Drepturi băneşti

Sentinţă civilă 720/2019 din 14.10.2019


Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2018:010.000435

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. ------------

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa Nr. 720/2019

Şedinţa publică de la 14 Octombrie 2019

Completul compus din:

Preşedinte ------------

Asistent  judiciar -----------

Asistent  judiciar ------------

Grefier Şef ---------

Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul V.R.M., în contradictoriu cu pârâta X., având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile reclamantul fiind reprezentat avocat Pecingină Gheorghe.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat instanţei că pârâta a depus la dosar, ca răspuns la adresa instanţei, precizare scrisă la care a ataşat actul adiţional nr. -------, foile de prestaţii a personalului de locomotivă aferente perioadei 01.03.2017 - 01.03.2019, statele de plată (fluturaşii de salariu) privind pe domnul VR pentru perioada 2017 - martie 2019, modul de calcul al orelor suplimentare ramase de achitat domnului VR şi Contractul colectiv de munca al X. valabil în perioada 2017-2019, un exemplar al acestor înscrisuri fiind comunicat şi apărătorului reclamantului, după care;

Apărătorul reclamantului a învederat că nu solicită termen pentru a observa precizarea şi înscrisurile ce i-au fost comunicate în prezenta şedinţă de judecată şi nu mai are alte cereri de formulat.

La interpelarea instanței, apărătorul reclamantului a arătat că reclamantul este de acord cu plata sumelor  precizate de pârâtă,  sume pe care reclamantul le solicită și a învederat că nu mai are cereri de formulat.

Având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, instanţa a constatat cercetarea procesului încheiată şi a declarat deschise dezbaterile pe fondul cauzei, acordând cuvântul apărătorului reclamantului.

Apărătorul reclamantului a solicitat admiterea acţiunii conform actelor depuse la dosar de către pârâtă şi obligarea pârâtei la plata sumelor  recunoscute ca fiind neachitate prin întâmpinare și precizările depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Instanţa a declarat închise dezbaterile pe fond și a reținut cauza  pentru deliberare și pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra cererii de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 07.06.2019, sub nr. ---------, reclamantul V.R.M. a chemat în judecată pârâta X., solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să dispună obligarea acesteia la plata orelor suplimentare prestate în perioada 01.01.2017- 31.03.2019, sumă actualizată la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajat al societăţii pârâte în funcţia de mecanic locomotive - -------, calitate în care a prestat ore suplimentare, fără să beneficieze de sporurile salariate prevăzute în lege sau în contractual colectiv de muncă.

Potrivit dispoziţiilor art. 120 din Codul muncii, munca prestată peste durata normală a timpului de muncă (40 de ore pe săptămâna) constituie muncă suplimentară şi se reglementează diferit faţă de timpul normal de muncă.

Munca suplimentară se compensează, de regulă, cu ore libere plătite, în următoarele 60 zile calendaristice după efectuarea acesteia (art. 122 Codul muncii), a doua opțiune fiind aceea a plăţii orelor suplimentare cu un spor la salariu ce nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza (art. 123 Codul muncii).

Or, potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă, sporul pentru orele suplimentare este de 100%.

Reclamantul a mai arătat că în perioada ianuarie 2017 - martie 2019 a efectuat ore suplimentare ce nu au fost compensate cu zile libere plătite, conform art. 122 Codul muncii, fapt pentru care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 123 Codul muncii.

În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar, carnetul de pontaj lunar aflat în posesia angajatorului, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi expertiză de specialitate.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 120, 123 Codul muncii şi art. 194 şi următoarele Cod procedură civilă.

La data de 05.07.2019 pârâta X a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că orele suplimentare se compensează cu timp liber corespunzător în următoarele 60 de zile, egal cu durata timpului efectiv prestat suplimentar, fără a se perturba activitatea şi ţinându-se o evidenţă strictă a acestora.

Pârâta a mai arătat că suma netă aferentă orelor suplimentare pentru anul 2017, rămasă de achitat reclamantului este de 3.933 lei, suma netă aferentă celor 387 de ore suplimentare pentru anul 2018, rămasă de achitat reclamantului, este de 5.452 lei şi suma neta aferentă celor 13 de ore suplimentare pentru anul 2019, rămasă de achitat reclamantului, este de 191 lei.

