au trimis la dosar înscrisuri din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria N., pentru a fi avute în vedere la soluționarea contestației, după care;

Inculpatul intimat P.T.L. arată că înţelege să se prevaleze de dreptul la tăcere şi nu doreşte să dea declaraţie la acest moment procesual.

În continuare, nemaifiind alte cereri, se acordă cuvântul procurorului asupra contestaţiei formulate de parchet în cauză.

Procurorul a arătat că ordonanţa de extindere a urmăririi penale nr. YYYYYdin 15.01.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria N. face parte din dosarul penal, astfel că este firesc să se afle la dosar şi nu este o probă suplimentară.

Asupra contestaţiei declarate în cauză, a învederat că susţine contestaţia parchetului, aşa cum a fost formulată. Astfel, a apreciat că încheierea nr. 1 din data de 13.01.2020 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria N. este în mod vădit nelegală şi netemeinică, judecătorul nerespectând dispoziţiile din Codul de procedură penală în legătură cu propunerea parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului.

A arătat că prin referatul întocmit de parchet s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 18.01.2020, însă judecătorul de drepturi şi libertăţi a respins în totalitate propunerea şi nu a dispus nici o altă măsură preventivă, deşi propunerea parchetului a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 234 C.pr.pen. şi erau îndeplinite în totalitate condiţiile acestui text legal pentru a fi admisă propunerea.

În acest sens a arătat că la dosar există probe că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunile pentru care a fost arestat preventiv iar între timp s-a dispus şi reunirea dosarului de la Petroşani, unde, cu două zile înainte, inculpatul ar fi săvârșit fapte similare, folosind același mod de operare, motive pentru care s-a şi dispus prin ordonanţa din 15.01.2020 extinderea urmăririi penale.

A considerat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se menţin, iar judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond nu a motivat nimic cu privire la aceste temeiuri, aşa cum cer dispoziţiile art. 234 C.pr.pen.

În ceea ce priveşte durata măsurii arestării preventive, a arătat că este mai mică de o lună, iar organele de urmărire penală au făcut eforturi mari pentru identificarea şi prinderea celor doi inculpaţi, în condiţiile în care inculpatul P. locuieşte efectiv în Italia, utilizându-se inclusiv mijloace de cercetare specială şi de cooperare judiciară internaţională.

A mai arătat că inculpatul dispune de mijloace materiale deosebite, fără a deţine un loc de muncă sau alte surse licite de provenienţă, ceea ce conduce la suspiciunea rezonabilă că săvârşirea de astfel de fapte antisociale este un obicei.

A apreciat că este o gravă eroare faptul că inculpatul a fost pus în liberate pur şi simplu fără nici un fel de garanţie, în condiţiile în care s-au efectuat inclusiv expertize genetice, iar cazul a fost mediatizat, fiind vorba de un mod de operare specific grupărilor de crimă organizată. De asemenea, a considerat că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul va pleca imediat şi nu va putea fi găsit, existând şi riscul de a săvârşi infracţiuni de acelaşi gen, astfel că se impune menţinerea inculpatului în stare de arest preventiv.

În concluzie, a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii nr. 1 din data de 13.01.2020 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria N. şi, rejudecând, admiterea propunerii şi prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu 30 de zile, începând cu data de 18.01.2020.

Avocat B.L., pentru intimatul inculpat, a considerat că mai întâi se impun câteva precizări-clarificări. Astfel, în ceea ce priveşte susţinerea procurorului de şedinţă referitoare la nemotivarea în nici un fel a hotărârii judecătorului de la instanţa de fond, a învederat că, în această situaţie, soluţia care se impune este trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru a motiva corespunzător, pentru că în acest fel, atât parchetul cât şi inculpatul au fost lipsiți de posibilitatea de a aduce argumente pro sau contra acelei hotărâri.

