Suspendarea judecății cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate

DREPT PROCESUAL CIVIL. ASIGURĂRI SOCIALE

Suspendarea judecății cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate

- OUG nr. 59/2017, art. VII punctele 2, 3

- Cod procedură civilă, art. 413 aliniat 1, punctul 1; art. 509 aliniat 1, punctul 11

- Legea nr. 47/1992, art. 29 aliniat 5

Contestația ce formează obiectul dosarului vizează aplicarea dispozițiilor art. VII punctele 2, 3 din OUG nr. 59/2017, a recalculării drepturilor la pensie prin includerea sporului acordat pentru ordinul/semnul onorific.

Întrucât s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. VII punctele 2, 3 din OUG nr. 59/2017, în mod corect prima instanță a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea acesteia, dispozițiile art. 413 aliniat 1, punctul 1 Cod procedură civilă fiind astfel corect aplicate, interpretate, câtă vreme dispozițiile legale care constituie temeiul de drept al contestației pendinte fac obiectul unui control de constituționalitate iar soluția ce urmează a fi dată depinde implicit de modul de soluționare al acesteia.

Curtea de Apel Oradea – Secția I civilă

Decizia nr. 379 din 17 decembrie 2020

Prin Încheierea din 6.07.2020, Tribunalul (...) în baza disp. art. 413 pct. 1 Cod procedură civilă s-a suspendat cauza având ca obiect Asigurări sociale, înaintată de reclamantul (...), domiciliat în (...), cu domiciliul procedural ales la Cabinet de av. (...) din (...), în contradictoriu cu pârâții CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE BUCUREȘTI, cu sediul în București str. George Georgescu nr. 3 sector 4, MINISTERUL AFACERILOR INTERNE BUCUREȘTI, cu sediul în București str. P-ța Revoluției nr. 1A sector 1, COMISIA DE CONTESTAȚII PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR DE INTERNE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ A M.A.I. BUCUREȘTI, cu sediul în București str. P-ța Revoluției nr. 1 A sector 1, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN (...), cu sediul în (...), având ca obiect recalculare pensie.

Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul (...) a reținut următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 413 pct. 1 Cod procedură civilă, instanța va putea dispune suspendarea când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Deși Legea nr. 47/1992 nu mai prevede suspendarea judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, s-a apreciat că aceasta nu însemnă că dispozițiile art. 413 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă menționate, nu mai sunt aplicabile.

S-a constatat că, prin contestația ce constituie obiectul dosarului, reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr. (...)/05.12.2018 emisă de către Comisia de Contestații pensii a MAI prin care a fost respinsă contestația împotriva Deciziei nr. (...)/15.09.2019 emisă de Casa de Pensii Sectorială a MAI, decizie prin care au fost stabilite drepturile reclamantului la pensia militară. Contestația are ca temei de drept substanțial dispozițiile art. VII pct. 2 și 3 din OUG nr. 59/2017. S-a arătat că aceste dispoziții fac obiectul controlului de constituționalitate, că instanța a admis cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor ce constituie temeiul cererii de chemare în judecată apreciind că soluția ce urmează să se pronunțe în cauză depinde, în mod evident, de cea care va fi pronunțată de către Curtea Constituțională.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne București, solicitând admiterea acestuia, repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Prin motivele de recurs s-a invocat că noul Codul de procedură civilă reglementează la capitolul III incidentele procedurale, printre acestea numărându-se și suspendarea procesului, însă sesizarea Curții Constituționale nu se numără printre situațiile prevăzute expres de legiuitor, nici ca suspendare de drept și nici ca suspendare facultativă a cauzei.

Cât privește modificarea intervenită la Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și prin adoptarea Legii nr. 134/2010 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, voința legiuitorului a fost aceea de a elimina invocarea excepției de neconstituționalitate în alt scop decât cel prevăzut de constituție și lege, preîntâmpinând, pentru viitor, exercitarea abuzivă de către părți a acestui drept procesual, motiv pentru care a modificat condițiile de „revizuire”, incluzând ca motiv de exercitare a căii de atac extraordinare în situația în care după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate invocate în acea cauză, aspect care face ca încheierea de suspendare a cauzei să conducă la o tergiversare a cauzei.

Prin Decizia 1106/22.09.2010 emisă de Curtea Constituțională, s-a reținut că una dintre garanțiile desfășurării unui proces echitabil este reprezentată de principiul celerității procedurilor judiciare. Prin impunerea respectării unui “termen rezonabil” pentru înfăptuirea actului de justiție, atât Constituția, cât și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacră importanța administrării justiției fără întârzieri de natură a-i compromite eficacitatea și credibilitatea, statul fiind responsabil pentru activitatea ansamblului serviciilor sale, nu numai pentru cea a organelor judiciare.