Pârâta a precizat că plata orelor suplimentare efectuate şi necompensate cu timp liber în termen de 60 de zile se poate realiza de către Sucursala X, numai cu acordul societăţii mame - X.

Pârâta a depus la dosar procura judiciară autentificată prin încheierea nr. 2123/02.10.2018 şi extras din actul adiţional la contractul colectiv de muncă privind condiţiile de muncă.

La data de 20.08.2019 pârâta a depus la dosar o adresa nr.---------, prin care a arătat că la data de 02.07.2019 a achitat salariatului un procent de 30% din debitul total de 3933 lei, aferent anului 2017, respectiv suma de 1.180 lei pentru anul 2017, rămânând de achitat reclamantului suma de 2753 lei.

În susţinere, pârâta a depus la dosar borderoul card privind plata către salariați a procentului de 30% din suma cuvenită pentru ore suplimentare pentru anul 2017,  însoțit de extrasul de cont.

În probatoriu, instanţa a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părţi.

Pentru termenul de judecată din 14.10.2019, pârâta a depus  la dosarul cauzei adresa nr.------- însoţită de înscrisuri (actul adiţional nr. ---------, foile de prestaţii a personalului de locomotivă aferente perioadei 01.03.2017-01.03.2019, statele de plată (fluturaşii de salariu) pentru perioada 2017- martie 2019, modul de calcul al orelor suplimentare rămase de achitat reclamantului, contractul  colectiv de muncă al X. valabil  în perioada 2017-2019.)

Analizând actele dosarului în raport de dispozițiile legale aplicabile în cauză, probele administrate și susținerile părților, reține următoarele:

Reclamantul este angajat al X în funcţia de mecanic locomotive - X.

 În conformitate cu prevederile art.39  alin.1 lit. a din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind Codul muncii, salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă, iar, potrivit art.40  alin.2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă.

 Potrivit art. 159 alin.1 şi 2 din Codul muncii:

„(1) Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.

(2) Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.”

Așa cum rezultă din prevederile art.160 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile sporurile, precum şi alte adaosuri, iar la art.161 se prevede că salariile se plătesc înaintea  oricăror alte obligații ale angajatorului.

Salariul de stabilește prin negocieri individuale între angajator şi salariat (art.162 alin.2 din Codul muncii republicat) şi se  plătește în bani, cel puțin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz (art.166 alin.1 din Codul muncii).

La art.168 alin.1 din Codul muncii se prevede că plata salariului se dovedește prin semnarea ştatelor de plată, precum şi prin orice alte acte justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.

Referitor la munca suplimentară, conform art.111 din Codul muncii,  timpul de muncă  este perioada în care salariatul prestează muncă, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile de serviciu şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau legislaţiei în vigoare.

Potrivit art.112 din Codul muncii, pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă  durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.

Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art.112, este considerată muncă suplimentară (art.120 alin.1 din Codul muncii).

În baza art.121 din Codul muncii, la solicitarea angajatorului, salariaţii pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art.114 si 115 din Codul muncii, după caz.

Conform art.122 alin.1 si 2 din Codul muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, situaţie în care salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.

Potrivit art.123 alin.1 din Codul muncii, în cazul în care compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin1 Codul muncii, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.

 La alin.2 al aceluiaşi articol se prevede că sporul pentru munca suplimentară se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau în cadrul contractului individual de muncă, şi  nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

 Potrivit art.39, alin.8 şi 9 din contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unităţii, s-a prevăzut că orele în care salariatul prestează muncă peste durata normală a programului de lucru sunt ore suplimentare, iar în cazul în care compensarea acestora prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut, în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu.

Conform art.272 din Codul muncii, pârâtei, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei, având obligația de a depune dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.

În perioada 01.01.2017-31.03.2019, reclamantul a efectuat ore suplimentare, fără să beneficieze de toate drepturile salariale cuvenite pentru munca astfel prestată.