Cu privire la documentele trimise la dosar astăzi prin fax de către Parchetul de pe lângă Judecătoria N., a solicitat să nu fie avute în vedere, ţinând cont de modalitatea în care au fost depuse, direct în faţa instanţei de contestaţie. Cu atât mai mult, dacă se apreciază că hotărârea atacată este nemotivată, se impune trimiterea spre rejudecare şi pentru ca judecătorul de la instanţa de fond să aibă în vedere şi aceste documente, despre care n-a avut cunoștință la momentul soluționării propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive.

Un alt argument în același sens, în opinia sa, ar fi că în cauză mai există un „cosuspect”, întrucât se presupune că inculpatul ar fi încercat să spargă banca împreună cu acel suspect, însă nu s-a făcut propunere de arestare în lipsă, conform legii şi la dosar nu există nici o dovadă că acea persoană a fost sau este căutată. A arătat că aceste aspecte au fost invocate şi la instanţa de fond, în considerarea principiului egalităţii de tratament, apreciind că ar trebui echilibrată balanţa, nefiind firesc ca inculpatul prezent să fie arestat preventiv, iar coautorul să nu fie nici măcar căutat, rămânând cu calitatea de suspect.

În ceea ce privește aspectele invocate de procurorul de şedinţă, referitoare la impactul asupra opiniei publice, a arătat că justiția nu se face la televizor, iar mass-media poate spune orice pentru a face rating, însă acesta nu este un argument pentru a susţine periculozitatea inculpatului. De altfel, a arătat că nu există nici un indiciu, nici măcar teoretic, că inculpatul ar săvârși alte infracțiuni.

Referitor la susţinerile parchetului în sensul că sursele de venit ale inculpatului ar fi ilicite, a învederat că s-au depus la instanţa de fond documente traduse din limba italiană, din care rezultă că inculpatul a fost angajat cu contract de muncă pe o perioadă îndelungată la o tipografie în Italia, astfel că s-a dovedit că nu trăiește din activități infracționale.

În concluzie, în principal, a solicitat respingerea contestației parchetului şi menţinerea hotărârii pronunțate de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică, esența motivării fiind aceea că nu se poate solicita prelungirea măsurii arestării preventive numai pe motivul că mai este necesară administrarea de probe, iar eforturile depuse de organele de urmărire penală nu justifică lipsirea de libertate în continuare a inculpatului.

În subsidiar, a apreciat că o măsură preventivă mai uşoară, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar, cu impunerea unor obligaţii prevăzute de lege, ar fi suficientă pentru buna desfăşurare a procesului penal.

Avocat N.D., pentru acelaşi inculpat, a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, arătând că procurorul de şedinţă a completat motivele de contestaţie, pentru că motivele scrise nu vizau nemotivarea hotărârii, situaţie în care contestaţia ar trebui admisă şi cauza trimisă spre rejudecare.

A apreciat că necesitatea administrării de probatorii nu este un motiv de prelungire a măsurii arestării preventive.

De asemenea, a apreciat că nu este susţinută critica procurorului de şedinţă, în sensul că există riscul ca inculpatul să se sustragă de la cercetări, în condițiile în care, până la arestarea preventivă, inculpatul a ieşit din ţară şi s-a întors de mai multe ori.

În ceea ce privește extinderea urmăririi penale din data de 15.01.2020, a arătat că s-a solicitat prelungirea arestării preventive pentru faptele de la Polovragi, înainte de a se dispune extinderea, care nici nu le-a fost adusă la cunoştinţă, iar argumentele sunt cu privire la faptele de la Petroşani.

În concluzie, a solicitat respingerea contestaţiei parchetului ca nefondată, apreciind că la acest moment nu se impune prelungirea celei mai drastice măsuri, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, obligaţiile care pot fi impuse fiind suficiente pentru buna desfăşurare a procesului penal.

În replică, procurorul de şedinţă a arătat că nu a susţinut că hotărârea judecătorului de la instanţa de fond este nemotivată în totalitate, astfel încât să atragă trimiterea cauzei spre rejudecare, ci doar că este nemotivată în raport de dispoziţiile art. 234 C.pr.pen.