Totodată, Curtea Europeană a decis că atunci când cauza depășirii termenului rezonabil al soluționării litigiului o constituie comportamentul părților, o atare împrejurare nu dispensează judecătorul național de îndatorirea pe care o are de a asigura celeritatea procedurii. Partea interesată este, la rândul ei, ținută să aducă la îndeplinire cu diligență actele procesuale ce-i revin, să nu uzeze de manevre dilatorii și să folosească posibilitățile oferite de normele procesuale interne pentru reducerea timpului în care se derulează procedura de judecată, să nu întreprindă demersuri contrare realizării acestui scop (Cauza Union Alimentația Sanders S.A. împotriva Spaniei, 1989).

În situația în care excepția de neconstituționalitate este admisă și legea, ordonanța ori dispoziția dintr-o lege sau ordonanță ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare, au fost declarate neconstituționale, iar, până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale, hotărârea prin care s-a soluționat cauza în care a fost invocată excepția a devenit definitivă, persoanele prevăzute de lege pot cere revizuirea acestei hotărâri.

S-au invocat în drept dispozițiile art. 414 alin. (l) noul Cod de procedură civilă.

Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Sunt incidente în cauză dispozițiile art. 413 alineat 1, punctul 1 Cod procedură civilă câtă vreme dreptul său de a beneficia de pensie militară nediscriminatorie este condiționat de stabilirea faptului că prevederile art. VII pct. 2 și 3 din OUG nr. 59/2017 sunt sau nu constituționale, soluția contestată fiind legală.

Chiar dacă Legea nr. 47/1992, în forma în vigoare la pronunțarea încheierii nu mai prevede la art. 29 suspendarea judecății cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, acest aspect nu împiedică aplicarea art. 413 alin. 1 punctul 1 Cod procedură civilă, nesubzistând motive de nelegalitate ale încheierii recurate.

Dosarul nr. 905/D/2019 al Curții Constituționale are ca obiect excepția de neconstituționalitate a art. VII pct. 2 și pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor, de serviciu, invocată de el, în considerarea faptului că drepturile la pensie stabilite în favoarea sa ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 59/2017, au fost nelegal și netemeinic stabilite, în condițiile în care pensia militară stabilită în favoarea sa a fost redusă substanțial față de pensia stabilită în favoarea unei persoane aflată în situație similară cu a sa și care s-a pensionat, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 59/2017.

Prin dispozițiile atacate cu excepția de neconstituționalitate i s-a aplicat o plafonare a pensiei nete (după plata impozitului) la media salariilor nete (fără norma de hrană, drepturi de echipament, etc.) fiind eliminată totodată și regula actualizării în raport cu salariile în plată pentru personalul în activitate, urmând ca actualizarea să se facă în raport cu rata inflației.

De asemenea, prin modificarea art. 60 al Legii nr. 223/2015, prin dispozițiile art. VII pct. 3 din OUG nr. 59/2017 această măsură lipsește de conținut norma legală care prevede acordarea Semnului onorific “În serviciul Patriei”, singura recunoaștere a serviciului în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională cu influență directă asupra pensiilor. Astfel majorările pentru 15, 20 și 25 de ani de serviciu au fost practic, eliminate, neacordarea prin efectul art. VIL pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 a sporului aferent ordinului „Meritul Militar” (spor corespunzător Semnului Onorific “În serviciul Patriei”), este nelegală, prin art. VII pct. 3. din O. U. G. nr. 59/2017 este abrogat implicit art. 11 din Legea nr. 80/1995, ceea ce încalcă și art. 73 alin. 3 litera p) din Constituție, care consacră principiul previzibilității și accesibilității legii.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (l), pct. 1 Cod procedură civilă, instanța poate dispune, suspendarea judecării cauzei în situația în care dezlegarea cauzei depinde în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecați.

Aceste dispoziții legale sunt incidente în prezenta cauză, atâta timp cât dreptul său de a beneficia de pensie militară nediscriminatorie în raport, cu persoane aflate în situație similară și care s-au pensionat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 59/2017 și care prin art. VII a modificat/și completat Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, este condiționat de stabilirea faptului că prevederile art. VII pct. 2 și pct. 3 din O.U.G, nr. 59/2017 sunt sau nu constituționale.

Chiar dacă Legea nr. 47/1992, în forma în vigoare la data pronunțării încheierii de suspendare nu mai prevede la art. 29 suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, nici sub forma posibilității instanței de a dispune în acest sens și nici a suspendării de drept, modificarea, abrogarea acestor dispoziții din cuprinsul textului de lege nu împiedică suspendarea facultativă a cauzei în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 413 alineat 1 pct. 1 Cod procedura civilă, respectiv în situația incidenței ipotezei prevăzute de aceste dispoziții legale, așa cum de altfel, a procedat prima instanță.