Prin întâmpinare pârâta a recunoscut că pentru orele suplimentare efectuate în perioada 01.01.2017-31.03.2019, datorează reclamantului următoarele sume: 3933 lei net pentru anul 2017; 5452 lei - suma netă aferentă celor 387 de ore suplimentare efectuate în anul 2018, rămasa de achitat reclamantului; 191 lei - suma netă aferentă celor 13 de ore suplimentare din anul 2019.

 Conform adresei nr.--------, borderoului din data de 02.07.2019  privind plata către salariați a unui procent de 30% din suma cuvenită pentru orele suplimentare efectuate în anul 2017 și extrasului de cont privind plata acestor sume (filele 20-26 din dosar), pârâta a achitat reclamantului, la data de 02.07.2019, suma de 1.180 lei, astfel că pentru anul 2017 a rămas de achitat suma de 2753 lei.

Prin urmare, sumele cuvenite și neachitate reclamantului pentru orele suplimentare efectuate în perioada 01.01.2017-31.03.2019 sunt următoarele: suma de 2753 lei, reprezentând  contravaloare  ore suplimentare efectuate în anul 2017, suma netă de 5452 lei, reprezentând  contravaloare  ore suplimentare efectuate în anul 2018 , suma netă de 191 lei, reprezentând  contravaloare  ore suplimentare efectuate în anul 2019.

Susţinerea pârâtei în sensul că plata orelor suplimentare efectuate şi necompensate cu timp liber în termen de 60 de zile se poate realiza de către Sucursala X numai cu acordul societăţii mame nu prezintă relevanță, în condițiile în care, în temeiul art. 40 alin.2 lit. c), art. 161 și art. 166 din Codul muncii, pârâta avea obligația de plată a drepturilor salariale cuvenite reclamantului reprezentând contraprestația muncii depuse de către aceasta în baza contractului individual de muncă, la data stabilită în contract și înaintea oricăror altor obligaţii băneşti.

Se impune actualizarea sumei datorate cu indicele de inflație până la data plății, pentru repararea prejudiciului cauzat prin deprecierea valorii drepturilor bănești datorită devalorizării monedei naționale ca urmare a inflației,  în baza art.166 alin. 4 din Codul muncii şi art.1530 şi 1531 alin.1  Cod civil. Conform art.166 alin.4 din Codul muncii, ,,întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”. În baza art.1530 Cod civil, ,,creditorul are dreptul la daune interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecință directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației”. La art.1531 alin.1 Cod civil se prevede dreptul creditorului ,,la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.”

Față de considerentele expuse, se va admite cererea de chemare în judecată și se va obliga pârâta să plătească reclamantului suma netă de 2753 lei, reprezentând  contravaloare  ore suplimentare efectuate în anul 2017, suma netă de 5452 lei, reprezentând  contravaloare  ore suplimentare efectuate în anul 2018 şi suma netă de 191 lei, reprezentând  contravaloare  ore suplimentare efectuate în anul 2019,  sume ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie la data plăţii.

În baza art. 453 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța va obliga pârâta, aflată în culpă procesuală, să plătească reclamantului suma de 500 lei, cu titlu de  cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, dovedit cu chitanța nr. 882/12.10.2019 - fila 190 din dosar).

Recunoaşterea pretențiilor de către pârâtă nu atrage incidența dispozițiilor art. 454 din Codul de procedură civilă, întrucât în litigiile de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale angajatorul este de drept în întârziere, în baza art. 1.523 alin. 2 lit. d din Codul civil, conform căruia debitorul se află de drept în întârziere atunci când nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 161 din Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea ulterior precizată, formulată de reclamantul V.R.M., în contradictoriu cu pârâta X.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma netă de 2753 lei, reprezentând  contravaloare  ore suplimentare efectuate în anul 2017, suma netă de 5452 lei, reprezentând  contravaloare  ore suplimentare efectuate în anul 2018 şi suma netă de 191 lei, reprezentând  contravaloare  ore suplimentare efectuate în anul 2019,  sume ce se vor actualiza cu indicele de inflaţie la data plăţii.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în data de 14.10.2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.