În legătură cu celălalt suspect, a arătat că principiul egalităţii de tratament nu este un argument, în condiţiile în care procedurile, potrivit Codului de procedură penală, presupun anumite etape şi necesită o perioadă de timp pentru a se propune arestarea preventivă în lipsă.

În ceea ce priveşte „justiţia la televizor”, a arătat că a susţinut doar că faptele sunt foarte grave, iar lăsarea în liberate a unei persoane suspectate de comiterea unor astfel de fapte ar încuraja infracționalitatea.

Referitor la solicitarea apărării de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru a fi avută în vedere şi ordonanţa de extindere, a arătat că încheierea contestată este din data de 13.01.2020, iar ordonanţa este din 15.01.2020, fiind un act de urmărire penală efectuat în continuare.

Intimatul inculpat P.T.L., având cuvântul, şi-a însuşit concluziile apărătorilor aleşi.

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI

Asupra contestaţiei de faţă:

Prin încheierea nr. 1 din data de 13.01.2020 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria N. în dosarul nr. ZZZZZ, a fost respinsă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria N. în dosarul nr. 875/P/2019.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului P.T.L. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 19.12.2019 emis în baza încheierii nr. 11/19.12.2019 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei N. în dosarul nr. YYYYYY, la expirarea duratei arestului preventiv, dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a pronunţa această încheiere, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că potrivit dispozițiilor art. 202 C.pr.pen. scopul măsurilor preventive este acela de asigura buna desfășurare a procesului penal, precum și împiedicarea inculpaților de a se sustrage de la urmărirea penală, de la judecată, ori de la executarea pedepsei. S-a constatat că inculpatul P.T.L. se află în stare de arest preventiv din data de 19.12.2019.

S-a mai reţinut că măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Judecătorul de drepturi și libertăți de la instanţa de fond a constatat îndeplinită condiția să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale prevăzută de art. 16 C.pr.pen., în cauză nefiind identificate, cu privire la inculpat, cauze care să împiedice punerea în mișcare sau exercitarea urmăririi penale. De asemenea, s-a reţinut că în prezentul dosar a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile pentru care există suspiciunea rezonabilă că au fost săvârșite de către inculpat.

S-a mai reţinut că ordinea publică semnifică acea caracteristică a unei societăți în care domină siguranța, securitatea, respectul față de drepturile cetățenilor și care presupune existența unor măsuri care să asigure funcționarea normală a sistemului și a respectării drepturilor cetățenilor.

În același timp, s-a reţinut perioada de timp pe care inculpatul a petrecut-o deja în stare de arest preventiv, acesta fiind arestat în data de 19.12.2019. Or, față de acest aspect, judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere necesitatea existenței unei proporții rezonabile între ingerința în drepturile inculpatului, prin prelungirea arestului preventiv dispus față de acesta, și păstrarea unui climat de siguranță în societate, urmare a acestei măsuri, apreciindu-se că trebuie să existe un echilibru între drepturile fundamentale ale inculpatului și bunul mers al procesului penal.

De asemenea, s-a apreciat că necesitatea realizării unor procedee probatorii în continuare nu este suficientă pentru a prelungi măsura preventivă cea mai severă față de inculpat, din aceleași considerente urmând să respingă și solicitările de dispunere a arestului la domiciliu, respectiv de stabilire a controlului judiciar pe cauțiune.

În ceea ce privește excepția de nulitate a actelor de urmărire pe motiv că ar exista competența D.I.I.C.O.T., judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că faptele pentru care este cercetat inculpatul P.T.L. nu sunt de competența D.I.I.C.O.T.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Judecătoria N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele dezvoltate în scris s-a arătat că, în mod neîntemeiat, s-a respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria N. prin care s-a solicitat prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul P.T.L., fiind expus totodată istoricul cauzei, respectiv starea de fapt și probele prin coroborarea cărora a fost stabilită aceasta.