Prin urmare, din această perspectivă nu se poate reține incidența vreunui motiv de nelegalitate a încheierii recurate.

Examinând încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, Curtea a constatat următoarele:

Prin contestația dedusă judecății în prezentul dosar, intimatul contestator a solicitat a se dispune anularea Hotărârii nr. (...)/05.12.2018 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, anularea deciziei nr. (...)/15.09.2018 privind revizuirea pensiei sale de serviciu pentru limită de vârstă, a se dispune recalcularea acesteia prin includerea tuturor actualizărilor, indexărilor și cu evidențierea corectă a punctului III poziția Decorat cu ordinul/semnul onorific a sporului de 20% al cuantumului pensiei aferent unei vechimi de 25 de ani, 0 luni și 6 zile, în loc de sporul de 15% aferent unei vechimi de 20 de ani, recunoașterea dreptului pretins și obligarea intimaților la emiterea unei noi decizii conform Legii nr. 223/2015, nemodificată prin OUG nr. 59/2017, art. VII punctul 2 și 3.

Același obiect îl are și un alt dosar cu nr. (...) al Tribunalului (...), care, prin Încheierea nr. (...)/LMA/2019 din data de 05.09.2019 a fost conexat la prezentul dosar în cadrul căruia contestatorul invocase aceiași excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din OUG nr. 59/2017 invocată și în prezentul dosar, cu nr. (...), prin încheierea de ședință din data de 12.06.2020 fiind admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării acesteia.

Cealaltă cerere de sesizare a Curții Constituționale, formulată în dosarul conexat nr. (...), a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 18.09.2019, motivat de faptul că în același sens s-a dispus sesizarea cu aceiași cerere.

Temeiul de drept invocat în susținerea contestațiilor în ambele dosare a fost într-adevăr art. VII punctele 2 și 3 din OUG nr. 59/2017, privitor la care a fost invocată de către intimatul contestator excepția de neconstituționalitate, fiind admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării acesteia.

Potrivit art. 413 alineat 1, punctul 1 Cod procedură civilă, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Curtea a reținut faptul că atâta timp cât dispozițiile legale care constituie temeiul de drept al contestației fac obiectul unui control de constituționalitate, soluția ce urmează a fi pronunțată are legătură directă cu dezlegarea ce urmează a fi dată în prezentul litigiu, depinzând implicit de aceasta, cum corect a reținut prima instanță prin încheierea recurată.

Într-adevăr, legiuitorul în art. 509 alineat 1, punctul 11 Cod procedură civilă a prevăzut ca motiv de revizuire situația în care, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții, însă, acest aspect nu este de natură a duce la concluzia că nu ar putea fi aplicate dispozițiile art. 413 alineat 1 Cod procedură civilă, în materia suspendării facultative a cauzei pendinte.

Chiar dacă Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu mai conține prevederea cuprinsă inițial în art. 29 alineat 5, potrivit căreia, pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă, nu este un aspect care să facă inaplicabile cele corect reținute de prima instanță, judecătorul având dreptul de-a verifica și aprecia în fiecare situație dacă se impune sau nu a se dispune în acest sens, fără ca în măsura în care s-ar admite o astfel de cerere să se poată reține o încălcare a garanțiilor la un proces echitabil reprezentat de principiul celerității procedurii judiciare.

De altfel, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 676/29.10.2019 a reținut că într-adevăr, în materie civilă legiuitorul nu a reglementat expres interdicția de a suspenda cauza în cazul ridicării excepției de neconstituționalitate, fiind aplicabile dispozițiile art. 413 din Codul de procedură civilă, că în practică, s-a reținut, în contextul ridicării unei excepții de neconstituționalitate, că dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă reglementează suspendarea facultativă a judecății, oferind judecătorului opțiunea de a aprecia asupra oportunității aplicării acestei măsuri față de împrejurările concrete ale cauzei. Astfel, lipsa unei dispoziții procesuale exprese în sensul suspendării judecății cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate, coroborată cu abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecății cauzei în intervalul de soluționare a excepției de neconstituționalitate, relevă intenția legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri; în egală măsură însă aceste împrejurări nu pot să conducă la concluzia că instanța nu poate suspenda cursul judecății în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcție de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune (Decizia nr. 1.160 din 21 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă).

Având în vedere cele expuse, Curtea a apreciat că nu subzistă motive de casare în sensul art. 488 Cod procedură civilă, astfel că, în baza art. 496 alineat 1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul și a menținut în întregime încheierea recurată.

Domenii speta

Spete similare