Totodată, s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul de procedură penală pentru prelungirea măsurii preventive întrucât arestarea preventivă satisface exigențele de necesitate și proporționalitate, fiind în continuare necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, măsura fiind proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

A susținut procurorul că din probele administrate rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit două infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, respectiv furt calificat și distrugere, și pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și mediului din care acesta provine, și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Au fost expuse mijloacele de probă din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului, rapoarte de expertiză genetică judiciară, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere din planșe fotografice, procese-verbale de vizionare a camerelor de înregistrare  video, proces-verbal întocmit cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, raportul de expertiză criminalistică nr.122764 din 18.12.2019, mijloace materiale de probă, planșe fotografice, CEC BANK nr.48917 din data de 3.11.2019, Raportul de Expertiză Criminalistică nr.481256/24.12.2019, nota nr.912068/24.12.2019 cu rezultatul analizei listingurilor telefonice, emisă de IGPR-UCAI și alte înscrisuri.

S-a mai arătat și că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel cum această sintagmă este explicată inclusiv în jurisprudența CEDO, argumentându-se că faptele presupus a fi fost săvârșite de inculpat sunt de o gravitate deosebită, atât prin cuantumul prejudiciului produs cât și prin modalitatea concretă de săvârșire, respectiv după un plan bine pus la punct și prin provocarea unei explozii cu materiale inflamabile. De asemenea, nu poate fi omis caracterul repetat al activității infracționale, același mod de operare fiind reținut și cu privire la fapta de la Petroșani.

Nu poate fi omis nici impactul pe care faptele presupus a fi fost săvârșite de inculpat l-au avut în comunitate,  privarea în continuare de libertate fiind necesară atunci când se constată o stare de neliniște, de indignare sau de dezamăgire a cetățenilor față de lipsa unei riposte ferme a autorităților în raport cu comiterea anumitor fapte penale.

Prin urmare, s-a apreciat de către procuror că, deși măsura arestării preventive are un caracter excepțional, în prezenta cauză se impune prelungirea acesteia, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de Codul de procedură penală și de exigențele jurisprudenței CEDO.

Completul de judecători de drepturi şi libertăți de la tribunal, examinând contestația formulată, prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, în concordanță cu actele existente la dosar şi dispozițiile legale care reglementează măsura arestării preventive, constată că aceasta este fondată, din următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.234 alin.1 C.proc.pen., arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmării penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii.

În cauză, prin încheierea nr.11/19.12.2019 a Judecătoriei N., a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria N. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.T.L. pe o perioadă de 30 de zile, începând din 19.12.2019 și până la 17.01.2020, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.223 alin.2 C.proc.pen., respectiv din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit două infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravitații faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, s-a constatat că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Or, aceste temeiuri de fapt și de drept subzistă în continuare, impunându-se prin urmare prelungirea măsurii preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile.

Sunt îndeplinite și în prezent condițiile prev. de art.223 alin.2 C.proc.pen., din probele administrate în cauză rezultând suspiciunea rezonabilă că inculpatul P.T.L., în dimineața zilei de 20.10.2019, între orele 02.30-03.20, împreună cu B. G., prin efracție și prin scoaterea din funcțiune a sistemului de supraveghere video, având fețele acoperite, ar fi pătruns în incinta agenției CEC Bank-punctul de lucru Polovragi, jud.Gorj, de unde ar fi sustras două casete de depozitare numerar, conținând diverse sume de bani în lei, prin distrugerea ATM-ului amplasat în interiorul agenției, distrugere ce a fost provocată prin explozie cu materiale inflamabile, acetilenă și oxigen, împrejurare în care au fost distruse mai multe bunuri din incinta agenției, producându-se un prejudiciu total în cuantum de 211.339,27 lei.

Suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea faptelor de către inculpat rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, rapoarte de expertiză genetică judiciară, procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere din planșe fotografice, procese-verbale de vizionare a camerelor de înregistrare  video, proces-verbal întocmit cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, raportul de expertiză criminalistică nr.122764 din 18.12.2019, mijloace materiale de probă, planșe fotografice, adresă CEC BANK nr.48917 din data de 3.11.2019, Raportul de Expertiză Criminalistică nr.481256/24.12.2019, nota nr.912068/24.12.2019 cu rezultatul analizei listingurilor telefonice, emisă de IGPR-UCAI.

Se remarcă în acest sens că, fiind efectuată percheziția domiciliară la imobilul unde locuiește efectiv inculpatul P.T.L., situat în com.Bumbești Pițic, sat Poenari nr.319, jud.Gorj, au  fost ridicate, printre alte bunuri, o butelie cu corp cilindric de culoare gri, partea superioară de culoare roșu,  capac protecție de culoare negru, având etichetă cu inscripția ,,ACETILENE TEC, UN1001 ACETILENE DISCIOLTA.CE 200-816-9", constatând procurorul că aceasta are caracteristici de construcție, vopsire și inscripționare similare cu cea găsită la fața locului cu ocazia cercetării la fața locului din 20.10.2019, și o butelie cu corp cilindric de culoare gri, partea superioară de culoare alb, capac de protecție de culoare gri, având eticheta cu inscripția ,,GAS TEHNICI FOLOGNIO OSSIGENO UN 1072, OSIIGENA COMPRESSA", constatând procurorul că aceasta are caracteristici de construcție, vopsire și inscripționare similare cu cea găsită la fața locului cu ocazia cercetării la fața locului din 20.10.2019.

De asemenea, de pe mijloacele de probă ridicate de la fața locului și puse la dispoziție experților criminaliști au fost prelevate probele biologice și identificat un profil ADN care, în conformitate cu răspunsurile primite prin canalele de cooperare polițienească internaționale, aparțin inculpatului P.T.L. iar urmele papilare ridicate de pe suprafața unei pungi din material plastic în culorile negru-auriu, identificată cu ocazia cercetării la fața locului, au fost create de degetul mic și degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului P.T.L..

Prin urmare există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de furt calificat și distrugere pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de acesta iar pedeapsa prevăzută de lege, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, este mai mare de 5 ani.

Totodată, privarea de libertate a inculpatului se impune în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, stare de pericol ce rezultă din evaluării gravitații faptele, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia precum  și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului.

În acest sens se constată că faptele pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpat sunt deosebit de grave, atât prin prejudiciul produs, dar în special prin modalitatea premeditată și periculoasă de săvârșire, respectiv prin folosirea de substanțe inflamabile, explozia provocată distrugând mai multe bunuri. Or, rezultă din acest modus operandi nu numai temeritatea și determinarea de a comite infracțiunile ci și o atitudine de indiferență față de alte urmări mai grave care s-ar fi putut produce ca urmare a exploziei.

Furtul săvârșit în timpul nopții, întru-un spațiu public, prin detonarea unui bancomat cu un dispozitiv artizanal, dincolo de impactul mediatic inevitabil, a fost evident perceput negativ de comunitatea locală care așteaptă în mod legitim o reacție promptă din partea autorităților, reacție în lipsa căreia este de anticipat o stare de neliniște și de indignare a cetățenilor, inclusiv C.E.D.O. apreciind că riscul de tulburare a ordinii publice poate fi invocat de autorități pentru a justifica o privare de libertate.

În ceea ce privește persoana inculpatului, se constată că acesta, conform propriilor declarații și înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, nu este angajat și beneficiază de ajutor de șomaj în Italia, țară în care a locuit în ultimii ani, venind doar ocazional în România. Cu toate acestea, din înscrisurile ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, rezultă că soția inculpatului, în luna decembrie 2019, a efectuat operațiuni bancare în cuantum de 11000 euro, ridicându-se în mod evident problema sursei din care provin respectivele sume de bani iar inculpatul nu a oferit nicio explicație în acest sens.

Prin urmare, judecătorii de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului apreciază că subzistă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere cu ocazia luării măsurii, împrejurare reținută de altfel și de judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță care a apreciat însă că prin prelungirea măsurii s-ar depăși durata rezonabilă a acesteia.

Este adevărat că durata arestării nu trebuie să depășească limite rezonabile, adică acelea ale sacrificiului care, în circumstanțele cauzei, ar putea fi rezonabil impus unei persoane prezumate a fi nevinovată.

După ce a arătat că nu este fezabil a explica conceptul termenului rezonabil printr-un număr fix de zile, săptămâni, luni sau ani, într-o jurisprudență constată, Curtea de la Strasbourg a stabilit criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al unei perioade de detenție, raportându-se la complexitatea cazului, volumul dosarului, complexitatea anchetei, numărul inculpaților, necesitatea administrării unor mijloace de probă prin comisie rogatorie internațională, atitudinea procesuală a inculpatului, diligența specială în desfășurarea procedurii, perioadele de timp în care ancheta a stagnat sau lentoarea procedurii.

Raportând aceste criterii la prezenta cauză, nu se poate aprecia că prin prelungirea arestării preventive cu încă 30 de zile, la o perioadă totală de 60 de zile, s-ar depăși durata rezonabilă a măsurii preventive, având în vedere complexitatea cauzei, inclusiv împrejurarea că pe parcursul urmăririi penale s-au descoperit date cu privire la săvârșirea unor infracțiuni similare în mun. Petroșani, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria N. din data de 10.01.2020 dispunându-se reunirea la dosarul cauzei a dosarului nr.UUUUU în care se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, constând în aceea că la data de 18.10.2019, orele 03.00, autori mascați, prin folosirea unui amestec de gaz, detonat în interiorul bancomatului aparținând ING Bank din mun. Petroșani, precum și prin utilizarea unei securi prevăzută cu baros, au încercat să sustragă valori monetare, părăsind în fugă locul faptei.

De asemenea, au fost efectuate cu ritmicitate activități de urmărire penală și s-au administrat numeroase mijloace de probă, în special cu caracter științific, solicitându-se inclusiv sprijinul autorităților judiciare din alte state, nefiind constatate perioade de inactivitate în desfășurarea urmăririi penale.

În ceea ce privește susținerea apărării în sensul că, pentru egalitate de tratament cu suspectul B. G., se impune respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive, se impune precizarea că, într-adevăr, orice deosebire de tratament juridic trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional, în concordanţă şi cu jurisprudenţa constantă a CEDO, conform căreia „orice diferenţă de tratament, făcută de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, trebuie să-şi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă” (a se vedea cauza Marcks cotra Belgiei, 1979).

Însă, în prezenta cauză, situațiile celor două persoane presupus a fi fost implicate în activitatea infracțională sunt diferite, atât din punct de vedere faptic cât și juridic. Numai față de P.T.L. s-a pus în mișcare acțiunea penală, procurorul apreciind, prin urmare, cu privire la B. G., că la acest moment procesual nu există probe suficiente în sensul prevederilor art.309 alin.1 C.proc.pen. pentru a fi exercitată acțiunea penală, acesta având doar calitatea procesuală de suspect.

Având în vedere aceste considerente, va fi admisă contestația formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria N. împotriva încheierii nr. 1 din 13.01.2020 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria N. în dosarul nr. ZZZZZ, va fi desființată încheierea nr.1/13.01.2020 și, rejudecând,  va fi admisă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpatul P.T.L..

Se va dispune prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 18.01.2020 până la data de 16.02.2020, inclusiv.

În temeiul art.275 alin.3 și 6 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, inclusiv onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 150 lei, vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria N. împotriva încheierii nr. 1 din 13.01.2020 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria N. în dosarul nr. ZZZZZ.

Desființează încheierea nr.1/13.01.2020 a Judecătoriei N. și, rejudecând, admite propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpatul P.T.L., fiul lui......, în prezent aflat în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al I.P.J. Gorj.

Prelungește măsura arestării preventive față de inculpat pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 18.01.2020 până la data de 16.02.2020, inclusiv.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, inclusiv onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 150 lei, rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din camera de consiliu, azi, 16.01.2020.

Domenii speta

Spete similare